ICCJ. Decizia nr. 1942/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1942/2014
Dosar nr. 429/39/2014
Şedinţa publică din 5 iunie 2014
Prin Sentinţa penală nr. 64 din 28 mai 2014 pronunţată de Curtea de apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a admis cererea de executare a Mandatului european de arestare cu nr. referinţă 13.052 din 93 (Nr. Parchet), nr. de instrucţie 5/13/34, emis de către Parchetul Tribunalului de Mare Instanţă din Bobigny - Franţa împotriva persoanei solicitate P.C.A.
S-a dispus predarea persoanei solicitate P.C.A., fiul lui V. şi A., născut în mun. Suceava, jud. Suceava, domiciliat în mun. Suceava, jud. Suceava, autorităţii judiciare emitente.
În temeiul art. 97 alin. (2) din aceeaşi lege, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.
În baza art. 103 alin. (6), (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate P.C.A., împotriva căruia s-a emis Mandatul european de arestare cu nr. referinţă 13052/93 (Nr. Parchet), nr. de instrucţie 5/13/34, de către Parchetul Tribunalului de Mare Instanţă din Bobigny - Franţa, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 28 mai 2014 şi până la data de 26 iunie 2014, inclusiv.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
S-au constatat încetate efectele Mandatului de arestare nr. 11 din data de 27 mai 2014 emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. 4 din aceeaşi dată.
S-a constatat că persoana solicitată P.C.A. a fost reţinută şi arestată în vederea predării de la data de 27 mai 2014 la zi.
S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 27 mai 2014 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanţei, ca autoritate judiciară competentă de executare, cererea de executare a Mandatului european de arestare cu nr. referinţă 13052/93 (Nr. Parchet), nr. de instrucţie 5/13/34, formulată de către Parchetul Tribunalului de Mare Instanţă din Bobigny - Franţa, solicitând totodată arestarea persoanei solicitate P.C.A., în vederea predării către autoritatea solicitantă din Franţa.
În susţinerea cererii, procurorul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 modificată, pentru ca o astfel de cerere să fie admisă.
În conţinutul mandatului european de arestare s-a reţinut că persoana solicitată P.C.A. este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- Transport neautorizat de droguri, fapte comise în departamentele 93, 92, 94, 972 şi 75, în Martinique, între 01 ianuarie 2013 şi 25 iunie 2013, între 26 iunie 2013 şi 07 decembrie 2013 şi între 07 decembrie 2013 şi 11 decembrie 2013.
- Deţinere ilicită de droguri, fapte comise în departamentele 93, 92, 94, 972 şi 75, în Martinique, între 01 ianuarie 2013 şi 25 iunie 2013, între 26 iunie 2013 şi 07 decembrie 2013 şi între 07 decembrie 2013 şi 11 decembrie 2013.
- Transport neautorizat de droguri, fapte comise în departamentele 93, 92, 94, 972 şi 75, în Martinique între 01 ianuarie 2013 şi 25 iunie 2013, între 26 iunie 2013 şi 07 decembrie 2013 şi între 07 decembrie 2013 şi 11 decembrie 2013.
- Ofertă sau cedare ilicită de droguri, fapte comise în departamentele 93, 92, 94, 972 şi 75, în Martinique între 01 ianuarie 2013 şi 25 iunie 2013, între 26 iunie 2013 şi 07 decembrie 2013 şi între 07 decembrie 2013 şi 11 decembrie 2013.
- Achiziţionarea ilicită de droguri, fapte comise în departamentele 93, 92, 94, 972 şi 75, în Martinique între 01 ianuarie 2013 şi 25 iunie 2013, între 26 iunie 2013 şi 07 decembrie 2013 şi între 07 decembrie 2013 şi 11 decembrie 2013.
- Asociaţie de răufăcători în vederea comiterii unor delicte pedepsite cu 10 ani închisoare, fapte comise în departamentele 93, 92, 94, 972 şi 75, în Martinique între 01 ianuarie 2013 şi 25 iunie 2013, între 26 iunie 2013 şi 07 decembrie 2013 şi între 07 decembrie 2013 şi 11 decembrie 2013.
Faptele pentru care persoana solicitată este cercetată, sunt prevăzute în articolele 222-36, 222-37, 222-40, 222-41, 222-43, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48, 222-49, 222-50, 450-l, 450-3, 450-5 C. pen. L.5132-7, R 5132-84, R 5132-85 şi R 5132-86 sau Codul sănătăţii publice, Convenţie internaţională unică asupra stupefiantelor, din 30 martie 1961.
Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că persoana solicitată P.C.A. a făcut parte dintr-o grupare de traficanţi, fiind unul dintre membri săi importanţi, având legături cu M.L., S.C.D. şi J.S. Acesta folosea spaţiul din Villemomble (93), - proprietate a familiei soţiei sale - pentru antrepozitarea mărfii ilicite sau a banilor proveniţi din derularea traficului, este responsabilul tranzacţiilor financiare făcute în numele lui M.L. şi a făcut rost de fotografii de identitate pentru întocmirea unor acte false, precum şi pentru a facilita trimiterea unor mandate cash între Martinique şi metropolă. În final, în luna mai 2013, a călătorit în Martinique pentru a participa la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
S-a mai reţinut că P.C.A. câştigase încrederea membrilor grupului din care făcea parte, fiind însărcinat cu păstrarea banilor proveniţi din traficul cu droguri. Astfel, aflându-se în posesia unei sume mari de bani (600.000 euro), în vara anului 2013 a fugit în România.
Curtea, reţinând că sunt îndeplinite în cauză cerinţele prevăzute de art. 103 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată, prin Încheierea nr. 4 din data de 27 mai 2014 a dispus arestarea persoanei solicitate P.C.A. pe o durată de 30 de zile, respectiv de la 27 mai 2014 şi până la data de 25 iunie 2014, inclusiv.
S-a emis mandatul de arestare nr. 11 din aceeaşi dată.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predare şi s-a prevalat de regula specialităţii.
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L190/l din 18 iulie 2002.
Din analiza conţinutului şi formei mandatului european de arestare rezultă că acesta îndeplineşte cerinţele prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, faptele reclamate regăsindu-se printre faptele enumerate în art. 96 alin. (1) din acelaşi act normativ, la pct. 5.
În ceea ce priveşte susţinerile apărătorului ales referitor la incidenţa în speţă a motivului facultativ de refuz al executării prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, se constată că dispoziţiile legale invocate nu sunt incidente în speţă.
Într-adevăr, aşa cum s-a indicat de către apărătorul ales, prevederea legală sus-menţionată transpune în legislaţia internă Decizia-cadru 2009/299/JAI, iar art. 4a alin. (1) (introdus prin aceasta la Decizia-cadru 2002/584/JAI) se referă la "executarea unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate". Această formulare trebuie însă corelată cu celelalte dispoziţii ale deciziei şi cu motivele care au condus la adoptarea acesteia, concluzia corectă fiind aceea că dispoziţiile invocate nu se referă la situaţiile în care mandatul european a fost emis în baza unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus arestarea preventivă, ci doar atunci când este vorba de o condamnare.
Astfel, preambulul Deciziei-cadru 2009/299/JAI se referă chiar la alin. (1) la drepturile garantate de art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nu la art. 5, cum ar fi fost cazul dacă s-ar fi avut în vedere arestarea preventivă. De asemenea, însăşi titulatura art. 4a face referire la o decizie pronunţată în urma unui proces, ceea ce nu poate însemna decât o decizie prin care cauza este soluţionată în integralitatea sa, nu şi procedura finalizată prin emiterea unui mandat de arestare preventivă. De asemenea, în transpunerea Deciziei-cadru 2009/299/JAI, legiuitorul român a fost extrem de clar, art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 referindu-se în mod expres la "persoana condamnată" - în speţă este vorba de un mandat european emis în vederea urmăririi şi nu a executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.
În consecinţă, se concluzionează că necompletarea de către autorităţile franceze a niciunei rubrici din cadrul literei d) a mandatului european de arestare nu încalcă prevederile deciziilor-cadru incidente în materie.
În cauză nu există şi nu au fost invocate alte motive de refuz al executării mandatului, în accepţiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, şi nici de predare amânată sau condiţionată, în accepţiunea art. 112 din acelaşi act normativ.
Aşa fiind, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a admis cererea de executare a Mandatului european de arestare cu nr. referinţă 13052/93 (Nr. Parchet), nr. de instrucţie 5/13/34, emis de către Parchetul Tribunalului de Mare Instanţă din Bobigny - Franţa împotriva persoanei solicitate P.C.A.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie persoana solicitată P.C.A., susţinând că nu au fost respectate prevederile art. 4a din Decizia nr. 2002/5 84/JAI, fiindu-i încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, formularul mandatului european de arestare nu a fost completat în integralitatea sa, iar decizia de arestare emisă de autorităţile judiciare franceze a fost luată în lipsă, ceea ce constituie un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
Procedând la examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie formulată de persoana solicitată este nefondată.
Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că persoana solicitată P.C.A. este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de transport neautorizat de droguri, deţinere ilicită de droguri, import neautorizat de droguri, ofertă sau cedare ilicită, de droguri, achiziţionare ilicită de droguri, asociere de răufăcători în vederea comiterii unor delicte pedepsite cu 10 ani închisoare, infracţiuni menţionate la art. 96 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 302/2004.
S-a reţinut că numitul P.C.A. a făcut parte dintr-o grupare importantă de traficanţi de droguri, fiind în legătură cu M.L., S.C.D. şi J.S., se ocupa cu antrepozitarea mărfii ilicite sau a banilor proveniţi din derularea traficului şi era responsabilul tranzacţiilor financiare făcute în numele lui M.L. De asemenea a participat la întocmirea unor acte false, precum şi la trimiterea unor mandate cash între Martinique şi metropolă, iar în luna mai 2013, a călătorit în Martinique pentru a participa la săvârşirea infracţiunii de trafic. După ce a câştigat încrederea membrilor grupului din care făcea parte, fiind însărcinat cu păstrarea banilor proveniţi din traficul cu droguri, aflându-se în posesia unei sume mari de bani (600.000 euro), în vara anului 2013 a fugit în România.
Din analiza conţinutului şi formei mandatului european de arestare rezultă că acesta îndeplineşte cerinţele prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, faptele reclamate regăsindu-se printre faptele enumerate în art. 96 alin. (1) din acelaşi act normativ, la pct. 5.
Examinând hotărârea contestată în raport de prevederile art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 se constată că în cauză nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, susţinerile persoanei solicitate potrivit cărora au fost încălcate prevederile art. 4a din Decizia 2002/584/JAI, nefiind incidente în cauză. Art. 4a din Decizia-cadru 2009/299/JAI vizează decizii pronunţate în urma unui proces la care persoana solicitată nu a fost prezentă şi se referă la executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate în cazul în care persoana nu a fost prezentă la procesul în urma căruia a fost pronunţată o hotărâre de condamnare.
Or, în speţă, mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale şi nu a executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, referindu-se la persoana condamnată.
De asemenea, împrejurarea că formularul mandatului european de arestare nu a fost completat conform legii la litera "D", nu reprezintă un motiv de refuz al executării acestuia, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie formulată de persoana solicitată P.C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 64 din 28 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este nefondată, urmând ca în baza art. 4251 alin. (7) pct. 6 C. proc. pen. să fie respinsă.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată P.C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 64 din 28 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 280 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 1941/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1940/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
