ICCJ. Decizia nr. 1941/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1941/2014

Dosar nr. 3601/115/2013

Şedinţa publică din 5 iunie 2014

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 72 din 1 iulie 2013 a Tribunalului Caraş-Severin pronunţată în Dosar nr. 3601/115/2013, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b), pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.B., pentru comiterea infracţiunii de iniţiere/constituire/aderare de/la un grup infracţional organizat, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.

În baza art. 71, 64 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute prin art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute prin art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale cu închisoarea, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 320¹ C. proc. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. c) C. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat, pentru comiterea infracţiunii de contrabandă calificată, în forma continuată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dat spre executare inculpatului, pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare, în baza art. 82 C. pen., s-a fixat pentru condamnat un termen de încercare de 4 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei, în conformitate cu acele dispoziţii.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii astfel aplicate, pe durata termenului de încercare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute prin art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsă complementară ce se va executa în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) şi (3) lit. b) C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara, respectiv România a inculpatului S.B., măsură preventivă instituită prin încheierea din 19 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 3601/115/2013.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b), pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea 39/2003, şi a art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.G., pentru comiterea infracţiunii de iniţiere/constituire/aderare de/la un grup infracţional organizat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71, art. 64 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute prin art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274, teza a II-a din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea 39/2003 şi a art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, 76 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat, pentru infracţiunea de contrabandă calificată în forma continuată, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dat spre executare inculpatului, pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare, în baza art. 82 C. pen., s-a fixat pentru condamnat un termen de încercare de 3 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei, în conformitate cu acele dispoziţii.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii astfel aplicate, pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reţinerii şi al arestării preventive, cu începere de la data de 22 mai 2013 şi până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) şi (3) lit. b) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului B.G., instituită conform încheierii nr. 23 din 23 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 3176/115/2013 şi s-a dispus punerea în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10 din 23 mai 2013 emis de Tribunalul Caraş-Severin în cauza Dosar nr. 3176/115/2013, în condiţiile în care nu este reţinut, deţinut preventiv sau aflat în executarea unei pedepse privative de libertate (în alte cauze).

Prin aceeaşi sentinţă penală, pentru infracţiunea prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b), pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. c) C. pen., respectiv infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 320¹ C. proc. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. c) C. pen. au fost condamnaţi inculpaţii C.F., P.I., P.I.I., M.S.I., C.G., T.I., V.A.A., T.M.E., C.D. la pedeapsa rezultantă de câte 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.; M.N. la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.; C.M.C. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, obligarea inculpatului la măsurile de supraveghere şi interzicerea drepturilor drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381 - 1395 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă şi inculpaţii au fost obligaţi să plătească părţii civile A.N.A.F. - A.N.V. - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara următoarele sume - reprezentând taxe vamale, accize şi T.V.A. - la care se vor adăuga dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003, până la achitarea integrală, după cum urmează: 30.475,0 RON pentru inculpatul S.B.; 3.757,00 RON pentru inculpata C.D.; 24.127,00 RON pentru inculpatul B.G.; 2.921,00 RON pentru inculpatul C.F.; 2.354,00 RON pentru inculpatul P.I.; 3.747,00 RON pentru inculpatul M.S.I.; 1.462,00 RON pentru inculpatul C.G.; 1.660,00 RON pentru inculpatul T.I.; 5.557,00 RON pentru inculpatul P.I.I.; 2.283,00 RON pentru inculpatul C.M.C.

S-au respins pretenţiile formulate împotriva lui K.I., D.J. şi K.A.I., pentru lipsă de calitate procesuală în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus menţinerea/instituirea sechestrului asigurător, confiscarea specială şi s-a autorizat valorificarea următoarelor bunuri:

- de la inculpatul S.B.: M. 81 pachete, M0. pachete, C. 26 pachete, N. 2 pachete, W. 24 pachete, M. gold 11 pachete, T. blue slims 15 pachete ; W. 40 pachete, T. blue slims 60 pachete, M. 100 pachete;

- de la inculpatul C.M.C.: M. 115 pachete, Mo. 56 pachete, J.L. 26 pachete, R. 10 pachete, C. 16 pachete;

- de la inculpatul P.I.I.: C. 250 pachete; C. 210 pachete, T. Slims 100 pachete;

- de la inculpatul T.I.: P.M. 100 pachete, F. 40 pachete;

- de la inculpatul C.G.: M. 90 pachete, Mo. 54 pachete;

- de la inculpata C.D.M.: J.L. 7 pachete, M. 7 pachete, M0. pachete, C. 6 pachete;

- de la inculpatul M.S.I.: P.M. 300 pachete, M. 4 pachete, Mo. 6 pachete, 3 cartuşe M. având în interior polistiren;

- de la inculpatul P.I.: M. 219 pachete, T. 12 pachete, C. 9 pachete;

- de la inculpatul C.F.: M. 200 pachete, Mo.80 pachete, A. 4 pachete;

- de la inculpatul B.G.: F. 168 pachete, P.M. 100 pachete, M. 140 pachete, sumele de 425 euro, 1200 RON;

- ridicate de la inculpatul C.M.C.: un telefon marca N. 100 în care se afla cartela sim O., un suport cartelă sim C., cartela sim O. un telefon mobil marca N. 1280 cu acumulator în care se afla cartela sim C., un telefon marca N. C101 cu acumulator în care se afla cartela sim C.;

- ridicate de la inculpatul M.N.: suma de 1.050 RON precum şi telefon marca S. cu cartela sim O. care avea tăiată seria şi telefon marca N. cu cartela sim O.;

- ridicate de la inculpatul B.G.: suma de 1.200 RON, 425 euro, precum şi telefon marca N. 6700 ce conţine o cartelă sim O. şi telefon marca N. C2 ce conţine cartela sim C.

- autoturismul O.C. utilizat de C.M.C.;

- autoturismul V.P. utilizat de V.A.A.;

- autoturismul V.P. utilizat de P.I.

- autoturismul V.P. utilizat de C.G.;

- autoturismul V.P. utilizat de B.G.;

- autoturismul N.A.S. utilizat de T.I.;

- autoturismul P. utilizat de S.B.;

- autoturismele V.V. şi A. 80, ambele utilizate de P.I.I.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul întocmit la data de 17 iunie 2013 în Dosar nr. 33-D/P/2012 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Caraş-Severin, au fost trimişi în judecată inculpaţii C.M.C., B.G., M.S.I., C.F., P.I., P.I.I., M.N., C.G., T.I.,V.A.A., T.M.E., S.B., C.D.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă, faptă prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea 39/2003 şi contrabandă, faptă prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic., art. 33 lit. a) şi 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut prin actul de sesizare, în esenţă, că în perioada 2012 şi până în prezent numitul C.M.C. în calitate de lider, împreună cu numiţii B.G., M.S., V.A., P.I., T.E., C.M., C.F., C.G., P.I., S.B. şi T.I., au constituit un grup infracţional organizat implicat în săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu ţigări. Pe parcursul activităţii la grup au aderat şi numiţii K.M., M.M., R.D., R.G., D.J. şi M.N., C.L.C., K.A., K.I. şi K.A.I. care au sprijinit activitatea grupării. Grupul infracţional organizat sus-menţionat procura, transporta, depozita şi distribuia pe piaţa neagră ţigări provenite din acte de contrabandă, introduse în ţară prin eludarea taxelor vamale.

Din analiza probelor menţionate mai sus tribunalul a constatat că starea de fapt reţinută prin rechizitoriu este conformă cu realitatea şi adevărul, ea rezultând din coroborarea informaţiilor furnizate prin mijloacele de probă. Mai mult, întrucât inculpaţii s-au prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., fapt care presupune şi implică pronunţarea unei soluţii în procesul penal care să se întemeieze pe starea de fapt expusă în rechizitoriu şi recunoscută de către inculpaţi. S-a constatat că faptele inculpaţilor de a adera şi sprijini grupul infracţional organizat condus de C.M.C., grup ce a acţionat în mod coordonat pentru a obţine foloase materiale injuste prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpaţilor de a transporta, depozita şi valorifica ţigări, în perioada octombrie 2012 - mai 2013, împreună cu ceilalţi membri, cunoscând că acestea provin din contrabandă, au fost încadrate în drept în infracţiunea de contrabandă în modalitatea pedepsită de art. 270 alin. (3) rap la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Faptele reţinute au fost săvârşite în mod repetat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fiind deci aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. şi se află în concurs R. de infracţiuni urmând a se aplica prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond, analizând actele materiale săvârşite de inculpaţi, respectiv constituirea unei organizaţii criminale care prin modul său de structurare constituie o asociaţie premeditată concepută până la cele mai mici detalii în ceea ce priveşte rolul şi modul de acţiune al membrilor săi, a apreciat că este evident că aceştia au urmărit şi au acceptat producerea rezultatului asocierii, respectiv comiterea de infracţiuni grave. Faptul că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă calificată prin scop, a rezultat din însăşi caracterele grupării criminale iniţiate şi organizate de inculpaţi, cum ar fi: structură bine definită, formată din mai mulţi membri, membrii reţelei având sarcini şi responsabilităţi în funcţie de pregătirea şi abilitatea specifică a fiecăruia. Tot acest grup infracţional se caracteriza prin ierarhie strictă şi autoritate, membrii grupului respectând autoritatea liderului. Se reţine că liderul s-a impus grupului nu prin violenţă ci prin aceea că el era singurul care avea putere financiară dar şi puterea de a apela la organele abilitate de control în cazul în care nu-i era respectat monopolul asupra vânzării de ţigări de contrabandă în Piaţa Reşiţa sud; flexibilitate, rapiditate, capacitate de infiltrare şi ascunderea sursei de profit. Astfel, inculpaţii aveau posibilitatea de a se aproviziona rapid cu ţigări, de a le depozita chiar în zona pieţei, şi de a le valorifica rapid, zilnic, asigurându-şi singuri securitatea zonei de acţiune; ermetism şi conspirativitate. Caractere care derivă din necesităţile obiective determinate de nevoia de autoprotecţie. În acest scop inculpaţii îndeplineau acţiuni de tip mafiot, cu titlul de exemplu fiind acţiunea de transport a ţigărilor care erau însoţite de maşini antemergătoare. Pentru conspirativitate membrii grupării infracţionale foloseau un număr mare de cartele telefonice, iar în convorbiri anumite expresii convenţionale. Membrii organizaţiei şi-au asigurat prin mijloace proprii, mijloacele de transport necesare săvârşirii faptelor; orientarea spre profit. Inculpaţii în mod cert au desfăşurat activităţile infracţionale pentru a realiza venituri materiale ilicite, niciunul din inculpaţi neavând vreun loc de muncă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă, inculpaţii au acţionat cu intenţie directă având reprezentarea că prin acţiunile lor eludează plata taxelor vamale, aceasta reprezentând chiar scopul determinat urmărit de inculpaţi. De asemenea, din materialul probator administrat în cauză a rezultat şi implicarea în activitatea de contrabandă de mare amploare prin colectarea de ţigări din zona de frontieră şi transportarea în marea majoritate a cazurilor la Reşiţa pentru a le preda liderului grupării, sau pentru a fi duse în apropierea locurilor de depozitare pe raza localităţii Tâmova învinuiţilor R.D., K.M., M.M. şi alţii însă faţă de aceştia urmărirea penală nu a fost finalizată până la această dată şi de asemenea pentru a evita temporizarea instrumentării dosarului, urmează a se dispune faţă de aceştia disjungerea cauzei.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor, persoana inculpaţilor şi împrejurările concrete în care s-au săvârşit faptele.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, cu privire la cuantumul obligaţiilor bugetare privind introducerea în ţară a unor cantităţi de ţigări prin sustragere de la controlul vamal şi de la plata taxelor vamale legale, s-a reţinut de către instanţă că prejudicial adus bugetului de stat prin activitatea infracţională a fost calculat a fi în sumă totală de 125.464 RON la care s-au adăugat obligaţii de plată accesorii conform art. 119, 120 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003, astfel: conform adresei Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Caraş-Severin nr. 2407/2013, prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru cantitatea de ţigarete ridicate de la inculpaţi este în sumă totală de 26.469 RON, la care se vor adăuga obligaţii de plată accesorii conform O.G. nr. 92/2003; conform aceleiaşi adrese prejudicial cauzat bugetului de stat pentru cantitatea de ţigarete estimate conform declaraţiilor de învinuit/inculpat existente la dosarul cauzei, este în sumă totală de 98.995 RON, sumă la care se vor adăuga obligaţiile de plată accesorii conform O.G. nr. 92/2003.

Fiind audiaţi, la termenul din 27 iunie 2013, inculpaţii C.M.C., B.G., M.S.I., C.F., P.I., P.I.I., M.N., C.G., T.I., V.A.A., T.M.E., C.D.M. şi S.B. au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în sensul că recunosc în totalitate faptele, îşi însuşesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi sunt de acord cu achitarea prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Având în vedere recunoaşterea inculpaţilor în latura civilă a cauzei penale, recunoaştere ce se coroborează cu probele administrate în faza urmăririi penale în latura civilă, precum şi evaluările prejudiciului aşa cum au fost ele menţionate în prezentele considerente, instanţa în baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381 - 1395 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat pe inculpaţi să plătească părţii civile A.N.A.F. - A.N.V.- Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, sumele reprezentând taxe vamale, accize şi T.V.A. la care a adăugat dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003, până la achitarea integrală. A respins pretenţiile formulate împotriva lui K.I., D.J. şi K.A.I., pentru lipsă de calitate procesuală în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus menţinerea/instituirea sechestrului asigurător, confiscarea specială şi a autoriza valorificarea bunurilor care au servit la comiterea faptelor penale.

Împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 1 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin au declarat apel, în termenul legal, inculpaţii S.B. şi B.G., apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timişoara la data de 24 iulie 2013.

În motivarea apelului declarat de inculpatul S.B. s-a solicitat redozarea cuantumului despăgubirilor civile, în sensul obligării inculpatului doar la repararea prejudiciului efectiv cauzat părţii civile în cuantum de 1.725 RON, astfel cum a fost individualizat în anexa nr. 1 privind calculul drepturilor vamale datorate bugetului de stat aflată la dosarul de urmărire penală. S-a criticat criteriul de calcul folosit de instanţa de fond la stabilirea despăgubirilor civile pentru fiecare inculpat în parte, instanţa nefăcând o raportare la numărul de ţigarete confiscate de la fiecare inculpat, în acest sens fiind edificator faptul că la inculpatul S.B. s-au găsit un număr de 366 pachete ţigări, la B.G. 408 pachete, iar la coinculpatul P.I. un număr de 650 pachete, însă despăgubirile civile la care acest din urmă inculpat a fost obligat sunt de 5 ori mai mici decât la apelantul Sz. O altă critică adusă hotărârii este faptul că inculpatul a fost obligat la plata sumei de 30.475 RON cu titlu de despăgubiri, sumă care a depăşit limitele constituirii de parte civilă. S-a solicitat a se avea în vedere şi împrejurarea că, din anexa nr. 2 aflată la dosar, cel mai mare prejudiciu creat bugetului de stat ar reveni inculpatului D.J., respectiv 44.679 RON şi cu toate acestea, organele de urmărire penală nu au dat niciun fel de relevanţă acestui fapt şi au dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia.

Prin Decizia penală nr. 213/A din 7 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii S.B. şi B.G. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 1 iulie 2013 a Tribunalului Caraş-Severin.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.B. la 100 RON, iar inculpatul B.G. la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei a sumei de 200 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiş.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate prin prisma motivelor de apel, precum şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că hotărârea penală atacată este legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu starea de fapt şi probatorul administrat în cauză.

S-a făcut precizarea că hotărârea penală a fost atacată exclusiv cu privire la latura civilă a cauzei, astfel că doar acest aspect a fost analizat de către instanţa de apel, ca făcând obiectul exercitării căii de atac.

S-a arătat că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă şi aderarea sau constituirea unui grup infracţional organizat, reţinându-se în actul de acuzare că în perioada 2012 - şi până în prezent, numitul C.M.C. în calitate de lider, împreună cu numiţii B.G., M.S., V.A., P.I., T.E., C.M., C.F., C.G., P.I., S.B. şi T.I., au constituit un grup infracţional organizat implicat în săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu ţigări. Pe parcursul activităţii, la grup au aderat şi numiţii K.M., M.M., R.D., R.G., D.J. şi M.N., C.L.C., K.A., K.I. şi K.A.I. care au sprijinit activitatea grupării. Grupul infracţional organizat sus-menţionat procura, transporta, depozita şi distribuia pe piaţa neagră ţigări provenite din acte de contrabandă, introduse în ţară prin eludarea taxelor vamale, faptele fiind prevăzute de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 33 lit. a) şi 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că instanţa de fond, urmare probelor administrate, dar şi a recunoaşterii faptelor de către inculpaţi, a apreciat că fapta inculpaţilor S.B. şi B.G., de a adera şi sprijini grupul infracţional organizat condus de C.M.C., grup ce a acţionat în mod coordonat pentru a obţine foloase materiale injuste prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă, întruneşte condiţiile prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, fapta inculpaţilor S.B. şi B.G. de a transporta, depozita şi valorifica ţigări, în perioada aprilie 2013 - mai 2013, împreună cu ceilalţi membri, cunoscând că acestea provin din contrabandă, a fost încadrată în drept în dispoziţiile art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Sub aspectul laturii civile s-a reţinut că, în cursul urmăririi penale, partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - D.R.A.O.V. Timişoara - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Caraş-Severin s-a constituit parte civilă pentru următoarele sume:

1. Prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru cantitatea de ţigarete reţinută conform "situaţiei bunurilor ridicate de la inculpaţi, prin nerespectarea prevederilor art. 38 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 40 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, coroborate cu art. 64 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv introducerea şi deţinerea ilegală de mărfuri pe teritoriul vamal al comunităţii şi identificate în România, precum şi art. 206⁶¹ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sumă totală de 26.469 RON (repartizată pe fiecare inculpat în parte conform anexei 1), sumă ce reprezintă drepturi vamale de import (2601 RON taxe vamale, 17870 RON accize şi 5998 RON TVA), la care se adaugă obligaţii de plată accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate de la data comiterii faptei până la data achitării integrale a sumei datorate.

2. Prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru cantitatea de ţigarete estimată conform declaraţiilor învinuiţilor, prin nerespectarea prevederilor art. 38 alin. (1), (2), (4) şi art. 40 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, coroborate cu art. 64 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv introducerea şi deţinerea ilegală de mărfuri pe teritoriul vamal al comunităţii şi identificate în România, precum şi art. 206⁶¹ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sumă totală de 98.995 RON (repartizată pe fiecare inculpat în parte conform anexei 2), sumă ce reprezintă drepturi vamale de import (6937 RON taxe vamale, 71.288 RON accize şi 21.310 RON TVA), sumă la care se adaugă obligaţii de plată accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate de la data comiterii faptei până la data achitării integrale a sumei datorate, stabilite conform prevederilor art. 119,120 şi urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara a menţionat că, datoria vamală care a luat naştere urmare a activităţii infracţionale a inculpaţilor trimişi în judecată este de 98.995 RON, (compusă din taxe vamale - 6397 RON; accize - 71.288 RON şi TVA - 21310 RON), repartizată pe persoanele trimise în judecată, solicitându-se a se face aplicarea prevederilor art. 119, art. 120 şi art. 120¹ C. proc. fisc.

Instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 136 alin. (1) dispun că "în cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare".

Potrivit prevederilor art. 139 din C. fisc. "în cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare".

Art. 249 din Directiva CE nr. 112/2006 (Directiva TVA), stabileşte că directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru căruia i se adresează, lăsând autorităţilor naţionale competenta privind modalitatea de transpunere.

În opinia Curţii, este irelevant faptul că scopul activităţii este unul ilicit, indiferent de scopul sau rezultatul activităţii respective. în sensul arătat sunt şi cauzele C 158/98- Coffeshop Siberie şi Cauza C 111/92-Wifried Lange, cauze în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi-a fundamentat soluţia pe faptul că principiul neutralităţii se opune operării unor distincţii de ordin general între tranzacţiile legale şi cele ilegale.

În conformitate cu prevederile art. 9 din Directiva sus-menţionată, persoana impozabilă înseamnă orice persoană care în mod independent, desfăşoară în orice loc activitate economică indiferent de scopul sau rezultatele activităţii respective.

Cu privire la perceperea de TVA în cazul activităţilor ilicite, instanţa a reţinut că diferenţa de tratament fiscal în funcţie de natura licită sau ilicită a activităţilor desfăşurate ar conduce implicit la încălcarea principiului neutralităţii fiscale.

Instanţa a avut în vedere că art. 202 din regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Comisiei de Instituire a Codului vamal Comunitar, descrie modalitatea şi momentul în care se naşte o datorie vamală. Dispoziţiile legale sus-menţionate prevăd că o datorie vamală la import poate să ia naştere prin introducerea ilegală într-o altă parte pe acel teritoriu a unor mărfuri amplasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber.

În cadrul alin. (2) al articolului indicat se stipulează că datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal. Mai mult, regulamentul mai sus amintit, defineşte în cadrul alin. (3) al articolului 203, noţiunea de debitor vamal, în care se integrează orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal, în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor că ele au fost sustrase de sub supraveghere vamală. Raportând starea de fapt cuprinsă în actele de sesizare şi reţinută de instanţă în urma finalizării cercetării judecătoreşti, la prevederile legale mai sus enunţate, instanţa de apel apreciază că inculpaţii apelanţi se include în sfera debitorilor vamali.

Or, în condiţiile în care se recunoaşte aplicabilitatea prevederilor regulamentului la care s-a făcut mai sus referire, incidenţa noţiunii de datorie vamală şi calitatea inculpaţilor de debitori vamali, instanţa a apreciat că toate aceste aspecte nu fac decât să se opună admisibilităţii tezei încadrării infracţiunii de contrabandă în sfera infracţiunilor de pericol şi să plaseze acest tip de infracţiuni în sectorul infracţiunilor economice, atâta timp cât nu se poate contesta producerea unui prejudiciu.

Instanţa a reţinut că art. 206⁵ C. fisc. reglementează faptul generator al accizelor, acesta fiind reprezentat conform lit. b) de importul produselor accizabile pe teritoriul comunităţii. Conform art. 206⁶ din acelaşi cod, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, aceasta din urmă fiind definită potrivit art. 206⁷ lit. b) inclusiv prin importul de produse accizabile, chiar şi neregulamentar, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize.

În opinia Curţii, din interpretarea dispoziţiilor art. 224 pct. 1 lit. a) şi art. 234 alin. (3) C. vam., reiese fără echivoc, că în cazul infracţiunii de contrabandă, obligaţia de plată a taxelor vamale, ca drept de creanţă al statului, instituie repararea pagubei şi se circumscrie cadrului legal privind obiectul, exercitarea şi rezolvarea acţiunii civile reglementat prin dispoziţiile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen.

Raportat la regulile enunţate mai sus, instanţa de apel a apreciat corect modul de soluţionare de către instanţa de fond a laturii civile a cauzei, având în vedere perioada în care au fost comise actele materiale ce se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de contrabandă recunoscută de cei doi inculpaţi apelanţi şi situaţia defalcată a prejudiciului cauzat de fiecare inculpat şi evidenţiat de către partea civilă la dosar urmărire penală.

Astfel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii S.B. şi B.G. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 1 iulie 2013 a Tribunalului Caraş-Severin.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul S.B., criticând-o sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, solicitând reducerea cuantumului despăgubirilor materiale la plata căruia a fost obligat, la suma de 1.725 RON, astfel cum a fost individualizat în anexa nr. 1 privind calculul drepturilor vamale datorate bugetului de stat.

A mai arătat că suma de 30.475 RON la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri depăşeşte limitele constituirii de parte civilă, iar raportat şi la numărul de pachete de ţigări găsite asupra sa, suma reţinută de instanţă este mai mare. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de S.B. este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, acesta a fost trimis în judecată alături de alţi 12 inculpaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă calificată în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut prin actul de trimitere în judecată că prejudiciul adus bugetului de stat prin activitatea infracţională a inculpaţilor este de 125.464 RON, din care prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru cantitatea de ţigarete ridicate de la inculpaţi, este de 26.469 RON, iar prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru cantitatea de ţigarete estimate conform declaraţiilor inculpaţilor este de 98.995 RON, sume la care se adaugă obligaţiile de plată accesorii conform O.G. nr. 92/2003

Prin încheierea de şedinţă din 27 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin Reşiţa, secţia penală, instanţa a luat act de faptul că inculpaţii C.M.C., B.G., M.S.I., C.F., P.I., P.I.I., M.N., C.G., T.I., V.A.A., T.M.E., C.D.M. şi S.B. au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, că înţeleg să-şi însuşească toate probele administrate în faza de urmărire penală şi recunosc prejudiciul cauzat bugetului de stat conform sumelor reţinute prin rechizitoriu, aceştia beneficiind astfel de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

Totodată, prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond la data de 27 iunie 2013, inculpatul S.B. a arătat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, consimţind ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. A mai precizat că recunoaşte prejudiciul stabilit în sarcina sa.

Faţă de declaraţia prin care inculpatul S.B. a consimţit ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte, cu precizarea că recunoaşte prejudiciul stabilit în sarcina sa, acesta a beneficiat de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. referitor la reducerea cuantumului pedepsei cu o treime, aşa încât, criticile formulate cu privire la cuantumul prejudiciului la care a fost obligat către partea civilă, apar ca nefondate.

Examinând motivele invocate de recurentul inculpat şi din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazului de casare menţionat.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii, exercitarea controlului judiciar fiind permisă aşadar numai cu privire la chestiuni de drept, ce afectează legalitatea hotărârilor recurate.

Or, critica formulată de inculpat referitor la modul de stabilire a prejudiciului la acoperirea căruia a fost obligat către partea civilă, vizează netemeinicia hotărârii, or, reexaminarea situaţiei de fapt nu mai poate forma obiectul judecăţii în recurs, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2003.

Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva Deciziei penale nr. 213/A din 7 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală este nefondat, urmând ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva Deciziei penale nr. 213/A din 7 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 iunie 2014.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 1954/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 1942/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1941/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs