ICCJ. Decizia nr. 1982/2014. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1982/2014

Dosar nr. 1590/89/2012

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vaslui, prin sentinţa penală nr. 104 din data de 27 iunie 2012, a hotărât:

A condamnat pe inculpatul A.C., recidivist postexecutoriu, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)¹ lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.R., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe durata executării pedepselor, s-au interzis inculpaţilor A.C. şi A.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii A.C. şi A.R. şi în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-au dedus din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2011 la zi.

S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă din partea aparţinătorilor victimei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi, în folosul statului, un plic de hârtie ce conţine foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la faţa locului şi un colet conţinând leatul - corp delict - cu dimensiunile de 4/5 lăţime şi 100 cm. lungime înregistrate la poziţia nr. 44/2012 din registrul de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la ambii inculpaţi la suma de 300 lei sustrasă de la victimă şi care nu a fost revendicată de nici o rudă a acesteia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpaţii A.C. şi A.R. sunt verişori şi ambii locuiesc în sat. Corni-Albeşti, corn. Albeşti, jud. Vaslui.

În ziua de 21 decembrie 2011, A.C. s-a dus acasă la Adam Radu, în jurul prânzului, şi au consumat împreună vin şi ţuică. Pe la orele 16.00, A.C. s-a întors acasă iar, pe la orele 18.00, A.R. a venit la el şi au băut împreună vin până în jurul orelor 20.00. Amândoi erau în stare de ebrietate.

A.R. i-a propus lui A.C. să meargă la discoteca din satul Albeşti, lucru cu care acesta a fost de acord, deşi nu credea că se ţine discotecă în acea zi.

Când au plecat de acasă, A.C. a luat cu el o sticlă de vişinată de 3 litri şi un leat din lemn. A declarat că nu ştie de ce a luat leatul cu el, întrucât era în stare de ebrietate.

Pe drum către discotecă, pe o cărare, A.C. a lăsat leatul şi sticla cu vişinată, după care s-au dus către localul unde se ţinea discoteca, iar aici au constatat că este închis. S-au întors pe acelaşi drum, iar A.C. a luat leatul, însă sticla cu vişinată nu au mai observat-o, fiind întuneric.

În timp ce se îndreptau către casă, A.R. i-a propus lui A.C. să meargă la cineva să-i ia banii, fără a-i spune numele persoanei. Au mers, astfel, la locuinţa victimei Ş.P., în vârstă de 70 de ani. Au observat că lumina din casă era stinsă, însă televizorul era aprins. Victima stătea pe pat şi se uita la televizor.

Inculpaţii au intrat în casă, uşa de la intrare nefiind încuiată, ci doar închisă.

A.R. s-a dus la victimă şi i-a cerut să-i dea banii, însă aceasta i-a spus că nu are bani. Atunci, A.R. a început să-l lovească pe bătrân cu pumnii în faţă, iar A.C. l-a lovit atât cu pumnii cât şi cu leatul ce-l avea în mână peste tot corpul. Atunci, victima a scos 300 lei din buzunar şi i-a dat lui A.R., însă acest aspect nu i-a determinat pe cei doi să întrerupă agresiunea.

L-au tras pe Ş.P. de pe pat şi, în timp ce acesta era întins pe jos, au continuat să-l lovească cu pumnii şi picioarele. Datorită stării de ebrietate în care se afla, A.C. s-a sprijinit cu mâna de un frigider aflat în apropiere şi l-a răsturnat prin uşa ce era deschisă şi care făcea legătura către o altă cameră, frigiderul rămânând culcat pe prag.

Aşa cum reiese din urmele de sânge găsite la faţa locului, care erau atât sub frigider, pe prag şi perete, cât şi pe partea inferioară a frigiderului, victima a fost lovită şi înainte şi după ce frigiderul a fost răsturnat.

La un moment dat, A.C. i-a spus lui A.R. să plece, astfel încât cei doi au plecat lăsând victima căzută lângă pat în stare de inconştienţă.

Au mers la locuinţa lui A.R., unde au băut vin până spre dimineaţă.

La orele 04.52, A.R. l-a sunat pe martorul B.E.V., care locuieşte în satul Crasna şi are o maşină D. cu numărul de înmatriculare x, cu care mai efectua transporturi de persoane. L-a rugat pe acesta să vină să-i ia din satul Corni-Albeşti şi să-i ducă la restaurantul „Stâna Costeşti”. Martorul a plecat spre satul Corni-Albeşti şi, aici, i-a găsit în drum pe cei doi inculpaţi, A.C. având în mână leatul cu care a comis fapta. S-au urcat în maşină iar martorul le-a cerut suma de 60 lei pentru transport, sumă pe care A.R. a achitat-o pe loc.

La „Stâna Costeşti” cei doi inculpaţi şi martorul au mâncat şi au băut. Au stat aici aproximativ o oră şi jumătate. După ce au achitat nota de plată, care era în jur de 120 lei, inculpaţii şi-au mai cumpărat pentru acasă câteva doze de bere, după care s-au întors cu toţii în satul Corni-Albeşti. Când au ajuns în locul de unde au fost luaţi, A.R. i-a spus martorului să oprească maşina ca să caute damigeana cu vişinată ce o lăsaseră cu o seară înainte pe cărare. Fiind întuneric, nu au găsit damigeana.

De aici au plecat la locuinţa lui A.C., de unde acesta a luat 2 litri cu ţuică, după care au mers la locuinţa lui A.R. şi l-au lăsat acasă.

A.C. i-a spus martorului să-l ducă în satul Albeşti, la un văr de-al său şi, întrucât acesta era în drumul său către casă, a acceptat.

Înainte de a ieşi din satul Corni-Albeşti, A.R. l-a sunat pe martor şi i-a spus să se întoarcă şi să-i aducă dozele de bere pe care le uitase în maşină. Martorul i-a adus berea, după care i-a zis lui A.C. să-i dea şi lui o sticlă cu ţuică, astfel încât au oprit şi acasă la el, de unde A.C. a luat ţuica.

Au plecat către Albeşti, însă A.C. i-a spus să mai oprească încă o dată maşina în locul de unde i-a luat iniţial, pentru a căuta sticla cu vişinată. De data aceasta A.C. a găsit sticla, pentru că se luminase afară.

Pe drumul către Albeşti, A.C. a stat pe bancheta din dreapta faţă, iar leatul l-a lăsat pe bancheta din spate.

Când au ajuns în dreptul locuinţei nepotului inculpatului, numitul O.D., martorul a oprit maşina, iar A.C. s-a întins printre scaune şi a luat leatul de pe bancheta din spate. Atunci martorul a observat că leatul era murdar de sânge la un capăt, însă nu l-a întrebat pe A.C. de acest lucru, întrucât şi-a imaginat că a tăiat porcul, fiind în preajma sărbătorilor Crăciunului.

A.C. a coborât din maşină şi a intrat în curtea locuinţei nepotului său, O.D.. Acesta a observat şi el urmele de sânge de pe leat şi l-a întrebat pe unchiul său ce s-a întâmplat. A.C. i-a spus că a bătut pe cineva în sat şi că l-a lovit până i-a spart capul, fără a-i spune numele persoanei lovite. Au intrat apoi în casă, unde au consumat împreună ţuică, după care A.C. a plecat acasă.

Victima a fost găsită decedată în casă două zile mai târziu, în data de 23 decembrie 2011 de către un vecin, Popa Gheorghe, care a anunţat organele de poliţie.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 307/N/2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vaslui, moartea numitului Ş.P. a fost violentă şi s-a putut instala în noaptea de 21/ 22 decembrie 2011. Moartea a avut drept cauză un traumatism cranio-facial cu plăgi la nivelul cavităţii bucale (buze, limbă, mucoasă jugală), cu hemoragie secundară, urmată de aspirarea de sânge în căile respiratorii. Cranio-facial victima prezenta şi hematoame, hemoragie sub-conjunctivală, infiltrate sanguine, echimoze şi excoriaţii. Traumatismul cranio-facial s-a produs în cadrul unui politraumatism cu fractură de stern, fracturi costale (17 focare de fractură), multiple hematoame şi infiltrate sanguine, echimoze şi excoriaţii. Aspirarea de sânge în căile respiratorii superioare şi inferioare s-a produs în condiţiile unei pierderi a stării de conştientă (post-comoţional sau, mai probabil, consecinţa hipoxiei urmare a hipoperfuziei cerebrale generată de starea de şoc traumatic şi hemoragie, consecinţă a politraumatismului).

Leziunile s-au produs prin loviri cu şi de corpuri dure, precum şi comprimare pentru parte dintre ele, posibil cu mijloace de atac proprii omului (pumni, picioare), posibil şi un corp contondent alungit. între traumatism şi moarte există legătură directă de cauzalitate. Agresorul a aplicat victimei lovituri la nivelul extremităţii cefalice, iar aceasta din urmă, la un moment dat, s-a aflat în decubit dorsal, situaţie în care agresorul a aplicat alte lovituri, determinând şi compresiuni pe toracele victimei, posibil cu mijloace de atac proprii omului. Victima a fost lovită predominant din partea dreaptă, dar prezintă leziuni şi pe partea stângă; victima a tentat măsuri de apărare (prezintă leziuni la nivelul membrelor superioare) şi este posibil ca victima şi agresorul să se fi aflat iniţial fată în fată sau victima să fi fost la început în decubit (prezenta o formaţiune tumorală la nivelul emisferului cerebral drept). Sângele recoltat de la cadavru conţinea 0,85 g %o alcool, iar umoarea vitroasă conţinea 1,10 g %o alcool.

Potrivit raportului de expertiză dactiloscopică nr. 52678 din 25 ianuarie 2012 întocmit de IPJ Vaslui - Serviciul Criminalistic, urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, rămase apte pentru comparaţii, au fost create de regiunile hipotenară şi tenară a palmei de la mâna stângă a inculpatului A.C.

Prima instanţă a reţinut că fapta inculpaţilor A.C. şi A.R., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)¹ lit. a), b), c), alin. (3) C. pen., iar în cazul lui A.C. sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., întrucât este recidivist postexecutoriu.

Potrivit art. 320¹ C. proc. pen., inculpaţii au declarat că recunosc fapta săvârşită aşa cum a fost reţinută prin rechizitoriu şi că solicită să fie judecaţi în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc şi pe care şi le însuşesc.

La stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere, în cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, de art. 72 şi 52 C. pen., luarea în considerare a gradului de pericol social concret al faptei, de împrejurarea în care a fost săvârşită fapta, de conduita sinceră a inculpaţilor pe tot parcursul procesului penal, de urmarea produsă, de lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul A.R. şi de situaţia de recidivă postexecutorie pentru inculpatul A.C., de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În consecinţă, prima instanţă a considerat că aplicarea unei pedepse de 15 ani închisoare pentru inculpatul A.C. şi a unei pedepse de 12 ani închisoare pentru inculpatul A.R., fără reţinerea altor circumstanţe atenuante în favoarea acestora, se impune pentru a avea garanţia reeducării inculpaţilor.

Împotriva sentinţei penale indicate mai sus au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi cei doi inculpaţi.

Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie, arătând .că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea blânde. A solicitat aplicarea pedepselor spre maximul special, deoarece inculpaţii au acţionat cu o ferocitate deosebită, în cursul urmăririi penale inculpatul A.R. a recunoscut infracţiunea doar parţial, iar inculpatul A.C. a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă postexecutorie.

Sentinţa a fost criticată şi pentru nelegalitatea dispoziţiilor de confiscare de la inculpaţi a sumei de 300 lei, precum şi a plicului de hârtie ce conţine foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la faţa locului.

Inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă.

Prin decizia penală nr. 7 din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Iaşi, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, iar în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de parchet şi a desfiinţat sentinţa în parte, în sensul că:

- a înlăturat condamnarea inculpatului A.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b). C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- a înlăturat condamnarea inculpatului A.R. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b). C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. 2¹ lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- a înlăturat dispoziţiile de confiscare de la inculpaţi a sumei de 300 lei şi a unui plic de hârtie ce conţine foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la faţa locului.

în rejudecare, a condamnat pe inculpatul A.C., recidivist, la 19 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 176 lit. d C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.C. la 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. 2¹ lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa de 19 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.R., fără antecedente penale, la 17 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.R. la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. 2¹ lit. a) şi c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa de 17 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Pe durata executării pedepselor, a interzis inculpaţilor A.C. şi A.R. şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la fiecare inculpat suma de 150 lei.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) raportat la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Iaşi a constatat că prima instanţă a reţinut, pe baza probatoriului administrat, o corectă stare de fapt, pe care instanţa de control judiciar şi-a însuşit-o, constatând însă că instanţa de fond nu a dat faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor încadrarea juridică corespunzătoare.

Instanţa de apel a apreciat că cei doi inculpaţi au săvârşit două infracţiuni de tâlhărie şi omor deosebit de grav, în concurs real şi nu o singură infracţiune de tâlhărie urmată de moartea victimei.

S-a apreciat că diferenţa între omorul deosebit de grav prevăzut de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi tâlhăria urmată de moartea victimei prevăzut de alin. (3) al art. 211 C. pen., se stabileşte în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta.

Pentru a se reţine omorul şi nu infracţiunea preterintenționată de tâlhărie trebuie să fie scoase în evidenţă acele date care relevă atât voinţa făptuitorului de a sustrage bunuri prin violenţă, cât şi voinţa acestuia de a ucide, urmărind sau acceptând posibilitatea producerii rezultatului contând în moartea victimei.

Caracterizarea poziţiei subiective a celui care ucide pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării se obţine din acţiunea comisă şi din modul de comportare a inculpatului. La reţinerea încadrării juridice a infracţiunii de omor deosebit de grav trebuie avute în vedere regiunile anatomice vizate de inculpaţi, obiectul contondent folosit de aceştia, care trebuie să fie apt să producă leziuni traumatice cu efect letal, intensitatea şi multitudinea loviturilor aplicate şi mobilul omorului.

În cauză, s-a apreciat că probele directe şi concludente sunt declaraţiile inculpaţilor, care au recunoscut săvârşirea faptelor în materialitatea lor, raportul de expertiză dactiloscopică nr. 52678/25 ianuarie 2012 din care rezultă că urmele papilare ridicate de la faţa locului au fost create de regiunile hipotenară şi tenară a palmei de la mână stângă a inculpatului A.C. şi concluziile din raportul de autopsie.

În raportul de expertiză medico-legală de autopsie nr. 307/N/2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vaslui, s-a reţinut că moartea numitului Ş.P. a fost violentă şi s-a putut instala în noaptea de 21/22 decembrie 2011.

Moartea a avut drept cauză un traumatism cranio-facial cu plăgi la nivelul cavităţii bucale (buze, limbă, mucoasă jugală), cu hemoragie secundară, urmată de aspirarea de sânge în căile respiratorii. Cranio-facial victima prezenta şi hematoame, hemoragie sub-conjunctivală, infiltrate sanguine, echimoze şi excoriaţii. Traumatismul cranio-facial s-a produs în cadrul unui politraumatism cu fractură de stern, fracturi costale (17 focare de fractură), multiple hematoame şi infiltrate sanguine, echimoze şi excoriaţii. Aspirarea de sânge în căile respiratorii superioare şi inferioare s-a produs în condiţiile unei pierderi a stării de conştientă (post-comoţional sau, mai probabil, consecinţa hipoxiei urmare a hipoperfuziei cerebrale generată de starea de şoc traumatic şi hemoragie, consecinţă a politraumatismului).

Leziunile s-au produs prin loviri cu şi de corpuri dure, precum şi comprimare pentru parte dintre ele, posibil cu mijloace de atac proprii omului (pumni, picioare), posibil şi un corp contondent alungit. între traumatism şi moarte există legătură directă de cauzalitate. Agresorul a aplicat victimei lovituri la nivelul extremităţii cefalice, iar aceasta din urmă, la un moment dat, s-a aflat în decubit dorsal, situaţie în care agresorul a aplicat alte lovituri, determinând şi compresiuni pe toracele victimei, posibil cu mijloace de atac proprii omului. Victima a fost lovită predominant din partea dreaptă, dar prezintă leziuni şi pe partea stângă; victima a tentat măsuri de apărare (prezintă leziuni la nivelul membrelor superioare) şi este posibil ca victima şi agresorul să se fi aflat iniţial fată în fată sau victima să fi fost la început în decubit (prezenta o formaţiune tumorală la nivelul emisferului cerebral drept).

Din aceste probe a rezultat, în mod neechivoc, că inculpaţii A.C. şi A.R. au lovit pe victima Ş.P., de 70 de ani, cu pumnii şi picioarele, dar şi cu un băţ lung de 100 cm având o grosime de 4/5 cm, cu putere, de mai multe ori în zone vitale (zona craniană şi cea toracică) care conţin organe şi vase de sânge importante pentru menţinerea vieţii în scopul „sustragerii sumelor de bani pe care victima le avea în locuinţa sa, loviturile multiple provocând leziuni ce au avut ca urmare decesul victimei.

Aşadar, poziţia subiectivă a inculpaţilor în momentul săvârşirii faptei se caracteriza prin intenţie sub forma acceptării posibilităţii producerii rezultatului celui mai grav şi nu prin intenţie depăşită, cum greşit s-a reţinut cu ocazia judecăţii în primă instanţă.

Faptele inculpaţilor de a aplica victimei Ş.P. numeroase lovituri cu pumnii, picioarele şi cu un par în zona capului şi a toracelui, toate acestea cu intenţia de a deposeda pe victimă de bani şi de a-i suprima viaţa, cu scopul de a săvârşi tâlhăria, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. 2¹ lit. a) şi c) C. pen.

Astfel fiind, în apelul parchetului, declarat în defavoarea inculpaţilor, Curtea a dispus, la termenul de judecată din data de 04 octombrie 2012, schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice dintr-o infracţiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen. în infracţiunile concurente de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., menţinând faţă de inculpatul A.C. cu privire la ambele infracţiuni, aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen., faţă de împrejurarea săvârşirii acestora de către inculpat în stare de recidivă postexecutorie, în raport cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1612 din 14 noiembrie 2008 a Judecătoriei Vaslui, a cărei executarea a început la data de 01 februarie 2008, fiind liberat condiţionat la data de 17 februarie 2010, cu un rest neexecutat de 529 zile.

Inculpaţii au fost expertizaţi din punct de vedere psihiatric, expertizele medico-legală concluzionând că aceştia au acţionat cu discernământ (filele 101-108 dosar inst. apel).

La dozarea şi individualizarea pedepselor, instanţa de apel a ţinut cont de circumstanţele reale ale comiterii faptelor, scopul urmărit de inculpaţi, motivele care i-au determinat să le comită, gravitatea extremă a acestora şi instrumentul folosit, inclusiv numărul loviturilor aplicate şi regiunea vitală vizată.

S-a apreciat că toate aceste circumstanţe reale se răsfrâng şi asupra persoanei inculpaţilor, care chiar dacă au recunoscut, prezintă un pericol extrem de ridicat. Comiterea faptelor în condiţiile şi împrejurările arătate, precum şi consecinţa iremediabilă a uneia dintre acestea, moartea victimei, impun aplicarea unor sancţiuni corespunzătoare, fără a se reţine vreo circumstanţă atenuantă judiciară, chiar în ipoteza lipsei de antecedente penale a inculpatului A.R. şi a unei atitudini conforme normelor de drept penal până în prezent, motiv pentru care îi va aplica pedepse moderate pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

În ceea ce priveşte profilul moral al inculpatului A.C., acesta este recidivist, fiind condamnat anterior pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, împrejurare care justifică aplicarea unor pedepse mai mari în raport cu cele aplicate inculpatului A.R.

Considerând că, în urma săvârşirii infracţiunii de omor deosebit de grav, inculpaţii sunt nedemni să exercite drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., Curtea a interzis inculpaţilor exercitarea acestor drepturi după executarea acesteia pe o durată de 8 ani, în cazul inculpatului A.C. şi 6 ani, în cazul inculpatului A.R. Considerând că, în urma săvârşirii infracţiunilor, inculpaţii sunt nedemni să exercite drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., Curtea a interzis inculpaţilor exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei.

Constatând că pluralitatea de infracţiuni reţinută în sarcina inculpaţilor a îmbrăcat forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., Curtea a dispus, în temeiul art. 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen., contopirea pedepselor principale aplicate pentru fiecare infracţiune în parte, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea alături de care vor executa şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată pe lângă pedeapsa pentru infracţiunea de omor deosebit de grav.

Pedepsele aplicate după schimbarea încadrării juridice fiind mai mari pentru considerentele arătate, criticile formulate de inculpaţi vizând cuantumul prea mare al pedepselor aplicate de prima instanţă urmează a fi privite ca neîntemeiate.

În schimb, pentru aceleaşi motive, s-a apreciat că criticile formulate în apelul procurorului sunt întemeiate atât sub aspectul individualizării pedepselor, cât şi sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 118 lit. b) şi e) C. pen.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni. Cum foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la faţa locului nu fac parte din categoria unor bunuri dintre cele descrise la art. 118 lit. b) C. pen., ci sunt mijloace de probă, prima instanţă a dispus nelegal confiscarea acestora, nelegalitate ce urmează a fi înlăturată de instanţa de apel.

Tot astfel, a fost înlăturată şi măsura nelegală a obligării solidare a inculpaţilor la plata întregii sume de 300 lei, dobândite prin săvârşirea infracţiunilor, deoarece atâta vreme cât fiecare a dobândit câte 150 lei, aşa cum rezultă din declaraţia dată de inculpatul A.C. (f. 97-99 dosar urmărire penală) şi întrucât măsurile de siguranţă constituie sancţiuni, având astfel caracter personal, prima instanţă trebuia să dispună confiscarea sumei de câte 150 lei de la fiecare inculpat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi inculpaţii A.R. şi A.C.

Prin decizia penală nr. 1589 din 10 mai 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de inculpaţii A.C. şi A.R. împotriva deciziei penale nr. 7 din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe care a casat-o în totalitate şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv la Curtea de Apel Iaşi.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, probele administrate în cauză confirmând situaţia de fapt reţinută, constând, în esenţă, în aceea că în noaptea de 21/22 decembrie 2011, inculpaţii au pătruns în locuinţa victimei Ş.P. căreia i-au aplicat numeroase lovituri cu pumnii şi picioarele şi cu un par în zona capului şi a toracelui, toate acestea cu intenţia de a o deposeda pe victima de bani şi de a i suprima viaţa.

Raportul de expertiză medico - legală, de autopsie a stabilit că moartea, victimei a fost violentă şi s-a putut instala în noaptea de 21/ 22 decembrie 2011, având drept cauză un traumatism cranio - facial cu plăgi la nivelul cavităţii bucale, cu hemoragie secundară, urmată de aspirarea de sânge în căile respiratorii. Se menţionează că leziunile s-au produs prin lovire cu şi de corpuri dure, precum şi prin comprimare pentru parte dintre ele, şi, posibil cu mijloace de atac proprii omului (pumni, picioarele), posibil şi cu un corp contondent alungit.

S-a concluzionat că între traumatism şi moarte există legătură, directă de cauzalitate.

S-a apreciat de Înalta Curte că soluţia pronunţată de instanţa de prim control judiciar este nelegală, fapt pentru care a admis toate recursurile şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi pentru următoarele argumente.

Inculpaţii A.C. şi A.R. au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 680/P/2011 din data de 7 mai 2012, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen., în cazul inculpatului A.C. fiind reţinute şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., instanţa fondului dispunând condamnarea inculpaţilor sub aspectul comiterii acestor infracţiuni.

Prima instanţă a judecat cauza în procedura simplificată reglementată, de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., ambii inculpaţii declarând că recunosc comiterea faptelor, precum şi faptul că sunt de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel Parchetul şi inculpaţii, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 20 iulie 2012.

La termenul din 20 septembrie 2012, reprezentantul parchetului a invocat suplimentarea motivelor de apel în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor din art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen., în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. a), b) şi c) C. pen. cu reţinerea art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul A.C.

Instanţa de apel a prorogat pronunţarea cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru termenul din 4 octombrie 2012, când, prin încheierea pronunţată la acest termen, din oficiu, precum şi pe baza solicitării reprezentantului parchetului, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor dată prin rechizitoriu din art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. cu privire la inculpatul A.C. şi din art. art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. a), b) şi c) şi alin. (3) C. pen. în art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (1), 2 lit. b) şi alin. (2)¹ lit. a), şi c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului A.R.

La termenul din 18 octombrie 2012, reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului declarat de procuror în urma schimbării încadrării juridice şi trimiterea cauzei la Tribunalul Vaslui în vederea judecării cauzei în procedura. comună şi nu prin reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Tot la termenul din 18 octombrie 2012, instanţa de prim control judiciar a dispus ca efectuarea cercetării judecătoreşti să se desfăşoare în faţa instanţei de apel, apreciind că nu sunt incidente cazurile de nulitate absolută care să atragă desfiinţarea hotărârii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., reţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Astfel, deşi reprezentantul parchetului a solicitat trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru a le da posibilitatea inculpaţilor de a-şi formula apărări mult mai pertinente, invocând de asemenea şi o situaţie inedită în ceea ce priveşte procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., în sensul că deşi inculpaţii au recunoscut faptele în faţa primei instanţe, iar în apel s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în unele mult mai grave, împrejurare ce impune parcurgerea celor trei grade de jurisdicţie, instanţa de prim control judiciar nu a răspuns acestor critici, dând o rezolvare evazivă acestei situaţii, reţinând doar că nu sunt incidente cazurile de nulitate absolută care să impună desfiinţarea sentinţei penale apelate, fără a mai dispune asupra procedurii în care va continua judecarea cauzei.

Înalta Curte a amintit că nu poate fi contestat caracterul integral devolutiv al apelului, în cadrul căruia pot fi administrate probe, iar instanţa de apel este obligată, în raport de dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelanţi, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, însă aceste dispoziţii legale trebuie coroborate şi cu dispoziţiile art. 6 din CEDO care consacră dreptul la un proces echitabil.

Analizarea în acest context a cererii formulată de parchet de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond şi din perspectiva dispoziţiile art. 6 din CEDO s-a impus cu atât mai mult în cauza dedusă judecăţii în condiţiile în care judecarea cauzei în faţa primei instanţe s-a făcut în cadrul procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen., nefiind efectuată cercetarea judecătorească.

S-a aprecia că instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice în fapte mult mai grave, iar apelul parchetului privea doar netemeinicia pedepselor aplicate, toate aceste aspecte impunând o analiză complexă a cererii formulate de parchet şi nu doar constatarea împrejurării că nu sunt incidente cazurile de nulitate absolută.

Mai mult decât atât, cât timp legea procesual penală consacră principiul triplului grad de jurisdicţie, instanţa de apel era obligată să analizeze motivul de apel al parchetului şi din această perspectivă, mai ales în cauza dedusă judecăţii, având în vedere că inculpaţilor li s-a agravat situaţia în calea de atac a apelului.

De asemenea, s-a apreciat că din conţinutul încheierii din 18 octombrie 2012, nu rezultă dacă instanţa de apel a revenit asupra procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., în sensul respingerii acesteia, judecarea cauzei de către prima instanţă în cadrul acestei proceduri simplificate impunând obligaţia instanţei de apel de a se pronunţa în mod expres asupra înlăturării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., pentru a rezulta fără echivoc că instanţa continuă judecarea cauzei, potrivit procedurii de drept comun.

Întrucât instanţa de apel nu a răspuns acestor critici, înalta Curte a considerat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a se da o rezolvare pertinentă tuturor criticilor formulate şi aptă de a satisface dreptul la un proces echitabil cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, astfel cum este consacrat de dispoziţiilor art. 6 din CEDO.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub numărul 1590/89/2012, iar prin decizia nr. 106 din 11 iunie 2013, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de control judiciar a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi de inculpaţii A.C. şi A.R., împotriva sentinţei penale nr. 104 din data de 27 iunie 2012 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o va desfiinţa integral.

A trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalul Vaslui.

În temeiul art. 383 alin. (1)¹ raportat la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor A.C. şi A.R., deoarece temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea acestora de libertate.

Pentru a se pronunţa astfel s-a reţinut că, din perspectiva motivelor de casare expuse în considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Iaşi, ca şi instanţă de apel reinvestită cu rejudecarea apelurilor iniţial declarate, a constatat că se impune desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, din următoarele considerente:

Schimbarea încadrării juridice în apel a faptelor inculpatului în unele mult mai grave, constituie o împrejurare ce impune parcurgerea celor trei grade de jurisdicţie şi din perspectiva dispoziţiile art. 6 din CEDO, cu atât mai mult cu cât, judecata cauzei în faţa primei instanţe s-a făcut în cadrul procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., respectiv procedura simplificată, în acest mod nefiind efectuată cercetarea judecătorească.

S-a reţinut că, deşi apelul are caracter integral devolutiv,putând fi administrate probe, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., aceasta nu elimină soluţia trimiterii cauzei spre rejudecare, care este în acord cu dispoziţiile art. 6 din CEDO, relativ la dreptul la un proces echitabil, mai ales în cauza de faţă, în condiţiile în care judecarea cauzei în faţa primei instanţe s-a făcut în cadrul procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., nefiind efectuată cercetarea judecătorească.

Cât timp legea procesual penală consacră principiul triplului grad de jurisdicţie în cazul infracţiunilor supuse analizei, iar judecarea cauzei în faţa primei instanţe s-a făcut în cadrul procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., nefiind efectuată cercetarea judecătorească, Curtea a constatat că se impune desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

De asemenea, s-a considerat că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate, iar prin punerea în libertate a inculpaţilor s-ar crea temerea că justiţia, în cazul unor infracţiuni de o gravitate deosebită, nu acţionează suficient de ferm şi poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Prin sentinţa penală nr. 139 din data de 23 octombrie 2013 a Tribunalului Vaslui, pronunţată în Dosarul cu nr. 1590/89/2012, s-au hotărât următoarele:

A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)¹ lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunile de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), 2 lit. b), alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen. şi omor deosebit de grav prevăzută de art. 174-176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpatul A.R. şi din infracţiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)¹ lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunile de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a), b), c), C. pen. şi omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 - 176 lit. c), d) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul A.C.

A fost condamnat inculpatul A.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la o pedeapsă de 8 ani închisoare;

- omor deosebit de grav prevăzută de art. 174- 176 lit. c), d) C. pen. cu aplicarea şi 37 lit. b) C. pen. la o pedeapsă de 17 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit celor două pedepse aplicate prin sentinţă penală, urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A.R. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a), c) C. pen., la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare;

- omor deosebit de grav prevăzută de art. 174- 176 lit. d) C. pen. la o pedeapsă de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit celor două pedepse aplicate prin sentinţă penală, urmând ca inculpatul A.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (1) C. pen. s-a dispus interzicerea, pe durata executării pedepsei închisorii, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. inculpaţilor A.C. şi A.R.

Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii A.C. şi A.R. şi în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2011 la zi.

Conform art. 118 alin. 1 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi, în folosul statului, un plic de hârtie ce conţine foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la faţa locului şi un colet conţinând leatul - corp delict - cu dimensiunile de 4/5 lăţime şi 100 cm lungime, înregistrate la poziţia nr. 44/2012 din registrul de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. au fost confiscată, de la ambii inculpaţi, suma de 300 lei sustrasă de la victima Ş.P. şi care nu a fost revendicată de nici o rudă a acesteia.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, raportat la art. 3, 4, 5, 9 din aceeaşi lege, s-a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii, sa fie prelevate probe biologice de la inculpaţi, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de date genetice judiciare, urmând ca în baza art. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informaţi inculpaţii că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a Profilului Genetic.

S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă din partea aparţinătorilor victimei Ş.P.

Conform art. 189 alin. (1) şi 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.C. să plătească statului suma de 1.815 lei, din care suma de 1465 lei reprezintă cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la cercetarea judecătorească, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi înaintată din fondurile Ministerului de Justiţie, iar pe inculpatul A.R. să plătească statului suma de 1215 lei, din care suma de 665 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, întrucât acesta a fost asistat de avocat ales şi 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la cercetarea judecătorească, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi înaintată din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vaslui a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 680/P/2011 întocmit, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, la data de 7 mai 2012 şi înregistrat pe rolul instanţei la data de 9 mai 2012, sub nr. 1590/89/2012, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii A.C. şi A.R., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. 2 lit. b), alin. (2)¹ lit. a), b), c), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul A.C.

În continuare s-a expus pe larg situaţia de fapt reţinută în cuprinsul rechizitoriului.

S-a reţinut că potrivit raportului de expertiză dactiloscopică nr. 52678 din 25 ianuarie 2012, întocmit de I.P.J. Vaslui - Serviciul Criminalistic, urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, rămase apte pentru comparaţii, au fost create de regiunile hipotenară şi tenară a palmei de la mâna stângă a inculpatului A.C.

S-a consemnat că s-au depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere de către inculpatul A.R.

S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)¹ lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunile de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen. şi omor deosebit de grav prevăzut de art. 174-176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpatul A.R. şi din infracţiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)¹ lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunile de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a), b), c), C. pen. şi omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 lit. c), d) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul A.C.

S-a apreciat că această schimbare de încadrare juridică a faptelor comisie de cei doi coinculpaţi se impune, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, pentru care aceştia iniţial au fost trimişi în judecată.

S-a arătat că infracţiunea pentru care cei doi inculpaţi trebuie să fie judecaţi este aceea de omor deosebit de grav, întrucât inculpatul A.C. a mai fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor - forma tentativei prin sentinţa penală nr. 475/2007 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5/2008 a Curţii de Apel Iaşi, ceea ce indică faptul că este aplicabil art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

Referitor la art. 176 lit. d) C. pen., s-a reţinut că uciderea victimei Ş.P. a fost făcută, de către cei doi coinculpaţi, cu scopul de a ascunde comiterea infracţiunii de tâlhărie, întrucât aceştia i-au sustras victimei suma de 300 lei, folosind violenţa. Chiar după ce victima a fost deposedată de bani cei doi coinculpaţi au continuat agresiunea fizică asupra acesteia până la decesul victimei, ca urmare a loviturilor primite.

Aceasta indică faptul că inculpaţii, pentru a putea să-şi ducă la bun sfârşit deposedarea de bani şi bunuri, i-au aplicat în continuare mai multe lovituri, cu scopul de a mai putea să obţină şi alţi bani, în afara celor 300 lei sumă obţinută de la victimă, aceştia căutând prin casă alţi bani sau bunuri care puteau fi sustrase, ceea ce indică faptul că moartea violentă a victimei a fost ca urmare a unui interes patrimonial obţinut în mod ilicit de inculpaţi, prin comiterea infracţiunii de tâlhărie.

Referitor la infracţiunea de tâlhărie, s-a apreciat că aceasta s-a comis în timpul nopţii (art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.), de două sau mai multe persoane împreună (art. 211 alin. (2)¹ lit. a) C. pen.), de o persoană având asupra sa o armă (inculpatul A.C. avea un băţ din lemn (leat) pe care acesta l-a folosit pentru a o lovi pe victima Ş.P. (art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.),, iar conform art. 151 alin. (2) C. pen., sunt asimilate armelor, orice obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac. Acest băţ, care în prezent este probă la dosar, a fost folosit în lovirea, în mod repetat, a victimei, pe băţ fiind urme de sânge văzute chiar şi de martorii audiaţi.

Referitor la dispoziţiile art. 211 alin. (2)¹ lit. c) C. pen. cei doi inculpaţi au pătruns în locuinţa victimei Ş.P. de unde l-au deposedat pe acesta de suma de 300 lei, prin violenţă.

Pentru fapta săvârşită, inculpaţilor li s-a aplicat câte o pedeapsă fiecăruia.

S-a reţinut că probatoriul administrat în cauză a indicat, fără dubiu, faptul că cei doi inculpaţi, fiind în stare avansată de ebrietate şi având nevoie de bani, i-au produs moartea victimei Ş.P., ocazie cu care i-au şi sustras acestuia suma de 300 lei, prin violenţă.

La stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere, în cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, de art. 72 şi 52 C. pen., cu luarea în considerare a gradului de pericol social concret al faptei, de împrejurarea în care a fost săvârşită fapta, de conduita sinceră a inculpaţilor pe tot parcursul procesului penal, de urmarea produsă, de lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul A.R. şi de situaţia de recidivă postexecutorie pentru inculpatul A.C. de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.

S-a avut în vedere, de instanţa de fond, şi faptul că inculpatul A.C. este recidivist, fiind condamnat anterior de două ori la pedepse cu închisoare, din care una dintre ele pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă de omor calificat. După liberarea condiţionată, cu rest de pedeapsă neexecutat acest inculpat, a trecut din nou cu intenţie la comiterea unor noi infracţiuni deosebit de grave, de omor şi tâlhărie calificată, fapt ce atestă un pericol social deosebit de mare care impune aplicarea unor pedepse peste minimul special prevăzut de lege, care să ducă la o reeducare în vederea atingerii scopului pedepsei, acela de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, de formare a unei atitudini corecte fată de muncă, de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială.

Cu privire la inculpatul A.R., s-a reţinut că acesta este infractor primar, fiind la primul contact cu legea penală, însă modul în care a comis cele două infracţiuni, împreună cu inculpatul A.C., indică faptul că acesta este un infractor periculos, care a acţionat sub impulsul nevoii de bani, dar şi a consumului exagerat de băuturi alcoolice. S-a mai avut în vedere faptul că cei doi inculpaţi nu au dat nici un fel de ajutor victimei, după ce au lovit-o în repetate rânduri, plecând să-şi cumpere băutură cu banii pe care i-au sustras de acesta.

S-a apreciat că prin incriminarea infracţiunii de omor se protejează relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă, valoarea fundamentală protejată în mod egal, indiferent de titular, iar potrivit art. 2 alin. (1) CEDO, dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat de lege, iar potrivit art. 22 alin. (1) din Constituţie, dreptul la viaţă este garantat.

Prin incriminarea infracţiunii de tâlhărie se protejează relaţiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, integritatea corporală, sănătate sau libertatea acestuia, dar mai ales relaţiile sociale referitoare la patrimoniu, la posesia şi detenţia bunurilor mobile.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi inculpaţii A.C. şi A.R., care au criticat-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a invocat faptul că hotărârea apelată este nelegală, întrucât, în mod greşit s-a dispus confiscarea de la ambii inculpaţi a sumei de 300 lei, aceştia nerăspunzând în solidar, soluţia corectă fiind cea de a se dispune confiscarea a câte 150 lei de la fiecare inculpat.

Referitor la motivele de netemeinicie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a arătat că vizează cuantumul pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpaţi, care este prea mic, fiind greşit individualizat, respectiv nu a fost apreciat corect gradul de pericol social al infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor şi împrejurările în care au fost comise, cei doi inculpaţi acţionând în urma unui plan bine stabilit, au desfăşurat o activitate penală elaborată, alegându-şi ca victimă un bătrân în vârstă de 70 ani, care trăia singur şi se afla practic în imposibilitatea de a se apăra, au acţionat cu ferocitate deosebită pătrunzând în locuinţa acestuia pe timp de noapte şi agresându-1 extrem de intens cu pumnii şi picioarele, dar şi cu un leat cu care se înarmaseră, leziunile provocate fiind extrem de grave: fracturi de stern, 17 focare de fracturi costale, multiple hematoame, referitor la inculpatul A.C., s-a solicitat, raportat la starea de recidivă, aplicarea unei pedepse spre maximul special prevăzut de lege, având în vedere că a mai săvârşit tot infracţiuni cu violenţă, respectiv tentativă de omor calificat, port ilegal de cuţit şi loviri şi alte violenţe, iar faptul că inculpatul A.R. a mai săvârşit acte de violenţă pentru care a primit sancţiunea mustrării, demonstrează că şi acesta este deosebit de periculos.

Inculpatul A.C., a arătat că pedeapsa de 17 ani este mult prea mare, având în vedere modalitatea de comitere a infracţiunii, poziţia sa sinceră, faptul că a colaborat cu organele de anchetă, dar şi faptul că a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate a judecăţii prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpatul A.R., a arătat că pedeapsa aplicată este mult prea mare şi nu ţine cont de faptul că, în faţa instanţei de fond, a solicitat aplicarea procedurii simplificate, a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, este la primul conflict cu legea penală, şi are o vârstă tânără.

Prin decizia penală nr. 206/2013 din data de 5 decembrie 2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, împotriva sentinţei penale nr. 199 din 23 octombrie 2013 a Tribunalului Vaslui, pronunţată în Dosarul nr. 1590/89/2012, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală, şi în rejudecare:

A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor A.C. şi A.R. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174-176 lit. c) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 17 ani închisoare la 19 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 alin. (1), lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului A.C., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului A.R., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174-176 lit. c) şi d) C. pen., de la 16 ani închisoare, la 17 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 alin. (1), lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele stabilite inculpatului A.R., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A înlăturat dispoziţia de confiscare de la inculpaţi, în folosul statului, a unui plic de hârtie ce conţine foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la faţa locului.

A înlăturat dispoziţia de confiscare, în temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., de la ambii inculpaţi, a sumei de 300 lei sustrasă de la victima Ş.P.

În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 150 lei.

A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu soluţionarea prezentului apel rămân în sarcina acestuia.

A respins, ca nefondate, apelurile formulate de către inculpaţii A.C. şi A.R. împotriva aceleaşi sentinţe penale a Tribunalului Vaslui.

În baza dispoziţiilor art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor A.C. şi A.R., iar în baza dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, a dispus deducerea din pedeapsa de executat a perioadei deţinerii de după 23 octombrie 2013 la zi.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare îh sumă de 350 lei.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a constatat că, îh cauză, s-a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reţinându-se corect atât situaţia de fapt cât şi vinovăţia inculpaţilor A.C. şi A.R., ce nu a fost contestată prin motivele de apel.

S-a reţinut că, fiind întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală, instanţa de fond a hotărât, în mod corect, condamnarea inculpaţilor A.C. şi A.R. pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav şi tâlhărie, reţinându-se că, în seara zilei de 21 decembrie 2011, inculpaţii, după ce au consumat vin şi ţuică, ajungând în stare de ebrietate, la ora 20,00, au luat hotărârea de a merge la discotecă, luând cu ei o sticlă cu vişinată şi un leat de lemn. întrucât localul în care se ţinea, de obicei, discoteca era închis, s-au întors spre domiciliu, însă, pe drum, inculpatul A.R. i-a propus inculpatului A.C. să meargă la locuinţei victimei Ş.P., în vârstă de 70 de ani, pentru a-i lua banii. Inculpaţii au intrat în casă pe uşa neasigurată, au găsit victima într-o cameră uitându-se la televizor, i-au cerut banii, iar la refuzul acesteia au reacţionat violent, inculpatul A.R. lovindu-l pe bătrân cu pumnii în faţă, iar inculpatul A.C. atât cu pumnii cât şi cu leatul ce-l avea în mână peste tot corpul. Victima Ş.P. a cedat şi a scos din buzunar suma de 300 lei pe care înmânat-o inculpatului A.R., gest care nu i-a determinat pe inculpaţi să înceteze agresiunea, ci dimpotrivă, aceştia l-au tras pe bătrân de pe pat pe podea, şi au continuat să-l lovească cu pumnii şi picioarele, în mod repetat, până când victima şi-a pierdut cunoştinţa. Inculpaţii au mers la locuinţa lui A.C. unde au consumat băuturi alcoolice până dimineaţă. Două zile mai târziu, la data de 23 decembrie 2011, victima a fost găsită decedată în casă de către un vecin.

- Curtea de Apel Iaşi a constatat că inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, astfel, cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, relevante fiind declaraţiile date de inculpaţi, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto anexă, raportul de expertiză medico-legală (autopsie) întocmit de Serviciul Medico - Legal Vaslui, din care rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cranio-facial cu plăgi la nivelul cavităţii bucale (buze, limbă, mucoasa jugală), cu hemoragie secundară, urmat de aspirarea de sânge în căile respiratorii, declaraţiile martorilor, precum şi raportul de expertiză dactiloscopică din 25 ianuarie 2012, prin care s-a concluzionat că urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului au fost create de regiunile hipotenară şi tenară a palmei de la mâna stângă a inculpatului A.C.

Referitor individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru infracţiunile . deduse judecăţii, ce a fost criticată prin apelurile de faţă, Curtea de Apel Iaşi a constatat că, deşi instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, a dozat în mod necorespunzător pedeapsa aplicată inculpaţilor, în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav, respectiv într-un cuantum mai redus celui corespunzător gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana fiecărui inculpat.

S-a reţinut că în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau cu închisoarea de la 15 ani la 25 de ani, şi, potrivit dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., este exclusă de la aplicarea dispoziţiilor privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Instanţa de apel a constatat că, în cauză, nu se regăsesc împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen., care să justifice legal reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

S-a mai reţinut că recunoaşterea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă, decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special se învederează a satisface, în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În mod corect instanţa de fond nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului deoarece atitudinea sinceră a inculpaţilor, de recunoaştere şi regret a comiterii faptei, dar şi lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului A.R., devin împrejurări lipsite de orice relevanţă juridică prin compararea cu fapta acestora, respectiv de omor deosebit de grav.

Faţă de gravitatea deosebită a faptei săvârşite de către inculpaţi, ce rezultă din împrejurările concrete de comitere a acesteia, respectiv prin lovirea repetată a unui bătrân în vârstă de 70 de ani, în zona feţei şi a capului, dar şi zona toracelui, cu o intensitate extremă de natură a provoca un traumatism cranio-facial cu plăgi la nivelul cavităţii bucale, dar şi o fractură de stern şi 17 focare de fracturi costale, agresiunile fiind de o ferocitate ieşită din comun, ferocitate ce dovedeşte şi o periculozitatea socială de deosebită a fiecărui inculpat, Curtea de apel Iaşi a constatat că se impune majorarea pedepsei stabilite în cazul fiecărui inculpat.

S-a apreciat că, în cazul inculpatului A.C., regăsim în antecedenţa penală comiterea unei alte fapte prin care s-a adus atingere aceloraşi relaţii sociale ocrotite de legea penală referitoare la viaţa persoanei, fiind condamnat pentru comiterea unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, drept pentru care majorarea pedepsei va fi substanţială pentru acest inculpat, care prezintă un potenţial criminogen deosebit.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Iaşi a constatat că este fondat, având în vedere că în materia confiscării speciale nu operează răspunderea solidară, ci doar personală, drept pentru care instanţa de fond trebuia să dispună confiscarea de la fiecare inculpat a câte unei jumătăţi din suma de bani dobândită prin săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

Totodată, instanţa de apel a constatat că, în mod nelegal, instanţa de fond a dispus confiscarea specială în folosul statului a unui plic de hârtie ce conţine foliile cu care au fost ridicate urmele papilare cu ocazia cercetării la faţa locului, având în vedere că, pe de o parte, acest gen de bunuri nu intră în categoria de bunuri supuse confiscării enumerate în dispoziţiile art. 118 alin. (1), lit. a) - f) C. pen., iar, pe de altă parte, ne aflăm în faţa unui mijloc material de probă care potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) C. proc. pen. se ataşează la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de către inculpaţii A.C. şi A.R., întrucât criticile formulate în apel nu erau fondate, iar din actele dosarului nu au rezultat existenţa unor motive de nelegalitate şi netemeinicie, ce pot fi constatate din oficiu, Curtea de Apel Iaşi a respins, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva aceleaşi sentinţe penale ale Tribunalului Vaslui.

În ceea ce priveşte măsura preventivă a arestării inculpaţilor A.C. şi A.R., Curtea de Apel Iaşi a constatat că temeiurile care au determinat luarea acesteia şi, ulterior, prelungirea şi menţinerea, nu s-au schimbat, ci dimpotrivă ele subzistă, au fost consolidate prin condamnarea inculpaţilor de către prima instanţă şi prin respingerea prezentelor apeluri, şi impun în continuare, pentru motivele prezentate mai sus, ce privesc gravitatea deosebită a faptei şi a fiecărui făptuitor, privarea de libertate a inculpatului, drept pentru care se va dispune, în baza dispoziţiilor art. 383 alin. (1)¹ raportat la art. 350 C. proc. pen., menţinerea stării de arest a fiecărui inculpat.

S-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat a perioadei arestării preventive de după 23 octombrie 2013 la zi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii A.C. şi A.R., solicitând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, deoarece aceştia au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi de instanţa de fond.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 ianuarie 2014.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile declarate de inculpaţii A.C. şi A.R. prin prisma motivelor invocate şi la limitele învestirii instanţei de recurs în examinarea acestuia, urmează a le respinge ca nefondate din următoarele considerente:

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, 10 decembrie 2013, ulterior intrării în vigoare - pe 15 februarie - a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti şi că recursurile declarate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30 ianuarie 2014, hotărârea atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, care este legea procesual penală aplicabilă situaţiei de fată.

Potrivit art. 385¹⁰ alin. (1), (2) C. proc. pen. anterior, recursul trebuie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată.

Conform art. 385¹⁰ alin (2)¹ C. proc. pen. anterior, în cazul în care nu se respectă condiţiile de mai sus, instanţa de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul A.C.:

Acesta a depus motivele cererii sale în termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile legale, critica sa vizând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Având în vedere regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, se apreciază că individualizarea pedepselor nu se circumscrie art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, care are în vedere situaţia în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii”.

În lumina legii procesual penale anterioare, individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, iar faţă de infracţiunile săvârşite de inculpat, în mod corect s-a apreciat, de instanţa de fond şi cea de apel, că nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, iar reanalizarea criteriilor de cuantificare şi stabilire a pedepsei nu pot fi analizate în recurs.

Drept urmare, deşi cazul de casare invocat poate fi analizat de către instanţa de recurs, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, prin prisma motivului de recurs invocat putându-se doar verifica modalitatea în care instanţa de fond sau de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală.

Totuşi, ca urmare a intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noilor coduri-penal şi de procedură penală - instanţa urmează a examina, conform art. 5 C. pen. care este legea penală mai favorabilă.

Din aceasta perspectivă, Înalta Curte constată că inculpatul A.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), 2 lit. b) alin. (2)¹ lit. a), b), c) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior la o pedeapsă de 8 ani închisoare;

- omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 lit. c), d) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior la o pedeapsă de 17 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior s-au contopit celor două pedepse aplicate prin sentinţă penală, urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Ulterior, prin decizia pronunţată de instanţa de apel, pedeapsa principală stabilită pentru infracţiunea de omor deosebit de grav a fost majorată al 19 ani închisoare.

Se constată că infracţiunea de tâlhărie are corespondenţă în noua legislaţie, în dispoziţiile art. 234 C. pen., limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 5 şi 12 ani.

De asemenea, infracţiunea de omor deosebit de grav are corespondenţă în conţinutul dispoziţiilor art. 189 C. pen., care reglementează infracţiunea de omor calificat, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 15 şi 25 ani.

Şi legislaţia actuală reglementează instituţia concursului de infracţiuni, în cuprinsul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. fiind prevăzut că, în caz de concurs de infracţiuni, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în ambele situaţii sporurile fiind obligatorii.

În ceea ce priveşte recidiva postexecutorie, există corespondenţă în noua legislaţie, art. 43 alin. (2) C. pen. stabilind modalitatea de aplicare a pedepsei pentru situaţia în care sunt săvârşite infracţiuni concurente, în stare de recidivă, pedepsele stabilite urmând a fi contopite potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.

Aşa fiind, în aplicarea art. 5 C. pen., precum şi a deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, în privinţa inculpatului A.C., Înalta Curte constată că legea penală veche este mai favorabilă, deoarece, în situaţia în care s-ar dispune schimbarea încadrării juridice, deşi limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de tâlhărie sunt reduse, faţă de legislaţia” anterioară, iar cele pentru omor calificat sunt neschimbate, în aplicarea globală a legii penale mai favorabile, sporul de pedeapsă acordat în cazul săvârşirii concursului de infracţiuni, în legislaţia actuală, este obligatoriu, determinând astfel stabilirea unei pedepse rezultante mai mari decât cea aplicată prin decizia Curţii de Apel Iaşi.

Aşa fiind, pentru considerentele expuse mai sus, recursul inculpatului A.C. urmează a fi respins ca nefondat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul A.R., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de recurs inculpatul a expus şi motivele de recurs şi critica sa vizând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Prin hotărârea instanţei de fond, inculpatul A.R. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a), c) C. pen. anterior, la o pedeapsă de 7 ani închisoare;

- omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. anterior la o pedeapsă de 16 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi 35 alin. (1) C. pen. anterior s-au contopit celor două pedepse aplicate prin sentinţă penală, urmând ca inculpatul A.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Pentru considerentele expuse în analizarea recursului declarat de inculpatul A.C., cu excepţia aspectelor referitoare la starea de recidivă, urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat de inculpatul A.R.

Aşa cum reiese din motivele de recurs formulate de acesta în scris şi expuse şi oral în faţa instanţei, calea de atac vizează reindividualizarea pedepsei, motive ce nu se circumscriu art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A.C. şi A.R., urmează a se deduce din pedepsele aplicate durata reţinerii si a arestării preventive din 25 decembrie 2011 la 11 iunie 2014.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.C. şi A.R. împotriva deciziei penale nr. 206 din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor A.C. şi A.R. durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 decembrie 2011 la 11 iunie 2014.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1997/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 1956/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2043/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 2008/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2007/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1997/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare s ICCJ. Decizia nr. 1956/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1967/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006), infracţiuni la alte legi sp ICCJ. Decizia nr. 1954/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), traficul de stupefiante (art. ICCJ. Decizia nr. 1941/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs