ICCJ. Decizia nr. 1940/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1940/2014
Dosar nr. 823/36/2013
Şedinţa publică din 5 iunie 2014
Asupra recursului penal de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 108 din 03 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 8543/88/2012, a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului B.V., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
În temeiul art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 290 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 134 din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor şi muniţiilor, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cea mai grea de 10 de ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei până la terminarea executării, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.V.
În conformitate cu art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore de la 22 noiembrie 2012, orele 23,30 până la 23 noiembrie 2012 orele 23,30, precum şi durata arestului preventiv de la 29 noiembrie 2012 la zi. A fost admisă acţiunea civilă formulată de PFA "C.G.C." cu sediul în comuna Horia, judeţul Tulcea, fiind obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 231.520 RON cu titlul de despăgubiri civile. .
A fost declarată falsă în parte factura fiscală din 24 august 2012 emisă de PFA "C.G.C." exemplarul roşu numai cu privire la datele înscrise la rubricile "Date privind expediţia" şi "Semnătura de primire"".
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului marca "M.", de culoare gri, cu numărul de înmatriculare XXX, aparţinând inculpatului B.V., dispusă prin ordonanţa din 28 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată de martorul S.A.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 30 august 2012, a fost înregistrată în evidenţele Inspectoratului Judeţean de Poliţie Tulcea plângerea penală formulată de numitul C.G.C., în calitate de reprezentant al PFA "C.G.C." - Horia, judeţul Tulcea. Ca urmare a actelor premergătoare şi de urmărire penală administrate în cauză, s-a stabilit că partea vătămată C.G.C., domiciliat în localitatea Horia, judeţul Tulcea, este agricultor şi se ocupă de aproximativ 7 - 8 ani de cultivarea suprafeţei totale de 386 ha teren agricol, din care 380 ha deţinute în baza unor contracte de arendare încheiate cu titulari ai drepturilor de proprietate asupra terenurilor situate pe raza comunei Horia, judeţul Tulcea. În urmă cu aproximativ 6 ani, partea vătămată a înfiinţat PFA "C.G.C.", în vederea unei mai bune exploatări a terenurilor deţinute în proprietate şi în baza contractelor de arendare.
În aceeaşi perioadă, odată cu înfiinţarea PFA "C.G.C.", partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul B.V. sub numele de "V.Ţ.", dar şi pe unii membrii ai familiei sale, respectiv pe sora A. şi soţul acesteia, "Va.Ţ.". Toate aceste persoane se ocupau cu achiziţionarea de cereale în perioada campaniei agricole din fiecare an, luând produsele de la diferiţi agricultori de pe raza comunelor Horia, Smârdan, Nalbant, Cerna şi Turda, în calitate de intermediari ai diferitelor societăţi comerciale de profil de pe raza judeţului Constanţa.
Partea vătămată a arătat că inculpatul B.V., zis "V.Ţ.", îl însoţea de fiecare dată pe cumnatul său C.V., zis "Va.Ţ.", însă niciodată nu a fost implicat în relaţii cu inculpatul B.V., pe parcursul activităţilor agricole desfăşurate, colaborând doar cu numitul C.V.
Întrucât de aproximativ 3 ani PFA "C.G.C." a început să livreze cerealele recoltate la SC "P.T." SRL Constanţa - Punct de lucru Horia - reprezentantă în zonă de numitul C.O., societate care, de regulă, oferea un preţ bun pentru cereale şi efectua plata la timp - a încetat colaborarea cu numitul C.V.
Probabil şi datorită acestei împrejurări, spre sfârşitul anului 2011 şi începutul anului 2012, partea vătămată arată că a fost sunată în repetate rânduri atât de inculpatul B.V., cât şi de cumnatul acestuia C.V., cei doi insistând să li se vândă recolta anului în curs şi căutând să o convingă pe partea vătămată de acest lucru, întrucât plata urma să se facă imediat, chiar cu documente legale.
Pentru a fi siguri că li se răspunde la telefon, cei doi îl apelau cu C.G.C. cu număr ascuns sau foloseau diferite numere de telefon pe care nu le avea salvate în agenda sa.
Partea vătămată nu i-a refuzat categoric pe cei doi, în ceea ce priveşte reluarea colaborării şi pentru faptul că principalul său beneficiar - SC "P.T." SRL Constanţa, avea unele probleme financiare.
La data de 25 august 2012, partea vătămată C.G.C. a fost contactată telefonic de către inculpatul B.V., fiind întrebată dacă a recoltat şi ce cantităţi de cereale avea disponibile la data respectivă. Inculpatul a afirmat că se află în prezenţa reprezentantului unei firme mari, fără a-i preciza numele, interesată să achiziţioneze cereale şi a activat telefonul pe funcţia "speaker", pentru a asista la discuţie şi aşa-zisul reprezentat al firmei. Partea vătămată i-a răspuns că nu ştie cu exactitate cantitatea cerealelor, dar va avea aproximativ 150 de tone de floarea-soarelui, discuţia încheindu-se astfel, fără a se stabili ceva concret sau vreo întâlnire cu inculpatul în perioada următoare.
La data de 24 august 2012, inculpatul B.V. s-a deplasat la ferma părţii vătămate C.G.C. din comuna Horia, fără a avea cu aceasta vreo înţelegere prealabilă, prilej cu care i-a adus la cunoştinţă că intenţionează să achiziţioneze cereale de la aceasta, cu documente legale, pentru o societate mare din Municipiul Constanţa, urmând ca plata să se facă până la sfârşitul aceleiaşi zile, prin virament bancar, în contul părţii vătămate deschis la B. - Sucursala Tulcea, inculpatul precizând că a venit singur, fără cumnatul său C.V., deoarece şi-au separat afacerile, lucrând fiecare pe cont propriu.
Pentru a convinge partea vătămată cu privire la seriozitatea tranzacţiei, inculpatul B.V. i-a indicat acesteia numele societăţii beneficiare şi datele de identificare pe care le avea notate într-o agendă personală, respectiv, SC "B.T.R." SRL Constanţa - yyy, Constanţa, P. Bank.
După ce partea vătămată a luat legătura cu fiica sa, pentru a verifica pe internet veridicitatea datelor pe care inculpatul i le-a furnizat, aceştia au convenit sa întocmească factură fiscală pentru cantitatea de 150 tone de floarea-soarelui, la preţul de 2,2 lei/kg, inculpatul solicitându-i să transmită imediat factura la numărul de fax al societăţii beneficiare, pentru ca aceasta să poată face plata în contul său, deschis la B. - Sucursala Tulcea.
În acest sens, partea vătămată a întocmit factura fiscală cu datele de identificare ale furnizorului şi ale cumpărătorului SC "B.T.R." S.R.L., completând rubricile "denumirea produselor" - floarea-soarelui, "cantitatea" - 150 tone, "preţul" - 0,22 RON, "valoarea TVA" şi rubrica "total de plată" - 330.000, după care a aplicat ştampila PFA "C.G.C.".
Imediat, partea vătămată, împreună cu inculpatul, s-au deplasat la sediul Primăriei comunei Horia, judeţul Tulcea, unde a intrat doar partea vătămată, rugând pe unul dintre funcţionari să transmită la numărul de fax qqq factura fiscală completată în forma descrisă anterior.
Numărul de fax i-a fost indicat părţii vătămate de către inculpat din agenda personală, ca aparţinând societăţii SC "B.T.R." SRL. Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale a rezultat că numărul de telefon/fax qqq nu aparţine societăţii "B.T.R." S.R.L., ci SC S. SRL Constanţa - societate având ca domeniu de activitate - service calculatoare, laptop-uri şi imprimante, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de organul de urmărire penală la data de 23 noiembrie 2012, aflat la dosarul cauzei.
După ce partea vătămată a trimis factura fiscală la numărul de fax furnizat de către inculpat, cei doi au revenit împreună la fermă unde, în continuare, observând că nu au fost completate toate rubricile, partea vătămată a inserat la rubrica "date privind expediţia" numele delegatului "C.C.", data - 24 august 2012, ora 19,00, datele fiindu-i dictate de inculpatul B.V. ca fiind datele sale personale, acesta aplicându-şi semnătura atât la rubrica "date privind expediţia", cât şi la rubrica "semnătura de primire".
Totodată, partea vătămată a barat preţul trecut iniţial în factura transmisă la numărul de fax qqq, menţionând preţul de 2,2 lei/kg, negociat cu inculpatul şi care fusese scris din eroare "0,22" RON.
Exemplarul original a fost înmânat inculpatului, celelalte două rămânând la cotorul facturierului. În continuare, inculpatul a luat legătura cu o firmă "de transport mărfuri şi, începând cu după-amiaza zilei de vineri 24 august 2012 şi în continuare, sâmbătă, duminică şi luni dimineaţa - 27 august 2012, au fost încărcate în 5 (cinci) autocamioane, cantităţile de 65.800 kg seminţe floarea-soarelui la preţul de 2,2 lei/kg şi 72.300 kg grâu, la preţul de 1,2 lei/kg, în valoare totală de 231.520 RON, conform înţelegerii dintre partea vătămată şi inculpatul B.V. Deşi iniţial cele două părţi au stabilit să fie tranzacţionată cantitatea de 150 tone floarea-soarelui, în cursul zilei de duminică, 26 august 2012, combina cu care se efectua recoltarea s-a defectat, astfel că inculpatul i-a cerut părţii vătămate, până la concurenţa cantităţii de 150 tone, un alt produs, aceasta fiind de acord să-i predea grâu, deoarece îl avea în depozit.
Aspectele reţinute rezultă din declaraţiile părţii vătămate C.G.C., care au fost confirmate de martorii P.S. şi A.F., care au asistat la întocmirea, facturii fiscale din 24 august 2012, la completarea acesteia cu datele privind delegatul şi la semnarea ei de către inculpatul B.V., cei doi observând, totodată, şi faptul că partea vătămată s-a deplasat împreună cu inculpatul la sediul Primăriei comunei Horia, de unde au revenit tot împreună cu autoturismul părţii vătămate. Astfel, în perioada 24 - 27 august 2012, inculpatul B.V. a preluat de la partea vătămată floarea-soarelui şi grâu, transportul fiind efectuat cu ajutorul unor autocamioane de acesta, după cum urmează:
- în după-amiaza zilei de vineri, 24 august 2012, a fost încărcat autocamionul cu cantitatea de 21.160 kg net floarea-soarelui, conform tichetului de cântar nr. 360 din 24 august 2012 - orele 18,27;
- în ziua de sâmbătă, 25 august 2012, a fost încărcat autocamionul cu cantitatea de 23.040 kg net floarea-soarelui, conform tichetului de cântar nr. 369 din 25 august 2012, ora 21,44;
- în ziua de duminică, 26 august 2012, a fost încărcat autocamionul cu cantitatea de 33.260 kg net grâu, pe tichetul de cântar cu nr. 383 din 26 august 2012, ora 20,52, fiind înscrisă cantitatea de 26.160 kg la solicitarea inculpatului, pentru a nu avea probleme pe timpul transportului pana la., Constanţa, întrucât se depăşea plafonul maxim la transport;
- în cursul zilei de luni - 27 august 2012 a fost încărcat autocamionul cu cantitatea de 39.040 kg net grâu, (pe tichetul de cântar cu nr. 386 din 27 august 2012, ora 10,11, fiind înscrisă cantitatea de doar 25.940 kg, din aceleaşi considerente expuse anterior) şi autocamionul cu cantitatea de 21.600 kg net floarea-soarelui, conform tichetului de cântar cu nr. 377 din 27 august 2012: ora 00,18, care a fost recoltată în cursul acelei zile, după repararea combinei.
Asigurată fiind de către inculpat că suma de bani va fi virată în contul deschis la B. - Sucursala Tulcea de către SC "B.T.R." SRL în cursul după-amiezii zilei de vineri, 24 august 2012, partea vătămată s-a deplasat în cursul aceleiaşi seri în Municipiul Tulcea, pentru a verifica dacă i-au intrat banii în cont.
Întrucât programul la bancă se încheiase la orele 18,00, partea vătămată şi-a verificat contul la ATM prin intermediul cardului bancar şi, constatând că nu i-a fost virată suma respectivă, l-a contactat telefonic pe inculpatul B.V., care i-a spus să stea liniştit, că banii îi vor intra cont până la sfârşitul zilei şi că va rămâne în continuare la fermă, pentru a fi încărcată toată marfa. Precum a declarat, partea vătămată C.G.C. s-a deplasat la Tulcea şi în ziua de sâmbătă, 25 august 2012, unul dintre funcţionarii B. - Sucursala Tulcea explicându-i că fiind vorba de un transfer de la o altă bancă, respectiv, P. Bank Constanţa, formalităţile durează un timp mai îndelungat, probabil până luni dimineaţă sau după-amiază.
Atunci când partea vătămată s-a întors în comuna Horia şi a discutat cu inculpatul, acesta a asigurat-o din nou că nu vor fi probleme cu virarea banilor în cont, prezenţa inculpatului pe toată durata încărcării cerealelor creându-i convingerea părţii vătămate cu privire la faptul că tranzacţia se va derula potrivit celor stabilite iniţial.
În dimineaţa zilei de 27 august 2012, partea vătămată s-a deplasat din nou la B. - Sucursala Tulcea, unde a luat legătura cu martora V.M. - funcţionar bancar, care, după verificarea contului, i-a comunicat că acesta nu a fost alimentat cu nicio sumă de bani.
În acel moment, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpat, care plecase din comuna Horia în cursul după-amiezii, însă acesta l-a asigurat în continuare că îşi va primi banii, fiind probabil o greşeală cu numărul de cont. Cu prilejul audierii, martora V.M. a declarat că în vara acelui an, partea vătămată s-a deplasat de două ori, în aceeaşi zi, la locul său de muncă, respectiv B. - Sucursala Tulcea, întrebând-o despre transferul unei sume mari de bani, de peste 200.000 RON, pe care o avea de primit în urma unor tranzacţii cu cereale, precizându-i şi faptul că aceşti bani trebuiau să îi fie viraţi în cont încă din zilele anterioare, insistând la diferite intervale de timp să afle dacă transferul a fost efectuat.
Marţi, 28 august 2012, după ce şi-a verificat din nou contul, spre seară, partea vătămată, având bănuiala că a fost înşelată, l-a contactat telefonic pe inculpat care, după ce i-a răspuns, i-a dat imediat la telefon o persoană de sex feminin, spunând că este secretara de la SC "B.T.R." S.R.L., pe care a întrebat-o ce cantităţi de cereale a livrat către această societate, însă persoana respectivă i-a comunicat că nu este în birou şi nu ştie exact despre ce cantităţi de cereale este vorba.
Miercuri, 29 august 2012, partea vătămată a apelat numărul real de telefon de la SC "B.T.R." S.R.L., iar persoana cu care a vorbit i-a comunicat ferm că nu cunoaşte nicio persoană cu numele de "C.C.", aspect ce i l-a comunicat telefonic şi inculpatului B.V., care, din nou l-a asigurat că nu vor fi probleme, întrucât banii îi vor intra în cont. Aceleaşi asigurări le-a primit partea vătămată de la inculpat şi joi, 30 august 2012, însă, realizând că a fost înşelată, s-a deplasat la sediul I.PJ. Tulcea, unde a depus plângerea penală ce a stat la baza constituirii prezentei cauze. Veridicitatea discuţiei telefonice dintre partea vătămată şi reprezentantul SC "B.T.R." SRL a fost confirmată în cursul cercetărilor prin adresa din 24 octombrie 2012 emisă de societatea respectivă. întrucât inculpatul era cunoscut în zonă doar după porecla "V.Ţ.", identitatea sa a fost stabilită în cursul cercetărilor prin prezentarea către partea vătămată C.G.C. şi martorii A.A., N.G., P.S. şi M.M., spre recunoaştere, a unei planşe foto conţinând mai multe fotografii, aceştia recunoscându-l fără ezitare pe inculpat în fotografia cu numărul 5.
În cursul cercetărilor penale şi anume la data de 22 noiembrie 2012, în baza mandatului de aducere emis de I.PJ. Tulcea - SIF, inculpatul B.V. a fost identificat pe raza Municipiului Constanţa, în timp ce oferea spre vânzare autoturismul marca "M.", după ce în prealabil a fost sunat pe numărul de telefon mobil, care a fost obţinut din reţeaua internet, de pe site-ul de intermedieri vânzări-cumpărări.
Inculpatul B.V. figura pe acest site cu un autoturism de vânzare, marca "B." la preţul de 9.000 euro, iar din discuţia telefonică purtată în mod legendar de către organul de cercetare penală cu acesta, a reieşit că autoturismul marca "B." fusese deja vândut, dar că în schimb acesta avea la vânzare, în acel moment, un autoturism marca "M.", an de fabricaţie 2000, de culoare gri metalizat, la preţul de 6.000 euro. Cu ocazia conducerii inculpatului B.V. la sediul I.PJ. Tulcea, în autoturismul marca "M.", cu care a efectuat deplasarea, organul de cercetare penală a identificat un pistol cu gaze marca "E." calibru 9 mm P.A., prevăzut cu un încărcător conţinând un număr de 4 (patru) cartuşe, unul dintre ele fiind percutat. Cu privire la acest pistol, inculpatul B.V. a declarat că în urmă cu mai multe zile a făcut un schimb de maşini cu martorul P.I.S., din Municipiul Călăraşi, căruia i-a dat autoturismul marca "B." în schimbul celui marca "M.", primind totodată şi o diferenţă de 1.500 euro, iar după data efectuării schimbului ar fi găsit în cotiera maşinii pistolul cu gaze, pe care avea intenţia să-l predea organelor în drept. Audiat în calitate de martor, numitul P.I.S. a confirmat schimbul de autoturisme cu inculpatul B.V., cei doi urmând să încheie actele necesare ulterior, însă nu a menţionat nimic referitor la pistolul cu gaze deţinut de către inculpat.
Acest obiect şi cele patru cartuşe au fost ridicate şi predate Serviciului Criminalistic din cadrul I.PJ. Tulcea, unde a fost supuse expertizei balistice, concluziile experţilor fiind acelea că pistolul face parte din categoria armelor neletale şi se află în stare de funcţionare; de asemenea, aceleaşi concluzii au fost exprimate şi cu privire la cele trei cartuşe aflate în încărcător. Din verificările efectuate în evidenţele Registrului Naţional al Armelor, a rezultat faptul că pistolul cu gaze marca "E." calibru 9 mm P.A., figurează în evidenţele I.PJ. Constanţa ca fiind furat, deţinătorul de drept numindu-se A.G.
Din acelaşi registru a rezultat că inculpatul nu figurează ca fiind autorizat să deţină, să poarte sau să folosească vreo categorie de arme de foc. Tot cu prilejul identificării şi conducerii la sediul I.PJ Tulcea, asupra inculpatului a mai fost găsită şi o geantă cu documente, înscrisuri şi acte contabile, cu privire la care acesta a declarat că-i aparţin, majoritatea lor relevând aproape întreaga activitate desfăşurată de inculpat în numele SC "S.B.I." SRL Bucureşti, în decursul mai multor ani. De asemenea, au fost identificate mai multe documente şi înscrisuri despre care s-a susţinut că probează fără echivoc activitatea infracţională desfăşurată de către inculpat, printre care: factura fiscală eliberata de P.F.A. "C.G.C." din comuna Horia, către SC "B.T.R." S.R.L., pentru cantitatea de 150 tone floarea-soarelui, la preţul de 2,2 lei/kg, în valoare totală de 330.000 RON (exemplarul roşu), având înscris în partea superioară numărul de fax al primăriei comunei Horia, mai multe, tichete de cântar emise de P.F.A. "C.G.C.", în original, un înscris pe foaie tip "dictando" de format A4, datat 18 octombrie 2011, conţinând datele de identificare ale SC "B.T.R." SRL şi SC "M.A." SRL Constanţa, o agendă pentru anul 2009, conţinând la fila datată "vineri 17 aprilie", datele de identificare ale SC "B.T.R." SRL şi alte menţiuni, cum ar fi: "număr fax qqq", "C.C." şi "K.T. ", iar la fila datată 18 aprilie menţiunile "23040 floare" "33260 grâu".
Cu ocazia audierilor în calitate de învinuit şi, ulterior, în calitate de inculpat, B.V. a avut o atitudine oscilantă şi nesinceră.
Astfel, în faţa procurorului inculpatul a revenit parţial asupra declaraţiei consemnată de organul de cercetare penală, precizând că nu a avut intenţia să o înşele pe partea vătămată, căreia îi datorează, într-adevăr, contravaloarea cerealelor achiziţionate, din vânzarea cărora ar fi obţinut de la SC "M.A." SRL Constanţa suma de aproximativ 190,000 RON. În opinia organului de urmărire penală, dar şi a instanţei de judecată, această susţinere este nereală, deoarece din adresa din 17 decembrie 2012 a SC "M.A." SRL Constanţa rezultă că inculpatul a încasat în numerar de la această societate, căreia i-a livrat cereale achiziţionate de la partea vătămată, suma totală de 212.515 RON.
Din conţinutul celor două borderouri rezultă şi faptul că cerealele achiziţionate de inculpat de la partea vătămată au fost predate la SC "M.A." SRL Constanţa pe numele a două persoane fizice, respectiv C.E. şi P.G., care nu au niciun fel de legătură cu tranzacţia derulată în perioada 24 - 27 august 2013, în care au fost implicaţi inculpatul şi partea vătămată C.G.C.
A fost subliniat prin actul de acuzare şi hotărârea instanţei faptul că, dacă inculpatul ar fi fost de bună-credinţă, nu ar fi ascuns în niciun moment împrejurarea că a achiziţionat cerealele de la partea vătămată, intenţia de inducere în eroare reieşind fără echivoc din modul în care acesta a acţionat pe parcursul derulării tranzacţiei.
Referitor la înscrisurile şi la pistolul cu gaze, pe care inculpatul B.V. l-a deţinut fără drept în autoturismul pe care îl conducea în momentul identificării sale, din procesele-verbale în care au fost redate convorbirile telefonice înregistrate şi interceptate în baza autorizaţiei din 2 noiembrie 2012 emisă de Tribunalul Tulcea, în baza încheierii nr. 36 din aceeaşi dată pronunţată în Dosarul nr. 6976/8 8/2012, rezultă că de existenţa acestora aveau cunoştinţă atât sora inculpatului - numita C.A., cât şi prietena acestuia din Municipiul Constanţa, pe nume "B.".
S-a mai subliniat, totodată, că declaraţiile şi apărările inculpatului nu se coroborează cu niciun mijloc de probă, fiind contrazise de întreg probatoriul existent în cauză şi, în special, de declaraţiile martorilor A.F. şi P.S., care confirmă susţinerile părţii vătămate, potrivit cărora inculpatul a fost prezent permanent în intervalul 24 - 27 august 2012 pe raza localităţii Horia, judeţul Tulcea, lipsind de la ferma părţii vătămate sau din câmp doar când se deplasa la Popasul "C.", situat în apropierea comunei, pentru a servi masa.
În acelaşi sens, au declarat şi martorii Ş.L., A.A. şi C.G. - conducătorii autocamioanelor cu ajutorai cărora au fost transportate cerealele în judeţul Constanţa, iar martora V.M. a confirmat susţinerile părţii vătămate, în sensul că plata cerealelor ar fi trebuit să se facă prin virament bancar şi nu în numerar, acesta fiind motivul pentru care a fost întocmită factura fiscală, fapt ce exclude intenţia părţii vătămate de a vinde cereale "la negru", aşa cum a afirmat inculpatul.
De asemenea, convorbirea telefonică purtată de inculpatul B.V. cu sora sa - C.A., la data de 27 noiembrie 2012, orele 19.09.34, redată în procesul-verbal certificat pentru autenticitate, demonstrează fără echivoc încercarea inculpatului de a găsi o explicaţie şi o motivare plauzibilă a faptului că factura fiscală în original a fost găsită în ziua de luni, 27 august 2012 de către partea vătămată C.G.C. între pernele autoturismului său (aspect ce rezultă din declaraţia părţii vătămate consemnată la data de 26 noiembrie 2012) şi că documentul respectiv ar fi fost completat de către partea vătămata din proprie iniţiativă, cu numele fals al delegatului C.C., după ce i-ar fi trimis-o inculpatului la numărul de fax al societăţii de reparaţii calculatoare, relevantă fiind următoarea discuţie:
"A.: Vezi mâine o să vorbeşti cu (...) ca m-am tot gândit eu aşa (...) ma tot (...) da? (...) vorbeşti cu ea în maşină, foarte clar, foarte liniştit, i-aţi şi tu un antistres sau ceva, ca să fii şi tu liniştit, sau aşa (...) să nu (...) şi nu ştiu, trebuie să vorbeşti şi eu cu ea că mi-a venit mie o idee cu factura asta în original la el, (...) care chipurile găsită pe bancheta din spate (...) e un lucru de care se poate lega (...)
B.V.: Da, asta (...) şi i-am mai zis faptul că mie mi-a trimis fără nume (...) şi aşa (...) indică faptul că el a completat numele (...) atât (...) după (...) i-am zis. Deci el numele (...) l-a completat după ce mi-a trimis ştii?
A.: Păi da, normal.
B.V.: I-am zis, că m-am gândit eu (...) Bine, aste ea nici nu prea le-a băgat în seamă, a zis că întâi să trecem de asta şi după aia stabilim (...) în parte (...) ştii, după".
În concluzie, s-a subliniat faptul că intenţia inculpatului B.V. de a o induce şi menţine în eroare pe partea vătămată C.G.C., dar şi premeditarea activităţii infracţionale, rezultă în mod indubitabil şi din faptul că acesta, deşi era colaborator la SC "M.A." SRL Constanţa, iar cantitatea de cereale achiziţionată de la partea vătămată a predat-o acestei societăţi, aşa cum reiese din adresa din 17 decembrie 2012 şi cele două borderouri de achiziţie emise de respectiva societate comercială, inculpatul nu i-a adus la cunoştinţă în niciun moment părţii vătămate acest aspect şi nici nu a folosit contractele de achiziţie cereale, în original, emise "în alb" de această societate, în câte două exemplare, semnate la rubrica "cumpărător" - de administratorul-împuternicit: T.M. (înregistrate sub nr. 562 din 30 august 2012, nr. 563 din 30 august 2012, nr. 576 din 30 august 2012, nr. 577 din 30 august 2012, nr. 578 din 30 august 2012), precum şi avizele de însoţire a mărfii în original stampilate de acelaşi cumpărător, documente identificate asupra inculpatului cu ocazia depistării sale. De asemenea, având calitatea, de administrator la SC "S.B.I." SRL Bucureşti, inculpatul avea posibilitatea să încheie tranzacţia cu partea vătămată chiar şi în numele acestei societăţi, de care s-a folosit numai în scopul transportării cerealelor în judeţul Constanţa, prin întocmirea avizelor de însoţire a mărfii şi pentru a evita eventualele controale de pe traseu. Astfel, în mapa cu documente identificată asupra inculpatului a fost găsit şi ridicat carnetul denumit "Aviz de însoţire a mărfii, aparţinând SC "S.B.I." SRL Bucureşti numerotate şi completate de la nr. 201 la 242, în care se regăsesc şi avizul de însoţire a mărfii din 26 august 2012, pentru cantitatea de 24.000 kg grâu - delegat S.L., cumpărător SC "M.A." SRL Constanţa; avizul de însoţire a mărfii din 27 august 2012, pentru cantitatea de 26.000 kg grâu - delegat A.A., cumpărător SC "M.A." SRL Constanţa, fiecare în 3 (trei) exemplare de culoare albă, roz şi respectiv, verde.
Situaţia de fapt şi încadrarea juridică a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate C.G.C., factura fiscală din 24 august 2012, emisă de PFA "C.G.C." - exemplarul roşu şi exemplarul transmis de la numărul de fax al Primăriei comunei Horia, judeţul Tulcea către numărul de fax qqq, procese-verbale întocmite de organul de cercetare penală, în vederea identificării inculpatului B.V., procesul-verbal întocmit cu ocazia depistării acestuia pe raza Municipiului Constanţa, documente şi înscrisuri care atestă tranzacţionarea cantităţilor de 65.800 kg floarea-soarelui şi 72.300 kg grâu, contracte de transport auto, avizele de însoţire a mărfii întocmite de către inculpat în numele SC "S.B.I." SRL Bucureşti către SC "M.A." SRL, înscrisuri personale ale inculpatului şi ale părţii vătămate, adresa şi borderourile de achiziţie înregistrate la SC "M.A." SRL, raportul de expertiză din 13 decembrie 2012 întocmit de I.P.J. Tulcea - Serviciul criminalistic - Laboratorul balistică şi traseologie, planşe foto, extrase din sistemul internet, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, în conformitate cu dispoziţiile art. 91 şi următoarele C. proc. pen., declaraţiile martorilor A.F., P.S., N.G., M.M., C.G., (...) şi P.I.S.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe- penale a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215 şi art. 290 C. pen., cu motivarea că nu a indus sau menţinut în eroare pe reprezentantul părţii vătămate, nu s-a prezentat sub o altă identitate sau calitate şi nici nu a semnat factura emisă cu prilejul tranzacţiei.
De asemenea, inculpatul a apreciat că încadrarea juridică a faptei de înşelăciune este greşită, întinderea prejudiciului fiind stabilită doar pe baza înscrisurilor emise de partea civilă, fără a se avea în vedere preţul negociat de părţi şi cheltuielile de transport, existenţa unei pagube mai mici de 200.000 RON având drept consecinţă înlăturarea formei agravate a infracţiunii, prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 86 C. pen., inculpatul, în calitate de fost angajat al jandarmeriei, fiind în vârstă de 23 de ani, având un copil minor în întreţinere, o conduită bună în comunitate şi aflându-se la prima întâlnire-cu legea penală.
În apel, inculpatul nu a dorit a da declaraţie, nefiind administrate probe noi.
În cursul judecăţii, instanţa de apel a respins ca inutile cauzei probele solicitate de inculpat, privind efectuarea unei expertize contabile şi a unei expertize grafoscopice, având ca obiective stabilirea întinderii prejudiciului cauzat părţii civile şi apartenenţei semnăturii executate la rubrica "delegat" din cuprinsul facturii fiscale din 24 august 2012, împreună cu solicitarea de relaţii de la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, referitoare la rezultatul verificărilor întreprinse în baza sesizării din 24 aprilie 2013.
De asemenea, în cursul judecăţii, instanţa de apel a pus în discuţie necesitatea schimbării încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune, în sensul reţinerii alin. (1) al art. 215 C. pen., cu motivarea că aceste dispoziţii legale au fost omise atât de către procuror, cât şi de către prima instanţă. Analizând actele şi lucrările dosarului, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate, în raport de criticile formulate şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă a fost corect stabilită, probele administrate în cauză făcând dovada existenţei faptelor şi vinovăţiei inculpatului, aspect ce justifică pronunţarea în raport cu acesta a unei soluţii de condamnare, potrivit exigenţelor art. 345 alin. (2) C. proc. pen.
Argumentele inculpatului, exprimate în faţa judecătorului fondului şi readuse în atenţia Curţii, nu pot conduce la exonerarea acestuia de răspundere penală, materialul probator aflat la dosar infirmând apărările referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor, relevante în sprijinul acestei concluzii fiind chiar propriile declaraţii ale inculpatului date în prima fază a urmăririi penale.
Astfel, poziţia nesinceră a inculpatului este evidenţiată cu certitudine în cuprinsul declaraţiei date ca învinuit la 22 noiembrie 2012, acesta susţinând, în mod nereal, că a achitat părţii vătămate contravaloarea cantităţii de cereale, în două tranşe, la 29 august 2012 şi 30 decembrie 2012, în numerar, cu ocazia târgului organizat în comuna Horia, fără întocmirea vreunui document doveditor şi în absenţa oricărui martor.
Ulterior, în cuprinsul declaraţiei date la 23 noiembrie 2012, inculpatul recunoaşte că nu a achitat contravaloarea cerealelor, aceeaşi poziţie procesuală fiind exprimată şi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, când, recunoscând faptele pentru care era cercetat, inculpatul admite că l-a înşelat pe C.G.C., de la care a cumpărat o cantitate mare de cereale cu suma de aproximativ 230.000 RON, pe care o anumită firmă i-a şi avansat-o, dar pe care el a cheltuit-o în interes personal.
Cu această ocazie, inculpatul a precizat: "(...) în faţa dumneavoastră înţeleg să spun adevărul, să relatez lucrurile aşa cum s-au petrecut şi să recunosc că am greşit (...)".
Deşi atât în instanţă, cât şi cu ocazia audierii la urmărirea penală, inculpatul nu recunoaşte că partea vătămată ar fi fost indusă în eroare cu privire la adevăratul său nume, cunoscând că în realitate se numeşte B.V., instanţa de apel a considerat că apărările formulate în cauză nu îşi găsesc corespondent probator, neexistând niciun motiv în raport de care partea vătămată să fi inserat în cuprinsul facturii fiscale datele de identificare ale altei persoane.
Poziţia procesuală nesinceră a inculpatului rezulta şi din faptul că, deşi acesta a contestat întinderea prejudiciului, fapt pentru care a şi solicitat înlăturarea dispoziţiilor alin. (5) ale articolului 215 C. pen., probele aflate la dosar dovedesc împrejurarea că inculpatul l-a determinat pe reprezentantul părţii vătămate să încheie o convenţie, având ca obiect vânzarea-cumpărarea unei cantităţi de 150 tone seminţe de floarea-soarelui în valoare de 330.000 RON, aspect consemnat întocmai în cuprinsul facturii fiscale emise.
Astfel, instanţa de apel a precizat că, inculpatul, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, a recunoscut că preţul tranzacţiei a fost de peste 200.000 RON, fapt ce atrage incidenţa art. 215 alin. (5) C. pen., dovada înţelegerii părţilor fiind consemnată în cuprinsul facturii fiscale, iar preţul de piaţă al cerealelor la nivelul lunii august a anului 2012 fiind fără relevanţă juridică penală.
Chiar dacă inculpatul susţinea că nu a negociat nimic cu partea vătămată, instanţa de apel a considerat că preluarea întocmai a facturii fiscale denotă acceptarea valorii tranzacţiei, calculată în baza preţului per kilogram a cantităţilor de cereale, cheltuielile de transport şi scăzămintele fiind irelevante, în condiţiile în care acestea nu se deduc din preţul final al mărfii, ci se suportă de către cumpărător, cu singura excepţie a deprecierilor calitative.
Oferind relaţii eronate cu privire la societatea cumpărătoare, în numele căreia ar fi acţionat ca delegat, încercând să o amâne în mod repetat pe partea vătămată asupra momentului viramentului bancar şi ascunzându-i contractele în baza cărora cerealele au fost ulterior valorificate, inculpatul a demonstrat că nu a avut în niciun moment intenţia de a-i plăti părţii vătămate sumele obţinute din vânzarea cerealelor, aspect de natură să susţină comiterea de către acesta a infracţiunii de înşelăciune în convenţii, în formă agravată.
Totodată, partea vătămată a barat preţul trecut iniţial în factura transmisă la numărul de fax qqq, menţionând preţul de 2,2 lei/kg, negociat cu inculpatul şi care fusese scris din eroare "0,22" RON.
Dacă în ceea ce priveşte criticile referitoare la existenţa infracţiunilor deduse judecăţii, instanţa de apel a constatat că acestea nu îşi găsesc corespondent în materialul probator aflat la dosar, celelalte critici privitoare la corecta încadrare juridică dată infracţiunii de înşelăciune şi a celor care privesc redozarea pedepselor aplicate au fost apreciate ca întemeiate.
Instanţa de apel a considerat că omisiunea procurorului şi a primei instanţe de a reţine alin. (1) al art. 215 C. pen., cu privire la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, se constituia într-o deficienţă ce se impunea a fi înlăturată în calea de atac a apelului, prin efectul schimbării încadrării juridice a faptei, doar astfel încadrarea juridică fiind una completă, descrierea înşelăciunii ca infracţiune tip figurând în primul alineat al normei de incriminare.
Ţinând seama de vârsta inculpatului, de situaţia sa familială, de calitatea de unic întreţinător şi tată al unui copil minor, în vârstă de 4 ani, de ocupaţia anterioară a inculpatului mai înainte de comiterea faptei, de atitudinea iniţială de recunoaştere exprimată cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă şi întinderea prejudiciului produs, instanţa de apel a considerat că pedepsele aplicate prin hotărârea primei instanţe se impun a fi reduse, prin efectul reţinerii 74 alin. (2) C. pen. cu privire la toate cele trei infracţiuni.
Faţă de aceste considerente, instanţa de apel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul inculpat B.V. împotriva Sentinţei penale nr. 108 din 03 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 8543/88/2012.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului B.V. din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen. aplicată inculpatului B.V. prin sentinţa penală apelată şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 10 închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. şi 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 134 din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor şi muniţiilor.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
A redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală apelată, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., de la 3 luni închisoare, la 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
A redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală apelată, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 134 din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor şi muniţiilor, de la 3 luni închisoare la 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
A înlăturat din cuprinsul sentinţei penale apelate dispoziţiile contrare deciziei penale şi a menţinut celelalte dispoziţii.
Împotriva Deciziei penale nr. 142/P din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat recurs de inculpatul B.V.
Cu titlu prealabil Înalta Curte constată că la data judecării cauzei în recurs, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, condiţii în care este necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.
Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."
Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală anterior în materia recursului.
Cu privire la prevederile Codului de procedură penală anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de la data de 22 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Înalta Curte constată că inculpatul B.V. a depus motivele de recurs în în termenul de 5 zile prevăzut de art. 38510 alin. (2) din C. proc. pen. anterior.
Acesta a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen. anterior considerând că pe parcursul urmăririi penale şi judecata în fond, inculpatul a fost lipsit în mod legal de apărare. Apărătorul ales al acestuia i-ar fi ascuns faptul că se află în relaţii de rudenie cu procurorul de caz şi cu procurorul de şedinţă.
Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior inculpatul a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică cu privire la încadrarea juridică, a modului în care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, având în vedere că inculpatul a fost judecat şi condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., fără să se fi avut în vedere infracţiunea de înşelăciune în modalitatea de bază prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
Inculpatul a arătat că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune, deşi trebuia achitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că lipseşte intenţia, de a înşela pe partea vătămată. Între părţi ar fi existat o relaţie contractuală bazată pe încredere care nu a fost contestată nici de partea vătămată la timpul respectiv.
În baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu referire la noua încadrare juridică în art. 244 din noul C. pen.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ce se vor cenzura prin prisma dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen. anterior, dar şi din oficiu, conform alin. (3) al aceluiaşi articol invocat anterior, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatul B.V. este parţial fondat, urmând a fi admis, doar sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile.
1. Critica formulată, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. anterior, invocată de inculpat referitor la faptul că judecata a avut loc în lipsa apărătorului, este nefondată.
Înalta Curte constată că acesta este aplicabil doar atunci când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, ceea ce nu este cazul în speţă, având în vedere faptul că se invocă nu lipsa fizică a avocatului ales ci o presupusă incompatibilitate a acestuia.
2. Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I. C. proc. pen. anterior - "nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni, trebuie reamintit că instanţa de recurs desfăşoară judecata în limitele investirii potrivit art. 3859 C. proc. pen. - din perspectiva cazurilor de casare invocate şi a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, aşa încât în speţă, Înalta Curte nu este abilitată să reanalizeze situaţia de fapt, ci, pe baza situaţiei de fapt stabilită de instanţa de fond şi de apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor din perspectiva procedurii desfăşurată la prima instanţă şi în apel.
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. - "nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni" - este incident, dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii.
Situaţia de fapt, verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Ori, în condiţiile în care prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prev. la pct. 18 a fost abrogat, este evident că elementele ce ţin de temeinicia hotărârii recurate nu mai pot fi analizate de instanţa de recurs.
Prin critica formulată inculpatul a solicitat instanţei de recurs să reanalizeze situaţia de fapt, aspect imposibil de realizat în recurs.
Înalta Curte constată că, faptele astfel cum au fost reţinute inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile Înalta Curte constată că legea nouă este mai favorabilă inculpatului.
Conform Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014, referitoare: la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 5 din actualul C. pen., în interpretarea care permite instanţelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispoziţiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului C. pen., contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, precum şi ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de .unică autoritate legiuitoare a ţării.
Astfel, în parag. 56 al deciziei, Curtea Constituţională a constatat că, prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a conferit art. 5 C. pen., prin interpretarea dată, valenţe neconstituţionale întrucât a decis că, în aplicarea acestui articol, "prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei", motiv pentru care s-a stabilit că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie şi art. 4771 C. proc. pen., efectele acestei hotărâri pronunţată de instanţa supremă încetează odată cu publicarea în M. Of. al României a prezentei decizii.
Pe de altă parte, pornind de la împrejurarea că noţiunea de instituţie autonomă nu este reglementată legislativ, Curtea a statuat că este inadmisibil a se înţelege prin caracterul autonom al anumitor instituţii de drept penal (n.n.) faptul că acestea au o existenţă de sine stătătoare şi nu depind de ansamblul normativ în care sunt integrate pentru a-şi îndeplini finalitatea, întrucât "nu se poate reţine că o normă C. pen. care reglementează cu privire la o anumită instituţie de drept penal (recidivă, concurs de infracţiuni, prescripţie etc.) este independentă de legea căreia îi aparţine", o asemenea distincţie având "o deosebită importanţă pentru înţelegerea conceptului de lege, pentru că numai aşa se poate conferi noţiunii de lege penală mai favorabilă un înţeles constituţional" (parag. 46).
Corelativ, în parag. 49 al aceleiaşi decizii, instanţa de contencios constituţional, în contextul situaţiilor tranzitorii determinate de intrarea în vigoare a noului C. pen., cu consecinţa abrogării în totalitate a celui din 1969, a subliniat că, prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege, care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie. Ca atare, a concluzionat că "numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate".
Deşi în art. 5 alin. (2) C. pen. se prevede că "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile", în speţă nu este incidenţă această reglementare, dat fiind faptul că nu s-a declarat neconstituţionalitatea unei prevederi legale, ci s-a stabilit un unic înţeles constituţional al art. 5 C. pen., cum, de altfel, a reţinut Curtea în parag. 57, arătând că, într-o atare situaţie (în care nu s-a declarat neconstituţională o dispoziţie legală), nu se produc consecinţe asupra existenţei normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului.
Deşi Ministerul Public susţine că Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală -reprezintă un act cu putere de lege, asimilând-o, astfel, conceptului de lege penală şi, ca urmare, fiind mai favorabilă, va continua să-şi producă efectele, chiar dacă Decizia Curţii Constituţionale a fost publicată în M. Of., instanţa de recurs apreciază, prin raportare la definiţia dată de art. 173 C. pen. noţiunii de lege penală, că aceasta nu se subsumează înţelesului dat respectivei noţiuni de legiuitor, neputând fi considerată ca fiind lege penală mai favorabilă.
Astfel, enumerarea făcută în art. 173 C. pen. cuprinde, pe lângă legile organice şi ordonanţele de urgenţă, orice alte acte normative care, la data adoptării lor, aveau putere de lege.
Or, Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanţei supreme nu este un act normativ, în înţelesul dat acestei noţiuni de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, care, în art. 11, face o enumerare-limitativă a emitenţilor unor asemenea acte, printre care nu se regăseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin hotărârile date în interpretarea şi aplicarea unitară a legii.
Definind noţiunea de lege penală, în art. 173 C. pen., legiuitorul nu a înţeles să includă în această categorie orice act cu putere de lege, aşa cum califică Ministerul Public decizia Înaltei Curţi, ci doar actele normative, adoptate cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc, astfel cum sunt reglementate în Legea nr. 24/2000.
Hotărârile Înaltei Curţi date în recurs în interesul legii sau pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu constituie acte normative sau acte cu putere de lege, întrucât nu reglementează relaţii de apărare socială, nu instituie reguli de conduită şi norme de incriminare sau care se referă la răspunderea penală, la temeiurile şi limitele acesteia, ci reflectă doar o interpretarea a unor asemenea dispoziţii cuprinse în acte normative elaborate şi adoptate conform procedurii de tehnică legislativă aplicabilă în materie.
Inculpatul B.V. a fost condamnat în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
Conform noului C. pen. infracţiunea de înşelăciune prevăzută anterior la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu limite între 10 şi 20 de ani închisoare, se regăseşte în noul C. pen. la art. 244 alin. (2) C. pen., pedeapsa pentru această infracţiune fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.
Înalta Curte constată că circumstanţele prev. de art. 74 alin 1 lit. a) C. pen. anterior, de care a beneficiat inculpatul B.V., nu mai au corespondent în dispoziţiile din noul C. pen.
În situaţia în care s-ar constata că legea penală nouă e mai favorabilă inculpatului, instanţa de recurs nu ar putea reţine în favoarea acestuia circumstanţele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.
În aceste circumstanţe se constată că limitele de pedeapsă conform legii vechi ar fi închisoarea de la 3 la 10 ani, reduse ca urmare a aplicării art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, mai mari decât limitele prevăzute de legea nouă condiţii în care, se constată că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului, pedeapsa urmând a fi redusă sub limita de 5 ani închisoare, prevăzută de legea penală nouă.
Pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat prin decizia penală apelată, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, a fost de 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior.
Conform noului C. pen. infracţiunea de de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, cu limite între 3 luni şi 2 de ani închisoare, se regăseşte în noul C. pen. la art. 322 alin. (1) C. pen., pedeapsa pentru această infracţiune fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
În aceste circumstanţe se constată că limitele de pedeapsă conform legii vechi ar fi închisoarea de la 15 zile la 3 luni, reduse, ca urmare a aplicării art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. -art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, mai mici decât limitele prevăzute de legea nouă, astfel încât se constată că legea penală veche ar fi mai favorabilă inculpatului, dar, în condiţiile aplicării în mod global a legii penale mai favorabile, se va aplica inculpatului pedeapsa minimă prevăzută art. 322 alin. (1) C. pen., respectiv 6 luni închisoare.
Pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat prin decizia penală apelată, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 134 din Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor şi muniţiilor, a fost de 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior.
Conform noului C. pen. infracţiunea prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu limite între 3 luni şi un an închisoare, se regăseşte în noul C. pen. la art. 342 alin. (2) C. pen., pedeapsa pentru această infracţiune fiind acelaşi ca şi în legea penală veche.
În aceste circumstanţe se constată că limitele de pedeapsă conform legii vechi ar fi închisoarea de la 15 zile la 3 luni, reduse ca urmare a aplicării art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. -art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, mai mici decât limitele prevăzute de legea nouă astfel încât se constată că legea penală veche ar fi mai favorabilă inculpatului, dar, în condiţiile aplicării în mod global a legii penale mai favorabile, se va aplica inculpatului pedeapsa minimă prevăzută art. 342 alin. (2) C. pen., respectiv 3 luni închisoare.
Din aceleaşi motive, respectiv aplicarea în mod global a legii penale mai favorabile, aplicarea regimului sancţionator care vizează concursul de infracţiuni, va avea în vedere dispoziţiile C. pen. în vigoare, respectiv art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (1) C. pen.
Din aceste considerente Înalta Curte, Înalta Curte, în baza art. 3859 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, va admite recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Deciziei penale nr. 142/P din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa,secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, va casa, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 108 din 3 septembrie 2013 a Tribunalului Tulcea şi rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969), în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.
În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul B.V. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 322 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 342 alin. (2) C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele aplicate prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul B.V. să execute în final 4 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Va face aplicarea art. 65 alin. (1) art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive din 22 noiembrie 2012 la 23 noiembrie 2012 şi de la 29 noiembrie 2012 la 5 iunie 2014.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Deciziei penale nr. 142/P din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 108 din 3 septembrie 2013 a Tribunalului Tulcea şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi.6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969), în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul B.V. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 322 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 342 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul B.V. să execute în final 4 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive din 22 noiembrie 2012 la 23 noiembrie 2012 şi de la 29 noiembrie 2012 la 5 iunie 2014.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON se va plăti din fondul.Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 1942/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... | ICCJ. Decizia nr. 1925/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
