ICCJ. Decizia nr. 1954/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), traficul de stupefiante (art.

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1954/2014

Dosar nr. 862/118/2011

Şedinţa publică din 06 iunie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 437 din 14 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 862/118/2011, s-au dispus următoarele:

În baza art. 7 din Legea nr 39/2003 a condamnat inculpatul P.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la contrabandă calificată în formă continuată.

În baza art. 312 alin. (1) C. pen. în referire la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul P.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de substanţe toxice în formă continuată.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 273 din Legea nr 86/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpatul P.D. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 ani închisoare, inculpatul P.D. urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului P.D., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore a inculpatului, de la 20 noiembrie 2005 la 21 noiembrie 2005.

În baza art. 7 din Legea nr 39/2003 a condamnat inculpatul G.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 312 alin. (1) C. pen. în referire la art. 24¹ din Legea nr 360/2003 a condamnat acelaşi inculpate la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de substanţe toxice .

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. a condamnat inculpatul G.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată .

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, inculpatul G.I. urmând să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului G.I., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore a inculpatului, de la 20 noiembrie 2005 la 21 noiembrie 2005.

În baza art. 7 din Legea nr 39/2003 a condamnat inculpatul B.P.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 312 alin. (1) C. pen. în referire la art. 24¹ din Legea nr 360/2003 a condamnat acelaşi inculpat B.P.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de substanţe toxice.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul B.P.F. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, inculpatul B.P.F. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului B.P.F., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore a inculpatului, de la 20 noiembrie 2005 la 21 noiembrie 2005.

În baza art. 7 din Legea nr 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul S.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 312 alin. (1) C. pen. în referire la art. 24¹ din Legea nr 360/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a condamnat acelaşi inculpate la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de substanţe toxice.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul S.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului S.N., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81-82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate .

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul M.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 312 alin. (1) C. pen. în referire la art. 24¹ din Legea nr 360/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a condamnat acelaşi inculpate la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de substanţe toxice.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele urmând ca inculpatul M.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului M.G., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate .

În baza art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul P.D. a cantităţii de 488 grame seleniu concentraţie 100%, ambalată şi sigilată cu sigiliul MI nr 48883 şi aflată în custodia Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizica Metalelor, custodie înregistrată sub nr 513 din 17 februarie 2006.

În baza art. 348 C. proc. pen. a desfiinţat următoarele înscrisuri falsificate:

- certificat de calitate din 05 aprilie 2005 cu antetul SC R.I. SA, referitor la 1 kg seleniu, în limba engleză;

- certificat de non exploziv din 05 aprilie 2005, cu antetul SC R.I. SA, referitor la 1 kg seleniu, în limba engleză;

- certificat de non radioactivitate din 05 aprilie 2005, cu antetul SC R.I. SA, referitor la 1 kg seleniu, în limba engleză;

- înscris în limba engleză intitulat „Inspection Certificate” nr 1024 din 27 iulie 2005, referitor la analiza a 2 kg seleniu 74, cu antetul şi ştampila SC S.G.S.R. SA, şi copiile acestuia.

- înscris în limba engleză intitulat „Certificate of Ownership”, referitoare la 6 kg seleniu 74, între P.D. şi Farmacon Chira 2, datat 09 septembrie 2005.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

„Prin rechizitoriul nr 84/D/P/2006 din 23 12 2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, au fost trimişi în judecată inculpaţii :P.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 25 C. pen. rap. la art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.; art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 C. pen.; G.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. rap. la art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003; art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen.; B.P.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de : art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. rap. la art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003; art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; S.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de : art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. rap. la art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003; M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. rap. la art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003;

În sarcina inculpatului P.D. s-au reţinut următoarele:

În cursul anului 2005, împreună cu G.I., B.P.F., S.I., M.G. şi S.N. s-au asociat într-un grup infracţional organizat urmărind obţinerea de beneficii financiare importante prin efectuarea unor operaţiuni ilegale cu seleniu (import, deţinere, vânzare, export), operaţiuni care au fost realizate prin comiterea unor infracţiuni de contrabandă, trafic de substanţe toxice şi folosire la autoritatea vamală de acte falsificate;

În cursul anului 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mai multe rânduri, a instigat alte persoane, cetăţeni ai Republicii Moldova, să introducă în România, fără drept, substanţe toxice (seleniu), activităţi care parţial s-au consumat, iar altele nu, datorită intervenţiei organelor judiciare;

În cursul anului 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în două rânduri, a deţinut, fără drept, 600 grame, respectiv 500 grame de seleniu care potrivit legii este clasificat toxic;

La data de 23 iunie 2005, împreună cu S.I. l-au determinat pe M.Ş.S. să exporte prin SC M.S.T. SRL 600 grame seleniu către SC S.I.E.B.G. Germania şi să folosească în acest scop, la autoritatea vamală, trei certificate false referitoare la substanţa exportată, înscrisuri care au fost folosite, fără vinovăţie de către M.Ş.S., necunoscând că acestea sunt falsificate.

În sarcina inculpatului G.I. s-au reţinut următoarele:

În cursul anului 2005, împreună cu P.D., B.P.F., S.I., M.G. şi S.N., s-au asociat într-un grup infracţional organizat urmărind obţinerea unor beneficii financiare importante prin efectuarea unor operaţiuni ilegale cu seleniu (import, deţinere, vânzare, export), operaţiuni care au fost realizate prin comiterea unor infracţiuni de contrabandă, trafic de substanţe toxice şi folosire la autoritatea vamală de acte falsificate;

În cursul anului 2005 l-a ajutat pe P.D. să vândă 500 grame de seleniu, despre care ştia că acesta îl deţine fără drept;

În cursul anului 2005 l-a ajutat pe B.P.F. să falsifice înscrisul sub semnătură privată intitulat Certificate of Ownership, datat 09 septembrie 2005, pentru ca împreună să-l sprijine pe P.D. să probeze pentru susţinerea unui contract, că este reprezentantul legal al unei societăţi care deţine şi poate vinde 6 kilograme de seleniu;

În sarcina inculpatului B.P.F. s-au reţinut următoarele:

În cursul anului 2005, împreună cu P.D., G.I., S.I., M.G. şi S.N. s-au asociat într-un grup infracţional organizat urmărind obţinerea unor beneficii financiare importante prin efectuarea unor operaţiuni ilegale cu seleniu (import, deţinere, vânzare, export), operaţiuni care au fost realizate prin comiterea unor infracţiuni de contrabandă, trafic de substanţe toxice şi folosire la autoritatea vamală de acte falsificate;

În cursul anului 2005, l-a ajutat pe P.D. să vândă 500 grame seleniu despre care ştia că îl deţine fără drept, sens în care l-a însoţit pe acesta în Bucureşti pentru realizarea tranzacţiei la 19 mai 2005, când au fost surprinşi în flagrant de poliţişti;

În perioada aprilie - septembrie 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat un număr de cinci înscrisuri sub semnătură privată (trei certificate datate 05 aprilie 2005 intitulate Quality Certificate, N.E.C., Non-Radioactivity Certificate, un certificat datat 09 septembrie 2005 intitulat Certificate of Ownership, un certificat datat 27 iulie 2005 intitulat Inspection Certificate) toate referitoare la seleniu, atestând în mod nereal că acestea au fost emise de SC R.I. SA, SSC F.C. 2, respectiv SC S.G.S.R. SA Filiala Constanţa, ce le-a încredinţat lui P.D. care le-a folosit în vederea producerii unor consecinţe juridice (prezentarea lor la autoritatea vamală pentru efectuarea exportului a 600 grame seleniu, încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru cantităţi cuprinse între 2 şi 6 kilograme de seleniu);

În sarcina inculpatului S.N. s-au reţinut următoarele:

În cursul anului 2005, împreună cu P.D., B.P.F., G.I., S.I. şi M.G. s-au asociat într-un grup infracţional organizat urmărind obţinerea unor beneficii financiare importante prin efectuarea unor operaţiuni ilegale cu seleniu (import, deţinere, vânzare, export), operaţiuni care au fost realizate prin comiterea unor infracţiuni de contrabandă, trafic de substanţe toxice şi folosire la autoritatea vamală de acte falsificate;

În cursul anului 2005, l-a ajutat pe P.D. să vândă 500 grame seleniu despre care ştia că îl deţine fără drept, sens în care l-a însoţit pe acesta în Bucureşti pentru realizarea tranzacţiei la 19 mai 2005, când au fost surprinşi în flagrant de poliţişti;

În sarcina inculpatului M.G. s-au reţinut următoarele:

În cursul anului 2005, împreună cu P.D., B.P.F., G.I., S.I. şi S.N. s-au asociat într-un grup infracţional organizat urmărind obţinerea unor beneficii financiare importante prin efectuarea unor operaţiuni ilegale cu seleniu (import, deţinere, vânzare, export), operaţiuni care au fost realizate prin comiterea unor infracţiuni de contrabandă, trafic de substanţe toxice şi folosire la autoritatea vamală de acte falsificate;

În cursul anului 2005, l-a ajutat pe P.D. să vândă 500 grame seleniu despre care ştia că îl deţine fără drept, sens în care l-a însoţit pe acesta în Bucureşti pentru realizarea tranzacţiei la 19 mai 2005, când au fost surprinşi în flagrant de poliţişti.

Cu privire la exportul cantităţii de 600 grame seleniu 74 către SC S.I.E.B.G. Germania:

Din înscrisurile aflate la dosar şi coroborate cu declaraţiile persoanelor implicate în activitatea respectivă, s-a reţinut că la data de 23 iunie 2005 s-a efectuat exportul a 0,6 kg. seleniu în Germania către SC S.I.E.B.G. Germania prin intermediul lui M.Ş.S., administrator la SC M.T.2. SRL Bucureşti,

Din declaraţiile lui M.Ş.S. reiese că l-a cunoscut pe P.D. în aprilie 2005 prin K.W.S. Despre cei doi, M.Ş.S. a aflat că s-ar fi cunoscut prin S.I.

În luna martie 2005 K.W.S. l-a contactat pe M.Ş.S. şi i-a spus că a primit de la nişte persoane din România o ofertă pentru cumpărarea de seleniu, rugându-l pe M.Ş.S. să se implice în tranzacţie pentru a exista siguranţa că aceasta se va desfăşura în condiţii de legalitate.

În urma acestei discuţii M.Ş.S. susţine că s-a întâlnit cu K.W.S. în Bucureşti şi împreună s-au deplasat la Mangalia unde el l-a întâlnit pentru prima oară şi l-a cunoscut astfel pe P.D.. La acesta din urmă se afla şi S.I. pe care M.Ş.S. a declarat că îl ştia deja. Toţi patru au discutat despre tranzacţia cu seleniu. Cu această ocazie M.Ş.S. susţine că P.D. le-a arătat un borcan în care a spus că se află 600 grame de seleniu.

K.W.S. i-a cerut lui P.D. să-i arate certificatul de depozit al seleniului şi după cum relatează tot M.Ş.S., P.D. i-a arătat acestuia mai multe înscrisuri referitoare la provenienţa seleniului.

K.W.S. l-a rugat pe M.Ş.S. să se intereseze cum poate fi exportat seleniul în Germania către societatea sa urmând să ţină legătura între ei pentru realizarea obiectivului propus. M.Ş.S. a mai declarat că după întâlnire, ajungând în Bucureşti, s-a dus la aeroportul Otopeni unde la întâmplare a ales o societate care se ocupa cu activitatea de comisionar în vamă şi a întrebat ce acte sunt necesare pentru a exporta în condiţii legale seleniul.

La întrebarea sa, reprezentantul societăţii, după cum arată tot M.Ş.S., i-a dat o listă cu respectivele acte pe care acesta a spus că nu a păstrat-o şi nu a putut să o pună la dispoziţia organelor judiciare.

În schimb, martorul a declarat că îşi aminteşte că era vorba de unele documente de provenienţă a seleniului pe care trebuia să le aibă deţinătorul substanţei, adică P.D. şi altele care trebuiau obţinute de el în calitate de exportator. Pentru obţinerea acestor documente M.Ş.S. a declarat că s-a adresat Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Institutului Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „H.H.” Bucureşti.

De la fiecare din aceste instituţii a primit răspunsuri scrise pe care le-a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală împreună cu alte documente legate de exportul realizat.

Este vorba de următoarele înscrisuri care se regăsesc la dosar:

- copie de pe raportul de analiză din 17 iunie 2005 emis de Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „H.H.” din care reiese că la 17 şi 20 iunie 2005 s-a analizat o mostră de seleniu 74 prezentată de clientul SC M.T.2. SRL, mostră formată din patru pastile, fiecare având forma de disc cu diametrul de 4 mm., înălţimea de 1 mm şi masa de 56,5 mg, în care se constată că produsul prezentat poate fi manipulat, stocat şi transportat fără nici un pericol din punct de vedere al radioactivităţii, nefiindu-i aplicabile prevederile Normelor Fundamentale de Securitate Radiologică;

- copie de pe comunicarea nr. 55560/ED din 23 iunie 2005 a Direcţiei Deşeuri şi Substanţe Chimice Periculoase din cadrul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor către SC M.T.2. SRL din conţinutul căreia reiese că la Codul vamal 2804 comunicat de SC M.T.2. SRL se încadrează seleniu ca element chimic şi nu ca deşeu, dar şi că respectivul minister autorizează numai importul-exportul şi tranzitul deşeurilor cu conţinut de seleniu, ceea ce înseamnă că exportul de seleniu către SC S.I.E.B.G. Germania nu necesita autorizare de la acest minister, precum şi că seleniul nu se regăseşte pe listele H.G. nr. 697/2004, act normativ care priveşte aprobarea Procedurii de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză pentru controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;

- copie de pe comunicarea din 23 iunie 2005 a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare din cadrul Cancelariei Primului Ministru al Guvernului României către SC M.T.2. SRL din conţinutul căreia rezultă că în conformitate cu raportul de analiză nr. 88 din 17 iunie 2005 emis de Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „H.H.” mostra analizată din produsul selenium 74, nu prezintă radioactivitate şi nu prezintă pericol la manevrare din punct de vedere al radioactivităţii;

- contractul de vânzare cumpărare în original din 05 iunie 2005 dintre SC M.T.2. SRL Bucureşti reprezentată de M.Ş.S. şi P.D. din Mangalia prin care ultimul se obligă să vândă celuilalt 600 grame seleniu 74, puritate izotopică minim 99,96% şi puritate fizico-chimică minim 99,98% cu preţul de 5.000.000 dolari SUA, contract în care, pe lângă numele şi semnăturile părţilor tranzacţiei, apare numele şi semnătura lui S.I. în calitate de comisionar; având în vedere încheierea acestui contract, tribunalul reţine ca fiind veridice susţinerile martorului M.Ş. astfel cum au fost prezentate mai sus, respectiv se confirmă faptul că inculpatul P.D. deţinea cantitatea de 600 gr seleniu 74. Se dovedeşte că acest seleniu a existat în realitate, din moment ce există actele care atestă exportul său . De asemenea, se confirmă că seleniul a aparţinut inculpatului P.D., pentru că altfel încheierea contractului nu avea nici un sens.

- contract de vânzare-cumpărare în original din 17 iunie 2005 dintre SC M.T.2. SRL Bucureşti reprezentată de M.Ş.S. şi SC S.I.E.B.G. Germania reprezentată prin K.W.S., prin care prima parte se obligă să-i vândă celeilalte 600 grame seleniu 74, puritate izotopică minim 99,95% şi puritate fizico-chimică minim 99,98% cu preţul de 5.500.000 dolari S.U.A.;

- copie de pe declaraţia pe propria răspundere a administratorului SC M.T.2. SRL Bucureşti M.Ş.S., că marfa exportată către Germania cu factura din 22 iunie 2005 nu intră sub incidenţa Legii nr. 387/2003, privind regimul de control al exporturilor de produse şi tehnologii cu dublă utilizare;

- copie de pe înscrisul în limba engleză intitulat N.E.C. emis de SC R.I. SA datat 05 aprilie 2005 privind un kilogram de seleniu, vânzător Farmacon Chira II Moldova, cumpărător SC G.W.U. SRL România.

- copie de pe înscrisul în engleză intitulat SC N.R.C. SA emis de SC R.I. SA datat 05 aprilie 2005 privind un kilogram de seleniu, vânzător Farmacon Chira II Moldova cumpărător SC G.W.U. SRL România.

- copie de pe înscrisul în engleză intitulat SC Q.C. emis de SC R.I. SA datat 05 aprilie 2005 privind un kilogram seleniu vânzător Farmacon Chira II Moldova cumpărător SC G.W.U. SRL România.

Dintre toate înscrisurile ce au fost folosite de M.Ş.S. la exportul cantităţii de 600 grame seleniu, conform declaraţiei acestuia, cele trei certificate în limba engleză emise de SC R.I. SA, i-au fost puse la dispoziţie de către P.D. şi S.I. în ziua în care s-au întocmit formalităţile vamale pentru export. în aceeaşi zi, P.D. şi S.I. cu care s-a întâlnit la Bucureşti şi care l-au însoţit la vamă i-au dat şi recipientul în care era ambalat seleniul ce a fost exportat.

Din cele declarate de M.Ş.S. reiese că acesta nu şi-a pus problema autenticităţii actelor aduse de P.D. şi S.I. şi le-a prezentat ca atare la comisionarul vamal care la rândul său le-a depus la autoritatea vamală cu declaraţia de export.

Declaraţia martorului M.Ş. se confirmă şi în această privinţă, prin aceea că înscrisurile reprezentând cele trei certificate expuse mai sus au fost descoperite, în format electronic, în calculatorul personal al inculpatului B.P.F., şi prin aceea că B.P.F. se cunoştea - direct sau prin intermediul lui G.I. - cu P.D., astfel acesta putând intra în posesia actelor respective înmânate lui M.Ş.

De asemenea, realitatea exportului efectuat este confirmată şi din conţinutul diferitelor convorbiri telefonice interceptate, astfel cum vor fi expuse în continuare .

Exportul cantităţii de 600 grame seleniu a fost posibil datorită cooperării dintre P.D., deţinătorul fără forme legale a substanţei în România, S.I. care a avut rolul de a-l găsi pe cumpărător, fiind un intermediar în tranzacţie-astfel cum rezultă şi din înscrisul încheiat în acest scop - şi B.P.F. care a falsificat trei certificate referitoare la seleniu pentru a crea la autoritatea vamală o aparenţă de legalitate deţinerii şi provenienţei seleniului.

În certificatele falsificate de B.P.F. datate 5 aprilie 2005 şi folosite la autoritatea vamală de P.D., S.I. şi M.Ş.S., toate referitoare la 1 kg. de seleniu, este trecut ca vânzător al seleniului SC F.C. II Moldova, iar cumpărător SC G.W.U. SRL România, societate la care asociat şi administrator era G.D., soţia lui G.I., care avea funcţia de director, aspect ce dovedeşte că acesta din urmă a contribuit la realizarea înscrisurilor cu ajutorul cărora să se facă dovada provenienţei seleniului.

M.Ş.S. a recunoscut implicarea sa în exportul primei cantităţi de seleniu în Germania către S.C. SKW Import Export de către P.D. şi S.I., declarând că o parte din actele pe care le-a folosit la autoritatea vamală pentru export i-au fost puse la dispoziţie chiar în ziua respectivă de către cei doi (cele trei certificate emise în numele SC R. SA), iar el a crezut în autenticitatea lor. M.Ş.S. a mai arătat că în ceea ce-l priveşte consideră că a luat toate măsurile de prevedere pentru ca exportul să se realizeze în condiţii de legalitate şi a crezut că P.D. deţinea seleniul în mod legal. Atunci când, în vederea exportului, a dus o cantitate foarte mică de seleniu pentru analiză la Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „H.H.”, M.Ş.S. a făcut asta crezând că cei care i l-au dat, P.D. şi S.I., îl deţineau legal.

În acest fel, la data de 23 iunie 2005, a fost realizat exportul a 600 grame seleniu către SC S.I.E.B.G. Germania prin intermediul SC M.T.2. SRL România folosindu-se la autoritatea vamală acte despre care în urma cercetărilor efectuate în cauză s-a probat cu certitudine că erau false şi că au fost falsificate de B.P.F. Această concluzie se bazează pe următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile martorului D.S.M. administrator din anul 1998 al SC R.I. SA care a arătat că la 06 ianuarie 2003 această societate, prin el ca reprezentant legal, a încheiat cu SC I.I.S.C. SRL administrată de Ş.E., un contract de prestări servicii prin care se dădea posibilitatea celei de a doua societăţi să efectueze inspecţii în numele SC R.I. SA, sens în care s-a pus la dispoziţia reprezentantului societăţii partenere ştampila şi formulare ale SC R.I. SA

Totodată din declaraţia aceluiaşi martor rezultă că în arhiva SC R.I. SA nu se regăsesc cele trei certificate din 05 aprilie 2005 referitoare la un kilogram de seleniu, precum şi că în perioada derulării contractului cu SC I.I.S.C. SRL Constanţa, unul dintre angajaţii societăţii partenere era B.P.F.;

- contractul de prestări servicii nr. 06 din 06 ianuarie 2003 dintre beneficiarul SC R.I. SA şi prestatorul SC I.I.S.C. SRL având ca obiect subcontractarea serviciilor de control cantitativ şi calitativ la mărfuri şi expertize în domeniul naval efectuate de prestator în numele beneficiarului, contract în care se prevede la capitolul obligaţiile părţilor, printre altele, că prestatorul poartă răspunderea pentru veridicitatea documentelor emise;

- comunicarea SC I.I.S.C. SRL Constanţa din care reiese că B.P.F. era în anul 2005 angajatul societăţii în funcţia de operator precum şi că în luna noiembrie 2004 societatea a încetat colaborarea cu SC R.I. SA când s-a restituit ştampila şi formularele SC R.I. SA Reprezentantul legal al SC I.I.S.C. SRL Constanţa a mai comunicat că certificatele în litigiu nu au fost eliberate de societatea sa.

- rezultatul percheziţiei informatice efectuate asupra dispozitivelor de stocare a datelor informatice aparţinând lui B.P.F. ce i-au fost ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Pe discheta nr. 7 au fost identificate fişiere text denumite N.E.C., Non-radioactivity Certificate, Quality Certificate, Rominspect blank, Rominspect drafts, care conţin exact denumirile celor trei certificate folosite pentru exportul seleniului şi antetul acestora.

Pe discheta nr. 1 a fost identificat un fişier text denumit „quality condition certificate” pe care examinându-l se constată că a fost folosit de B.P.F. pentru crearea falsurilor. Din acest fişier B.P.F. a copiat modalitatea de aranjare a rubricilor în cuprinsul celor trei certificate falsificate cât şi fragmente de text, respectiv frazele „These findings are only valid for place and date of inspection. The inspection was carried out to the best of our knowledge and ability” şi „This certificate is evidence of onr inspection and does not relieve the manufactures/sellers from their contractual obligations”.

Pe discheta nr. 5 a fost identificat fişierul text denumit „On hire Cape B.Bunker” pe care vizualizându-l se trage uşor concluzia că din el B.P.F. a copiat datele de la subsol despre SC R.I. SA pe care le-a modificat parţial şi le-a aranjat la fel în toate cele trei certificate pe care le-a falsificat.

Revenind la exportul a celor 600 grame seleniu realizat prin folosirea la autoritatea vamală de acte falsificate, din declaraţia lui M.Ş.S. reiese că substanţa ar fi fost restituită de către destinatar, SC S.I.E.B.G. Germania direct lui P.D., în România, pentru că nu ar fi corespuns cerinţelor fizico-chimice impuse prin contract. In acest sens sunt şi cele ce reies din convorbirea telefonică din 27 septembrie 2005 ora 14:45 dintre P.D. şi un cetăţean moldovean „V.”, neidentificat, în care P.D. vorbind despre tranzacţia cu seleniu pe care vroia să o facă afirmă „am vrut să fac pe marfa aia veche pe care o aveam eu. Şi mi-a zis C. că are pe cineva, care are marfa bună”. Tot din această convorbire mai reiese faptul că şi persoanele de la care P.D. obţinuse seleniul şi cu care discută ştiau despre exportul pe care l-a realizat, aspect care reiese din întrebarea lui „V.” „cu aceea nu ai făcut nimic? şi răspunsurile lui P.D. „nu am făcut, pentru că dacă nu e ce trebuie!”, „nu e V. (se referă la K.W.S.), nu e nimeni, nu, e altă socoteală!” referă la noii cumpărători).

Cu privire la traficul cantităţii de 500 grame seleniu 74:

După realizarea exportului relatat, P.D. a continuat să caute alţi cumpărători pentru seleniu, cerându-le în acelaşi timp furnizorilor să-i procure cantităţi mai mari cuprinse între 2 şi 6 kilograme pentru care găsise disponibilitatea de a fi cumpărate.

Pentru tranzacţiile pe care intenţiona să le mai facă cu seleniu, P.D. a căutat să găsească cumpărători prin intermediul lui G.I. care l-a cooptat în afacere pe un cunoscut de-al său cetăţeanul francez M.P.F.R.A.

În continuare B.P.F. s-a ocupat, în cadrul grupului infracţional organizat, cu falsificarea altor acte menite a fi folosite pentru a putea realiza alte tranzacţii cu seleniu, aspecte ce reies din convorbirile telefonice ce au fost interceptate în cauză şi din corespondenţa prin email dintre unii din membrii grupului. în acest sens tribunalul reţine:

- mesajul prin email de la M.P.F.A. către G.I. din 08 septembrie 2005 „dragă l., trebuie să trimiţi prin DHL sau TNT următoarele documente: 1. certificat de origine în original sau copie autorizată de către biroul notarial; 2. certificat de calitate şi cantitate eliberat de către un institut independent-de testare în original certificat S.G.S. 1032; 3. certificat S.G.S. de radioactivitate 1034. Aceste documente trebuie să ajungă în Germania până luni cel târziu”; din cuprinsul acestui text, coroborat cu întregul material probator, rezultă că este vorba despre acte referitoare la seleniu, rezultă că G.I. a emis o ofertă concretă de vânzare seleniu şi că M.P. i-a solicitat documente orginale referitoare la o marfă concretă, din aceasta înţelegându-se că G.I. a precizat că seleniul există în realitate. De asemenea, tribunalul reţine că rezultă implicarea activă a inculpatului G.I. în găsirea de potenţiali clienţi în vederea comercializării în străinătate (Germania) a unei cantităţi de seleniu.

- convorbirea telefonică din 08 septembrie 2005, ora 18:23 dintre P.D. şi G.I. în care cei doi vorbesc despre alte certificate ce ar fi eliberate de S.G.S. România Constanţa pentru seleniu. Din convorbire reiese că aceste certificate au ajuns la G.I. care le apreciază că „sunt bune aşa cum sunt” şi îl întreabă pe P.D. „Tu nu le-ai văzut de la P.?”, certificate despre care G.I. afirmă că le-a făcut „după certificatul ăla rusesc” în care scria despre „pudră” (referindu-se la modalitatea de prezentare a seleniului). Tot în această convorbire G.I. susţine că i-a spus lui B.P. „băi, ştergem pudră..de acolo de sus ca să rămână ce avem noi..alice, granule, sau cum le-am botezat noi” (rezultând din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică că seleniu deţinut pentru vânzare de grupul infracţional se prezenta într-adevăr sub forma de granule).

Un alt aspect ce rezultă din această convorbire este acela că inculpaţii au convenit la falsificarea unui înscris prin imitarea altuia preexistent, dar cu modificarea menţiunilor privind forma în care se prezintă seleniul - granule în loc de pulbere.

De asemenea din conţinutul convorbirii mai reiese un aspect foarte important pentru dovedirea faptului că atât G.I. cât şi B.P.F., fie au văzut seleniul deţinut de P.D. ce se prezenta sub formă de granule, fie cel puţin a discutat în concret despre forma seleniului, asta în timp ce în cursul audierilor toţi au negat că au deţinut efectiv astfel de substanţă ori că ar fi văzut-o vreodată la P.D. Tribunalul reţine că seleniul ca substanţă chimică se poate prezenta atât sub formă de pulbere dar şi sub formă de granule.

- mesajul prin email de la M.P.F.A. către G.I. din 09 septembrie 2005 „dragă I., am nevoie foarte rapid prin email şi fax, un Certificat de proprietate semnat de D., cum îţi trimit în documentul ataşat”; din cuprinsul acestui mesaj rezultă că M.P. ştia despre faptul că cel care vinde seleniul în calitate de proprietar este inculpatul P.D., şi acest lucru nu îl putea afla decât din discuţiile cu G.I.

- convorbirea din 09 septembrie 2005, ora 14:40 dintre P.D. şi G.I. din care rezultă fără dubiu că B.P.F. falsifica actele necesare grupului pentru tranzacţia cu seleniu în condiţii de aparentă legalitate, fiind chiar învăţat şi sprijinit G.I. despre cum trebuie să arate actele false.

G.I. - Măi D.

P.D. - Da.

G.I. - B.P. e aici, lângă mine. Mai întrebam o variantă.

P.D. - Da.

G.I. - Pot să trimită ăia un email, un fax, o chestie cu ştampila F.? (F. este societatea comercială din Republica Moldova despre care se pretinde în actul semnat de P.D. că ar fi proprietara seleniului, care l-a vândut către P.D. sau care l-a împuternicit pe acesta să efectueze tranzacţia de vânzare cumpărare cu seleniul respectiv).

P.D. - Păi.. dar eu i-am rugat ieri.

G.I. - l-ai rugat şi nu au trimis. Nu pe fax, pe e-mail.

P.D. - Pe e-mail, d-le. I-am dat e-mailul lui B.P.

G.I. - Păi l-ai dat şi nu l-ai primit şi ne gândim să facem o şmecherie, să scanăm ştampila aia cu F.. (Rezultă din aceste afirmaţii că G.I. şi B.P. doreau să folosească într-o anumită modalitate ştampila scanată a societăţii F. Chira II, ori, o asemenea folosire nu este explicabilă decât în contextul aplicării ştampilei scanate pe un alt document - cu alte cuvinte, pentru falsificarea unui document aplicând o ştampilă scanată în loc de una originală.)

P.D. - Păi eu vă trimiteam una prin fax, că eu am contractul semnat cu ei prin fax.

G.I. - O ai semnată prin fax ?

P.D. - Da. Da,

G.I. - Ia trimite-o acum, cât e B.P. aici, să vedem dacă reuşim să facem mătrăşeala. Şi pe urmă certificatul ăsta de ownership (în traducere legală proprietar) o să ţi-l dau ţie să-l semnezi (respectivul certificat a fost găsit în copie de organele judiciare şi se află la dosar). Convorbirea telefonică se coroborează cu e-mailul trimis de M.P., în care solicita urgent trimiterea unui certificat de proprietar semnat de P.D., astfel explicându-se preocuparea acestora de a confecţiona un astfel de certificat, pe care abia apoi să-l semneze P.D., rezultând de aici că în nici un caz nu exista anterior discuţiilor cu M.P..

P.D. ..

G.I. - Iar ăsta pe care l-am dat noi, de origine, pe 5 grame, îl lăsăm ca şi cum ar fi originea certificatului pentru mostră, iar ăsta pe care îl are M. aici pentru şase kile cât e contractul în trei termene, face B.P. unul acum pe şase kile chipurile, (se referă că îl întocmeşte în fals) cum ar fi pentru toată marfa, înţelegi?

P.D. - Da, da haideţi, uite eu vă trimit acum..

- convorbirea din 09 septembrie 2005, ora 16:23 dintre P.D. şi B.P.F. în care P.D.I. îi spune lui B.P.F. să-i trimită lui G.I. prin fax ori e-mail un certificat de origine pentru 6 kg de seleniu, astfel încât ca G.I. să poată susţine eventualilor cumpărători că deţin această cantitate şi au acte de provenienţă pentru ea.

P.D. - „M-a sunat acum dl. G. şi a spus dacă puteţi să-i trimiteţi prin fax sau, eu ştiu, prin e-mail o listă originea aia de 6 kile acum, urgent şi după aceea restul”. (Din această discuţie rezultă că B.P.F. se afla în posesia certificatului de origine al unei cantităţi de 6 kg seleniu, lucru explicabil numai în condiţiile în care acesta se afla în curs de confecţionare a actului respectiv)

B.P.F. - O.K.

P.D. - Da?

B.P.F. - S-a marcat.

P.D. - Aşa. Şi restul, ce este, tot astăzi, acum repede (se referă la restul actelor ce mai trebuiau falsificate de B.P.F., mai precis certificatele S.G.S.). Tribunalul reţine că, dacă aceste acte (restul) ar fi fost originale şi aflate în posesia lui B.P.F., nu era necesar ca ele să fie trimise ulterior primului act, ci puteau fi trimise în acelaşi timp. Discuţia este logică numai în contextul în care B.P.F. era în curs de falsificare a tuturor actelor, şi după falsificarea certificatului de origine continua să realizeze şi celelalte acte, în aceeaşi zi dar mai târziu.

B.P.F. - Bine.

- convorbirea din 11 septembrie 2005, ora 13:55 dintre P.D. şi B.P.F. în care cei doi discută tot despre actele falsificate în legătură cu seleniul pe care doreau să-l vândă. Din expresiile folosite rezultă fără vreun dubiu în ce activitate erau implicaţi membrii grupului şi faptul că rolul lui B.P.F. era de a întocmi în fals actele necesare.

P.D. - Bună ziua domnul B.P.

B.P. - Bună ziua.

P.D. - Aţi găsit alea?

B.P. - Sigur. Am vorbit şi cu ăsta (se referă la G.I.). A zis că nu este grabă, astăzi-mâine. Am văzut la el, nu ştiu de unde a făcut rost, o ştampilă clară-clară a lui C. (reprezentantul SC F.C. din Republica Moldova. Se observă preocuparea lui B.P.F. pentru calitatea ştampilei, relevată ulterior în convorbirile în care afirmă că a realizat un document cu ştampilă „lacrimă”, adică una ce pare a fi originală.)

P.D. - I-am dat eu o pre-factură sau cam aşa ceva. Am pus atunci. El ştie, cum să nu, dar uite aşa ne fierbe.

B.P. - I-am spus că mă duc şi iau hârtia aia şi vin şi fac eu, la mine la birou, certificatul. Tribunalul reţine că B.P.F. nu avea calitatea de a „face” - de a redacta - în mod legal certificatul de ownership, care ar fi trebuit emis eventual de SC F.C. II)

P.D. - Da. Deci aţi găsit. E trecut în hârtia aia adresa la societate, C. fisc. (se referă la datele SC F.C. II Moldova).

B.P. - Tot, tot. Să vedem cum concepem certificatul.

P.D. - Are el model, (se referă la modelul despre care am arătat mai sus că l-a trimit G.I. prin email de la M.P.)

B.P. - Are javra asta model?

P.D. - Da. Din 2001. S-a făcut o vânzare. Tribunalul reţine că această parte a discuţiei probează faptul că B.P.F. a confecţionat un act după un model din 2001, cu datele SC F.C. şi cu aplicarea unei ştampile scanate a acestei firme.

B.P. - Ah, da, am văzut.

P.D. - Norocul nostru a fost că institutul care e trecut acolo, care a făcut verificarea şi alea, a fost trecut şi pe al nostru, că altfel.. I l-a trimis M. model.

B.P. - Eu oricum mâine trec pe la el să iau aia şi fac şi hârtia aia care, ştampila ştiţi cum e? Lacrimă.

P.D. - Păi eu i-am pus-o. I-am făcut o pre-factură sau cum se spune. (inculpatul se referă la faptul că avea în posesie un act ştampilat de SC F.C. II, pe care l-a pus la dispoziţie în vederea scanării impresiunii de ştampilă)

B.P. - Pro-formă.

P.D. - Da.

B.P. - Eu o s-o iau, o scanez mâine şi o fac adevărăciune. (adică să fie confundată cu una originală).

- convorbirile din 11 septembrie 2005, orele 19:54 şi 19:58 dintre P.D. şi un cetăţean neidentificat, utilizator al unui post telefonic din Republica Moldova în care acesta îi spune lui P.D. că i-a făcut rost de ştampilă originală, că i-o trimite în România prin autobuz şi îi spune să o aştepte a doua zi să o ia în Constanţa, între orele 7 şi 8, în autogara T., la autocarul cu nr. 527.

Această ştampilă a fost luată de la autocar de S.N. care a fost trimis de P.D. şi i-a dus-o lui B.P.F., după cum rezultă dintr-o altă convorbire dintre P.D. şi S.N. din 12 septembrie 2005, ora 08:08: Tribunalul reţine că această operaţiune s-a desfăşurat în paralel cu activitatea de scanare a impresiunii de ştampilă, întrucât inculpaţii nu şi-au dat seama de la început că au o astfel de posibilitate, însă obţinerea ştampilei originale care să fie aplicată pe certificatul de origine nu înlătură concluzia că acesta a fost redactat în fals de B.P.F., şi nu este un act original emis de societatea comercială din Republica Moldova.

S.N. - Operaţia reuşită, pacientul mort (râde). Am luat aia, i-am dat-o domnului B.P., m-am întâlnit aici cu el, în Eforie Nord. Zicea: „dacă n-am făcut la hârtii”. A zis că s-a întâlnit cu G.I., a stat de vorbă cu el. Zice: „mă duc şi îi pun stampila pe masă şi toate alea, originalul..” Mi-a povestit cu cine a mai lucrat el.. cu tot felul de hârtii. I-am spus : „Domnul D. a zis că va fi foarte atent cu dumneavoastră, numai să iasă treaba bună”. Tribunalul reţine că aceste afirmaţii ale lui S.N. dovedesc faptul că acesta era la curent cu activităţile de falsificare de acte şi cu intenţia de a fi folosite pentru vânzarea de seleniu, şi s-a implicat personal pentru a-l motiva pe B.P., promiţând un beneficiu material consistent în numele lui P.D. O astfel de implicare nu ar fi fost posibilă dacă S.N. nu cunoştea natura tranzacţiei ce se urmăreşte. Chiar dacă în cuprinsul convorbirii telefonice interceptate nu sunt indicate amănunte, este evident că S.N. a vorbit pe larg cu B.P. despre actele pe care le realiza acesta din urmă.

P.D. - Ştie el.

S.N. - I-am dat-o şi am plecat. Acum sunt în Eforie Nord. Vin spre casă.

- convorbirea din 14 septembrie 2005 ora 08:49 dintre P.D. şi B.P.F. în care al doilea îi spune primului că a făcut (falsificat) toate actele.

B.P.F. - Am scos astea, arată mişto (adică par autentice)

P.D. - Să i le dăm Iu animalul ăsta (se referă la G.I.)

B.P.F. - Da, îl sun să-i spun că am originalele. Sau să i le trimit prin mail şi să le scoată el? Discuţia este logică în contextul în care G.I. era cel care urma să trimită actele respective în Germania, lui M.P.)

P.D. - Să fi făcut copii după ele.

B.P.F. - Le-am salvat în calculator. Ii duc hârtiile astea. Tribunalul reţine că, într-adevăr, în calculatorul lui B.P.F. s-au descoperit fişiere folosite pentru realizarea actelor falsificate.

Unul din înscrisurile falsificate de B.P.F., despre care rezultă din convorbirile telefonice analizate mai sus, este cel intitulat Certificate of Ownership (în traducere autorizată certificat de proprietar) datat 09 septembrie 2005 din conţinutul căruia reiese că P.D. este reprezentantul legal al S.C. F.C. II Moldova şi îl investeşte cu drepturi depline pe M.P. pentru perfectarea vânzării a 6 kilograme seleniu originar din Rusia, în trei etape. Certificatul respectiv poartă semnătura lui P.D. şi o ştampilă a S.C. F.C. II Moldova. Din aceleaşi convorbiri reiese că acest act a fost falsificat cu ajutorul lui G.I. care i-a arătat lui B.P. un model pe care îl obţinuse de la M.P.

Pentru a se stabili dacă semnătura de pe acest certificat a fost executată de P.D., aşa cum reiese din convorbirile telefonice relevate, s-a dispus efectuarea unei constatări criminalistice. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 august 2010 al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa rezultă că semnătura în litigiu este inaptă unui examen grafoscopic pertinent datorită slabei calităţi în imprimarea acesteia, este vorba de o copie şi nu de un original), dar că impresiunea de ştampilă de la rubrica „D.P. - Sign and Stamp” este editată.

Editarea constă în scanarea unei impresiuni de stampilă şi apoi transferarea digitală a ei pe un nou suport. Mecanismul de falsificare este chiar cel despre care vorbeau la telefon inculpaţii în convorbirile pe care le-am arătat şi în care B.P.F. spunea, printre altele, „eu o s-o iau o scanez mâine şi o fac adevărăciune”. Rezultă deci că, chiar dacă la un moment dat S.N. a dus ştampila originală a societăţii din Moldova lui B.P., acesta nu a mai refăcut actul aplicând ştampila originală, ci a lăsat ştampila scanată .

În scopul împărţirii beneficiului rezultat din vânzarea seleniului deţinut de P.D. a fost încheiat un contract de intermediere între P.D., G.I. şi M.P., datat 08 iulie 2005 şi care se referă la tranzacţionarea unei cantităţi de 4 kilograme seleniu cu preţul de 30.000 dolari S.U.A./gram, din care ar fi urmat ca 20.000 dolari S.U.A./gram să-i revină proprietarului mărfii, iar 10.000 dolari S.U.A./gram să se împartă între intermediari, adică între depozitarul seleniului, P.D. şi G.I. cu M.P. Cest contract face dovada, odată în plus, că întreaga activitate surprinsă de organele judiciare avea ca scop vânzare a în Germania a unor cantităţi de seleniu.

În convorbirea telefonică dintre P.D. şi G.I. din 19 august 2005, ora 16:53, primul îi spune celuilalt că pentru marfa (seleniu) pe care o are el îi poate aranja cumpărătorului totul „eu îi aranjez absolut totul. Toate actele, dacă vrea prin vamă, vrea prin..Prin ce vrea el, eu îi fac absolut totul”. Tribunalul reţine că inculpatul, pe de o parte, face referire la o tranzacţie transfrontalieră, iar pe de altă parte are încredere în posibilitatea sa de a întocmi acte vamale, încredere ce provine din reuşita primei vânzări şi a expedierii efective a 600 gr seleniu în Germania . Referindu-se la seleniul pe care îl deţinea P.D. arată că a dat bani să nu îi fie luat de proprietarul real „ din octombrie şi până acum eu am ţinut o marfă, am dat gaj, le-am dat o dată trei mii, le-am dat o dată două mii, le-am dat o dată cinci mii, le-am dat cât le-am dat, nu mai spun alte chestii. Eu m-am ridicat la 18 mii, am pus casa”. Despre preţul dorit pentru cantitatea de seleniu deja deţinută P.D. în aceeaşi convorbire îi spune lui G.I. că „e vorba de două milioane patru sute, 0,5, de jumătate de kilogram” şi „un kilogram ar veni cam cinci milioane fără două sute”. Aceste preţuri indicate se coroborează cu alte discuţii interceptate şi cu preţurile indicate în acte, rezultând că inculpatul se referă la seleniu .

Tot P.D. referindu-se la actele pe care le-ar solicita eventualul cumpărător face afirmaţii precum „marfa asta nu o are nimeni”, „marfa vine de la P.” şi „dacă vrea să-i aduc buletin de analize, eu îi dau nişte căcăreze de oaie şi eu îi garantez că e trecut în acte altceva”.

Relevant în această discuţie este şi faptul că din ea reiese fără dubiu că G.I. ştia despre celălalt export de seleniu realizat de P.D., S.I. şi M.Ş.S. Din acest punct de vedere, tribunalul reţine următoarele afirmaţii ale lui G.I. :”ce vroiam să te întreb, tu cu ăla cu care ai vorbit, cu ăla cu avionul, cu transportul, cu..ăla cu societatea lui, câţi bani ia pentru transport (referindu-se la M.Ş.S. şi SC M.T. SRL) şi „documentele şi actele sunt aceleaşi, de-aia te întreb „ (refer induse la noul export pe care-l intenţionau).

Pentru a încerca să-l determine pe G.I. să-l convingă mai repede pe M.P. să cumpere seleniu sau să-i găsească alţi cumpărători, P.D. l-a implicat şi pe M.G. care evident a trebuit să cunoască ce anume deţinea acesta, în ce condiţii şi ce intenţiona să facă.

Astfel din convorbirile telefonice interceptate reiese că M.G. îi cunoştea pe P.D., S.I., G.I., S.N., ştia că P.D. deţine seleniu ce i-a fost adus de un cetăţean moldovean „V.”, cât şi faptul că dorea să-l vândă cu ajutorul lui G.I. în afara României. în acest context, rezultă că P.D. i-a solicitat lui M.G. să se recomande la telefon către G.I. drept unul din cetăţenii Republicii Moldova (C.) ce deţineau seleniul, pentru a-l determina să convingă potenţialii cumpărători să plătească câteva mii de dolari pentru a mai lăsa marfa la dispoziţia lor, dar în posesia lui P.D..

În acest sens redăm următoarele convorbiri:

- din 20 august 2005,ora 15:50:00, dintre P.D. şi M.G. :

P.D. - L-ai sunat pe G.? (se referă la G.I.)

M.G. - L-am sunat. M-a sunat V. acum, l-am sunat pe mobil şi nu răspunde. să-l sun pe fix?

P.D. - Da, mă, şi fii atent ce-i spui.

M.G. - Da.

P.D. - Domnule, uite care e socoteala, că el ştie că sunteţi doi. (se referă la faptul că G.I. ştia că cei de la care P.D. avea seleniul erau doi, fiind vorba de V. şi C.)

M.G. - Da.

P.D. - Uite cum am socotit, adică cum am gândit-o eu.

M.G. - Da.

P.D. - Daţi-ne două-trei mii de dolari, lăsăm marfa la D. şi venim peste o lună.

M.G. - Da.

P.D. - Deci aşa îi spui. Să ia neapărat legătura cu mine.

M.G. - Da, bine, ne auzim.

- din 20 august 2005,ora 15:57, dintre P.D. şi M.G.:

P.D. - Da.

M.G. - Am vorbit de atunci şi până acum cu el. (cu G.I.)

P.D. - Şi?

M.G. - A zis să-i zic lui V. să se hotărască câţi bani vrea pe patru grame, să cumpărăm patru grame, să rămâi tu proprietar sau noi, proprietar pe ele şi să plece şi când se stabileşte problema, să vină, să aducă restul de marfă, deci după ce fac ăştia expertiza, şi la, la, la..

P.D. - Da.

M.G. - A zis că dacă vor să vină ei. .Să mergem noi în Germania, care..

P.D. - Nu.

M.G. - l-am zis eu să se gândească cu trei mii de dolari, să mai lase marfa în posesia ta o lună. Ar fi cel mai bine să-i dăm trei mii de dolari, să plece omul şi i-o mai lasă lui D. o lună, în posesia lui D., toată marfa.

P.D. - Vino mai încolo cu V.. Pe la cinci-şase vii încoace. Spune-i lui V. şi veniţi încoace.

M.G. - Da, da.

P.D. - O să-l sun eu, să vorbesc cu el.

M.G. - Da, da, bine „grasule”.

Tribunalul reţine din această convorbire că M.G. cunoştea despre natura mărfii, despre faptul că pot fi cumpărate 4 grame, despre faptul că trebuie efectuată expertiză, despre faptul că marfa trebuie să ajungă în Germania, îl cunoştea personal pe V. (cetăţean moldovean ce adusese seleniul), cunoştea valoarea mare a mărfii, astfel încât, coroborat şi cu alte probe, rezultă cu certitudine că era la curent cu intenţia de vânzare de seleniu, şi a participat personal la unele activităţi în acest sens.

- din 21 august 2005,ora 11:02, dintre P.D. şi M.G.:

M.G. - Te-a mai sunat ăla aseară? (se referă la G.I.)

P.D. - Nu m-a sunat.

M.G. - Nu-l suna, că l-a sunat V., a vorbit cu el.

P.D. - Şi ce-a zis?

M.G. - Nu ştiu, vorbeşte cu V..

- din 25 august 2005,ora 19:28, dintre P.D. (de la postul telefonic x) şi M.G. aflat la postul telefonic x:

M.G. - Da, grasule

P.D. - Ce faci, mă, a plecat ăsta?

M.G. - Da, l-am dus de atunci la staţie, dar nu ştiu dacă prinde autocarul.

P.D. - Ce a mai zis?

M.G. - Nimic, era bucuros că ajunge acasă. (Inculpaţii se referă la numitul V., care a plecat cu autocarul în Republica Moldova, acasă.)

S-a reţinut din probele administrate că din grupul infracţional, la această dată făcea parte şi S.N. zis „G.” care la fel ca şi M.G. ştia tot ceea ce se petrecea şi a sprijinit punctual, atunci când a fost nevoie, activitatea celorlalţi membrii, pentru ca în final să se poată realiza ceea ce cu toţii urmăreau, adică o tranzacţie, care să le aducă beneficii materiale importante, cu seleniul deţinut ilegal.

În acest sens sunt următoarele convorbiri telefonice:

- din 25 august 2005,ora 16:49, dintre P.D. şi S.N.:

P.D. - (...) Matale unde eşti?

S.N. - Am venit până acasă. Sunt în C.A.P. aici, la 2 Mai.

P.D. - Eu sunt cu V. aici. Mata eşti singur, sau eşti cu cineva?

S.N. - Singur. Sunt în cameră.

P.D. - Uite ce zice V.: dacă avem de unde să facem rost de 500 de dolari, ne lasă o bucată din aia, că el vrea să plece, nu poate să mai stea. Eu fac rost de 500 de la cineva, fă şi mata rost de 500. îi dăm 1000.

S.N. - Când îi trebuie?

P.D. - La şapte şi jumătate are traseu. Dacă faci rost, vino încoace, că e şi V. aici şi ne lasă o bucată..

S.N. - Hai că o să vin până acolo.

Rezultă din această discuţie că P.D. a încercat şi o altă variantă de a convinge pe V. să păstreze posesia asupra seleniului, similară cu cea încercată faţă de G.I. prin intermediul lui M.G., şi anume l-a cooptat pe S.N. să contribuie cu 500 dolari, împreună cu 500 ai săi, pentru a-i da lui V. care urma să plece acasă. Din convorbire rezultă că S.N. a fost de acord cel puţin în principiu cu propunerea, ori, acest aspect nu este explicabil decât în contextul în care cunoştea despre ce este vorba.

- din 15 septembrie 2005,ora 12:49, dintre P.D. şi S.N.:

P.D. - Am zis să te ţin la curent că diseară vine M., deci aşa a zis şi mâine până în 12 e în Mangalia.

S.N. - Bun. E speranţă. (Rezultă că S.N. ştia cine este M.P., ştia scopul venirii lui, şi totodată era interesat direct în afacere, din moment ce P.D. a simţit nevoia de a-l ţine la curent cu mersul lucrurilor).

P.D. - Oricum eu mă mai aud cu G.

S.N. - Dar cine ţi-a spus? G.? - deci îl cunoştea, nu neapărat personal, ci ca persoană şi ca implicare în afacere.

P.D. - L-am sunat eu dimineaţă la 9, mi-a zis şi B.P. (se referă la B.P.F.) că a vorbit, i-a trimis mail, i-a trimis tot. Diseară ajunge în România şi mâine ne vedem.

S.N. - Bun. O veste bună.

P.D. - Şi comisarul (se referă la S.I. care a fost comisar de poliţie în cadrul I.J.P.F. Constanţa) mă întreba „ce se aude bre?...

S.N. - Te-a sunat?

P.D. - Mi-a trimis mesaj.

S.N. - E tot la Ploieşti? (S.I. este născut în comuna Bălteşti, jud. Prahova ).

P.D. - Nu ştiu, nu l-am sunat.

Din cele de mai sus tribunalul reţine că cei doi inculpaţi cunoşteau în amănunt întreaga desfăşurare a demersurilor, şi rolul fiecărei persoane implicate.

G.I. a fost cel care s-a ocupat să găsească prin intermediul lui M.P. cumpărători pentru cantitatea de seleniu pe care ştia că deja o deţine P.D., cât şi pentru alte cantităţi mai mari pe care acesta le-ar fi putut procura. Posibilitatea procurării altor cantităţi de seleniu rezultă din discuţiile lui P.D. cu cetăţenii moldoveni.

Rolul pe care l-a avut G.I. reiese şi din convorbirea telefonică din 16 septembrie 2005, dintre P.D. şi B.P.F. în care P.D. afirmă „ că eu nu am cum să-l sun pe M. ca să ştiu când vine. Nu prea pot să mă înţeleg cu el, el dacă vorbeşte numai engleza şi franceza El (G.I.) degeaba zice: te întâlneşti cu el. (cu M.P.) Cum să mă întâlnesc, dacă nu mă înţeleg? Cum să mă anunţe?”

Rezultă astfel din probele dosarului că, în acest stadiu al operaţiunii, G.I. era persoana de legătură cu intermediarul posibililor cumpărători de seleniu.

Prima persoană interesată să cumpere seleniu, găsită de către M.P., a fost un cetăţean G. (posibil E.R.) care a solicitat să i se trimită o serie de acte referitoare la cantitatea şi calitatea mărfii deţinute pentru vânzare. Printre aceste acte se număra şi un certificat falsificat de B.P.F., întocmit în numele S.G.S. România privind analiza radioactivităţii şi purităţii fizico-chimice a seleniului. Certificatul a fost trimis potenţialului cumpărător care l-a verificat şi datorită dubiilor asupra autenticităţii sale, a renunţat la afacere.

În acest sens sunt următoarele convorbiri telefonice:

- din 19 septembrie 2005,ora 18:07, dintre P.D. şi G.I.:

G.I. - D., sună-l pe B.P. şi spune-i că o să-l sune M. direct şi să-i spună că certificatele S.G.S. sunt făcute pe Constanţa şi nu au treabă cu Bucureştiul. Ăia nu au găsit inspecţia la Bucureşti. înţelegi?

P.D. - l-aţi dat numărul lui B.P.?

G.I. - Da, i-am dat numărul lui, că e cu ăia acolo, să-i confirme. Ăia nu au găsit inspecţia la Bucureşti.

P.D. - O să-l sune M. pe B.P.?

G.I. - Da. P.D. - Gata, imediat îi spun.

G.I. - Să-i spună că noi nu avem treabă cu Bucureştiul, cu S.G.S. - ul, că este ramura din Constanţa, S.G.S. Constanţa.

Din această discuţie rezultă că G.I. a fost în legătură cu M.P., acesta i-a spus că cumpărătorii au verificat certificatele S.G.S. şi au constatat că acestea nu au fost emise de institutul de inspecţie respectiv, iar G. i-a solicitat lui P.D. să-l prevină pe B.P. că va fi sunat de potenţialii cumpărători pentru a verifica realitatea certificatelor, iar acesta trebuie să pretindă că certificatele au fost emise de sucursala S.G.S. Constanţa, şi astfel se explică de ce nu se regăsesc în evidenţele S.G.S. Bucureşti.

- din 19 septembrie 2005, ora 18:21, dintre B.P.F. şi G.I.:

G.I. - L-am sunat pe D. să-ţi spun că o să primeşti telefon de la M., pentru că el este în graniţă cu ăia şi ăia au dat un telefon la Bucureşti la S.G.S. şi bineînţeles că nu era înregistrat nimic (deci G. ştia foarte bine că certificatele nu au fost emise în realitate de S.G.S.). Eu le-am zis că pot să sune la Bucureşti până poimâine dimineaţă, pentru că ramura cu Portul din Constanţa e cu totul altă treabă, iar noi avem înregistrarea la S.G.S. Constanţa Port, iar omul care este, eşti tu. Deci îi explici foarte clar: noi nu raportăm la Bucureşti asta decât în momentul când o scoatem din ţară. Noi ce am făcut, am făcut pe ramura din Constanţa, pentru inspecţia de S.G.S., înţelegi? (Tribunalul reţine din această discuţie că G.I. a inventat o explicaţie pentru cumpărători asupra inexistenţei înregistrării certificatelor la S.G.S., pe care a comunicat-o lui B.P.F., acesta urmând a se recomanda telefonic ca fiind reprezentantul S.G.S. Constanţa)

B.P.F. - Să vedem cum îi băgăm, că alea sunt făcute la negru, certificatele. - inculpatul confirmă explicit falsificarea certificatelor.

G.I. - Deci tu ai înţeles ce îţi spun?

B.P.F. - Mă gândesc că luând legătura la Bucureşti, să nu le facă neplăceri ăstora din Constanţa.

G.I. - Nu le faci, că tu vorbeşti. Cu altcineva, nu are cu cine, că acolo pe foile alea erau numai numere de telefon de Bucureşti. Nu au avut unde să sune în altă parte. Eu le-am zis: fraţilor, nu are nici o legătură cu Bucureştiul. Noi facem pe port, ramura din Constanţa iar omul care este, eşti tu. Ca să ştii. El o să te sune, ca să audă confirmarea.

B.P.F. - Probabil că o să-mi dau alt nume.

G.I. - Ei ştiu de B.P., poate să fie B.P. Botoşani, V.. Le spui că în momentul în care eliberăm marfa pentru tranzacţie, facem un nou set de certificate, care părăsesc ţara. Dumneavoastră ne-aţi cerut numai o inspecţie pentru o marfă care nu pleacă din ţară Ca să ştii ce ai de spus. (Se constată că cei doi inculpaţi se înţeleg asupra faptului ca B.P. să-şi asume un nume fals, pentru a nu fi identificat ulterior, ceea ce atrage concluzia că inculpaţii ştiau că ceea ce fac este ilegal şi poate atrage răspunderea penală).

B.P.F. - Da bine.

G.I. - Aşa B.P. aş, nu mi-ai trimis inspecţia aia, la containerele alea (se referă la o afacere desfăşurată legal de G.I. prin SC G.W.U. SRL constând în export de fier vechi).

B.P.F. - Nici nu am mai fost la birou, ştiţi ce se întâmplă? Ăştia cu Rominspect-ul. să vedem cum le facem.

G.I. - N-au alta? Nu-mi trebuie Rominspect-ul! Alta, indiferent care.

B.P.F. - Să vedem pe ce firmă o bag, pentru că ăştia cu Rominspect-ul au cam închis prăvălia.

Conţinutul acestei convorbiri întăreşte faptul că G.I. ştia despre faptul că actele referitoare la seleniul deţinut de P.D. erau falsificate de B.P.F., într-un caz, mai precis cel al certificatului de proprietar (Certificate of Ownership), chiar cu sprijinul său.

Tot din această convorbire mai reiese un aspect, şi anume că B.P.F. a lucrat în numele S.C. ROMINSPECT şi astfel a falsificat cele trei certificate folosite la exportul celor 600 grame de seleniu în Germania.

- din 19 septembrie 2005, ora 18:34, dintre B.P.F. şi o persoană neidentificată:

B.P.F. - Vezi că s-ar putea să te sune cineva de afară în legătură cu certificatul acela S.G.S., care l-am făcut pentru seleniu. (Inculpatul confirmă astfel că el a redactat certificatul S.G.S., în condiţiile în care nu avea această calitate legală, şi nici nu rezultă că se realizase vreo inspecţie)

Persoană neidentificată - Da.

B.P.F. - l-am dat numărul tău, că tu ai cartelă, eu am abonament, (rezultă că B.P. a evitat să vorbească ca reprezentant al S.G.S. de pe numărul său de telefon, pentru că putea fi identificat după abonament, astfel că la rândul său a comunicat numărul de telefon cu cartelă, (persoana nefiind identificabilă) al unui cunoscut de-al său, care era la curent cu falsificarea certificatelor, pretinzând că acesta ar fi reprezentantul S.G.S. Constanţa).

Persoană neidentificată - îhî.

B.P.F. - Şi dacă te sună .. o să te întrebe referitor la certificatul ăla. Că o să îţi spună că a sunat la Bucureşti şi i s-a spus că nu e înregistrat nici un certificat acolo. înţelegi?

Persoană neidentificată - Aha.

B.P.F. - Şi dacă te întreabă, spui: nu, domnule, certificatele astea sunt făcute local, pentru că e S.G.S. Constanţa, Local Kombat, înţelegi?

Persoană neidentificată - Da.

B.P.F. - Aşa, şi G. l-a îmbârligat (l-a minţit) că e făcut la Constanţa şi nu ştiu ce.

- din 19 septembrie 2005, ora 18:37, dintre P.D. şi B.P.F.:

B.P.F. - l-am dat un număr de telefon unde e cineva care-i cu mine în mână. Şi ăla o să spună că e la Constanţa..Şi acum mă gândesc să nu facă ăia de la Bucureşti anchetă la Constanţa.

- din 19 septembrie 2005, ora 19:36, dintre P.D. şi B.P.F.:

B.P.F. - Ăştia l-au sunat pe băiatul ăla. Ăştia s-au interesat şi la Geneva, la elveţieni. Deci au sunat ăia din Germania. Au sunat la Bucureşti şi Bucureştiul le-a spus că ei nu au înregistrat aşa ceva. Apoi au sunat la sediul mare, la Geneva.

P.D. - Şi?

B.P.F. - Ăia, S.G.S. - ul de acolo a zis la fel, că n-au înregistrat aşa ceva

P.D. - Ce naiba facem ?

B.P.F. - Nu ştiu. Aici e problema. Că dacă alegea una dintre firmele astea două, de care v-am zis eu, celelalte două, nu era problemă, mergeam înainte. Dar la astea v-am zis eu, ăsta este riscul, că ăştia o să se intereseze la nivel înalt.

S-a reţinut şi din această discuţie că rezultă faptul că inculpaţii au falsificat certificatele pretins emise de S.G.S., fiind conştienţi că dacă se fac verificări falsul poate fi descoperit.

- din 20 septembrie 2005,ora 08:22:19, dintre P.D. şi G.I.:

G.I. - Le-am spus: fraţilor, nu are nici o legătură marfa care iese din ţară şi certificatul de marfă când se scoate din ţară şi certificatul de inspecţie. Ăla-i pentru altă treabă. Oamenii s-au interesat, au trimis mail-uri pe la.., pe la S.G.S. Băi, că nu-i înregistrat. Bineînţeles că nu-i înregistrat, că noi avem o ramură la Constanţa care face inspecţia. Noi nu am cerut certificat, ca să iasă din ţară. Că e fals, că e cutare, a început discuţia. Deci acum s-a aplanat treaba.., s-a înţeles. Eu când am făcut certificatul, l-am făcut pentru M. şi furnizorul meu, domnul D.. Deci ăsta apare în S.G.S. - ul. Mi-a trimis un mail de nu-ţi povestesc! Ăla i-a trimis, D., ăla de la Bucureşti. B.D., ăla, care e pe România cu S.G.S. - ul. A zis că documentul ăla nu există în baza lor de date. Şi nici nu o să existe. I-am spus că este documentul de inspecţie pe care am făcut-o noi intern şi ăla îmi rămâne mie. I l-am trimis pentru autenticitatea mărfii şi pe rusesc şi pe tot. S-a clarificat acum, sper că a înţeles şi ăla şi aştept acum să mă sune la 09:00.

- din 21 septembrie 2005, ora 08:58, dintre P.D. şi G.I.:

G.I. - „Deci ei pe baza la ce le-am trimis noi, şi-au făcut verificările şi-au făcut tot şi au impedimentul ăsta că nu a fost înregistrat la Bucureşti. Le-am explicat din nou, le-am trimis din nou. Afacerea este mult prea dificilă. Suntem acum la finalizare, trebuie să mai avem puţină răbdare. Crezi că el nu ar vrea să vină să .. (Se referă la M.P.)

P.D. - Da, dar de ce mă minte că m-am împrumutat o dată să-i dau lui ăla. .vă daţi seama că am sărit deja de 10.000. Am sărit de 10.000 de dolari. Păi mi-am pus casa, să mă mintă M. că-mi trimite 15, că-mi trimite. Chiar aşa? Am ajuns copii mici ?

G.I. - Dacă era ceva şi nu se făcea, spunea de mult. Ai văzut că s-a implicat şi ce cheltuieli au fost. Las-o să termine. De venit, vine şi cu tot ce s-a discutat. Altfel îmi spunea:

Băi a refuzat ăla, n-a fost bună hârtia. Nimeni nu dă drumul la purcoiul acela de bani până nu îşi verifică toată treaba. Asta e.

P.D. - Păi dacă durează din octombrie.. Facem un an. (Se referă la momentul de la care a iniţiat afacerea şi de când deţinea seleniul pe care vroia să-l vândă.)

G.I. - Faci pentru o viaţă.

P.D. - Toată vara asta am muncit ca să pot să-l ţin pe V. şi pe celălalt aici.” (Se referă la cei care i-au adus seleniul şi pe care P.D. îi prezenta ca fiind proprietarii mărfii.)

- din 21 septembrie 2005, ora 15:14, dintre B.P.F. şi P.D.:

B.P.F.: - „Am primit un mail din Germania şi ăla zice că dacă era, dacă e certificat original, îi dă drumul la cumpărător să vină pentru toată marfa, pentru 2 kilograme.

P.D.: - Păi şi ce? Noi nu avem original? (se referă la certificatul făcut de B.P.F. în numele „S.G.S. România ” - Filiala Constanţa).

B.P.F.:- Pe dracu! Făcături! (din expresie reiese fără echivoc că cei doi ştiau că în realitate e vorba de un fals). El vrea confirmare de la Geneva, că-i a lor” .

- din 21 septembrie 2005, ora 17:09, dintre P.D. căruia îi traduce o persoană neidentificată şi M.P.F.R.A.:

M.P. - „Da. Spuneţi-i lui D. că este o problemă cu certificatul S.G.S.. Eu încerc să organizez altceva, pentru că S.G.S. Bucureşti contestă certificatul de la S.G.S. Constanţa. Persoană neidentificată - Veniţi în Constanţa? M.P. - Nu. S.G.S. Bucureşti contestă certificatul de la S.G.S. Constanţa. Ei spun că nu este bun Clientul îl va suna pe domnul B.P. mâine. Domnul B.P. - S.G.S. Constanţa.”

- din 24 septembrie 2005, ora 14:15, dintre P.D. şi M.P.F.R.A.:

P.D. - „Bună ziua domnul M.. D.

M.P. - Este o mare problem. Explic la G. Este mare problem. Avem problem cu certificat, avem problem cu client..ăăă. .client crede că certificat este defect.

P.D. - Certificat original din Rusia prin notariat.

M.P. - Când?

P.D. - Este aici. Certificat de origine din Rusia.

M.P. - Dar..Ce avem..certificat S.G.S., domnul B.P., bla-bla, client vorbeşte cu S.G.S.

internaţional. .nu există certificat şi bla, bla. .Foarte complicat.

P.D. - Certificatul original de la ruşi prin notariat..

M.P. - Original, original? Când avem?

P.D. - Acum e aici.”

- din 25 septembrie 2005, ora 17:33, dintre P.D., căruia îi traduce o persoană neidentificată şi M.P.F.R.A.:

M.P. - „Nu e problemă, preţul. Ascultă-mă. Ce e important, OK? Dăm certificatul cumpărătorului, cumpărătorul real. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu acest certificat. Cineva poate a făcut un certificat fals. .Nu ştiu, e ciudat pentru mine. Persoana neidentificată - Certificatul este bun, e OK. E original.

M.P. - Da. Dar nu e înregistrat. Atunci Registrul Internaţional nu recunoaşte acest certificat. Nu-l cunoaşte pe domnul B.P.. Asta nu e normal, aţi înţeles? Persoană neidentificată - A spus B.P. că o să te sune.

M.P. - Nu, nu, nu. Ascultă-mă. Clientul a cerut confirmarea la S.G.S. Internaţional, OK. S.G.S. este multinaţional. Este o mare companie. Acest certificat nu există în S.G.S. Internaţional. De asemenea, eu nu ştiu dacă domnul B.P. lucrează cu sau la S.G.S...Clientul, cumpărătorul cere confirmare, independent de ceea ce se întâmplă cu acest certificat.. dacă este selenium 74%..95 chimical, 99 izotop..Tu poţi să-mi spui că certificatul este bun, dar clientul verifică cu S.G.S. internaţional, şi acest certificat nu există. E clar. Persoană neidentificată - OK.”

- din 27 septembrie 2005, ora 09:15, dintre P.D. şi B.P.F.:

B.P.F. - „El spune aşa (se referă la M.P.): că a primit certificatul de la noi, că el deja îl avea primit de la domnul...Problema nu este aici, - eu vă traduc imediat - problema vine de la faptul că certificatul pe care l-am făcut noi, nu există şi nu este recunoscut. De asemenea nu este înregistrat la sediul central”.

Datele ce rezultă din convorbirile redate mai sus, în sensul că membrii grupului infracţional au conceput, au falsificat şi au folosit un certificat referitor la seleniu în numele Societăţii de Inspecţie S.G.S. România, sunt întărite de răspunsul oficial dat de această societate la cererea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa în care se arată că în anul 2005 respectiva societate nu a analizat vreo mostră de seleniu.

Din cauza impedimentelor cu documentele legate de seleniul deţinut, tranzacţia dorită cu persoana din Germania, despre care reiese din corespondenţa purtată între G.I. şi M.P. că s-ar numi E.B.R.K., reprezentantul companiei E.A.B. - E. din Nuernberg, nu a fost realizată, dar tot prin intermediul lui M.P. a fost găsit un alt posibil cumpărător care avea şi un reprezentant legal în România ce a fost identificat ulterior ca fiind L.L.I.

Astfel, în prima parte a lunii octombrie 2005, P.D., G.I. şi B.P.F. s-au întâlnit la Mangalia cu L.L.I. care a venit însoţit de încă o persoană de sex masculin ce a fost identificat ulterior ca fiind N.M.W.Z. Aceştia şi-au manifestat intenţia fermă de a cumpăra cele 500 grame de seleniu pe care P.D. le-a spus că îl deţine şi pe care l-a arătat pentru a-i convinge. Cei doi şi-au manifestat disponibilitatea de a cumpăra şi cantităţi mai mari de seleniu pe care P.D. a spus că poate să-l procure în continuare. Pentru a face dovada legalităţii deţinerii seleniului P.D. şi G.I. au stabilit să le arate acestor clienţi documentele care au fost obţinute de M.Ş.S. la exportul a 600 grame seleniu către S.I.E.B.G. Germania. G.I. i-a spus lui P.D. să nu prezinte certificatul S.G.S. care le-a creat probleme mai înainte.

În acest sens sunt următoarele convorbiri telefonice:

- din 08 octombrie 2005, ora 11:07, dintre G.I. şi P.D.:

G.I. - Eu am vorbit cu ăsta foarte clar (se referă la L.L.I.). I-am spus: stimate domn, dumneata reprezinţi cumpărătorul, că-l reprezinţi pe francez, pe ăla, pe ăla, pe mine mă doare mai puţin. Pe mine mă interesează ca dumneata să dai o.k. - ul pentru această marfă, cu inspecţia şi cu tot ce v-aţi propus. Deci vine luni, până în ora 10 este în Constanţa. Ţi-l aduc acolo, facem toată discuţia, mai puţin ăia ai tăi să nu fie acolo (se referă la „ V.”, M.G. şi S.N.), ne lămurim cu toate, ca să nu strice treaba.

P.D. - Fără nici un fel de problemă. La mine la cârciumă, că e închisă cârciuma.

G.I. - .. Ăsta care vine cu suedezul cu care ţi-am spus, sunt pionii cheie în toată treaba. O să-l chem şi pe B.P., să se ducă B.P. eventual cu el la Bucureşti. înţelegi?

P.D. - Păi este ceva aranjat acolo sau nu? (se referă la inspecţia seleniului)

G.I. - La Bucureşti, nu domnule. Omul vrea să facă pe banii lui şi inspecţie şi tot.

P.D. - Eu vă spun că nu poate să facă treaba asta acolo. Dacă nu este un om care să poată să-l ajute, nu face treaba.

G.I. - Măi, vorbim cu el.

P.D. - Ştiţi de ce? Cum a auzit de treaba asta, deja vine toată garda, toată .. Deci nu se face aşa. Vă spun eu. (inculpatul P.D. se referă prin aceasta că, de îndată ce persoana va încerca să efectueze inspecţia de calitate a mărfii, se va sesiza poliţia)

G.I. - Vorbim cu el aici..

P.D. - El nu o să poată să facă treaba asta pentru că v-am zis: e cu dus-întors. În momentul în care s-a dus acolo, toata garda şi toată lumea e călare pe el.

G.I. - Da. El a întrebat primul lucru: toată treaba e legală? I-am zis: toată treaba e perfect legală. Asta-i prima condiţie.

P.D. - Deci eu pot să-i documentez că am hârtia care este făcută, să vorbesc cu M.

G.I. - Mai bine vorbim la faţa locului..

P.D. - Eu vă spun că e un risc! în momentul când ajunge acolo e risc. Dacă nu are nimic aranjat, e nasol.

G.I. - Deci nu avem ce face.. Noi îi prezentăm marfa, restul să-şi facă.

P.D. - Deci siguranţă este milion la milion că va veni luni.

G.I. - Sigur că da. Dacă a venit, m-a anunţat, a venit aseară şi ăla. Deci a venit şi ălalalt L. ăla care îl aşteaptă. Românul ăla.

- din 08 octombrie 2005, ora 12:12, dintre G.I. şi L.L.I.:

G.I. - Tot respectul domnul L.

L.L.I. - Noroc.

G.I. - G.I. vă deranjează.

L.L.I. - Am onoarea stimate domn.

G.I. - Noi ne-am întrunit în consiliu de război şi am stabilit cu braţele deschise şi whisky-ul lângă noi, vă aşteptăm luni.. Când puteţi să ajungeţi?

L.L.I. - Da. în momentul în care ajung la Constanţa, probabil înjurai prânzului o să inoportunez cu un telefon.

G.I. - E perfect. Pe ce parte veniţi? .. Pentru că după aia trebuie să plecăm imediat la Mangalia.

L.L.I. - Cu toată cantitatea? (se referă la două, patru ori şase kilograme de seleniu aşa cum au fost discuţiile)

G.I. - Păi nu, mergem să vorbim cu oamenii acolo. Să vedem cum ne înţelegem cu ei.

- din 10 octombrie 2005, ora 10:09, dintre P.D. şi G.I.:

P.D. - Ce se aude?

G.I. - Stimate domn aştept musafirii. Au zis că atunci când vin la Constanţa, mă sună. I-am cuplat şi am ajuns la tine. .. Acum vreau să văd cum facem mai departe, că ţi-am spus. Ideea lor este foarte clară, aia care s-a discutat, pentru inspecţie. Noi acum trebuie să găsim varianta, fără să stricăm absolut nimic. Să spunem: stimate domn, noi suntem de trei luni de zile, că tot avem client, n-avem client, apare, nu apare: noi actele astea le avem. In afară de S.G.S.. Ăla nu-l prezentăm pentru că ştii că a fost discuţia aia cu .. P.D. - Am înţeles.

G.I. - Prezentăm ăla pe care îl avem de la ruşi, ăla cu notariatul, aia de la cabinet, de la tot şi în funcţie de asta, „stimate domn vrei să iei?” .. îl luăm pe B.P. aş să meargă cu ei la Bucureşti, sau cum găsim soluţia, vedem. Sau el, ne dă banii, îşi ia mostra. Vedem. P.D. - Bun ne auzim.

G.I. - Deci domnul L., ca să ţii minte.

- din 10 octombrie 2005, ora 11:33, dintre P.D. şi B.P.F.:

B.P.F. - Vedeţi că m-am întâlnit cu ăştia. Bă nişte urâţii dracului! Hai că acum sunt în drum spre Mangalia.

P.D. - Aţi plecat separat?

B.P.F. - Da fiecare cu maşina lui.

P.D. - Eu sunt la cârciumă.

Tribunalul reţine deci că inculpatul B.P.F. s-a implicat personal şi în aducerea potenţialilor cumpărători de seleniu la Mangalia, pentru a negocia cu P.D.

- din 10 octombrie 2005, ora 13:20 dintre P.D. şi S.N.:

P.D. - Ce faci nea G.? Vezi că noi mergem la R.M. că la ăştia le e foame şi când oi termina în trei sferturi de oră eu ştiu? Când or fi să plece, ne auzim atunci.

S.N. - Treaba e bună?

P.D. - Da. S.N. - Bine.

P.D. - Voia să vadă toată marfa (râde, se referă la cantităţile mai mari de seleniu pe care P.D. susţine că poate să le procure pe aceeaşi filieră pentru vânzare). Lasă că îţi explic eu.

Rezultă şi din aceasta că inculpatul S.N. era informat cu privire la toate aspectele vânzării de seleniu.

- din 10 octombrie 2005, ora 20:33 dintre G.I. şi „N.”:

G.I. - Pe scurt: a fost o zi plină, să zic şi fructuoasă, în patra sensuri. A ajuns delegaţia aia cu neamţul, cu elveţianul, cu aia pe seleniu, de la M., am fost la Mangalia, a început o ploaie, ne-a rupt, mă rog.

„Nicu” - Mai puţin contează, important e că a ajuns.

G.I. - Au plecat. Pe la 19 ne-am despărţit. Acum au plecat din nou pe Bucureşti ca să rezolve partea financiară şi inspecţia aia la .. acolo lângă Bucureşti, unde este institutul ăla de fizică. Deci mâine între 11 şi 12 am răspunsul pe treaba asta cum a ieşit că trebuie să vină şi M. acum, imediat, că i s-a dat o.k.-ul.

Întrucât L.L.I. şi N.M.W.Z. şi-au manifestat disponibilitatea de a cumpăra cantităţi de ordinul kilogramelor de seleniu, P.D. de faţă cu aceştia pentru a-i convinge că poate să procure mai mult seleniu a şi luat legătura telefonic cu cei din Republica Moldova.

Cele de mai sus rezultă din alte convorbiri telefonice redate în cauză şi pe care le redăm:

- din 10 octombrie 2005, ora 15:18 dintre P.D. şi „C.” utilizator al unui post telefonic din Republica Moldova:

P.D. - Ce faci „C.”?

„C.” - Stau cu „V.”.

P.D. - Uite, eu sunt cu nişte cumpărători la masă .. cu problema aia.

„C.” - Da.

P.D. - Cât se mai poate scade la preţ?

„C.” - Păi cât ai spus tu: de la 35 la 33, 32 .. mai mult nu se poate, asta pentru noi aşa

P.D. - în cât timp poţi să vii cu ea încoace?

- din 10 octombrie 2005, ora 15:30 dintre P.D. şi „C.”:

P.D. - Hai că eram cu ăştia la masă şi nu am putut să vorbesc. „C.” - Am înţeles.

P.D. - Deci marfa aia pe care mi-o adusese prima dată, cum îl cheamă .. (se referă la seleniul pe care deja îl deţinea şi care-i fusese adus de la C. prin „V. ” )

„C.”-”V.”

P.D. - Eh, eu am avut un eşantion.

„C.” - Am trimis ştampilă, da (se referă la ştampila societăţii F. CHIRA II Moldova despre care am arătat).

P.D. - Eh, de aşa ceva vorbesc eu, nu de ailaltă. De aşa ceva.

„C.” - Dar tu ai zis că ai (se referă la seleniul pe care P.D. deja îl deţinea).

P.D. - Uite, m-a încurcat şi au venit oamenii..

„C.” - Dar tu ai zis că ai!

P.D. - Băi, tu nu înţelegi că m-a încurcat cineva?! A zis că are şi acum când a venit ăsta, a zis că nu mai are.

„C.” - Şi acum eu dacă îi găsesc cu „V.” şi-l aduc iar, apoi ce facem?

P.D. - Deci tu găseşti, vorbim şi vii în momentul în care ăsta a venit cu banii.

„C.” - Am înţeles. Deci eu trebuie să-ţi găsesc trei din-alea (se referă 3x0,5 kg. seleniu).

P.D. - Da, trei bucăţi. Interesează-te mai repede.

Din această discuţie rezultă instigarea realizată de P.D. pentru ca numitul C. să introducă în ţară 3 recipienţi cu câte jumătate de kg de seleniu fiecare, iar din întreaga situaţie de fapt rezultă că această introducere în ţară urna a se realiza ilegal, fără documentele legale originale, şi fără proceduri vamale .

- din 10 octombrie 2005, ora 15:30 dintre P.D. şi B.P.F.:

B.P.F. - Acum zic şi eu aşa să nu par fraier. Nu credeţi că ar fi mai bine să-i mutaţi locul Iu" aia în altă parte acum? (se referă la borcanul cu seleniu pe care P.D. de faţă cu B.P.F. şi G.I. l-a arătat la întâlnirea cu L.L.I. şi N.M.W.Z.).

P.D. - Păi, da" nu, că am dus-o de acolo.

B.P.F. - Aşa, că .. ştiţi cum e!

P.D. - Bun. Cam ce părere v-au dat oamenii ăştia?

B.P.F. - Acum să vedem.. Ştiţi. .la câte discuţii au fost.

P.D. - Om vedea. Eu nu le-am luat nici un număr de telefon.

B.P.F. - Le am eu. Când e, îmi spuneţi şi eu vi le dau. (Rezultă preocuparea lui B.P. de a preveni un eventual furt sau o eventuală descoperire a seleniului de către autorităţi, în urma unui denunţ, prin mutarea locului depozitării ăstuia, cunoscut de potenţialii cumpărători, şi de asemenea, rezultă preocuparea acestui inculpat de a cunoaşte modul de contactare a cumpărătorilor, evident în scopul realizării tranzacţiei).

- din 10 octombrie 2005, ora 15:48 P.D. îi trimite un mesaj text lui C.: „caută să fie seleniu natural 99 95 se ia bine la preţ D”. Tribunalul reţine din acest mesaj că inculpatul se referă explicit la seleniu natural izotop 99,95%, fiind exclus a se referi la un alt tip de produs.

- din 11 octombrie 2005, ora 08:22 P.D. îi trimite un mesaj text lui C.: „spune urgent dacă poţi să faci rost de 3 buc. D”. Inculpatul se referă în acest mesaj, astfel cum vorbise la telefon cu C., la 3 recipienţi asemănători cu cel pe care îl deţinea deja, cu câte 0,5 kg seleniu fiecare.

- din 11 octombrie 2005, ora 09:31 dintre P.D. şi B.P.F. : B.P.F. - L.L. - x şi N.M. - x P.D. - Bine, noi stăm de vorbă cu L. ăsta. Cu celălalt.. ce să vorbesc eu? B.P.F. - Nu că m-am luat cu una cu alta şi am uitat (se referă la faptul că a uitat să-i dea cele două numere de telefon lui P.D.).

P.D. - Nu e problemă. Eu am vorbit cu băieţii, cu restul, ca să vedem cum facem până la două. Şi astăzi să-mi dea băieţii un rezultat şi dacă e ..să vină, dar acum nu ştiu când (se referă la faptul că a vorbit pentru a fi aduse în România încă 1,5 kilograme de seleniu prin intermediul lui C.).

Pentru realizarea tranzacţiei cu seleniu dintre P.D. şi L.L.I. cu N.M.W.Z., cumpărătorii au cerut cu ocazia întâlnirii din Mangalia şi acte referitoare la provenienţa seleniului, lucru care l-a pus în încurcătură din nou pe P.D. deoarece acesta ştia că îl deţine ilegal. Deosebit de relevantă este din acest punct de vedere convorbirea telefonică din 11 octombrie 2005, ora 15:44 dintre G.I. şi P.D.:

P.D. - Ascultaţi-mă, treaba s-a complicat foarte tare după ce aţi plecat dumneavoastră, (rezultă de aici că şi G.I. a mers la Mangalia şi a participat la negocieri, apoi a plecat fără a-i însoţi pe ceilalţi la masă). Am mers cu băieţii să mănânce ceva. L-a dat pe speaker pe M., deci ăla care era cu ăla din Bacău. Deci se cunosc .. au apărut nişte chestii care, sincer, pe mine m-au încuiat. Omul a zis mie îmi dai actul de provenienţă, cum s-a intrat şi cutare, cutare, ce am discutat la masă împreună.(se referă la solicitarea actului prin care se face dovada modului de intrare a seleniului din Republica Moldova în România) îmi dai cutare, cutare. Zic: măi frate, nu înţelegi că nu am? El: păi cum a intrat? Eu: cu geanta! (Inculpatul se referă aici că seleniul a intrat ilegal, fără documente) Nu înţelegi? Şi zice: ce aveţi voi atâtea pretenţii şi alte socoteli pentru .. ? şi zic: Domnul meu, uite care este socoteala. Dumneavoastră căutaţi marfa asta - exact ce am vorbit la masă - asta e, asta o am. Deci eu le-am arătat ce-am avut, nu am putut să le fac dovada că nu sunt patru bucăţi din-alea.(rezultă de aici că P.D. se afla în posesia recipientului cu seleniu, pe care l-a arătat cumpărătorilor) l-am zis: domnule, dumneata dacă-mi faci dovada că-mi dai nişte bani, eu în două ore, trei ore ţi le-am adus. Zice: eu nu stau după aşa ceva. Zic: înseamnă că nu eşti interesat sau nu vrei. S-a scăzut preţul enorm, asta cu ştirea lui M.

G.I. - Adică cât?

P.D. - Staţi puţin. îl întrebaţi pe M., dacă nu aveţi încredere.(tribunalul reţine deci că G.I. avea interes personal în realizarea vânzării, urmărind un câştig propriu, cuantificat în funcţie de preţul vânzării) Şi zice: domnule, dacă nu aveţi acte, eu nu pot să fac, pentru că îl duc să fac cremă la L.P., lui ăla nu pot să-i fac, pe mine actele mă costă.. Zic: domnule, eu îţi fac tot în detaliu până la zona liberă. Z.: Nu se poate aşa ceva. A vrut să-l cheme pe „V.” neapărat, să stea de vorbă. Şi am zis: dacă v-aţi pus cap la cap .. şi aşa M. şi G. s-au dus .. în urma discuţiilor, înseamnă că ies şi eu. G.I. - Aiurea! Astea-s chestii de bâlci.

P.D. - l-am explicat, că a văzut pe contractul care era cu M., persoană fizică eu şi dumneavoastră .. zice: aţi cerut 30.000 (se referă la preţul pe un gram de seleniu), eu vă ofer 10%. Şi zic: asta înseamnă 3.000 şi atunci nu mai stăm de vorbă. G.I. - Nu.

P.D. - Zic: pentru că eu am cheltuit nişte bani ca să ţin marfa asta Şi oamenii, sincer, nu ştiau de marfa asta decât de o săptămână. Deci nu e omul lui M.. Nu, e omul lui altcineva.

G.I. - Nu e adevărat.

P.D. - Nu sunt oamenii lui M. Mi-a zis clar: vreţi să faceţi afaceri cu M., care vă ţine de şase, şapte luni, faceţi-o sau nu o faci niciodată. Sau o faci cu mine, la preţul acesta.

G.I. - Eu i-am zis: domnul vice, (se referă la L.L.I. care a fost viceprimar al municipiului Bacău) ce vă deranjează să faceţi tranzit prin România, că tot în zona liberă ajunge. P.D. - Noi am stat două ore.

G.I. - N-ai văzut că a amuţit, a zis că cheamă baroul de avocaţi, marii şefi din România.

P.D. - Eh, asta de speriat aşa.

G.I. - Bineînţeles. Eu i-am spus lui M.: eu de la minutul H am schimbat discuţia la masă pentru că l-au atacat pe D. şi vroiau să schimbe contractul tău. (este evident şi din acest pasaj că G.I. a participat la negocierile de vânzare a seleniului)

P.D. - Hai să vă spun finalul, că n-are rost să cheltuim pe telefon. Eu le-am cerut preţul final, cum i-am cerut şi lui M., de 10.000 (se referă la preţul pe un gram de seleniu) dar nu vreau banii prin bancă, vreau cash. La care oamenii au zis: da, dar mie îmi respecţi două kilograme. Am zis: da, hai să ne înţelegem. Bine, oamenii vor să facă analize, vor să facă tot.. I-am speriat eu dar este un adevăr, la care şi ăla .. i-am spus: băi băiete, ce ţi-am arătat eu .. dacă tu ajungi acolo, mie nu-mi trebuie nici un ban, dă-mi tu mie contravaloarea gratis, dacă tu ajungi unde, ce-am făcut eu. Nu suntem nici noi nişte neică nimeni. Da, dar el era informat, şi el ştia, pentru că noi ne-am chinuit, ori de la M. .. aşa .. Zice: dacă vă convine. Am vorbit cu „V.” Ideea este în felul următor: eu am vorbit şi în partea ailaltă cu partenerul lui, care este (se referă la „C.”). Zice: mie când îmi dai telefon, eu îţi aduc restul de trei bucăţi. Dar dacă voi mi-aţi promis de o lună că îmi trimiteţi bani şi nu mi-aţi trimis, nu mai aveţi nici măcar pe ăia 500 de grame

G.I. - Eu le-am zis: domnule, dacă sunteţi hotărâţi de ce nu plătiţi două, trei, patru grame ..

P.D. - Altă chestie! Staţi puţin. Apropo că mi-aţi adus aminte, ei nu vor să dea nici un ban pe probe.

G.I. - Păi vezi

P.D. - Şi altă chestie, m-au făcut de am adus şi hârtiile de la I.G.A.S. .. I-am spus: bă băiete, la ce-mi ceri tu mie, înseamnă că banii mei pe care i-am cheltuit.. nu ţi le dau! El: ai hârtiile de la I.G.A.S.? Eu le-am adus. Zice: mi le dai, şi eu merg la Măgurele. Zic: dacă te-ai dus la Măgurele, eşti dus! De ce? Oi fi tu cine oi fi dar nu ai intrare unde trebuie, (inculpatul reia aici ideea că dacă merge cineva să efectueze probele fără să existe un aranjament dinainte, vor afla organele starului şi vor interveni).

G.I. - Exact.

P.D. - Ideea finală, care este? Ăştia aşteaptă de la mine, au aşteptat toată ziua. Deci, ce facem? îl ţin pe ăsta? Ei au restul până la două (se referă la kilograme de seleniu). Eu nu pot să-l ţin fără să-i mai dau nişte bani. Dacă nu, şi-a luat-o şi a plecat. Eu am vorbit cu „V.”: băi la 10.000, la 2 kilograme sunt 20. Vouă vă las 10, eu iau 10 şi am plecat. Dumneata hotărăşti acum la ce-ţi spun. Dacă nu poţi să-mi dai un răspuns pe loc ne auzim mai târziu.

G.I. - .. Deci după ultimele mele cercetări, s-ar putea să te caute pe direct un neamţ. Să înţelegi cum au făcut filiera. Prin faptul că noi am trimis actele originale în Germania, bineînţeles că ăia..

P.D. - Nu domnule, eşti înscris în fabrică. Eu m-am interesat, am dat iscoade exact la fabrică (se referă probabil la P.E.P.” din Rusia) Omul lucrează acolo. Şi într-adevăr sunt trecute pe listă exact cum a zis şi el, că se fac 200 de grame la nu ştiu câte luni, şi cu asta basta.

G.I. - Nu asta, măi omule, vreau să zic la clienţi cum. Deci noi le-am trimis în Germania cu D.H.L., acolo este un alt neamţ de la FRIGAS-ul ăla sau cum naiba îi zice. P.D. - Hai să vă spun situaţia. Deci la afacerea asta, M. iese din schemă. Omul a zis destul de clar: eu am aflat de patru zile şi am venit. Deci M. iese din schemă pentru că a ţinut la preţ şi a aruncat nişte preţuri care trebuiau să ajungă la acelaşi cap de line. In final: se ia 10 milioane, 5 se împart între mine şi dumneata. Ori varianta asta, ori mai aşteptăm dacă M. spune că are sau nu are ceva. (Tribunalul reţine că în această discuţie, P.D. indică expres faptul că beneficiul ce urma a fi realizat de pe urma vânzării a 2 kg seleniu era de 10 milioane dolari, din care 5 milioane ar fi revenit lui P.D. şi lui G.I.. De asemenea, P.D. îl întreabă pe G. dacă este bine să accepte oferta făcută de L.L., sau să aştepte o altă ofertă din partea lui M.P., G. sugerând anterior că urmează a interveni şi un cetăţean german interesat)

După întâlnirea de la Mangalia dintre P.D., G.I., B.P.F. şi L.L. cu N.M.W.Z., primii trei au continuat să poarte discuţii pentru a concretiza vânzarea a 0,5 kilograme seleniu pe care P.D. deja îl deţinea şi totodată aducerea în România a încă 1,5 kilograme seleniu pe care să-l vândă aceloraşi persoane.

Conform convorbirilor telefonice interceptate, principala problemă pe care P.D., G.I. şi B.P. trebuiau să o rezolve a fost aceea că L.L. cu N.M.W.Z. puneau accent pe documentele în baza cărora P.D. deţinea seleniul, susţinând că ei doresc o afacere legală, problemă care-l nemulţumea pe P.D. după cum reiese din discuţiile purtate.

În ceea ce priveşte introducerea în România fără forme legale a încă 1,5 kilograme de seleniu la instigarea lui P.D., tribunalul reţine că această propunere a fost însuşită de către C., V. şi V., dar ea nu s-a mai realizat datorită intervenţiei organelor judiciare şi constatării în flagrant a deţinerii de 0,5 kilograme seleniu.

În acest sens sunt următoarele convorbiri şi mesaje telefonice:

- din 12 octombrie 2005, ora 08: 24 dintre P.D. şi C. utilizatorul postului telefonic x:

„Sună imediat cum faci rost să chem oameni D”. (se referă la faptul că în momentul în care C. procură seleniul, P.D. anunţă cumpărătorii pentru a veni cu banii)

- din 12 octombrie 2005, ora 09: 46 dintre P.D. şi V. utilizatorul postului telefonic x:

P.D. - Altă chestie. Ai vorbit cu C.?

V. - Da, am vorbit, dar zice că nu pot găsi oamenii ceia. Nu ştiu.

P.D. - Vreau să ştiu concret, că oamenii vor. Deci eu am numai 0,500 şi vor două. (kilograme) Ai înţeles? Deci mi-ar mai trebui trei bucăţi.

V. - Sună-l pe C.. Acum el vorbeşte la telefon, (de unde rezultă că V. era împreună cu C.).

- din 12 octombrie 2005, ora 09:50, dintre P.D. şi C. utilizatorul postului telefonic x:

P.D. - Fii atent aici. Mie îmi trebuie trei.

C. - Da, bine. Eu am înţeles ce mi-ai scris. Ştiu că trebuie să caut alea trei.

P.D. - Vii cu ele încoace. Dar eu trebuie să ştiu sigur când le ai ca să sun oamenii.

- din 12 octombrie 2005, ora 11:05 dintre B.P.F. şi P.D.:

B.P.F. - Mie mi s-au părut ăştia destul de hotărâţi şi destul de serioşi.

P.D. - Să dea Dumnezeu să facem treabă.

B.P.F. - Domnul D., şi la banii ăştia, să fim serioşi!Gândiţi-vă dacă acela reuşeşte să-i facă acte de intrare cu provenienţă, cu alea..(de aici reiese încă o dată că P.D. şi B.P.F. ştiau şi erau conştienţi că deţin ilegal seleniul şi prin urmare că încearcă să-l tranzacţioneze ilegal).

- din 13 octombrie 2005, ora 10:03, dintre P.D. şi F. utilizatorul unui post telefonic din Republica Moldova:

„D. eu nu pot. Fă legătura cu femeia lui V. Ea ştie cine are”.

- din 13 octombrie 2005, ora 10:04, dintre P.D. şi soţia lui V. utilizatoarea postului telefonic x :

P.D. - Bună ziua, D.

sunt F. - Da.

P.D. - Vreau şi eu numărul lui V..

F. - x. Acolo e în limba rusă, dacă lăsaţi un mesaj.. (se referă la faptul că V., după cum am menţionat anterior, s-ar afla în Federaţia Rusă, zona Kamceatka).

P.D. - Dar numărul lui naşul dumneavoastră ? Dacă e să luaţi legătura cu naşul, că mie îmi mai trebuiau trei, că ştiu că una v-a lăsat-o V. dumneavoastră.

F. - Scrieţi numărul? xxx.

P.D. - Ce-i aşa lung ?

F. - E Ucraina.

P.D. - Deci eu am rezolvat-o cu oamenii ăştia, au fost ieri la mine.. Ei mi-au promis că săptămâna asta se rezolvă treaba dar mie îmi mai trebuie încă trei, că V. mi-a lăsat mie numai una.

Tribunalul reţine din conţinutul acestor convorbiri insistenţa inculpatului P.D. de a determina pe cunoscuţii săi din Republica Moldova să procure şi să aducă în România 3 recipienţi cu câte 0,5 kg seleniu, contra uni beneficiu material.

- din 13 octombrie 2005, ora 10:20 dintre P.D. şi V. utilizatorul postului telefonic x:

V. - Noroc domnul D.

P.D. - Greu de găsit eşti.

V. - Numai ce am vorbit cu soţia.

P.D. - Deci oamenii au venit aici ieri, eu am stat de vorbă cu ei. Mâine sau poimâine vin sigur încoace, dar eu nu mai fac un drum sau nu te fac să faci un drum, sau cineva..deci ei vor asta şi încă trei bucăţi.. de unde mai facem rost?

V. - Problema este numai cu banii. Am vorbit de atâtea ori.

P.D. - Zi atunci cum facem. Există încă trei?

V. - Există.

P.D. - Eu vreau să urgentez treaba în trei - patru zile. Dar cum facem să ajungă aici ce trebuie?

V. - Dar cum facem? Trebuie să vezi, să iei nişte avans.

P.D. - Nu e asta problema, normal că iau.

V. - ..ei trebuie să înţeleagă că nu se face deodată, cum cred ei..şi după aceea le aducem pe celelalte..

P.D. - Dacă eu te anunţ cu o zi înainte, a doua zi poate să fie aici?

V. - Da.

- din 13 octombrie 2005, ora 10:12, dintre P.D. şi B.P.:

P.D. - Eu am vorbit cu băieţii, suntem pregătiţi pentru patru bucăţi din alea.

B.P. - Serios ? Adică două kilograme? (se confirmă în acest pasaj faptul că cele 3 bucăţi şi cu cea care era deja în posesia lui P.D. reprezintă de fapt 2 kg, deci o bucată reprezintă 0,5 kg - adică exact seleniul care s-a descoperit în posesia inculpaţilor cu ocazia flagrantului de la Turnu Măgurele.)

P.D. - Da.

- din 17 octombrie 2005, ora 13:19 dintre P.D. şi B.P.F.:

B.P.F. - Axa vorbit cu ăsta. Omul a zis aşa. Persoanele care au rămas sunt M., M.A. şi L. Oamenii vor să termine săptămâna asta tot..Problema este în felul următor: Nouă ne trebuie toată marfa de două kilograme. A zis că vine L. Ia două grame, a zis că nu are nevoie de patru, exact cum am zis noi, o amestecă şi extrage două grame. In aceeaşi zi, după ce a extras, dăm toţi trei o fugă la Bucureşti, poate mergem cu V. lui, la Hulubei. Se face proba pe care să plătească ei, după care, imediat, se face plata, ei îşi iau marfa, noi ne luăm banul şi.

P.D. - Problema este în felul următor, că i-am explicat atunci şi lui ăla. (se referă la discuţiile pe care le-a purtat la Mangalia cu L.L. si N.M.A.) Mie nu-mi dă nimeni marfa asta aşa, sau mă face iar să vin cu ea, până nu-mi face dovada de nişte bani.

Eu îl fac pe ăla acum să vină de acolo cu el, iar să treacă nu ştiu câte fâşii de aşa.., să vină încoace şi după aia să zică „Băi, că nu vreau” sau să-l chem degeaba şi să se amâne.. Pe mine nu mă face ..”Vino frate, ia-o pe asta, 500 de grame, fă-i analize, fă-i ce vrei, ai dat banii şi eu în 8 ore ţi-o aduc pe cealaltă” Ce fac? îi fac pe ăia să vină să-mi sară în cap. (Inculpatul se referă aici la discuţiile cu C. şi cu V., în sensul că aceştia nu sunt de acord să aducă şi restul de 1,5 kg seleniu, până nu au garanţia că cel puţin cumpărătorii au plătit cele 0,5 kg aflate în posesia lui P.D. Mai rezultă din această discuţie că în mod evident P.D. avea în posesie seleniul, din moment ce a vorbit cu cumpărătorii să vină şi să ia marfa disponibilă de 500 grame pentru a-i face analize, în condiţiile în care, în acele momente, toţi cetăţenii moldoveni implicai se aflau în republica Moldova, Ucraina sau Rusia deci nu se poate susţine că P.D. făcea doar intermedierea dintre aceştia şi cumpărători.)

B.P.F. - Probabil vor toată marfa.

P.D. - Da, dar eu trebuie să am o certitudine că fac ceva, că lucrurile se fac. El a văzut marfa, eu nu i-am cerut nici un ban, era normal, da? Şi el trebuie să-mi facă dovada banilor. Nu face dovada, foarte bine, vine şi ia din asta patra boabe sau cât are nevoie, se duce şi face analizele, ne-a cumpărat-o pe asta şi după aia dă restul.

B.P.F. - Să vedem cum facem.. să vedem cum ne mişcăm.

P.D. - Eu să-l sun pe ăsta, L., şi să-i spun care este socoteala. .eu îl fac pe ăla să vină cu nu ştiu ce.. şi după aia dacă se răzgândesc, ce fac? Iar să-l trec pe ăla cu nu ştiu ce? (inculpatul se referă aici la trecerea frontierei) „Măi băiatule, îmi dai numai jumătate de bani pe 0,500 când ţi-am adus restul, îmi dai restul” Să vină să ia marfa asta de 0,5, care este (în sensul că este la P.D.), îmi dă jumătate de bani pe ea (deci celui ce o deţine), restul de marfă eu îl aduc în 8 ore.

- din 17 octombrie 2005, ora 13:23 dintre P.D. şi L.L. : P.D. - Oamenii au zi aşa: Măi omule, dacă nici nu îmi face dovadă..să-şi ia din asta 0,5 cât le trebuie, se duce unde vrea cu ea. .în momentul care iese bună.. L.L. - Eu, L., nu mă pot duce cu marfa asta nicăieri. Nu am calitatea să mă duc cu ea. Cine are calitate, cine are certificat de provenienţă ?

P.D. - Nu la asta m-am referit. Deci, merg eu, merge B.P., nu asta este problema. Dar oamenii au zis aşa: Domnule, eu nu le-am cerut dovadă de bani, da? Deci mie, din astea ce am acum, în momentul când au ieşit toate bune, îmi plăteşte numai jumătate, nu-mi plăteşte toată marfa şi eu în 8 ori îi aduc restul.

L.L. - Fi atent D.! Eu îţi fac contract pe firmă şi îţi spun, că dacă marfa este ce vrem noi, a doua, a treia zi, ţi-am luat-o pe toată. Şi să mai ai tu 10 kilograme, ţi-o iau pe toată.

P.D. - Nu, nu m-aţi înţeles. Primul de 0,5 care este, da? L.L. - Da mă, ţi-o iau pe aia de 0,5.

P.D. - Facem contractul pe toată cantitatea, nu asta este problema. Dar ca să aibă oamenii încredere, au zis să o luaţi pe asta 0,5. L.L. - Da, o iau pe asta de 0,5.

Într-un final, datorită condiţiilor de tranzacţionare puse de către P.D., L.L. a acceptat să cumpere cantitatea deja existentă în România, 0,5 kilograme de seleniu şi ulterior cât va mai putea să procure P.D.

Înţelegerea dintre cei doi a fost ca înaintea vânzării efective a mărfii deţinute de P.D. să se facă o analiza pentru stabilirea calităţii acesteia, pe care s-a oferit să o realizeze P.D., sens în care a apelat din nou la M.Ş.S., ca la exportul de seleniu către Germania. Cel mai probabil despre acest export, P.D. i-a povestit şi lui L.L., aspect ce rezultă dintr-o convorbire telefonică dintre cei doi din 17 octombrie 2005, ora 16:40.

P.D. - M-a sunat domnul M. şi a spus că pentru mâine la ora 11.00.

L.L. - Să fim pe acolo.

P.D. - Să ne întâlnim la Bucureşti. Dar ce rugăminte aveam eu la dumneavoastră, mai bine veniţi încoace, vă alegeţi care vreţi dumneavoastră, îi punem sigiliu.

L.L. - O luaţi toată şi o alegem acolo.

P.D. - E cam riscant. Asta e !

L.L. - Te-ai dus tu în Germania cu ea, şi e riscant?

Din această convorbire rezultă că P.D. a fost implicat în deţinerea şi exportul de seleniu în Germania, operaţiune analizată mai sus, dar şi faptul că acesta ştia şi era conştient de faptul că deţine seleniul în mod ilegal, doar aşa justificându-se afirmaţia sa că e riscantă deplasarea la Bucureşti cu toată marfa la el.

întâlnirea şi condiţiile acesteia fiind stabilite, tribunalul reţine că P.D. s-a pregătit pentru ea luându-şi măsuri de precauţie, adică să mai fie însoţit de alte persoane de încredere, întrucât avea temerea că seleniul îi poate fi furat. în acest sens a apelat la B.P.F., S.N. şi M.G.. Intre timp, a luat legătura telefonic cu K.W.S. şi l-a întrebat de M.Ş.S., pe care voia să-l solicite pentru a-l ajuta în efectuarea unei noi analize a seleniului. (conform susţinerilor sale anterioare că, dacă nu există un aranjament la institutul de cercetări pentru ca operaţiunea să se realizeze discret, poate interveni poliţia).

Intenţiile lui P.D. despre întâlnirea cu L.L. în Bucureşti şi analiza seleniului pentru vânzare reies din următoarele convorbiri telefonice:

- din 17 octombrie 2005, ora 16:42, dintre P.D. şi B.P.F.

P.D. - Am vorbit cu L. ăsta, nu vrea. Zice : ai dus-o tu în altă parte şi nu poţi să vii cu ea la Bucureşti?

B.P.F. - Dar ce garanţie avem noi că nu ne trag ăştia cu ceva în cap şi ne iau marfa?

P.D. - Nu, nu, că facem altceva. Mai iau eu pe cineva şi stabilim. Dar cum facem cu plecarea mâine? (Rezultă deci intenţia clară a lui P.D. de a lua cu el persoane care să-l protejeze de o eventuală tâlhărie, iar în acest caz, este evident că acele persoane, pentru a fi eficiente, trebuiau să fie avizate despre scopul deplasării)

B.P.F. - Nu-i problemă, că dacă e, mergem cu a mea.

- din 17 octombrie 2005, ora 16:45, dintre P.D. şi M.G.:

P.D. - Unde eşti?

M.G. - Tot acolo..

P.D. - Hai că aveam nevoie de tine. Urgent. Tribunalul reţine deci că iniţiativa plecării la Bucureşti a lui M.G. a aparţinut lui P.D.. De altfel, din probele anterioare rezultă că M.G. cunoştea despre intenţia de vânzare de seleniu, prin urmare P.D. i-a comunicat şi faptul că-l solicită pentru a preîntâmpina o eventuală tâlhărire şi sustragere a seleniului.

- din 17 octombrie 2005, ora 16:46, dintre P.D. şi K.W.S. zis W.:

P.D. - Tot eu sunt domnul Vili. Aţi găsit numărul lui M.?

K.W.S. - Nu. Am încercat să-l sun dar nu răspunde nimeni.

P.D. - Aveam o treabă urgentă cu dânsul, deci tot cu nişte chestii din alea şi toată lumea era mulţumită.

K.W.S. - îl mai caut şi îi spun să vă sune.

P.D. - Staţi să vă explic : Deci ce am eu şi ce am făcut noi atunci, hârtia pe care am făcut-o..deci mie atât îmi trebuie, deci exact ce scrie acolo, că este natural, mă înţelegeţi şi este 99,95. Şi fiecare îşi ia părticica lui aşa cum ne-am înţeles.

- din 17 octombrie 2005, ora 16:49, dintre P.D. şi B.P.F.:

B.P.F. - Cum rămâne până la urmă? La 7.30 nu?

P.D. - 7.30, 8 fără ceva, dar mai trebuie să luăm pe cineva cu noi, că trebuie să fim cu ochii cât cepele.

B.P.F. - Păi de aia zic, că era bine dacă vorbeaţi cu L.: „Băi ce garanţie avem noi, că nu..?”

P.D. - El ne-a aruncat-o: „Ce, tu ai ajuns ca în Germania, să-ţi fie frică să vii la Bucureşti?” Noi trebuie să ne gândim în felul următor : Deci trebuie să mai luăm pe cineva cu noi. Eu oricum iau pe cineva, un băiat, pentru orice siguranţă (deja vorbise în acest sens cu M.G.).

- din 17 octombrie 2005, ora 20:58, dintre P.D. şi M.Ş.S.:

P.D. - Ce rugăminte am? După eşecul care l-am făcut împreună, eu pot să vă reabilitez mâine. Deci vin în Bucureşti. Noi ce am avut, ştiţi că este exact ce trebuia, nu ce dorea domnul V.

M.Ş.S. - Da. Eu i-am dat deja..Eu între el şi mine am reglat. A rămas să vă transmită marfa direct dumneavoastră conform contractului. Tribunalul reţine că se confirmă şi din această convorbire faptul că P.D. a efectuat un export de seleniu în Germania, care apoi a fost refuzat de „domnul V.”, urmând ca marfa să fie returnată.

P.D. - La ora actuală nu asta e problema. Asta o discutăm mâine, când ajung la Bucureşti. Dumneavoastră ştiu că la Măgurele, aşa, aveţi pe cineva.

M.Ş.S. - Da.

P.D. - Mâine eu voi veni cu ce am trimis acolo, pentru că asta vrea omul, dar vrea o confirmare că este 99,85 natural, (din cifrele indicate rezultă că se referă la seleniu puritate 99,95%, aşa cum a transmis şi lui C. în mesajul telefonic)

M.Ş.S. - Bun, am înţeles. E în regulă. Veniţi şi ne auzim.

P.D. - ..Deci ascultaţi-mă! Dacă o fi 99,92 .. pentru două procente, nu se mai pune problema. Câştigăm nişte bani care .. (îi sugerează lui M.Ş.S. ca în eventualitatea în care este necesar, să vorbească pentru falsificarea rezultatului analizei, astfel încât să poată realiza vânzarea seleniului pe care îl deţine).

M.Ş.S. - E în regulă, e în regulă! Veniţi mâine şi vorbim pe larg atunci.

La data de 18 octombrie 2005 P.D. şi B.P.F. însoţiţi de M.G. şi S.N. au plecat la Bucureşti unde s-au întâlnit cu L.L. şi N.M.A. pentru realizarea tranzacţiei cu seleniu. Toţi au convenit să se întâlnească din nou, a doua zi, la Institutul H.H., unde M.Ş.S. să le facă o analiză a substanţei deţinute pentru a vedea care sunt caracteristicile fizico-chimice a acesteia.

Având în vedere că inculpatul S.N. este un apropiat al lui P.D., cu care acesta a discutat toate amănuntele afacerii, tribunalul reţine că şi acest inculpat, ca şi M.G. şi B.P., cunoşteau în mod concret că la Bucureşti şi respectiv la Turnu Măgurele urmează a face probele de calitate şi cantitate ale seleniului, precum şi tranzacţionarea acestuia. De asemenea, rezultă că P.D. i-a luat pe cei doi pentru siguranţa fizică a seleniului, neputând realiza alt scop decât dacă le aducea la cunoştinţă celor doi ce au de făcut. în aceste condiţii, tribunalul reţine că S.N. şi M.G. au acceptat să efectueze deplasarea, deci au acceptat să-şi aducă contribuţia proprie la vânzarea seleniului.

Din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că inculpaţii s-au cazat la hotel în Bucureşti, s-au întâlnit cu L.L.I., N.M.A. W.Z. şi M.Ş.S. în hotelul Hilton, unde au convenit asupra deplasării a doua zi la institutul H.H. şi asupra modalităţii de plată a preţului şi de remitere a mărfii.

În urma supravegherii efectuate de organele de urmărire penală, existând şi bănuiala că marfa traficată ar putea fi radioactivă, a fost contactat martorul M.Ş., căruia i s-a solicitat colaborarea pentru a se realiza flagrantul în apropierea institutului de cercetări. Din procesele verbale încheiate şi din declaraţia martorului rezultă că acesta a fost verificat la momentul despărţirii de organele de poliţie, fiind exclus ca acesta să fie cel care deţinea seleniul descoperit ulterior. De altfel, o asemenea posibilitate este neverosimilă, câtă vreme toate discuţiile au fost purtate exclusiv de către inculpaţi, iar din convorbirile cu M.Ş. rezultă că singura implicare a acestuia a fost aceea din ultimele 2 zile, în care a acceptat întâlnirea şi solicitarea de a interveni la institut pentru efectuarea analizelor.

Astfel la data de 19 octombrie 2005 în parcarea de lângă Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „H.H.” au fost depistaţi împreună, de către poliţişti din cadrul I.G.P.F., P.D., B.P.F., L.L.I., N.M.A.W.Z., M.Ş.S. iar în imediata apropiere M.G. şi S.N.. La percheziţiile efectuate s-au descoperit:

- pe plafonul autoturismului marca „O.V.”, cu numărul de înmatriculare x, aparţinând lui B.P.F., o geantă de culoare verde-închis, în care se afla un recipient din sticlă de culoare maronie ce conţinea o substanţă sub formă de granule, despre care ulterior s-a stabilit că este seleniu, are masa netă de 502 grame şi nu prezintă radioactivitate (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 octombrie 2005 al Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române);

- la P.D., telefon mobil marca „S.” având în interior cartelă SIM cu numărul de apel x care a fost interceptat în baza autorizaţiei nr. 67/2005 a Tribunalului Constanţa;

- la B.P.F., telefon mobil marca „Motorola” având în interior cartelă SIM cu numărul de apel x care a fost interceptat în baza autorizaţiei nr. 85/2005 a Tribunalului Constanţa;

- la M.G., telefon mobil marca „Nokia” având în interior cartelă SIM cu numărul de apel x care a fost folosit şi pentru convorbirile pe care acesta le-a purtat cu P.D. ori alţi membrii ai grupului infracţional;

- la S.N., două cartele telefonice şi un telefon mobil marca „N.”, fără cartelă în el. Ulterior s-a constatat că una dintre cele două cartele, cea cu seria x avea numărul de apel x, care a fost folosit şi pentru convorbirile pe care acesta le-a purtat cu P.D. ori alţi membrii ai grupului infracţional;

Fiind întrebaţi cui aparţine recipientul din sticlă şi ce substanţă se află în acesta, P.D. şi B.P.F. au negat că ar fi al lor şi au susţinut că nu ştiu ce conţine. în acelaşi fel au declarat M.G. şi S.N.

S-a procedat la prelevarea şi ridicarea urmelor de pe recipientul din sticlă (borcan de culoare brună, cu volumul de 500 ml.). Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 octombrie 2005 al Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P. reiese că o urmă papilară descoperită pe suprafaţa exterioară a recipientului menţionat a fost creată de degetul mare de la mâna stângă a lui B.P.F., aspect ce demonstrează contactul acestuia cu recipientul.

S-a reţinut că declaraţiile inculpaţilor date în cursul urmăririi penale şi judecăţii conţin susţineri nereale, contrazise în mod direct de probele dosarului, astfel cum au fost analizate.

În ce priveşte împrejurarea că majoritatea situaţiilor de fapt au fost probate cu ajutorul proceselor verbale de interceptare şi înregistrare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi pe internet, tribunalul reţine, pe de o parte, că acestea îndeplinesc toate condiţiile de legalitate și temeinicie, întrucât au fost efectuate cu autorizarea instanţei competente şi s-a demonstrat că posturile telefonice ascultate sunt ale inculpaţilor, iar pe de altă parte, interceptările privesc convorbiri şi comunicări multiple şi între numeroase persoane, care se corelează şi se susţin unele prin altele, iar acest lucru nu ar fi fost posibil dacă înseşi activităţile despre care s-a discutat nu erau reale şi concrete.

De asemenea, o parte din conţinutul convorbirilor telefonice se susţin întrutotul şi prin înscrisurile găsite în posesia inculpaţilor, în calculatorul lui B.P., precum şi prin declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi judecăţii.

În ce priveşte forma de vinovăţie cu care inculpaţii au realizat actele materiale, s-a reţinut că, din maniera de realizare a activităţii infracţionale, aşa cum aceasta a rezultat din ansamblul probatoriului administrat în cauză, rezultă că toţi inculpaţii au acţionat în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de substanţe toxice cu forma de vinovăţie cerută de lege şi nu au fost în eroare cu privire la caracterul toxic al seleniului şi al modalităţii de reglementare a operaţiunilor cu această substanţă, faptele lor întrunind elementele constitutive ale acestei infracţiuni. în ceea ce priveşte legislaţia în domeniu, tribunalul reţine că aceasta până la momentul efectuării exportului din 23 iunie 2005 şi al surprinderii în flagrant din 19 octombrie 2005, a fost reglementată de următoarele acte normative:

- Codul penal al României în care la art. 312 alin. (1) se prevede că producerea, deţinerea sau orice operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, toate acestea fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi iar la alin. (2) se prevede că dacă fapta prev. în alin. 1 a fost săvârşită organizat, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.

Decretul Guvernului României nr. 466 din 28 decembrie 1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice publicat în Buletinul Oficial nr. 2 din 03 ianuarie 1980 (abrogat prin art. 2 din Legea nr. 263 din 05 octombrie 2005, publicată în M. Of. 899 din 07 octombrie 2005), în care se prevăd următoarele:

- art. 1 alin. (1) - producerea, deţinerea sau orice activitate privind circulaţia produselor şi substanţelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe precum şi experimentarea produselor sau substanţelor toxice sunt supuse regimului stabilit prin prezentul decret;

- art. 1 alin. (2) - prin producerea, deţinerea sau orice activitate privind circulaţia produselor sau substanţelor toxice se înţelege, după caz : fabricarea, prepararea, experimentarea, condiţionarea, livrarea, procurarea, folosirea, ambalarea, transportul, depozitarea, manipularea, importai şi exportul acestor produse sau substanţe

- art. 2 - lista substanţelor toxice şi a plantelor care conţin substanţe toxice se stabileşte de Ministrul Sănătăţii, cu acordul Ministerului Industriei Chimice, pe baza propunerilor ministerelor şi celorlalte organe centrale interesate şi se aduce la cunoştinţa generală prin publicarea în Buletinul Oficial a Republicii Socialiste România;

- art. 3 - activitatea cu produse şi substanţe toxice este permisă unităţilor socialiste în scop medica, sanitar-veterinar, industrial, agricol, silvic, de învăţământ, de cercetare ştiinţifică şi comercial pe baza autorizaţiei de funcţionare eliberată de Centrele sanitaro-antiepidemice şi Inspectoratele judeţene de protecţie a muncii sau a Municipiului Bucureşti;

- art. 5 - persoanele fizice pot deţine şi folosi numai produse sau substanţe toxice prescrise în scopuri medicale, precum şi cele autorizate a fi desfăcut prin reţeaua comercială către populaţie;

- art. 14 - producerea, deţinerea sau orice operaţie privind circulaţia produselor ori substanţelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe, ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, toate acestea fără drept, constituie infracţiune şi se pedepsesc potrivit art. 312 alin. (1) C. pen.

- Ordinul M.S. nr. 43 din 07 februarie 1980 pentru aprobarea substanţelor toxice şi a plantelor care conţin substanţe toxice modificat publicat în Buletinul Oficial nr. 14 din 15 februarie 1980, în care la lista substanţelor toxice, la poziţia 98, se regăseşte seleniul;

O.U.G. nr. 200 din 9 noiembrie 2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, publicată în M. Of. nr. 593 din 22 noiembrie 2000 ; modificată şi aprobată prin Legea 451 din 18 iulie 2001, publicată în M. Of. nr. 416 din 26 iulie 2001, (abrogată prin O.U.G. nr. 145 din 04 noiembrie 2008, publicată în M. Of. 754 din 07 noiembrie 2008), în care se prevăd următoarele:

- art. 1 - prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul legal pentru clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase pentru om şi mediu, în vederea plasării pe piaţă;

- art. 3 - prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică substanţelor şi preparatelor chimice plasate pe piaţă, clasificate ca periculoase potrivit prevederilor acesteia;

- art. 6 lit. a) - prin substanţă se înţelege un element chimic şi compuşii săi în stare naturală sau obţinuţi printr-un proces de producţie;

- art. 6 lit. d) - prin plasare pe piaţă se înţelege punerea la dispoziţie terţilor, inclusiv importul pe teritoriul României care e considerat plasare pe piaţă în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă;

- art. 7 - enumeră substanţele şi preparatele chimice periculoase în înţelesul acestui act normativ (între care la litera g sunt definite substanţele şi preparatele toxice), iar la art. 4 se arată substanţele şi preparatele chimice în formă finită care sunt exceptate de la prevederile acestui act normativ;

- H.G. nr. 490 din 16 mai 2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, publicată în M. Of. nr. 356 din 28 mai 2002 (abrogată prin H.G. nr. 1408 din 04 noiembrie 2008, privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase, publicată în M. Of. nr. 813 din 04 decembrie 2008) în care, la Anexa 2, poziţia 494, figura clasificat ca substanţă toxică seleniul;

- Legea nr. 360 din 02 septembrie 2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, publicată în M. Of. nr. 635 din 05 septembrie 2003, în care la art. 22 alin. (2) se arată că producătorii, distribuitorii, utilizatorii, importatorii şi exportatorii au obligaţia de a furniza inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea, înainte de începerea acesteia, lista cu substanţele şi preparatele chimice periculoase pe care le vor deţine;

- Legea nr. 263 din 05 octombrie 2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, (publicată în M. Of. nr. 899 din 07 octombrie 2005). Prin art. 2 din Legea nr. 263/2005 s-a abrogat Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice. Potrivit alin. (2) şi (2¹) din Legea nr. 263/2005, substanţele şi preparatele chimice periculoase sunt cele prevăzute la art. 7 din O.U.G. nr. 200/2000, iar lista substanţelor şi preparatelor chimice periculoase este cea prevăzută în Anexa nr. 2 la Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. 200/2000. Totodată, potrivit art. 24¹ din Legea nr. 263/2005, producerea, deţinerea sau orice operaţiune privind circulaţia substanţelor şi preparatelor toxice şi foarte toxice, fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal.

H.G. nr. 2009 din 16 noiembrie 2004 privind regimul de import al produselor periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, publicată în M. Of. nr. 1160 din 08 decembrie 2004 (abrogată prin H.G. nr. 41 din 17 ianuarie 2007, publicată în M. Of. nr. 58 din 24 ianuarie 2007, în care se prevede că:

- art. 1 alin. (1) - importul produselor periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu prevăzute în Anexa nr. l se efectuează pe baza certificatului de abilitare şi a declaraţiei de conformitate EC, precum şi a inscripţionării termenului de valabilitate pe produs sau pe fiecare unitate de ambalaj, după caz;

- art. 2 alin. (1) - certificatele de abilitare prevăzute la art. 1 alin. (1) sunt emise, după caz, de Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti sau de unităţile fitosanitare judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

- art. 3 - pentru aplicarea prezentei hotărâri expresiile de mai jos semnifică:

a) certificat de abilitare - document emis de una dintre autorităţile emitente prevăzute la art. 2 alin. (1), în baza căruia este permis importul produselor, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 3;

b) declaraţia de conformitate E.C. - conform definiţiei art. 4 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor cu modificările şi completările ulterioare (actul normativ la care se fac trimitere defineşte declaraţia de conformitate ca fiind procedura prin care un producător sau un reprezentant autorizat al acestuia dă o asigurare scrisă că un produs este conform condiţiilor specificate;

- art. 4 alin. (1) - autoritatea vamală permite importul produselor în baza documentaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1);

- art. 7 - agentul economic importator/beneficiarul importului de produse prevăzute în Anexa nr. l are următoarele obligaţii:

a) să depună documentaţia completă în vederea obţinerii certificatului de abilitare;

b) să anunţe autoritatea emitentă respectivă cu privire la orice modificare intervenită în documentaţia depusă pentru obţinerea certificatului de abilitare, în termen de maximum 15 zile de la schimbarea produsă;

c) să utilizeze certificatul de abilitare numai în condiţiile şi în scopul pentru care a fost emis;

- art. 11 - Anexele 1 - 4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre; în anexa 1 conţinând produse periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, la pct. 3 sunt indicate diverse substanţe chimice anorganice, indicarea lor făcându-se prin menţionarea poziţiei/ Codului tarifar din ghidul de utilizare a tarifului vamal de import al României în care la Codul 2804.90.00 se regăseşte seleniul;

- art. 12 - de la data de 01 ianuarie 2006 prevederile art. 2 referitoare la certificatele de abilitare emise de Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase îşi încetează aplicabilitatea.

Astfel, prin activitatea infracţională desfăşurată, inculpaţii au încălcat următoarele prevederi legale, în vigoare în perioada referitoare la operaţiunile pe care le-au realizat cu seleniul - import, deţinere, vânzare, export):

- art. 3 din Decretul nr. 466/1979 şi ulterior art. 22 alin. (2) din Legea nr. 360/2003, întrucât inculpatul P.D. nu a avut autorizaţie pentru deţinerea şi utilizarea de produse şi substanţe toxice (în acest sens este comunicarea nr. 217 din 14 martie 2006 a Inspecţiei muncii din cadrul Ministerului Muncii);

- art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 2009/2004, întrucât inculpatul deţinător al seleniului nu a solicitat obţinerea şi nici nu a fost deţinător de certificate de abilitare pentru importul seleniului (vezi comunicarea nr. 251 din 20 februarie 2006 a Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase) şi nu a efectuat importul pe baza declaraţiei de conformitate EC;

- prevederile O.U.G. nr. 200/2000 (art. 14, art. 15, art. 16, art. 17, art. 19, art. 21 şi art. 22) şi H.G. nr. 490/2002 (art. 4, art. 5, art. 6 şi art. 7) referitoare la etichetarea şi ambalarea substanţelor chimice periculoase.

În concluzie, tribunalul reţine că începând cu anul 1980 şi până în prezent, prin succesivele acte normative în materie, seleniul a fost întotdeauna clasificat ca substanţă chimică toxică, operaţiunile cu acesta fiind permise doar cu respectarea anumitor cerinţe legale, situaţie legală ce rezultă din întregul material probator că era cunoscută şi conştientizată de inculpaţi, numai astfel explicându-se caracterul conspirat al activităţilor, modalitatea de trecere a seleniului peste frontieră, discuţiile Codate în care se evita pronunţarea cuvântului esenţial, falsificarea unor înscrisuri în loc să se obţină înscrisuri originale. Prin urmare, se dovedeşte că inculpaţii au săvârşit infracţiunile cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

În ce priveşte apărarea inculpaţilor potrivit cărora prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică efectuat în cursul urmăririi penale nu s-a stabilit caracterul toxic al seleniului găsit în posesia inculpaţilor, şi nici valoarea acestuia, tribunalul constată că aceasta este nefondată, întrucât în mod cert s-a stabilit că substanţa aflată în recipientul găsit asupra inculpaţilor, şi care a format obiectul înţelegerii cu potenţialii cumpărători, este seleniu ; ori, clasificarea seleniului ca substanţă toxică s-a realizat prin acte normative, bineînţeles după analize ştiinţifice prealabile, astfel încât nu mai era necesar a se constata acest caracter printr-o expertiză efectuată în cursul procesului. în acest context, susţinerea inculpaţilor că seleniul nu avea puritatea pretinsă nu are relevanţă, întrucât, chiar în condiţiile unei purităţi mai mari sau mai mici, seleniul respectiv nu-şi pierde proprietatea de a fi toxic.

De asemenea, valoarea concretă a seleniului traficat nu are relevanţă în stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii, întrucât infracţiunea de trafic de substanţe toxice este o infracţiune de pericol, neinfluenţată de valoarea substanţei toxice traficate. Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere, la evaluarea pericolului social concret al infracţiunilor, valoarea aproximată cu bună credinţă chiar de inculpaţi, astfel cum s-a reţinut anterior.

În drept:

Conform art. 2 lit. a) din Legea nr 39/2003, grupul infracţional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Potrivit art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ, printre infracţiunile grave ce pot intra în scopul grupului infracţional organizat se numără şi contrabanda.

Faţă de aceste dispoziţii raportate la situaţia de fapt prezentată, tribunalul reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr 39/2003, întrucât:

- inculpaţii P.D., G.I., B.P.F., M.G. şi S.N., împreună cu numitul S.I., dar şi cu cetăţenii străini C. şi V. sunt în număr mai mare de 3 persoane, şi au acţionat împreună în scopul importului/ exportului ilegal de seleniu, din acest punct de vedere reprezentând un grup;

- grupul acestor persoane apare ca fiind structurat şi cu roluri prestabilite pentru membrii săi, astfel: P.D. este cel care are contactele personale necesare pentru a procura seleniu din afara ţării - din Republica Moldova, Rusia, Ucraina. Tot P.D. deţine posesia asupra seleniului, şi se prezintă drept proprietarul acestuia.

G.I. este cel care a contactat posibili cumpărători străini, precum şi a luat contact cu aceştia, i-a condus la negocieri, a încercat să aplaneze bănuielile primului cumpărător în ce priveşte falsitatea certificatelor S.G.S., a contribuit la conceperea modalităţii de falsificare a acestora, respectiv a sursei de procurare a ştampilei SC F.C. SA.

B.P.F. este cel care a falsificat diferite înscrisuri care să creeze aparenţa unei tranzacţii legale, şi-a pus autoturismul la dispoziţie pentru a face deplasarea la Bucureşti, a instigat şi o altă persoană neidentificată pentru a se recomanda în fals reprezentant S.G.S.

Constanţa şi a pretinde că certificatele au fost emise legal de această filială, a participat la negocierile de preţ şi modalitate de vânzare .

S.N. şi M.G. au efectuat diferite acte de ajutorare cum ar fi ridicarea ştampilei şi înmânarea acesteia lui B.P., deplasarea la Bucureşti în scopul constituirii unui grup care să descurajeze o eventuală tâlhărie, purtarea de discuţii (cu identitate falsă) cu G.I. în scopul obţinerii unei sume de bani pentru păstrarea în continuare a seleniului, transmiterea unor informaţii, cazarea lui V. şi transportarea acestuia unde era necesar, încurajarea morală a celorlalţi inculpaţi în continuarea activităţii ilicite.

- grupul astfel format a existat pentru o perioadă de timp, a avut continuitate în sensul că a fost constituit din aceleaşi persoane şi rezoluţia infracţională s-a menţinut pe întreg parcursul timpului, iar actele materiale ale infracţiunilor vizate nu au fost realizate imediat, ci în timp ;

- grupul astfel structurat a vizat, printre altele, şi săvârşirea unei infracţiuni calificate ca fiind grave, conform legii.

Tribunalul reţine că pentru existenţa grupului infracţional organizat nu este imperativ necesar ca toţi membrii grupului să se cunoască personal şi să-şi cunoască reciproc toate activităţile în cadrul grupului, ci este suficient ca aceştia să cunoască despre existenţa celorlalţi şi s-şi coreleze acţiunile într-un scop comun, eventual prin intermediul dirijării de către o altă persoană - în cazul de faţă P.D.

Fapta inculpatului P.D. care, în cursul anului 2005, împreună cu G.I., B.P.F., S.I., M.G. şi S.N. s-au asociat într-un grup infracţional organizat urmărind obţinerea de beneficii financiare importante prin efectuarea unor operaţiuni ilegale cu seleniu (import, deţinere, vânzare, export), operaţiuni care au fost realizate prin comiterea unor infracţiuni de contrabandă, trafic de substanţe toxice şi folosire la autoritatea vamală de acte falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatului P.D. care în cursul anului 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mai multe rânduri, a instigat alte persoane, cetăţeni ai Republicii Moldova (C. şi V.), să introducă în România, fără drept, substanţe toxice (seleniu), activităţi care parţial s-au consumat, iar altele nu, datorită intervenţiei organelor judiciare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la contrabandă în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.;

Faptele inculpatului P.D. care, în cursul anului 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în două rânduri, a deţinut, fără drept, 600 grame, respectiv 500 grame de seleniu care potrivit legii este clasificat toxic, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de substanţe toxice, prev. de art. 312 alin. (1) C. pen. în refi la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.D. care la data de 23 iunie 2005, împreună cu S.I. l-au determinat pe M.Ş.S. să exporte prin SC M.S.T. SRL 600 grame seleniu către SC S.I.E.B.G. Germania şi să folosească în acest scop, la autoritatea vamală, trei certificate false referitoare la substanţa exportată, înscrisuri care au fost folosite, fără vinovăţie de către M.Ş.S., necunoscând că acestea sunt falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la folosirea de documente vamale sau comerciale falsificate la autoritatea vamală, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului G.I. care, în cursul anului 2005, împreună cu P.D., B.P.F., S.I., M.G. şi S.N., s-au asociat într-un grup infracţional organizat urmărind obţinerea unor beneficii financiare importante prin efectuarea unor operaţiuni ilegale cu seleniu (import, deţinere, vânzare, export), operaţiuni care au fost realizate prin comiterea unor infracţiuni de contrabandă, trafic de substanţe toxice şi folosire la autoritatea vamală de acte falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului G.I. care, în cursul anului 2005 l-a ajutat pe P.D. să vândă 500 grame de seleniu, despre care ştia că acesta îl deţine fără drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de substanţe toxice, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003.

Fapta inculpatului G.I. care, în cursul anului 2005 l-a ajutat pe B.P.F. să falsifice înscrisul sub semnătură privată intitulat Certificate of Ownership, datat 09 septembrie 2005, pentru ca împreună să-l sprijine pe P.D. să probeze pentru susţinerea unui contract, că este reprezentantul legal al unei societăţi care deţine şi poate vinde 6 kilograme de seleniu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen.

Fapta inculpatului B.P.F. care, în cursul anului 2005, împreună cu P.D., G.I., S.I., M.G. şi S.N. s-au asociat într-un grup infracţional organizat urmărind obţinerea unor beneficii financiare importante prin efectuarea unor operaţiuni ilegale cu seleniu (import, deţinere, vânzare, export), operaţiuni care au fost realizate prin comiterea unor infracţiuni de contrabandă, trafic de substanţe toxice şi folosire la autoritatea vamală de acte falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului B.P.F. care, în cursul anului 2005, l-a ajutat pe P.D. să vândă 500 grame seleniu despre care ştia că îl deţine fără drept, sens în care l-a însoţit pe acesta în Bucureşti, transportându-l cu autoturismul personal pe el şi pe alte două persoane destinate să asigure protecţia, pentru realizarea tranzacţiei la 19 mai 2005, când au fost surprinşi în flagrant de poliţişti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de substanţe toxice, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003.

Faptele inculpatului B.P.F. care, în perioada aprilie - septembrie 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat un număr de cinci înscrisuri sub semnătură privată (trei certificate datate 05 aprilie 2005 intitulate Quality Certificate, N.E.C., Non-Radioactivity Certificate, un certificat datat 09 septembrie 2005 intitulat Certificate of Ownership, un certificat datat 27 iulie 2005 intitulat Inspection Certificate) toate referitoare la seleniu, atestând în mod nereal că acestea au fost emise de SC R.I. SA, SSC F.C. 2, respectiv SC S.G.S.R. SA Filiala Constanţa, ce le-a încredinţat lui P.D. care le-a folosit în vederea producerii unor consecinţe juridice (prezentarea lor la autoritatea vamală pentru efectuarea exportului a 600 grame seleniu, încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru cantităţi cuprinse între 2 şi 6 kilograme de seleniu), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului S.N. care, în cursul anului 2005, împreună cu P.D., B.P.F., G.I., S.I. şi M.G. s-au asociat într-un grup infracţional organizat urmărind obţinerea unor beneficii financiare importante prin efectuarea unor operaţiuni ilegale cu seleniu (import, deţinere, vânzare, export), operaţiuni care au fost realizate prin comiterea unor infracţiuni de contrabandă, trafic de substanţe toxice şi folosire la autoritatea vamală de acte falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului S.N. care, în cursul anului 2005, l-a ajutat pe P.D. să vândă 500 grame seleniu despre care ştia că îl deţine fără drept, sens în care l-a însoţit pe acesta în Bucureşti pentru realizarea tranzacţiei la 19 mai 2005, când au fost surprinşi în flagrant de poliţişti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de substanţe toxice, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003.

Fapta inculpatului M.G. care, în cursul anului 2005, împreună cu P.D., B.P.F., G.I., S.I. şi S.N. s-au asociat într-un grup infracţional organizat urmărind obţinerea unor beneficii financiare importante prin efectuarea unor operaţiuni ilegale cu seleniu (import, deţinere, vânzare, export), operaţiuni care au fost realizate prin comiterea unor infracţiuni de contrabandă, trafic de substanţe toxice şi folosire la autoritatea vamală de acte falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului M.G. care, în cursul anului 2005, l-a ajutat pe P.D. să vândă 500 grame seleniu despre care ştia că îl deţine fără drept, sens în care l-a însoţit pe acesta în Bucureşti pentru realizarea tranzacţiei la 19 mai 2005, când au fost surprinşi în flagrant de poliţişti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de substanţe toxice, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor s-au avut în vedere dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C. pen.

Astfel, în ce priveşte pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, tribunalul apreciază că acesta este ridicat, având în vedere multitudinea persoanelor implicate activ în săvârşirea faptelor, multitudinea actelor materiale ale diferitelor infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor, colaborarea dintre inculpaţi în scopul realizării faptelor, aspect de natură a spori reuşita acestora, dar şi temeritatea, modul organizat de săvârşire. De asemenea, un aspect ce ridică nivelul pericolului social este relevat de sumele traficate ca beneficiu al infracţiunilor . în acest sens, tribunalul reţine că trebuie avut în vedere suma pe care inculpaţii în mod real o urmăreau drept beneficiu, chiar dacă în realitate seleniu! nu ar fi valorat acea sumă, şi de asemenea trebuie avut în vedere că inculpaţii urmăreau obţinerea sumei de 10 milioane de dolari inclusiv prin posibila falsificare a rezultatului ce s-ar fi obţinut la verificarea calităţii seleniului.

În ce priveşte persoana şi conduita anterioară a inculpaţilor, s-a reţinut că aceştia, cu excepţia lui M.G., nu au antecedente penale, sunt bine integraţi în societate, au familii întemeiate, astfel cum rezultă din actele în circumstanţiere depuse pe parcursul judecăţii. De asemenea, inculpatul G.I. a desfăşurat activităţi comerciale remarcate ca fiind de bună calitate.

S-a reţinut că aceste aspecte ce caracterizează activitatea şi comportamentul social anterior al inculpaţilor vor contribui la orientarea pedepselor către limitele minime prevăzute de lege, însă nu se pot constitui în circumstanţe atenuante, comportamentul inculpaţilor fiind unul normal în societate ; cu atât mai puţin se va reţine o astfel de circumstanţă în favoarea inculpatului M.G., care anterior a suferit o condamnare penală.

Inculpaţii au dat declaraţii nesincere în cursul judecăţii, astfel încât nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în acest sens.

Pentru justă individualizare a pedepselor în raport cu pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, s-a reţinut în favoarea inculpaţilor S.N. şi M.G. o circumstanţă atenuantă judiciară permisă de art. 74 alin. (2) C. pen., constând în faptul că nu au avut iniţiativa implicări în faptele penale ci au fost atraşi de către inculpatul P.D., evident prin promisiunea unui beneficiu material consistent, şi de asemenea actele concrete ale acestor inculpaţi sunt relativ nesemnificative pentru întreaga desfăşurare a evenimentelor, în raport cu ale celorlalţi trei inculpaţi.

În ce îl priveşte pe inculpatul P.D., s-au aplicat pedepse într-un cuantum mai ridicat, având în vedere contribuţia principală a acestuia la realizarea infracţiunilor - procurarea seleniului din străinătate, efectuarea primului export cu seleniu, păstrarea seleniului şi asumarea negocierilor de preţ şi modalitate de vânzare, de alegere a cumpărătorilor, punerea la dispoziţie a impresiunii de ştampilă, semnarea unor acte de provenienţă, contactarea persoanei care să-l ajute în efectuarea verificărilor de calitate, etc.

Pentru considerentele expuse s-au aplicat inculpaţilor P.D., G.I. şi B.P.F. pedepse cu închisoarea orientate între limitele speciale prevăzute de lege, iar inculpaţilor M.G. şi S.N. pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, apreciindu-se că în raport cu persoana acestora scopul coercitiv şi preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin aceste cuantumuri ale pedepselor.

Pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, pentru inculpaţii P.D., G.I. şi B.P.F., pentru care nus - au reţinut circumstanţe atenuante, s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o durată de 2 ani.

Vând în vedere existenţa concursului de infracţiuni pentru toţi inculpaţii, în baza art. 33 -34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat, şi s-a dispus aplicarea celei mai grele dintre acestea. Pentru inculpaţii P.D., G.I. şi B.P.F. tribunalul apreciază că se impune aplicarea a câte unui spor de pedeapsă având în vedere numărul şi cuantumul mare al pedepselor aplicate, precum şi necesitatea ca executarea pedepselor contopite să se reflecte în mod real în pedeapsa finală.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a apreciat că inculpaţii sunt nedemni de a exercita anumite drepturi rezultând că nu au calităţile necesare pentru a putea reprezenta interesele generale ale cetăţenilor în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Exerciţiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea faţă de propriile fapte şi conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanţii autorităţilor, caracteristici pe care inculpaţii nu le deţin având în vedere infracţiunile comise.

Întrucât inculpaţii au fost reţinuţi, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii acestora, de la 20 noiembrie 2005 la 21 noiembrie 2005.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.G. şi S.N., şi fără executarea efectivă a acesteia, întrucât prin prezentarea inculpaţilor la termenele de judecată, prin apărările formulate referitoare la situaţia lor socială şi familială, se dovedeşte faptul că aceştia, pe de o parte au conştientizat pe deplin consecinţele penale ale faptelor lor, pericolul executării efective a pedepselor cu închisoarea, iar pe de altă parte au luat hotărârea de a se integra în societate, evident aceasta presupunând abţinerea de la săvârşirea de noi fapte de natură penală şi beneficierea de dispoziţiile reabilitării de drept.

În consecinţă, în baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus pentru aceşti inculpaţi suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate, pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 71 alin 5 C. pen., s-a constatat că pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, de care beneficiază inculpaţii, ca fiind suspendată şi executarea pedepselor accesorii, iar în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.D. a cantităţii de 488 grame seleniu concentraţie 100%, ambalată şi sigilată cu sigiliul MI nr 48883 şi aflată în custodia Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizica Metalelor, custodie înregistrată sub nr 513 din 17 februarie 2006, întrucât acesta a deţinut seleniul în mod nelegal.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-au desfiinţat următoarele înscrisuri falsificate : certificat de calitate nr 01/05 aprilie 2005 cu antetul Rominspect Internaţional SA, referitor la 1 kg seleniu, în limba engleză; certificat de non exploziv nr 02/05 aprilie 2005, cu antetul Rominspect Internaţional SA, referitor la 1 kg seleniu, în limba engleză; certificat de non radioactivitate nr 03/05 04 2005, cu antetul Rominspect Internaţional SA, referitor la 1 kg seleniu, în limba engleză; înscris în limba engleză intitulat „Inspection Certificate” nr 1024 din 27 iulie 2005, referitor la analiza a 2 kg seleniu 74, cu antetul şi ştampila SC S.G.S.R. SA, şi copiile acestuia. înscris în limba engleză intitulat „Certificate of Ownership”, referitoare la 6 kg seleniu 74, între P.D. şi F.C. 2, datat 09 septembrie 2005.”

Împotriva susmenţionatei sentinţe au formulat apel inculpaţii P.D., G.I., B.P.F., S.N. şi M.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelanţii inculpaţi P.D. şi B.P.F. au arătat că în mod greşit s-a dispus condamnarea celor doi inculpaţi pentru comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, impunându-se achitarea acestora în baza art. 10 lit. a sau lit. d C. proc. pen., pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.

Inculpatul G.I. a susţinut că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, impunându-se achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.

Inculpatul S.N. a precizat că în mod greşit s-a dispus condamnarea inculpatului G.I. pentru comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa, impunându-se achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, în condiţiile în care se reţine că seleniul nu prezintă toxicitate.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, se învederează că apelantul inculpat nu a consimţit la asociere, neefectuând nici un act de participaţie penală din care să rezulte că s-ar fi asociat cu ceilalţi inculpaţi în vederea comiterii unor infracţiuni grave.

În apelul formulat, inculpatul M.G. a menţionat că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, impunându-se achitarea în baza art. 10 lit. d C. proc. pen., pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.

Prin decizia penală nr. 53/P din 12 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 379 alin. l pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi P.D., G.I., B.P.F., S.N. şi M.G. împotriva sentinţei penale nr. 437 din 14 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 862/118/2011, pe care a desfiinţat-o, în parte şi, în rejudecare:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul P.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul P.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul P.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 312 alin. (1) C. pen. în referire la art. 24 din Legea nr 360/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul P.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul G.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul G.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 312 alin. (1) C. pen. în referire la art. 24¹ din Legea nr 360/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul G.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul B.P.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul B.P.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 312 alin. (1) C. pen. în referire la art. 24¹ din Legea nr 360/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul B.P.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul S.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul S.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 312 alin. (1) C. pen. în referire la art. 24 din Legea nr. 360/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul M.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul M.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 312 alin. (1) C. pen. în referire la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003.

A înlăturat dispoziţia de confiscare de la inculpatul P.D. a cantităţii de 488 grame seleniu concentraţie 100%, ambalată şi sigilată cu sigiliul MI nr. 48883 şi aflată în custodia Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizica Metalelor, custodie înregistrată sub nr 513 din 17 februarie 2006.

A dispus restituirea către inculpatul P.D. a cantităţii de 488 grame seleniu concentraţie 100%, ambalată şi sigilată cu sigiliul MI nr. 48883 şi aflată în custodia Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizica Metalelor, custodie înregistrată sub nr. 513 din 17 februarie 2006.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. privind desfiinţarea certificatului de calitate nr. 01/05 aprilie 2005 cu antetul SC R.I. SA, referitor la 1 kg seleniu, în limba engleză; certificatul de non exploziv nr. 02/05 aprilie 2005, cu antetul SC R.I. SA, referitor la 1 kg seleniu, în limba engleză; certificatul de non radioactivitate nr. 03/05 aprilie 2005, cu antetul Rominspect Internaţional SA, referitor la 1 kg seleniu, în limba engleză; înscrisul în limba engleză intitulat „Inspection Certificate” nr. 1024 din 27 iulie 2005, referitor la analiza a 2 kg seleniu 74, cu antetul şi ştampila SC S.G.S.R. SA, şi copiile acestuia şi înscrisul în limba engleză intitulat „Certificate of Ownership”, referitoare la 6 kg seleniu 74, între P.D. şi F.C. 2, datat 09 septembrie 2005.

Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că în actul de sesizare al instanţei s-a reţinut faptul că, grupul infracţional constituit din P.D., G.I., B.P.F., S.N. şi M.G. au realizat două tranzacţii cu seleniu constând, prima, în exportul a 0,6 kg seleniu la data de 23 iunie 2005, în Germania către SC S.I.E.B.G. Germania, prin intermediul numitului M.Ş.S., administrator la SC M.T. 2003 SRL Bucureşti şi a doua, la data de 19 octombrie 2005, când inculpaţii au fost surprinşi în flagrant, în comuna Măgurele, lângă Bucureşti, fiind depistată cantitatea de 0,5 kg seleniu.

S-a stabilit de către organul de urmărire penală faptul că, seleniul tranzacţionat, deci şi cantitatea de 0,6 kg seleniu, deţinută de inculpatul P.D., a fost adusă în România ilegal, fără documente de provenienţă, prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, de către cetăţeni străini, ce nu au putut fi identificaţi.

În opinia organului de urmărire penală, sub aspect probatoriu, această concluzie are la bază conţinutul unor convorbiri telefonice purtate de membrii grupului infracţional, după cum urmează:

- convorbirea dintre inculpaţii P.D. şi G.I. din 19 august 2005;

- mesajul text din 27 septembrie 2005 pe care inculpatul P.D. l-a trimis unui cetăţean moldovean, utilizatorului unui post telefonic din Republica Moldova, posibil C., (fără să se indice de către organul de urmărire penală raţionamentul şi indiciile în baza cărora s-a avansat o asemenea posibilitate);

- convorbirea din 27 septembrie 2005 dintre inculpatul P.D. şi numitul V., persoană neidentificată, utilizatorul unui post telefonic din Republica Moldova;

- convorbirea dintre inculpaţii P.D. şi M.G. din 05 octombrie 2005;

- convorbirea dintre inculpaţii P.D. şi B.P.F. din 12 octombrie 2005;

- convorbirea dintre inculpaţii P.D. şi B.P.F. din 17 octombrie 2005;

- convorbirea dintre inculpaţii P.D. şi G.I. din 11 octombrie 2005;

Totodată, s-a făcut trimitere la comunicarea nr. 217/14 martie 2006 emisă de Inspecţia Muncii din cadrul Ministerului Muncii potrivit cu care, în perioada 2004-2005, societăţile comerciale la care inculpaţii din prezenta cauză erau asociaţi, nu au solicitat şi nu au obţinut autorizaţie pentru deţinerea şi utilizarea de produse şi substanţe toxice.

De asemenea, se invocă şi comunicarea nr. 251 din 20 februarie 2006 emisă de Agenţia Naţională pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase, potrivit cu care, societăţile comerciale respective nu au solicitat şi nu au obţinut certificate de abilitare pentru importul seleniului.

În susţinerea concluziei privind provenienţa şi modalitatea de introducere în ţară a seleniului, se face trimitere la verificările efectuate şi din care rezultă că seleniul izotop 74, poate avea exclusiv ca ţări de origine Rusia, Canada, SUA şi Bolivia iar în ceea ce priveşte Rusia, singurul producător este P.E.P., aspecte ce au fost coroborate cu consemnările din procesele verbale de percheziţie domiciliară, potrivit cu care, la unii dintre inculpaţi s-au găsit înscrisuri privitoare la analiza unei cantităţi de 2 kg seleniu izotop 74 cu puritatea chimică 99,9822% care ar fi produs la P.E.P. dar şi cu mesajul text transmis prin fax de inculpatul G.I. în data de 14 octombrie 2005 al cărui conţinut este următorul: „în urgenţă dorim tot ce aveţi ca acte pentru seleniu 74, avem clientul în ţară” şi certificatul rusesc este cumva de la „S.P.E.P. din Zelenogorsk”.

Având în vedere data la care au avut loc toate convorbirile telefonice şi mesajele text la care s-a făcut trimitere de organul de urmărire penală, instanţa de prim control judiciar a reţinut că, pentru presupusa tranzacţie din data de 23 iunie 2005, acestea nu constituie probe în baza cărora să se stabilească modalitatea de introducere în ţară a seleniului şi nici provenienţa acestuia.

În consecinţă, nu s-a putut reţine comiterea de către inculpatul P.D., referitor la cantitatea de 600 grame seleniu, a instigării altor persoane, cetăţeni ai Republicii Moldova de a introduce, fără drept în ţară, o substanţă toxică, respectiv seleniu, faptă prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 271 din Legea nr. 86/2006

S-a evidenţiat faptul că, între inculpatul P.D. şi SC M.T. 2003 SRL Bucureşti, reprezentată de numitul M.Ş.S., s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare din 05 iunie 2005, prin care inculpatul P.D. se obligă să vândă societăţii menţionate cantitatea de 600 grame seleniu 74, puritate izotopică minim 99,96 % şi puritate fizico chimică minim 99,98 %, contract pe care apare şi semnătura numitului S.I., în calitate de comisionar.

Totodată, între SC M.T. 2003 SRL Bucureşti, reprezentată de numitul M.Ş.S. şi SC S.I.E.B.G. Germania, reprezentată de K.W.S. s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare din 17 iunie 2005 prin care prima societate se obligă să vândă celei de-a doua cantitatea de 600 grame seleniu 74, puritate izotopică minim 99,95 % şi puritate fizico chimică minim 99,98 % cu preţul de 5.500.000 dolari SUA.

Referitor la modalitatea în care s-a realizat tranzacţia celor 600 grame de seleniu, martorul M.Ş.S. a precizat că, a fost contactat de numitul K.W.S. în luna martie 2005, care i-a adus la cunoştinţă faptul că persoane din România i-au propus cumpărarea unei cantităţi de seleniu şi pentru a fi sigur de legalitatea tranzacţiei, K.W.S. l-a rugat să se implice în tranzacţie.

În aceste condiţii, a avut loc o întâlnire în Mangalia la care au participat inculpatul P.D., numitul K.W.S., martorul M.Ş.S. şi numitul S.I., persoană prin intermediul căreia inculpatul P.D. l-a cunoscut pe reprezentantul SC S.I.E.B.G. Germania.

A susţinut martorul M.Ş.S. faptul că, la întâlnire, inculpatul P.D. le-ar fi arătat un borcan în care le-a spus că se află cantitatea de 600 grame seleniu şi totodată, la cererea numitului K.W.S., care s-a interesat de certificatul de depozit, inculpatul P.D. a prezentat mai multe înscrisuri referitoare la provenienţa seleniului.

În urma discuţiilor ce au avut loc, s-a reliefat de martor faptul că, numitul K.W.S. i-a solicitat să se intereseze în ce condiţii poate fi exportat seleniul în Germania către societatea sa.

Demersurile martorului privind exportul s-au concretizat, potrivit declaraţiei sale, în deplasarea sa la aeroportul Otopeni unde a ales la întâmplare o societate care se ocupa cu activitatea de comisionar în vamă, societate al cărui reprezentant i-a pus la dispoziţie o listă cu actele necesare exportului, listă pe care martorul nu a putut să o prezinte însă a menţionat că, printre acestea erau documentele de provenienţă ale seleniului ce trebuiau puse la dispoziţie de deţinătorul seleniului, respectiv de inculpatul P.D. şi altele care trebuiau obţinute de martor, în calitate de exportator. Actele de provenienţă ale seleniului, mai exact factura prin care s-a achiziţionat seleniul din Republica Moldova şi despre care martorul pretinde că ar fi fost trimisă prin fax la autoritatea vamală la cererea inculpatului P.D., nu a fost identificată nici la comisionarul vamal şi nici la autoritatea vamală.

S-a susţinut că, documentele falsificate în baza cărora s-a realizat exportul sunt reprezentate de: copie de pe înscrisul în limba engleză intitulat N.E.C. emis de Rominspect Internaţional S.A. datat 05 aprilie 2005 privind un kilogram de seleniu, vânzător F.C. II Moldova, cumpărător SC G.W.U. SRL România; copie de pe înscrisul în engleză intitulat Non-Radioactivity Certificate emis de R.I. SA datat 05 aprilie 2005 privind un kilogram de seleniu, vânzător Farmacon Chira II Moldova cumpărător SC G.W.U. SRL România; copie de pe înscrisul în engleză intitulat Quality Certificate emis de Rominspect Internaţional S.A. datat 05 aprilie 2005 privind un kilogram seleniu vânzător F.C. II Moldova cumpărător SC G.W.U. SRL România.

Conform conţinutului acestor certificate, acestea ar fi fost eliberate în momentul în care s-a realizat vânzarea cumpărarea de către vânzătorul F.C. II Moldova către SC G.W.U. SRL România în calitate de cumpărător, a unei cantităţi de 1 kg seleniu, fiind relevantă precizarea din conţinutul acestor certificate potrivit cu care concluziile din aceste înscrisuri sunt valabile numai pentru locul şi data inspecţiei.

S-a impus astfel concluzia potrivit cu care aceste certificate nu au putut constitui documente care să stea la baza exportului cantităţi de 600 grame seleniu, fiind necesare alte certificate în baza cărora să se evidenţieze proprietăţile substanţei exportate pentru vânzarea cumpărarea între SC M.T. 2003 SRL Bucureşti şi SC S.I.E.B.G. Germania, înscrisuri care ar fi trebuit să fie în posesia martorul M.Ş.S., ori acesta nu le-a putut prezenta şi nici nu au fost găsite la autoritatea vamală şi nici la vreun comisionar vamal.

Curtea a concluzionat că este imposibil de realizat o activitate de import export în baza documentelor care au fost folosite pentru o altă tranzacţie şi în condiţiile în care toate constatările din aceste înscrisuri sunt valabile numai pentru locul şi data inspecţiei.

Actul esenţial în baza căruia se putea face exportul era factura prin care s-a achiziţionat seleniu! din Republica Moldova ori acest înscris nu a fost depus la dosar, neputându-se stabili dacă este sau nu fals.

Relevant a fost apreciat faptul că, în înscrisurile întocmite de societatea martorului, necesare exportului, s-a specificat cantitatea de 600 grame ori, cele trei certificate privesc cantitatea de 1 kg” un alt aspect care exclude folosirea lor la autoritatea vamală în scopul producerii de consecinţe juridice, acestea referindu-se la o altă tranzacţie efectuată la o altă dată.

Concluziile instanţei au avut la bază şi faptul că, martorul M. a transmis spre analiză mostre de seleniu la autorităţile competente fiind întocmit raportul de analiză nr. 88 din 17 iunie 2005 emis de Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „H.H.” din care reiese că la 17 şi 20 iunie 2005 s-a analizat o mostră de seleniu 74 prezentată de clientul SC M.T.2. SRL, mostră formată din patru pastile, fiecare având forma de disc cu diametrul de 4 mm., înălţimea de 1 mm şi masa de 56,5 mg, în care se constată că produsul prezentat poate fi manipulat, stocat şi transportat fără nici un pericol din punct de vedere al radioactivităţii, nefiindu-i aplicabile prevederile Normelor Fundamentale de Securitate Radiologică.

Totodată, s-au făcut demersuri la Direcţia Deşeuri şi Substanţe Chimice Periculoase din cadrul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor fiind emisă de această instituţie comunicarea nr. 55560/ED din 23 iunie 2005 din conţinutul căreia reiese faptul că la Codul vamal 2804, comunicat de SC M.T.2003 SRL, se încadrează seleniu ca element chimic şi nu ca deşeu, dar şi că respectivul minister autorizează numai importul-exportul şi tranzitul deşeurilor cu conţinut de seleniu, ceea ce înseamnă că exportul de seleniu către SC S.I.E.B.G. Germania nu necesita autorizare de la acest minister, precum şi faptul că seleniul nu se regăseşte pe listele H.G. nr. 697/2004, act normativ care priveşte aprobarea Procedurii de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză pentru controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase.

De asemenea martorul s-a adresat şi Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare din cadrul Cancelariei Primului Ministru al Guvernului României care a emis către SC M.T.2. SRL comunicarea nr. 3771 din 23 iunie 2005 din conţinutul căreia rezultă faptul că în conformitate cu raportul de analiză nr. 88 din 17 iunie 2005 emis de Institutul National pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „H.H.” mostra analizată din produsul selenium 74, nu prezintă radioactivitate şi nu prezintă pericol la manevrare din punct de vedere al radioactivităţii.

În consecinţă, martorul M. putea obţine toate certificatele impuse de legislaţie pentru realizarea în condiţii legale a exportului, nefiind necesare certificatele despre care pretinde că i-au fost înmânate de inculpatul P.D. şi de numitul S.I.

Ceea ce instanţa de apel a apreciat că trebuie reţinut este faptul că, martorul M.Ş.S. a avut posibilitatea să se adreseze tuturor instituţiilor abilitate pentru ca exportul să se realizeze în deplină legalitate, să realizeze analiza cantităţii de seleniu ce făcea obiectul exportului pentru a obţine toate documentele necesare cerute de legislaţia în vigoare, în raport de tipul produsului, cu atât mai mult cu cât prin cumpărarea seleniului de la inculpatul P.D., a devenit proprietarul mărfii, deţinătorul acestuia.

Existând posibilitatea analizei fizice şi chimice a seleniului exportat, analize ce trebuiau efectuate pentru ca societatea martorului, în calitate de proprietar al mărfii, să realizeze exportul, în condiţii de legalitate, a cantităţii de 600 grame seleniu, în funcţie de proprietăţile acestuia, a fost exclusă orice acţiune de inducere în eroare a societăţii administrată de martor de către inculpatul P.D. cu privire la produsul ce urma să fie exportat.

Mai mult, martorul M.Ş.S. avea cunoştinţă că obiectul exportului îl constituia seleniu fiind informat, potrivit propriilor sale precizări, de actele necesare exportului, la un comisionar vamal ales chiar de martor, putând acţiona în deplină legalitate.

Relevant a fost considerat şi faptul că, în anul 2005, astfel cum rezultă din adresa nr. 10308 din 12 august 2008 emisă de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, pentru a realiza importul exportul de seleniu era necesar un certificat de abilitare eliberat de A.N.S.P.C.P. conform H.G. nr. 2009/2004 precum şi o declaraţie pe proprie răspundere potrivit cu care substanţa exportată-importată nu face obiectul Procedurii de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză pentru controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase.

În ceea ce priveşte abilitarea societăţii SC M.T. 2003 SRL Bucureşti prin emiterea unui certificat în acest sens, reţinem potrivit declaraţiilor martorului M. că nu l-a obţinut, întrucât nu ar fi ştiut, iar în ceea ce priveşte ceea de-a doua condiţie reţinem că, martorul s-a adresat autorităţii competente şi s-a stabilit că, seleniul nu se regăseşte pe listele H.G. nr. 697/2004, act normativ care priveşte aprobarea Procedurii de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză pentru controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase.

În raport de aceste considerente şi având în vedere că nu s-a putut prezenta înscrisul care ar fi făcut dovada provenienţei mărfii, singurul act ce trebuia să fie pus la dispoziţie de inculpatul P.D., ca deţinător al mărfii şi care ar fi trebuit să fie dovedit ca fals, în condiţiile în care celelalte înscrisuri necesare exportului trebuiau să fie procurate de martorul M., în calitate de proprietar şi exportator al seleniului, nu se poate reţine faptul că inculpatul P.D., la data de 23 iunie 2005, împreună cu S.I. l-ar fi determinat pe M.Ş.S. să exporte prin SC M.S.T. SRL 600 grame seleniu către SC S.I.E.B.G. Germania şi să folosească în acest scop, la autoritatea vamală, trei certificate false referitoare la substanţa exportată, înscrisuri care au fost folosite, fără vinovăţie de către M.Ş.S., necunoscând că acestea sunt falsificate.

Curtea a considerat că înscrisul care ar fi făcut dovada provenienţei mărfii trebuia să fie în posesia martorului M. de la data achiziţionării seleniului de la inculpatul P.D.

În opinia instanţei un dubiu major privind activitatea martorului M. de export a seleniului se ridică raportat şi la comisionarul vamal despre care martorul a afirmat că singur l-a ales, la întâmplare (situaţie greu de acceptat) deci fără intervenţia inculpatului P.D., şi unde s-au prezentat actele necesare exportului, dubiul fiind determinat de faptul că persoana despre care s-a afirmat că a aplicat ştampila comisionarului vamal, respectiv SC C.S. SA, punct de lucru CV 359 3, numita N.A., nu a fost autorizată de această societate pentru a folosi ştampila acelei societăţi. Mai mult, taxele au fost achitate tot de martorul M.Ş.

S-a reţinut că la momentul recepţionării mărfii în Germania, aceasta a fost analizată, stabilindu-se prin buletinul de analiză din 27 iunie 2003 întocmit de institutul german de analize IGAS, că acesta era seleniu metalic şi nu izotopic 74, astfel încât marfa a fost refuzată de partenerul extern şi restituită.

Nu s-au depus la dosar înscrisurile în baza cărora marfa a fost returnată, însă ceea ce este cert, cantitatea de seleniu nu a putut fi trimisă retur decât societăţii martorului M., în calitatea sa de proprietar şi exportator, neexistând nici o dovadă la dosarul cauzei, că formalităţile de returnare s-au realizat în raport de inculpatul P.D. şi aceasta întrucât, în acel moment, inculpatul menţionat nu avea nici o calitate în raport de cantitatea de 600 grame seleniu.

Deşi organul de urmărire penală ar fi putut să lămurească acest aspect prin depunerea la dosar a documentelor de restituire care ar fi putut să fie procurate atât din Germania cât şi din România, organul judiciar nu a făcut verificări în acest sens, luând în considerare, în mod arbitrar, declaraţiile martorului M. potrivit cu care cantitatea de seleniu s-a restituit către inculpatul P.D. Nu s-a luat în considerare de organul de urmărire penală faptul că, martorul, pentru a scăpa de răspunderea penală avea interesul de a susţine această situaţie de fapt.

Împrejurarea menţionată era deosebit de importantă întrucât s-ar fi putut stabili cert ce documente s-au folosit la exportul cantităţii de 600 grame de seleniu, din România în Germania, în principal documentele de provenienţă, respectiv factura de achiziţie din Republica Moldova.

Important a fost şi faptul că, prin analiza cantităţii de seleniu s-a probat cu certitudine că produsul nu este toxic, astfel încât nici autorităţile germane nu au luat măsuri pentru returnarea produsului cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la manipularea şi transportul produselor toxice.

S-a mai susţinut de către organul de urmărire penală că cele trei certificate ar fi fost falsificate de către inculpatul B.F., aspect care de asemenea nu a fost probat de către organul de urmărire penală.

S-a evidenţiat, în primul rând că aceste copii au fost puse la dispoziţie de martorul M., cu precizarea acestuia că le-ar fi avut de la inculpatul P.D., aspect susţinut numai de martor.

S-a indicat ca probă rezultatul percheziţiei informatice efectuate asupra dispozitivelor de stocare a datelor informatice aparţinând inculpatului B.P.F. şi care au fost ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare.

S-a relevat faptul că, pe discheta nr. 7 au fost identificate fişiere text denumite N.E.C., Non-radioactivity Certificate, Quality Certificate, Rominspect blank, Rominspect drafts, care ar conţine exact denumirile celor trei certificate folosite pentru exportul seleniului şi antetul acestora.

Pe discheta nr. 1 a fost identificat un fişier text denumit „quality condition certificate” din examinarea căruia s-a constatat că a fost folosit de B.P.F. pentru crearea falsurilor, fişier din care inculpatul B.P.F. ar fi copiat modalitatea de aranjare a rubricilor în cuprinsul celor trei certificate falsificate cât şi fragmente de text, respectiv frazele „These findings are only valid for place and date of inspection. The inspection was carried out to the best of our knowledge and ability” şi „This certificate is evidence of our inspection and not relieve the manufactures/ sellers from their contractual obligations”.

Pe discheta nr. 5 a fost identificat fişierul text denumit „On hire Cape B.Bunker” din vizualizarea căruia ar rezulta că din el, inculpatul B.P.F. ar fi copiat datele de la subsol despre SC R.I. SA pe care le-ar fi modificat parţial şi le-ar fi aranjat la fel în toate cele trei certificate pe care le-a falsificat.

Instanţa a reţinut referitor la fişierul cu textul denumit N.E.C., că acesta a fost creat de inculpatul B.P. la data de 23 aprilie 2004 la aceiaşi dată fiind şi ultima accesare, neintervenind modificări, la fişierul cu textul denumit Non-radioactivity Certificate, că acesta a fost creat de inculpatul B.P. la data de 23 aprilie 2004 la aceiaşi dată fiind şi ultima accesare, neintervenind modificări, la fişierul cu textul denumit Quality Certificate că acesta a fost creat de inculpatul B.P. la data de 23 aprilie 2004 la aceiaşi dată fiind şi ultima accesare, neintervenind modificări, la fişierul cu textul denumit Rominspect blank, că acesta a fost creat de inculpatul B.P. la data de 23 aprilie 2004, la aceiaşi dată fiind şi ultima accesare, neintervenind modificări, la fişierul cu textul denumit Rominspect drafts, că acesta a fost creat de inculpatul B.P. la data de 23 aprilie 2004 la aceiaşi dată fiind şi ultima accesare, neintervenind modificări, la fişierul cu textul denumit „quality condition certificate” că acesta a fost creat de inculpatul B.P. la data de 23 aprilie 2004 la aceiaşi dată fiind şi ultima accesare, neintervenind modificări, la fişierul cu textul denumit „On hire Cape B.Bunker” că acesta a fost creat de inculpatul B.P. la data de 23 aprilie 2004 la aceiaşi dată fiind şi ultima accesare, neintervenind modificări.

În consecinţă, faţă de data creării, accesării şi modificării acestor fişiere a rezultat cu certitudine că nu au fost folosite de inculpatul B.P. pentru a crea cele trei certificate despre care organul de urmărire penală pretinde că ar fi fost falsificate de acest inculpat.

Curtea a apreciat că prezenţa acestor fişiere la inculpatul B.F. este îndreptăţită având în vedere că, la datele la care au fost create şi accesate fişierele, inculpatul B.P.F. era angajat la SC I.I.S.C. SRL Constanţa, societate căreia, în baza unui contract de prestări servicii, cel din 06 ianuarie 2003, încheiat cu SC R.I. SA, i s-au subcontractat serviciile de control cantitativ şi calitativ la mărfuri şi expertize în domeniul naval, durata contractuală fiind până în luna noiembrie 2004, deci ulterioară datei la care au fost create şi accesate acele fişiere.

Nefiind prezentate şi alte probe privind falsificarea documentelor de către inculpatul B.P., Curtea a concluzionat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului B.P., că ar fi falsificat cele trei certificate datate 05 aprilie 2005 intitulate Quality Certificate, N.E.C., Non-Radioactivity Certificate, certificate care ar fi fost folosite ulterior de inculpatul P.D. la autoritatea vamală în vederea producerii de consecinţe juridice, impunându-se achitarea inculpatului pentru aceste acte materiale.

Prin H.G. 1408/2008, s-a instituit cadrul legal pentru clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase pentru om şi mediu, în vederea introducerii pe piaţă a acestora, act care preia dispoziţiile din actele normative precedente şi la care a făcut referire instanţa de fond.

Pentru a intra sub incidenţa acestui act normativ, o anumită substanţă sau preparat trebuie să se încadreze în categoria substanţelor care potrivit art. 2 alin. (2) sunt considerate periculoase.

De asemenea, potrivit art. 3 din H.G. nr. 1408/2008, pentru a se ajunge la concluzia că o anumită substanţă intră sub incidenţa acestui act normativ, aceasta trebuie să fie testată şi evaluată în conformitate cu prevederile art. 13 din Regulamentul nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH) şi de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei.

Curtea a considerat că relevante în speţă sunt şi dispoziţiile art. 4 alin. (3) potrivit cu care lista substanţelor periculoase clasificate şi etichetate în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) este prevăzută în anexa nr. 2, cu condiţia impusă prin alin. (4) ca substanţele periculoase prevăzute în anexa nr. 2 se caracterizează astfel, acolo unde este cazul, prin limitele de concentraţie sau orice alt parametru care să facă posibilă o evaluare a pericolului pentru sănătate ori mediu al preparatelor ce conţin substanţele periculoase prevăzute sau al substanţelor ce conţin alte substanţe periculoase ca impurităţi.

Seleniul este clasificat ca fiind toxic în anexa 2 pagina 136 din H.G. nr. 1408/2008, însă toxicitatea lui este condiţionată de anumite fraze de risc care sunt menţionate în acelaşi act normativ, respectiv R 23/25-toxic prin inhalare şi prin înghiţire, R 33-pericol de efecte cumulative R 53-poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic, aspecte reglementate şi prin actele normative precedente.

Concluzia care, în opinia instanţei de prim control judiciar, se impune, reliefată şi prin raportul de expertiză efectuat în cauză, în raport de dispoziţiile legale menţionate, este aceea că, era necesar ca pe baza unor analize de specialitate să se stabilească dacă produsul respectiv este toxic, ceea ce, în cauză, pentru cantitatea de 600 de grame de seleniu, nu s-a realizat.

Totuşi, având în vedere concluziile buletinul de analiză din 27 iunie 2003 întocmit de institutul german de analize I.G.A.S., potrivit cu care, cantitatea exportată era seleniu metalic şi nu izotopic 74, pot fi valorificate concluziile raportului de expertiză şi a suplimentului la raportul de expertiză efectuate în cauză potrivit cu care seleniul în forma prezentată nu este toxic.

Faţă de cele reliefate, în raport de cantitatea de 600 grame de seleniu ce a făcut obiectul tranzacţiei din 23 iunie 2005, Curtea a constatat că nu se poate reţine comiterea de către inculpatul P.D. a infracţiunii de trafic de substanţe toxice, prev. de art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003.

Referitor la tranzacţia din data de 19 octombrie 2005 Curtea a reţinut:

Pentru vânzarea seleniului deţinut de inculpatul P.D., inculpatul G.I. a trimis prin intermediul societăţii pe care o deţinea mai multe oferte de vânzare inclusiv numitului M.P., cei doi cunoscându-se de la sfârşitul anului 2011. Pe lista de oferte seleniul nu era singurul produs, fiind menţionat şi fier vechi. Fiind interesat în comercializarea seleniului, numitul M.P. a luat legătura cu inculpatul G.I. în luna iulie 2005 căruia i-a solicitat acte oficiale şi o analiză pentru respectiva cantitate de seleniu.

În sensul cererii, inculpatul G.I. i-a transmis un document din 23 iunie 2005 emis de către O.N.C.A.N. şi un raport de analiză din 17 iunie 2005 precum şi o ofertă de preţ.

Curtea a evidenţiat că nici unul din înscrisurile transmise de către inculpatul G.I. numitului M.P. nu este vreunul din cele despre care s-a susţinut de către organul de urmărire penală ca ar fi fost falsificat de inculpatul B.P. şi folosit în vederea realizării unei tranzacţii cu seleniu, cele două documente despre care s-a susţinut că au fost falsificate şi folosite în vederea realizării tranzacţiei cu seleniu fiind Certificate of Owner Ship din 09 septembrie 2005 emis de SC F.C. 2 şi un certificat datat 27 iulie 2005 intitulat Inspection Certificate emis de S.G.S. România SA Filiala Constanţa.

După primirea documentelor, numitul M.P. a căutat eventuali clienţi, fiind identificat numitul L.L. pe care îl cunoştea de mai mult timp astfel încât, în luna august 2005 l-a întrebat dacă este interesat în achiziţionarea unei cantităţi de seleniu, însă numitul L.L. a arătat că, momentan nu cunoaşte nici un fel de furnizor.

Numitul M.P. l-a contactat pe inculpatul G.I. căruia i-a solicitat să îi pună la dispoziţie o analiză de calitate izotopică a seleniului pe care clienţii germani o solicită şi aceasta înainte de demararea negocierilor şi semnarea contractului urmând ca ulterior să vină un expert internaţional pentru a superviza analiza.

Pentru realizarea afacerii, M.P. şi numitul L.L. au hotărât înfiinţarea unei societăţi prin intermediul căreia să se deruleze, în mod legal operaţiuni de tranzacţionare cu seleniu urmând să aibă ca furnizori legali din Rusia cu menţiunea că M.P. l-a indicat asociaţilor săi pe inculpatul G.I. ca pe un potenţial furnizor.

S-a reţinut faptul că, la începutul lunii iulie 2005 numitul M.P. s-a întâlnit la Mangalia cu inculpaţii G.I. şi P.D., acesta din urmă fiind prezentat de inculpatul G.I. ca fiind proprietarul cantităţii de seleniu, fiind semnat între cei trei un contract de comision, dată la care inculpatul P.D. a arătat un certificat semnat între inculpatul P.D. şi o societate din Republica Moldova în care era consemnată vânzarea seleniului către inculpatul menţionat.

Cu certitudine instanţa de apel a reţinut că raportat la data întâlnirii, respectiv 08 iulie 2005 că inculpatul P.D. nu a prezentat Certificate of Ownwer Ship care este datat mult mai târziu, respectiv 09 septembrie 2005 emis de SC F. Chira 2 şi nici vreunul din înscrisurile analizate la prima tranzacţie, având în vedere că, nici unul din acele înscrisuri nu conţine o astfel de atestare.

Ulterior, după ce numitul M.P. l-a identificat pe numitul L.L. acesta i-a contactat telefonic pe inculpaţii G.I. şi P.D. şi s-au întâlnit în Mangalia prezent fiind şi inculpatul B.P. dar şi numitul N.M., persoană interesată în tranzacţionarea seleniului.

În această împrejurare inculpatul P.D. a susţinut că este proprietarul cantităţii de seleniu şi a prezentat o autorizare a unei agenţii guvernamentale din România pentru verificarea seleniului, pe care îl avea şi din care rezulta că nu este radioactiv, buletinul de verificare în sine, un contract de vânzare cumpărare dintre o societate sau o persoană fizică din Republica Moldova şi o persoană fizică din România, act privitor la seleniu.

Totodată s-a prezentat de inculpatul P.D. şi un borcan în care se afla o substanţă despre care s-a afirmat că este seleniu în cantitate de 500 gr.

Aspectele reţinute rezultă din declaraţiile numiţilor M.P. şi L.L., neexistând probe din care să rezulte aspecte contrare.

În raport de actele referitoare la seleniu despre care s-a susţinut că au fost prezentate cu ocazia acestei întâlniri Curtea a reţinut că nici unul dintre ele nu este Certificate of Ownwer Ship din 09 septembrie 2005, întrucât se vorbeşte de un contract de vânzare cumpărare şi nu de un certificat şi nici un înscris intitulat Inspection Certificate emis de S.G.S. România SA Filiala Constanţa din 27 iulie 2005, numitul L.L. făcând referire expresă în declaraţia sa la actele care i-au fost prezentate, respectiv un buletin emis de Institutul H.H. şi un buletin de analiză a Laboratorului I.G.A.S. din Germania.

La data de 18 octombrie 2005 a avut loc o întâlnire la Hotel H. în Bucureşti între numitul M.P. şi inculpaţii P.D. şi B.P.F. în cadrul căreia s-a cerut acceptul celor doi inculpaţi referitor la prezentarea lor la I.F.I.N. Hulubei din Bucureşti, în vederea reexpertizării seleniului şi acesta după prezentarea documentului de origine al seleniului, (ceea ce înseamnă că până în acel moment acest document nu s-a prezentat ) şi pentru verificarea celorlalte documente. Totodată, s-a arătat de numitul M.P. că numai în măsura în care analizele ar fi corespuns standardelor internaţionale urma să fie contactat un client german în vederea realizării tranzacţiei.

La data de 19 octombrie 2005 numitul L.L. s-a întâlnit în apropierea I.F.I.N. Hulubei din Bucureşti cu inculpaţii P.D. şi B.P.F., prezent fiind şi martorul M.Ş.L., acelaşi martor care a participat şi la prima tranzacţie, în vederea expertizării seleniului, ceea ce nu s-a mai întâmplat întrucât au intervenit organele de poliţie.

Prin H.G. nr. 1408/2008, s-a instituit cadrul legal pentru clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase pentru om şi mediu, în vederea introducerii pe piaţă a acestora, act care preia dispoziţiile din actele normative precedente şi la care a făcut referire instanţa de fond.

Pentru a intra sub incidenţa acestui act normativ, o anumită substanţă sau preparat trebuie să se încadreze în categoria substanţelor care potrivit art. 2 alin. (2) sunt considerate periculoase.

De asemenea, potrivit art. 3 din H.G. nr. 1408/2008, pentru a se ajunge la concluzia că o anumită substanţă intră sub incidenţa acestui act normativ, aceasta trebuie să fie testată şi evaluată în conformitate cu prevederile art. 13 din Regulamentul nr. 1.907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH) şi de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1.48 8/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei.

Relevante în speţă sunt şi dispoziţiile art. 4 alin. (3) potrivit cu care lista substanţelor periculoase clasificate şi etichetate în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) este prevăzută în anexa nr. 2, cu condiţia impusă prin alin. (4) ca substanţele periculoase prevăzute în anexa nr. 2 se caracterizează astfel, acolo unde este cazul, prin limitele de concentraţie sau orice alt parametru care să facă posibilă o evaluare a pericolului pentru sănătate ori mediu al preparatelor ce conţin substanţele periculoase prevăzute sau al substanţelor ce conţin alte substanţe periculoase ca impurităţi.

Seleniul este clasificat ca fiind toxic în anexa 2 pagina 136 din H.G. nr. 1408/2008, însă toxicitatea lui este condiţionată de anumite fraze de risc care sunt menţionate în acelaşi act normativ, respectiv R 23/25-toxic prin inhalare şi prin înghiţire, R 33-pericol de efecte cumulative R 53-poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic, aspecte reglementate şi prin actele normative precedente.

Prin raportul de expertiză tehnică efectuat la instanţa de apel de către expert C.A., s-a concluzionat că substanţa care face obiectul dosarului penal este seleniu element natural pur în concentraţie de 100% format numai din cei şase izotopi stabili ai acestui element chimic, formând în ansamblu seleniul metalic stabil, formă de seleniu care nu este toxică sau periculoasă, fiind forma cea mai stabilă şi imobilă a seleniului la expunere. Totodată, s-a stabilit că substanţa poate fi stocată, manipulată şi transportată fără nici un pericol din punct de vedere al toxicităţi. S-a arătat că, alte forme ale seleniului sunt toxice în funcţie de forma compusului chimic, concentraţia lui şi condiţiile concrete de interacţiune în mediul de reacţie.

Faţă de materialul probator prezentat, în raport de cantitatea de 500 grame de seleniu ce a făcut obiectul tranzacţiei din 19 octombrie 2005, Curtea a apreciat că nu se poate reţine comiterea de către inculpatul P.D. a infracţiunii de trafic de substanţe toxice, prev. de art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003.

Totodată, în baza aceleiaşi concluzii nu s-a putut reţine nici comiterea de către inculpaţii B.P.F., G.I., S.N. şi M.G. a infracţiunii complicitate la infracţiunea de trafic de substanţe toxice, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003.

Referitor la inculpaţii S.N. şi M.G. s-a susţinut de organul de urmărire penală că ar fi comis infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 312 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 24¹ din Legea nr. 360/2003 întrucât i-ar fi însoţit pe inculpaţii P.D. şi B.P.F. la Bucureşti în data de 19 octombrie 2005 când seleniul trebuia să fie prezentat spre expertizare, aspect ce nu a fost însuşit de către instanţă.

Curtea a reţinut faptul că, pe toată perioada în care s-au realizat activităţile de identificare ale unor cumpărători, negocierile, prezentarea de acte, întâlnirile dintre potenţialii cumpărători şi inculpaţii P.D., B.P.F. şi G.I., inculpaţii S.N. şi M.G. nu au avut nici o contribuţie, nu au realizat nici un act de ajutorare sau sprijinire, aceştia nefiind menţionaţi în nici un mod de organul de urmărire penală sau de martorii audiaţi în cauză. Mai mult la momentul la care s-a realizat flagrantul de către organele de poliţie inculpaţii S.N. şi M.G. nu erau prezenţi, aspect ce rezultă din procesul verbal de prindere în flagrant.

Nu s-a administrat nici o probă de către organul de urmărire penală din care să rezulte că deplasarea inculpaţilor S.N. şi M.G. la Bucureşti s-a realizat în scopul sprijinirii celorlalţi inculpaţi la tranzacţionarea seleniului.

Conform art. 290 C. pen., constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Cele două documente despre care s-a susţinut că au fost falsificate şi folosite în vederea realizării tranzacţiei cu seleniu sunt Certificate of Ownwer Ship din 09 septembrie 2005 emis de SC F.C. 2 şi un certificat datat 27 iulie 2005 intitulat Inspection Certificate emis de S.G.S.R. SA Filiala Constanţa.

În ceea ce priveşte tranzacţia ce urma să aibă loc cu numiţii M.P. şi L.L. în data de 19 octombrie 2005, am evidenţiat, conform analizei materialului probator, faptul că cele două documente nu au fost date spre folosire unei alte persoane şi nici prezentate pentru a se face dovada provenienţei seleniului şi a calităţii acestuia, astfel încât nu se poate reţine că s-ar fi comis această infracţiune de către inculpatul B.P.F..

Din înregistrările convorbirilor telefonice precum şi din declaraţiile numiţilor M.P. şi L.L. a rezultat că inculpatul P.D. a recunoscut că nu are acte de provenienţă asupra cantităţii de 500 g de seleniu arătând că acesta a fost introdus în ţară cu geanta.

Cele două înscrisuri intitulate Certificate of Ownwer Ship din 09 septembrie 2005 emis de SC F.C. 2 şi Inspection Certificate emis de S.G.S. România SA Filiala Constanţa datat 27 iulie 2005 existente la dosarul cauzei sunt în copie.

S-a reţinut de către organul de urmărire penală faptul că, prima persoană interesată să cumpere seleniu, găsită de către M.P., a fost un cetăţean german care a solicitat să i se trimită o serie de acte referitoare la cantitatea şi calitatea mărfii deţinute pentru vânzare acte printre care se număra şi un certificat falsificat de B.P.F., întocmit în numele S.G.S. România privind analiza radioactivităţii şi purităţii fizico-chimice a seleniului.

Certificatul a fost trimis potenţialului cumpărător care l-a verificat şi datorită dublilor asupra autenticităţii sale, a renunţat la afacere.

Curtea a reţinut că este cert, în baza înregistrărilor convorbirilor telefonice din 19 septembrie 2005, ora 18:07, dintre P.D. şi G.I., 19 septembrie 2005, ora 18:34, dintre B.P.F. şi o persoană neidentificată, 19 septembrie 2005, ora 18:37, dintre P.D. şi B.P.F.: 19 septembrie 2005, ora 19:36, dintre P.D. şi B.P.F., din 20 septembrie 2005,ora 08:22:19, dintre P.D. şi G.I., din 21 septembrie 2005, ora 08:58, dintre P.D. şi G.I., din 21 septembrie 2005, ora 15:14, dintre B.P.F. şi P.D., din 21 septembrie 2005, ora 17:09, dintre P.D. căruia îi traduce o persoană neidentificată şi M.P.F.R.A., din 25 septembrie 2005, ora 17:33, dintre P.D., căruia îi traduce o persoană neidentificată şi M.P.F.R.A. şi din 27 septembrie 2005, ora 09:15, dintre P.D. şi B.P.F., că s-a falsificat un Certificat emis de S.G.S. România SA - Filiala Constanţa ce a fost prezentat acelui potenţial cumpărător.

Nu există însă dovezi că înscrisul existent la dosar în copie intitulat Inspection Certificate emis de S.G.S. România SA Filiala Constanţa datat 27 iulie 2005 şi despre care se susţine că este fals şi că ar fi fost prezentat în vederea încheierii acelei tranzacţii este unul şi acelaşi cu înscrisul fals şi prezentat cu ocazia încheierii acelei tranzacţii.

Îndoiala a rezultat din faptul că în convorbirile telefonice nu se face referire la data emiterii înscrisului, pentru a putea fi identificat, la cantitatea înscrisă în acel act, pentru a putea fi individualizat, cu atât mai mult cu cât organul de urmărire penală nu a administrat nici un fel de probe cu privire la acea tranzacţie.

Mai mult, instanţa a arătat că echivocul apare şi din faptul că, potrivit susţinerii organului de urmărire penală şi cum rezultă de altfel şi din înregistrările convorbirilor telefonice, s-au verificat mai multe certificatele S.G.S., existând deci posibilitatea ca înscrisul la care face referire organul de urmărire penală datat 27 iulie 2005 să nu aibă nici o legătură cu acea tranzacţie.

În ceea ce priveşte înscrisul intitulat Certificate of Ownwer Ship din 09 septembrie 2005 emis de SC F.C. 2, existent la dosarul cauzei tot în copie, s-a constatat că nu există probe că ar fi fost folosit în vederea realizării vreunei tranzacţii, fiind aplicabile şi considerentele expuse de instanţa de apel cu privire la celălalt înscris.

În consecinţă, Curtea a concluzionat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului B.P.F. comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. nici în legătură cu celelalte două înscrisuri şi nici comiterea de către inculpatul G.I. a infracţiunii de complicitate la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului P.D. constând în aceea că ar fi instigat, în cursul anului 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mai multe rânduri, a instigat mai multe persoane, cetăţeni ai Republicii Moldova, să introducă în România, fără drept substanţe toxice, activităţi care parţial s-au realizat iar altele nu.

În opinia organului de urmărire penală activitatea infracţională menţionată ar fi probată cu înregistrările mai multor convorbiri telefonice şi anume:

- din 10 octombrie 2005, ora 15:18 dintre P.D. şi „C.” utilizator al unui post telefonic din Republica Moldova:

P.D. - Ce faci „C.”?

„C.” - Stau cu „V.”.

P.D. - Uite, eu sunt cu nişte cumpărători la masă .. cu problema aia.

„C.” - Da.

P.D. - Cât se mai poate scade la preţ?

„C.” - Păi cât ai spus tu: de la 35 la 33, 32 .. mai mult nu se poate, asta pentru noi aşa

P.D. - în cât timp poţi să vii cu ea încoace?

- din 10 octombrie 2005, ora 15:30 dintre P.D. si „C.”:

P.D. - Hai că eram cu ăştia la masă şi nu am putut să vorbesc.

„C.” - Am înţeles.

P.D. - Deci marfa aia pe care mi-o adusese prima dată, cum îl cheamă .. (se referă la seleniu! pe care deja îl deţinea şi care-i fusese adus de la C. prin „V.”).

„C.” - „V.”

P.D. - Eh, eu am avut un eşantion.

„C.” - Am trimis ştampilă, da (se referă la ştampila societăţii F.C. II Moldova despre care am arătat).

P.D. - Eh, de aşa ceva vorbesc eu, nu de ailaltă. De aşa ceva.

„C.” - Dar tu ai zis că ai (se referă la seleniu!pe care P.D. deja îl deţinea).

P.D. - Uite, m-a încurcat şi au venit oamenii..

„C.” - Dar tu ai zis că ai!

P.D. - Băi, tu nu înţelegi că m-a încurcat cineva?! A zis că are şi acum când a venit ăsta, a zis că nu mai are.

„C.” - Şi acum eu dacă îi găsesc cu „V.” şi-l aduc iar, apoi ce facem?

P.D. - Deci tu găseşti, vorbim şi vii în momentul în care ăsta a venit cu banii.

„C.” - Am înţeles. Deci eu trebuie să-ţi găsesc trei din-alea (se referă 3x0,5 kg. seleniu).

P.D. - Da, trei bucăţi. Interesează-te mai repede.

Din această discuţie rezultă instigarea realizată de P.D. pentru ca numitul C. să introducă în ţară 3 recipienţi cu câte jumătate de kg de seleniu fiecare, iar din. întreaga situaţie de fapt rezultă că această introducere în ţară urna a se realiza ilegal, fără documentele legale originale, şi fără proceduri vamale .

- din 10 octombrie 2005, ora 15:48 P.D. îi trimite un mesaj text lui C.:

„caută să fie seleniul natural 99,95% se ia bine la preţ D”. Tribunalul reţine din acest mesaj că inculpatul se referă explicit la seleniu natural izotop 99,95%, fiind exclus a se referi la un alt tip de produs.

- din 11 octombrie 2005, ora 08:22 P.D. îi trimite un mesaj text lui C.:

- spune urgent dacă poţi să faci rost de 3 buc. D”. Inculpatul se referă în acest mesaj, astfel cum vorbise la telefon cu C., la 3 recipienţi asemănători cu cel pe care îl deţinea deja, cu câte 0,5 kg seleniu fiecare.

- din 11 octombrie 2005, ora 09:31 dintre P.D. şi B.P.F.:

B.P.F. – L.L. - x şi N.M.A. - x

P.D. - Bine, noi stăm de vorbă cu L. ăsta. Cu celălalt.. ce să vorbesc eu?

B.P.F. - Nu că m-am luat cu una cu alta şi am uitat (se referă la faptul că a uitat să-i dea cele două numere de telefon lui P.D.).

P.D. - Nu e problemă. Eu am vorbit cu băieţii, cu restul, ca să vedem cum facem până la două. Şi astăzi să-mi dea băieţii un rezultat şi dacă e ..să vină, dar acum nu ştiu când (se referă la faptul că a vorbit pentru a fi aduse în România încă 1,5 kilograme de seleniu prin intermediul lui C.).

Instanţa de apel a apreciat că nu poate lua în considerare înregistrările convorbirilor telefonice mai sus reliefate având în vedere faptul că, în cauză pentru înregistrarea convorbirilor telefonice privind postul telefonic cu numărul x aparţinând inculpatului P.D. a fost eliberată autorizaţia nr. 67 din 15 august 2005 de Tribunalul Constanţa, valabilă 29 zile, de la data de 15 august 2005 ora 12 şi până la data de 12 septembrie 2005 ora 12, fără a exista dovezi că această autorizaţie a fost prelungită.

Ori, toate convorbirile şi mesajele text de la acest post telefonic şi care ar constitui probe privind activitatea infracţională au fost efectuate în luna octombrie 2005 deci în afara intervalului de timp pentru care s-a acordat autorizarea.

În consecinţă, prin înlăturarea materialului probator ca fiind obţinut ilegal, nu se mai poate reţine comiterea de către inculpatul P.D. a infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Referitor la comiterea de către inculpaţii P.D., G.I., B.P.F., S.N. şi M.G. a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a apreciat că, nu sunt întrunite, în raport de fiecare inculpat, elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

S-a reţinut prin actul de inculpare faptul că în cursul anului 2005 inculpaţii menţionaţi s-au asociat într-un grup infracţional organizat urmărind obţinerea unor beneficii financiare importante prin efectuarea unor operaţiuni ilegale cu seleniu, import, deţinere, vânzare, export, operaţiuni care au fost realizate prin comiterea unor infracţiuni de contrabandă, trafic de substanţe toxice şi folosirea la autoritatea vamală de acte falsificate.

Asocierea implică constituirea prin consensul mai multor persoane a unei pluralităţi constituite de făptuitori organizate în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi a aduce la îndeplinire săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni.

Caracterul definitoriul al asociaţiei este reprezentat de existenţa unei discipline interne, a unor reguli de comportare de ierarhie fiind necesar ca între subiecţi să fi intervenit un consens neechivoc privind constituirea asocierii.

În accepţiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, cum sunt infracţiunile privind traficul de persoane la care se referă art. 2 lit. b) pct. 12 din aceeaşi lege, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, există un grup infracţional organizat, dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii infracţiunilor reţinute prin actul de inculpare pentru a obţine un beneficiu financiar ori alt beneficiu material.

În ceea ce priveşte prima tranzacţie constând, în exportul a 0,6 kg seleniu la data de 23 iunie 2005 în Germania către SC S.I.E.B.G. Germania, organul de urmărire penală a susţinut implicarea în cadrul activităţii infracţionale a inculpaţilor P.D., B.P.F. şi G.I. aceste persoane acţionând, în cadrul asocierii, în vederea comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

În cadrul grupului s-a susţinut că inculpatul P.D. s-a ocupat de obţinerea de seleniu, prin instigarea unor persoane din Republica Moldova la comiterea infracţiunii de contrabandă, inculpatul B.P.F. la falsificarea actelor de provenienţă ale seleniului şi a celor necesare exportului iar pentru inculpatul G.I. se menţionează, chiar de organul de urmărire penală, că nu s-a putut stabili care a fost rolul acestuia în cadrul grupului însă, este cert că acesta făcea parte din grupul infracţional.

Concluzia organului de urmărire penală are la bază faptul că în certificatele falsificate de inculpatul B.P.F., datate 05 aprilie 2005 şi folosite la autoritatea vamală de inculpatul P.D., toate referitoare la cantitatea de 1 Kg seleniu, este trecut ca vânzător al seleniului F.C. II Moldova iar cumpărător G.W.U. SRL România, societate la care asociat şi administrator era numita G.D., soţia lui G.I., care avea funcţia de director.

În opinia instanţei de apel pentru a stabili existenţa grupului infracţional organizat este necesar să se constate că cei trei inculpaţi, în consens, s-au asociat în vederea comiterii infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, consens ce implică o luare la cunoştinţă despre scopul asocierii, stabilirea unei ierarhii în grup şi evident rolul fiecăruia în cadrul asocierii în scopul aducerii la îndeplinirea a dezideratului comun.

Din materialul probator administrat în cauză Curtea a apreciat că nu rezultă că s-ar fi realizat un consens al celor trei inculpaţi în vederea asocierii sau că s-ar fi stabilit şi ar fi luat la cunoştinţă de scopul asocierii şi de rolul pe care l-ar fi avut fiecare în cadrul acestei asocieri. Potrivit actului de inculpare, rolul inculpatului P.D. în cadrul asocierii ar fi fost de a obţine cantităţi de seleniu în vederea comercializării cu nerespectarea dispoziţiilor legale, sens în care ar fi instigat cetăţeni din Republica Moldova la comiterea infracţiunii de contrabandă constând în trecerea ilegală în România a unor cantităţi de seleniu.

Totodată, s-a constatat că nu rezultă, urmare a inexistenţei materialului probator, dacă, cel puţin referitor la prima tranzacţie de seleniu, inculpatul P.D. ar fi avut acest rol, cu atât mai mult cu cât nu s-a stabilit provenienţa seleniului.

În ceea ce priveşte realizarea efectivă a primei tranzacţii, s-a evidenţiat faptul că, martorul M.Ş.S. a fost cel care a fost contactat de numitul K.W.S. în luna martie 2005, care i-a adus la cunoştinţă faptul că persoane din România i-au propus cumpărarea unei cantităţi de seleniu şi pentru a fi sigur de legalitatea tranzacţiei, K.W.S. l-a rugat să se implice în tranzacţie.

În aceste condiţii, a avut loc o întâlnire în Mangalia la care au participat dintre inculpaţi numai P.D., numitul K.W.S., martorul M.Ş.S. şi numitul S.I., persoană prin intermediul căreia inculpatul P.D. l-a cunoscut pe reprezentantul SC S.I.E.B.G. Germania.

Tot inculpatul P.D. a fost cel care la întâlnire, ar fi arătat un borcan în care le-a spus că se află cantitatea de 600 grame seleniu şi totodată, la cererea numitului K.W.S., care s-a interesat de certificatul de depozit, tot inculpatul P.D. a prezentat mai multe înscrisuri referitoare la provenienţa seleniului.

Rolul inculpatului B.P.F., potrivit organului de urmărire penală ar fi fost să falsifice documentele de provenienţă ale seleniului şi cele necesare exportului în Germania a acestui produs, rol care, în absenţa materialului probator privind aderarea expresă, stabilirea şi însuşirea în mod expres a unui asemenea rol, trebuie să rezulte din executarea efectivă a acestei sarcini.

Ori, instanţa a constatat că nu s-au administrat probe din care să rezulte o asemenea participaţie a inculpatului B.P.

Referitor la inculpatul G.I., s-a reţinut faptul că, nici organul de urmărire penală nu a putut indica rolul acestuia în cadrul asocierii, după cum nu s-a probat nici faptul că acesta ar fi consimţit expres sau tacit, printr-o anumită participaţie, la asociere.

Faptul că, s-a indicat societatea inculpatului G. în actele presupus a fi falsificate de inculpatul B.P.F. ca fiind societatea care a achiziţionat o cantitate de seleniu, nu a constituit, în opinia instanţei, un argument că acesta s-ar fi asociat cu ceilalţi doi inculpaţi pentru a comite infracţiuni grave întrucât nu presupune un act propriu al inculpatului care să dovedească această asociere.

În consecinţă, nici din punctul de vedere al numărului de persoane care ar fi trebuit să compună asocierea şi nici din punctul de vedere al rolului şi sarcinilor concrete ale fiecărui membru nu s-a putut reţine a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce priveşte cea de-a doua tranzacţie, s-a susţinut de către organul de urmărire penală faptul că toţi inculpaţii s-ar fi asociat în vederea săvârşirii infracţiunilor grave pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, evidenţiindu-se totodată şi rolul pe care l-ar fi avut fiecare în cadrul asocierii.

Astfel pentru inculpatul P.D. s-a menţionat că acesta ar fi avut rolul de a obţine seleniul necesar traficării, sens în care ar fi instigat cetăţeni din Republica Moldova în comiterea infracţiunii de contrabandă constând în introducerea ilegală pe teritoriul României de seleniu toxic, de a negocia cu persoanele care ar fi intenţionat cumpărarea unui asemenea produs şi de a realiza vânzarea seleniului.

Pentru inculpatul G.I. s-a indicat ca rol în cadrul asocierii identificarea de persoane care ar intenţiona să cumpere un asemenea produs şi totodată de a-l ajuta pe inculpatul B.P.F. să falsifice actele de provenienţă şi cele necesare exportului.

Rolul inculpatului B.P.F. ar fi constat în falsificarea actelor de provenienţă ale seleniului şi cele necesare exportului.

Referitor la inculpaţii S.N. şi M.G. s-a susţinut de organul de urmărire penală că aceştia aveau cunoştinţă de activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi şi că, pentru a-i sprijini moral i-ar fi însoţit pe inculpaţii P.D. şi B.P.F. la Bucureşti în data de 19 octombrie 2005 când seleniul trebuia să fie prezentat spre expertizare.

Curtea a precizat în primul rând că, în speţă nu s-a putut dovedi că asocierea s-ar fi realizat în baza unui acord expres al celor cinci inculpaţi care luând cunoştinţă de scopul asocierii şi de rolul pe care urmau sa îl aibă, ar fi consimţit expres referitor la acestea.

În consecinţă existenţa asocierii şi îndeplinirea condiţiilor legale pentru a fi în prezenţa unei asocieri în sensul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003 trebuie să rezulte din activitatea efectivă desfăşurată de fiecare inculpat.

În ceea ce priveşte rolul inculpatului P.D. acesta ar fi constat în obţinerea seleniului necesar traficării, sens în care ar fi instigat cetăţeni din Republica Moldova în comiterea infracţiunii de contrabandă constând în introducerea ilegală pe teritoriul României de seleniu toxic, facem trimitere la considerentele prezentei decizii potrivit cu care, materialul probator care ar proba o asemenea activitate nu a putut fi valorificat de instanţa de apel urmare a caracterului ilegal al obţinerii acestor probe, respectiv absenţa autorizaţiilor date de judecător pentru interceptarea convorbirilor telefonice. Inculpatul P.D. a intrat în legătură cu mai multe persoane pentru a încerca comercializarea seleniului, persoane pe care le-a cunoscut prin intermediul inculpatului G.I.

Curtea a evidenţiat cu privire la inculpatul G.I. faptul că acesta, în anul 2005 era administratorul SC G.W.U. SRL, societate care avea ca obiect de activitate comercializarea metalelor feroase şi neferoase şi efectuarea operaţiunilor de import export cu astfel de metale.

Inculpatul G.I. i-a cunoscut pe inculpaţii P.D. şi B.P.F. în realizarea obiectului de activitate al societăţii, cei doi inculpaţi lucrând în domeniul vamal.

În opinia instanţei de apel, specificul obiectului de activitate al societăţii unde inculpatul G.I. avea calitatea de administrator, impunea ca acesta, în vederea obţinerii unui comision, să realizeze contactul dintre cei care ofereau şi respectiv cereau achiziţionarea de astfel de metale, comision care era încasat la încheierea tranzacţiei.

În raport de această situaţie, contactul inculpatului G.I. cu inculpatul P.D. şi intermedierea realizată între acesta şi persoanele interesate de cumpărarea unei cantităţi de seleniu apar ca fiind normale şi se încadrează în limitele normale ale unei activităţi comerciale licite în condiţiile absenţei unor elemente probate care să conducă la concluzia unei înţelegeri ilicite care să poată fi apreciată ca un consens la asocierea în vederea comiterii unor infracţiuni.

În acest sens s-a făcut trimitere la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel potrivit cu care pentru vânzarea seleniului deţinut de inculpatul P.D., inculpatul G.I. a trimis prin intermediul societăţii pe care o deţinea mai multe oferte de vânzare inclusiv numitului M.P., cei doi cunoscându-se de la sfârşitul anului 2011 cu precizarea că pe lista de oferte seleniul nu era singurul produs, fiind menţionat şi fier vechi. Fiind interesat în comercializarea seleniului, numitul M.P. a luat legătura cu inculpatul G.I. în luna iulie 2005 căruia i-a solicitat acte oficiale şi o analiză pentru respectiva cantitate de seleniu, inculpatul G.I. transmiţând un document cu nr. 9771 din 23 iunie 2005 emis de către O.N.C.A.N. şi un raport de analiză cu nr. 28 din 17 iunie 2005 precum şi o ofertă de preţ. După primirea documentelor, numitul M.P. a căutat eventuali clienţi, fiind identificat numitul L.L. pe care îl cunoştea de mai mult timp astfel încât, în luna august 2005 l-a întrebat dacă este interesat în achiziţionarea unei cantităţi de seleniu, însă numitul L.L. a arătat că, momentan nu cunoaşte nici un fel de furnizor. Numitul M.P. l-a contactat pe inculpatul G.I. căruia i-a solicitat să îi pună la dispoziţie o analiză de calitate izotopică a seleniului pe care clienţii germani o solicită şi aceasta înainte de demararea negocierilor şi semnarea contractului urmând ca ulterior să vină un expert internaţional pentru a superviza analiza. La începutul lunii iulie 2005 numitul M.P. s-a întâlnit la Mangalia cu inculpaţii G.I. şi P.D., acesta din urmă fiind prezentat de inculpatul G.I. ca fiind proprietarul cantităţii de seleniu, fiind semnat între cei trei un contract de comision, dată la care inculpatul P.D. a arătat un certificat semnat între inculpatul P.D. şi o societate din Republica Moldova în care era consemnată vânzarea seleniului către inculpatul menţionat.

Având în vedere data întâlnirii, respectiv 08 iulie 2005, inculpatul P.D. nu a prezentat Certificate of Ownwer Ship care era datat mult mai târziu, respectiv 09 septembrie 2005. Ulterior, după ce numitul M.P. l-a identificat pe numitul L.L. acesta i-a contactat telefonic pe inculpaţii G.I. şi P.D. şi s-au întâlnit în Mangalia prezent fiind şi inculpatul B.P. dar şi numitul N.M., persoană interesată în tranzacţionarea seleniului. în această împrejurare inculpatul P.D. a susţinut că este proprietarul cantităţii de seleniu şi a prezentat o autorizare a unei agenţii guvernamentale din România pentru verificarea seleniului, pe care îl avea şi din care rezulta că nu este radioactiv, buletinul de verificare în sine, un contract de vânzare cumpărare dintre o societate sau o persoană fizică din Republica Moldova şi o persoană fizică din România, act privitor la seleniu.

Totodată s-a prezentat de inculpatul P.D. şi un borcan în care se afla o substanţă despre care s-a afirmat că este seleniu în cantitate de 500 gr.

Participarea inculpatului G.I. este justificată de faptul că era interesat în încheierea contractului de vânzare cumpărare, condiţie esenţială pentru încasarea comisionului.

Este cert că inculpatul G.I. a luat la cunoştinţă despre faptul că existau dificultăţi în realizarea tranzacţiei urmare a inexistenţei actelor de provenienţă ale seleniului şi a certificatelor necesare exportului şi s-a implicat în obţinerea acestor înscrisuri prin falsificarea lor de către inculpatul B.P.F., însă acest unic act de participaţie a inculpatului G.I. nu a reprezentat, în opinia Curţii, un consens la asocierea în vederea comiterii de infracţiuni, cu caracteristicile definitorii pe care le impune actul normativ si cum au fost prezentate de instanţa de apel ci doar participarea spontană la comiterea unei infracţiuni, cu atât mai mult cu cât nu s-a putut reţine vreo participaţie a inculpatului menţionat la prima tranzacţie cu seleniu.

Referitor la inculpatul B.P.F., potrivit opiniei organului de urmărire penală, rolul acestuia în cadrul grupului infracţional ar fi constat în falsificarea actelor de provenienţă ale seleniului şi cele necesare exportului.

Este certă, falsificarea de către inculpatul B.P.F. cu ajutorul inculpatului G.I. a unui Certificat emis de S.G.S. România SA Filiala Constanta ce a fost prezentat unui beneficiar, neexistând însă probe că acesta este unul şi acelaşi cu cel prezentat de organul de urmărire penală şi în raport de care s-a reţinut infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ceea ce priveşte înscrisul intitulat Certificate of Ownwer Ship din 09 septembrie 2005 emis de SC F. Chira 2, existent la dosarul cauzei tot în copie, s-a arătat că nu există probe că ar fi fost folosit în vederea realizării vreunei tranzacţii. S-a reţinut participarea inculpatului B.P.F. la întâlnirile dintre inculpatul P.D. şi persoanele care doreau achiziţionarea unei cantităţi de seleniu precum şi la momentul la care s-a dorit prezentarea seleniului în vederea expertizării.

În baza acestei activităţi Curtea a constatat că se poate reţine că între cei doi inculpaţi a intervenit o înţelegere privind comercializarea cantităţii de 500 grame seleniu, în afara cadrului legal, în condiţiile în care tranzacţia se referea la seleniul cu caracteristicile ce impuneau respectarea condiţiilor de manipulare şi transport însă pentru a se reţine asocierea este necesar să fie îndeplinite şi celelalte condiţii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, condiţii care nu sunt îndeplinite raportat la numărul persoanelor între care ar fi trebuit să intervină asocierea.

Astfel, că nu s-a putut reţine asocierea inculpatului G.I. şi nici asocierea inculpaţilor S.N. şi M.G.

S-a reţinut faptul că, pe toată perioada în care s-au realizat activităţile de identificare ale unor cumpărători, negocierile, prezentarea de acte, întâlnirile dintre potenţialii cumpărători şi inculpaţii P.D., B.P.F. şi G.I., inculpaţii S.N. şi M.G. nu au avut nici o contribuţie, nu au realizat nici un act de ajutorare sau sprijinire, aceştia nefiind menţionaţi în nici un mod de organul de urmărire penală sau de martorii audiaţi în cauză.

Astfel cum a rezultat din înregistrările convorbirilor telefonice, cei doi inculpaţi, cunoscându-se cu inculpatul P.D., au efectuat pentru acesta mici comisioane cum ar fi preluarea de către inculpatul S.N. a unei ştampile şi înmânarea acesteia inculpatului B.P.F. sau împrumutul unei sume mici de bani de către inculpatul S.N. inculpatului P.D., activităţi care în nici un caz nu se pot circumscrie unui consimţământ al celor doi inculpaţi la asocierea în vederea comiterii de infracţiuni.

Nu s-a administrat nici o probă de către organul de urmărire penală din care să rezulte că deplasarea inculpaţilor S.N. şi M.G. la Bucureşti s-a realizat în scopul sprijinirii celorlalţi inculpaţi la tranzacţionarea seleniului.

În consecinţă nefiind întrunite condiţiile impuse de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru existenţa asocierii, s-a impus şi achitarea celor cinci inculpaţi pentru comiterea acestei infracţiuni.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ministerul Public solicitând casarea deciziei atacate şi, în parte a sentinţei penale, motivele fiind prezentate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii astfel că nu vor mai fi reluate .

Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Instanţa reţine că încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

Invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., Ministerul Public a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii prin înlăturarea unor probe administrate legal în cursul urmăririi penale, greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 4 din H.G. nr. 1408/2008, greşita interpretare a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum şi nerespectarea dispoziţiilor art. 13 C. proc. pen.

1. În ce priveşte primul motiv de recurs, în sensul că instanţa de apel a concluzionat eronat că nu poate lua în considerare anumite probe pentru că nu există la dosar dovada că autorizaţia de interceptare a fost prelungită, instanţa de recurs apreciază că este nefondată.

Astfel la data de 15 august 2005 Tribunalul Constanţa a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice privind postul telefonic cu numărul x aparţinând inculpatului P.D., fiind eliberată autorizaţia cu nr. 67, pentru o durată de 29 zile, de la 15 august 2005 până la 12 septembrie 2005 inclusiv.

Convorbirile prezentate de organul de urmărire penală, în susţinerea acuzaţiilor sunt ulterioare perioadei autorizate de instanţa de judecată, respectiv în luna octombrie 2005.

Ca atare, pentru această perioadă înalta Curte, în consens cu opinia instanţei de apel, apreciază că acestea au caracter de probe nelegale şi nu pot fi valorificate în sensul luării acestora în considerare la aprecierea situaţiei de fapt ce a avut drept consecinţă stabilirea vinovăţiei inculpaţilor.

Însăşi înalta Curte, în aprecierea materialului probator, constată că nu există dovada că această autorizaţie a fost prelungită, astfel că, circumscris motivului ce ţine de legalitatea probelor în procesul penal, instanţa de apel le-a înlăturat în mod corect, reaprecierea probatoriului şi reevaluarea situaţiei de fapt de către această instanţă, ce a dus la adoptarea soluţiei pronunţată în cauză, s-a făcut în mod corect prin excluderea probelor cu statut de probe nelegal obţinute.

Or, în urma modificărilor intervenite prin Legea nr. 2/2013, instanţa de recurs nu mai poate face o reapreciere a probatoriului administrat şi nici să reevalueze starea de fapt, recursul fiind limitat la chestiuni de drept.

2. Critica vizând greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 4 din H.G. nr. 1408/2008 se constată că este nefondată.

Seleniul care a făcut obiectul celor două tranzacţii a fost expertizat de un institut german, Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „H.H. dar şi prin dispoziţia instanţei de apel, concluziile acestor rapoarte ştiinţifice fiind aceleaşi, în sensul că seleniul nu este toxic. Astfel, raportul de analiză nr. 88 din 17 iunie 2005 emis de Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „H.H.” în urma analizării unei mostre de seleniu 74 prezentată de clientul SC M.T.2. SRL, mostră formată din patru pastile, fiecare având forma de disc cu diametrul de 4 mm., înălţimea de 1 mm şi masa de 56,5 mg, a constatat că produsul prezentat poate fi manipulat, stocat şi transportat fără nici un pericol din punct de vedere al radioactivităţii, nefiindu-i aplicabile prevederile Normelor Fundamentale de Securitate Radiologică. Mai mult a stabilit că mostra analizată din produsul selenium 74, nu prezintă radioactivitate şi nici pericol la manevrare din punct de vedere al radioactivităţii. în acelaşi sens s-a concluzionat şi de institutul german de analize I.G.A.S. care a întocmit buletinul de analiză din 27 iunie 2003 prin care se arată că mostra analizată este seleniu metalic şi nu izotopic 74. Totodată, prin raportul de expertiză tehnică efectuat la instanţa de apel de către expert Carp Aurel, s-a concluzionat că substanţa care face obiectul dosarului penal este seleniu element natural pur în concentraţie de 100% format numai din cei şase izotopi stabili ai acestui element chimic, formând în ansamblu seleniul metalic stabil, formă de seleniu care nu este toxică sau periculoasă, fiind forma cea mai stabilă şi imobilă a seleniului la expunere, astfel că substanţa poate fi stocată, manipulată şi transportată fără nici un pericol din punct de vedere al toxicităţi.

Conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. pen. când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.

Este adevărat că instanţa nu este legată de concluziile raportului de expertiză însă aflarea adevărului în unele cauze penale presupune cunoaşterea şi rezolvarea unor probleme de strictă specialitate, motiv pentru care sunt necesare cunoştinţele unui expert, acesta fiind persoana ce are cunoştinţe de specialitate într-un domeniu al ştiinţei, tehnicii.

Înlăturarea concluziilor unei expertize de specialitate trebuie motivată, or în cazul de faţă toate rapoartele de specialitate efectuate au avut concluzii convergente ce au format convingerea deplină a instanţei de apel că nu se impune condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea scop pentru care inculpaţii s-ar fi constituit într-un grup infracţional.

3. Nici critica referitoare la greşita interpretare a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este fondată.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 „grupul infracţional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi”.

Rezultă că, pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ două condiţii şi anume:

- în primul rând, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat. Cu privire la modul coordonat de funcţionare, este nevoie ca în cadrul grupului să există o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinaţii, etc.

- o a doua condiţie esenţială pentru existenţa grupului infracţional organizat, este aceea ca el să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui „studiu” prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia. în fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, o aşa zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităţi structurate.

Conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup”.

Analizând elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, se constată că latura obiectivă a acesteia constă în acţiunea de a iniţia şi de a constitui un grup infracţional, fie de aderare sau sprijinire a acestuia.

Constituirea implică asocierea şi înţelegerea mai multor persoane în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti şi organiza infracţiuni prevăzute de lege. Iniţierea presupune nu numai concepţia, ci şi activităţi de materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri, consfătuiri, planuri, etc.

Aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracţională, în timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracţiunilor.

Sub aspectul laturii subiective, trebuie arătat că fapta este săvârşită cu intenţie directă, aceasta trebuind să fie calificată de scop cel puţin din două considerente: - persoana trebuie să ştie şi să fie de acord cu înfiinţarea, aderarea, şi sprijinirea grupului, ştiind că urmează a fi comise infracţiuni grave;

- trebuie să urmărească obţinerea unor foloase sau avantaje materiale.

Referindu-se la noţiunea de grup infracţional organizat, legiuitorul l-a definit în mod riguros fără ambiguităţi, nelăsând posibilitatea unor interpretări contradictorii.

Ministerul Public a apreciat că instanţa de fond a dat o interpretare greşită acestor dispoziţii întrucât a analizat în mod separat cele două tranzacţii cu seleniu ce fac obiectul cauzei.

Instanţa de apel a făcut o amplă analiză a activităţii ilicite deduse judecăţii, pe care instanţa de ultim control judiciar şi-o însuşeşte pe deplin, astfel că se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se reţine existenţa grupului. Astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, inculpaţii nu au avut un mod coordonat de acţiune, fiind dovedite participări spontane la comiterea unei infracţiuni.

Se reţine şi împrejurarea că Ministerul Public a apreciat că existenţa grupului infracţional este dovedită prin raportare la interceptările pe care instanţa de apel le-a înlăturat ca fiind nelegal obţinute, opinia instanţei de prim control judiciar fiind împărtăşită şi de instanţa de recurs, astfel că se constată că şi prin această critică Ministerul Public tinde la reevaluarea probatoriului cu consecinţa modificării situaţiei de fapt, analiză ce exced examenului pe care instanţa de recurs îl poate face.

Legat de critica vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 13 C. proc. pen. instanţa de recurs constată că şi aceasta este nefondată.

Chiar dacă niciunul dintre inculpaţii B.P.F. şi G.I. nu au cerut în mod explicit aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. proc. pen., faptul că au produs probe în cauză, arată clar intenţia acestora de a continua procesul penal şi demonstra nevinovăţia.

Faţă de aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 53/P din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Văzând şi dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 53/P din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi S.N. şi M.G., în sumă de câte 200 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi P.D., G.I. şi B.P.F., în sumă de câte 50 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1967/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 1941/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1997/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare s ICCJ. Decizia nr. 1982/2014. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1956/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1967/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006), infracţiuni la alte legi sp ICCJ. Decizia nr. 1941/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1942/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 1940/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1925/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs