ICCJ. Decizia nr. 2018/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2018/2014
Dosar nr. 2059/103/2013
Şedinţa publică din 13 iunie 2014
Deliberând asupra recursului penal de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 101 din data de 11 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de evaziune fiscală pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii I.V. şi C.R., din art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, şi, în consecinţă:
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul C.R. la pedeapsa principală de 2 (ani) şi 6 (şase) luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de evaziune fiscală.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul I.V. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de evaziune fiscală.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. anterior.
În temeiul art. 81, 82 C. pen. anterior, raportat la art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior.
În temeiul art. 1381 şi 1382 C. civ., raportat la art. 119 C. proc. fisc., s-a admis acţiunea civilă formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii C.R. şi I.V., să plătească părţii civile suma de 448.105 RON, cu titlu de obligaţii fiscale, împreună cu accesoriile fiscale calculate până la data achitării integrale a debitului.
În temeiul art. 163 C. proc. pen. anterior raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile proprietatea inculpaţilor C.R. şi I.V., până la concurenţa sumei de 448.105 RON şi accesoriilor fiscale aferente.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. anterior, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul C.R. în sumă de 300 RON, s-a avansat către Baroul Neamţ din fondurile Ministerului Justiţiei şi s-a constatat, totodată, că inculpatul I.V. a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul C.R. să plătească statului 1.300 RON, iar inculpatul I.V. suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 398/P/2011 din 20 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I.V. şi C.R., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, în perioada 2009 - 2010, inculpatul I.V., în calitate de administrator al SC I.C. SRL Oşlobeni, de la data de 20 ianuarie 2009 şi până la data de 14 decembrie 2011, când societatea a intrat în procedura generală a insolvenţei şi a fost mandatat la data de 4 ianuarie 2010 pentru administrarea societăţii, printr-un înscris sub semnătură privată intitulat "procură de administrare" inculpatul C.R., şi prin înţelegere, aceştia au evidenţiat în actele contabile ale societăţii operaţiuni fictive, cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, cauzând statului un prejudiciu în valoare de 448.105 RON.
Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 448.105 RON, cu titlu de obligaţii fiscale, împreună cu accesoriile fiscale calculate până la data achitării integrale a debitului.
În vederea recuperării prejudiciului, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti a solicitat ca în temeiul art. 163 C. proc. pen. anterior, să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor, până la concurenţa sumei cu care s-a constituit parte civilă şi a accesoriilor fiscale calculate până la data plăţii debitului.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, în şedinţa publică din data de 29 mai 2013, inculpatul C.R. deţinut în altă cauză în Penitenciarul Iaşi, a declarat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în rechizitoriu, cunoaşte şi îşi însuşeşte probele administrate la urmărirea penală, nu solicită administrarea altor probe, solicitând să beneficieze de procedura simplificată, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. anterior, iar inculpatul I.V. a arătat că nu doreşte să beneficieze de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior, privind procedura simplificată şi înţelege să solicite administrarea de probe.
Cererea de judecare potrivit procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 C. proc. pen. anterior, formulată de inculpatul C.R. a fost admisă, fiind îndeplinite condiţiile cerute de acest text de lege.
Luând act de declaraţiile inculpaţilor din instanţă şi văzând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, respectiv plângerea penală formulată de Direcţia Generală Finanţelor Publice Neamţ, Activitatea de Inspecţie Fiscală, procesul-verbal întocmit de consilierii Direcţiei Generale Finanţelor Publice Neamţ, Activitatea de Inspecţie Fiscală, lista administratorilor şi asociaţilor SC I.C. SRL, înscrisuri, înscrisul intitulat "procură de administrare", raportul de expertiză contabilă judiciară, raportul de expertiză criminalistică, fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor, adresa Direcţiei Generale Finanţelor Publice Neamţ, prin care s-a stabilit latura civilă a cauzei, adresele nr. 5155/TE/NB/2013 şi 8162/IE/NB/2013, emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Finanţelor Publice Neamţ, adresa întocmită la data de 17 aprilie 2013 de lichidatorul judiciar P.M. I.P.U.R.L. Roman, copia Sentinţei civile nr. 665/F din 5 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, informaţiile de identificare ale SC I.C. SRL Oşlobeni de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, adresa nr. 5336/DI/2013, emisă de Municipiul Piatra-Neamţ - Direcţia Taxe şi Impozite, procesul-verbal din 22 iunie 2011, întocmit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Finanţelor Publice Neamţ, adresa nr. 3408/2013, emisă de Primăria comunei Bodeşti, caracterizarea întocmită inculpatului I.V. de Consiliul Parohial al Bisericii Sfântul N.O., declaraţiile martorilor T.I. şi N.B., toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor I.V. şi C.R. din cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
SC I.C. SRL Oşlobeni al cărui unic administrator şi asociat a fost inculpatul I.V., a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, sub nr. J/27/63/2009 din 20 ianuarie 2009, dobândind ulterior codul unic de înregistrare x, având ca obiect de activitate principală intermedieri în comerţul cu produse diverse.
Inculpatul a fost administratorul acestei societăţi până la data de 14 decembrie 2011, când s-a deschis procedura generală a insolvenţei şi a fost numit administrator judiciar P.M. I.P.U.R.L. din municipiul Roman, judeţul Neamţ. Inculpatul I.V. a avut o înţelegere cu inculpatul C.R., concretizată printr-un act sub semnătură privată intitulat "procură de administrare", prin care de la data de 4 ianuarie 2010, acesta din urmă să preia administrarea SC I.C. SRL Oşlobeni.
În perioada 10 iunie - 22 iunie 2011, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ - Serviciul de Inspecţie Fiscală 3, a verificat SC I.C. SRL Oşlobeni, cu privire la obligaţiile fiscale datorate statului pentru perioada ianuarie 2009 - decembrie 2010.
Din procesul-verbal din 22 iunie 2011, întocmit de inspectorii fiscali în urma verificărilor financiar-contabile efectuate la societate, rezultă că nu a fost înregistrată în evidenţele proprii, declarat şi achitat la bugetul de stat suma de 448.105 RON, din care 178.082 RON impozit şi 270.023 RON TVA.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a verifica aspectele constatate de inspectorii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, din care rezultă că, SC I.C. SRL cu sediul în comuna Oşlobeni, judeţul Neamţ, identificată sub nr. de înregistrare fiscală x, a desfăşurat operaţiuni comerciale în perioada iulie 2009 - decembrie 2010 cu bunuri, în mod predominant anvelope din cauciuc, cu diverşi agenţi economici.
În relaţiile avute cu furnizorii în perioada 2 noiembrie 2009 - 31 decembrie 2010, s-a constatat că SC I.C. SRL, s-a aprovizionat cu mărfuri de la următorii furnizori: SC B. SRL, cu sediul în Iaşi în anul 2009; SC I.M. SRL, cu sediul în Piatra-Neamţ în anul 2009; SC L.S. SRL, cu sediul în Bucureşti în anul 2009; SC F.C. SRL, cu sediul în localitatea Oşlobeni, judeţul Neamţ în anul 2010, administrator fiind inculpatul C.R.; SC R.C.R.A. SRL, cu sediul în localitatea Oşlobeni, judeţul Neamţ în anul 2010, administrator fiind inculpatul C.R.; SC R.C.M.I. SRL, cu sediul în localitatea Oşlobeni, judeţul Neamţ în anul 2010, administrator fiind inculpatul C.R. şi SC A. SRL, cu sediul în Iaşi în anul 2010.
Din verificările efectuate asupra facturilor emise de către furnizorii menţionaţi, rezultă că facturile înregistrate în evidenţa contabilă conţin informaţiile şi datele cerute de C. fisc., însă aparţin unor societăţi dizolvate, în faliment sau nu au fost declarate la organul fiscal prin declaraţia 394 - declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.
Astfel, SC B. SRL Iaşi este dizolvată conform Dosarului nr. 17142/99/2006 şi a intrat în procedura falimentului conform Dosarului nr. 8934/99/28 decembrie 2009. Ca urmare a dizolvării, activitatea sa economică a fost închisă încă din anul 2006 şi în consecinţă facturile fiscale emise în anul 2009 în sumă de 65.737,81 RON, sunt facturi fictive.
SC F.C. SRL cu sediul în Oşlobeni, judeţul Neamţ, este în faliment conform Dosarului nr. 1873/13/2011, la cererea creditorului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Neamţ. Facturile fiscale emise în perioada 5 iulie 2010 - 19 iulie 2010 către SC I.C. SRL în valoare de 649.871,60 RON, nu au fost declarate la Administraţia Finanţelor Publice Neamţ, ca livrări de bunuri prin declaraţia 394 din semestrul II 2010.
SC R.C.R.A. SRL cu sediul în satul Oşlobeni, judeţul Neamţ, a fost transferată în data de 7 iunie 2010 în localitatea Ghelari, judeţul Hunedoara, iar facturile fiscale emise în perioada 5 iulie - 19 iulie 2010 către SC I.C. SRL în valoare de 677.383,59 RON, nu au fost declarate la Administraţia Finanţelor Publice Neamţ ca livrări de bunuri prin declaraţia 394 din semestrul II 2010.
SC R.C.M.I. SRL cu sediul în localitatea Oşlobeni, judeţul Neamţ a fost transferată în data de 10 iunie 2010 din localitatea Hunedoara, judeţul Hunedoara, iar facturile fiscale emise în perioada 28 decembrie - 30 decembrie 2010, în valoare de 151.607,36 RON, nu au fost declarate la Administraţia Finanţelor Publice Neamţ ca livrări de bunuri prin declaraţia 394 din semestrul II 2010.
SC A. SRL cu sediul în Iaşi se află în procedura insolvenţei conform Dosarului nr. 6056/99/2010, la cererea creditorului Administraţia Finanţelor Publice Iaşi, iar la data de 29 septembrie 2010, aceasta a emis facturi fiscale în valoare de 3.720,00 RON, însă facturile fiscale emise în perioada insolvenţei sunt fictive.
Din aspectele prezentate a rezultat că, SC I.C. SRL a înregistrat în evidenţa contabilă facturi fictive în sumă totală de 1.548.320,36 RON, de la următorii furnizori: în anul 2009 suma de 52.027,82 RON de la SC B. SRL Iaşi, în anul 2010 suma de 1.496.292,54 RON de la SC B. SRL Iaşi, suma de 649.871,60 RON de la SC F.C. SRL Oşlobeni, suma de 677.383,59 RON de la SC R.C.R.A. SRL Oşlobeni, suma de 151.607,36 RON de la SC R.C.M.I. SRL Oşlobeni şi suma de 3.720,00 RON de la SC A. SRL Iaşi.
Valoarea impozitului pe profit datorat bugetului de stat de către SC I.C. SRL în perioada 2009 - decembrie 2010, este în sumă totală de 200.139,86 RON, reprezentând cota de 16% aplicată asupra bazei impozabile de 1.250.873,92 RON, din facturile fiscale fictive.
Valoarea TVA datorată conform declaraţiei 394 în perioada 2009 - 31 decembrie 2010, este în sumă de 1.669,40 RON, respectiv SC I.C. SRL avea de primit de la stat suma de 1.669,40 RON.
Valoarea TVA datorată bugetului de stat conform legalităţii documentelor justificative, pentru care nu există dreptul de a deduce TVA, este în sumă de 297.446,44 RON.
Din analiza facturilor fiscale aflate în original la dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul C.R. a efectuat livrări de bunuri către SC I.C. SRL Oşlobeni, de la societăţile sale, respectiv SC F.C. SRL, SC R.C.R.A. SRL şi SC R.C.M.I. SRL, care nu aveau legătură cu obiectul de activitate al societăţii al cărei administrator a fost inculpatul I.V.
În drept, fapta inculpaţilor I.V. şi C.R., primul în calitate de administrator şi asociat al SC I.C. SRL Oşlobeni, iar al doilea desemnat nelegal procurator al societăţii de către administratorul său oficial, de a fi evidenţiat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2010, în actele contabile ale SC I.C. SRL Oşlobeni, operaţiuni fictive cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, cauzând un prejudiciu statului în sumă de 448.105 RON, cu accesoriile fiscale aferente, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei, s-a reţinut că SC I.C. Oşlobeni în perioada 2009 - 2010, a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu în sumă de 448.105 RON, din care 270.023 RON TVA şi 178.082 RON impozit pe profit, la care se adaugă conform C. fisc., accesoriile fiscale aferente, calculate până la data achitării integrale a debitului.
Potrivit informaţiilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, SC I.C. Oşlobeni a fost radiată la data de 1 februarie 2013, iar prin Sentinţa civilă nr. 665/F din 5 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost atrasă răspunderea personală a inculpatului I.V.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel parte civilă Administraţia Finanţelor Publice Neamţ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 19 noiembrie 2013.
Prin Decizia penală nr. 3 din 14 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Administraţia Finanţelor Publice Neamţ, împotriva Sentinţei penale nr 101 din 11 octombrie 2013, pronunţată în Dosar nr. 2059/103/2013 al Tribunalului Neamţ şi obligată la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
În cuprinsul motivelor de apel, partea civilă a criticat nelegalitatea sentinţei apelate, arătând că nu s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător pe bunurile inculpaţilor, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.C. SRL.
Instanţa de control judiciar, examinând motivele de apel invocate, dar şi din oficiu hotărârea primei instanţe, a constatat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Curtea de apel a reţinut că instanţa de fond, în expunerea argumentelor faptice şi juridice ce au condus la pronunţarea soluţiei criticate, a făcut o descriere amănunţită atât a situaţiei de fapt cât şi a temeiurilor de drept pe baza cărora şi-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecăţii, precum şi a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispoziţiile art. 356 C. proc. pen. anterior, care prevăd menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină considerentele hotărârii.
Din adresa nr. 195/2013 a P.M. I.P.U.R.L., a rezultat că procedura de insolvenţă a părţii responsabile civilmente s-a încheiat, iar în urma finalizării acesteia societatea a fost dizolvată şi ulterior radiată, pierzându-şi personalitatea juridică.
În aceste condiţii, desigur că partea responsabilă civilmente a încetat să existe, să mai fie subiect de drepturi şi corelativ şi de obligaţii, iar cererea apelantei părţi civile de obligare a acesteia în solidar cu inculpaţii a fost apreciată ca fiind, în mod vădit neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 31 ianuarie 2014 şi s-a stabilit termen pentru judecarea recursului la data de 13 iunie 2014.
Recurenta parte civilă a depus motivele de recurs la data de 14 februarie 2014, cu respectarea termenului prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, cu privire la latura civilă, iar în rejudecare, instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile atât ale inculpaţilor cât şi ale părţii responsabile civilmente, SC I.C. SRL, până la concurenţa sumei de 448.105 RON, actualizată la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc. fisc.
Solicitarea de instituire a măsurilor asigurătorii s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 163 din C. proc. pen. anterior şi art. 249 din C. proc. pen.
În drept, şi-a întemeiat recursul potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
În cauză, recursul formulat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva Deciziei penale nr. 3 din 14 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală pentru cauze cu minori şi familie, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 31 ianuarie 2013 şi s-a stabilit termen de judecată a recursului la data de 13 iunie 2014, după data intrării în vigoare a noului C. proc. pen.
Norma tranzitorie, respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, reglementează atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen.
Astfel, în conformitate cu dispoziţia legală anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."
Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte apreciază că este competentă să soluţioneze recursul, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Analizând recursul formulat conform dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 C. proc. pen. anterior stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi C. proc. pen. anterior. Rezultă, aşadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenta şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen. anterior.
În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău la data de 14 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum impun dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Totodată, prin adoptarea Legii nr. 2/2013, s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut în pct. 17 al art. 385 C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Prin motivele de recurs partea civilă a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor C.R. şi I.V. şi ale părţii responsabile civilmente SC I.C. SRL până la concurenţa sumei de 448.105 RON, actualizată la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de art. 163 din C. proc. fisc.
Faţă de împrejurarea că recurenta parte civilă nu şi-a încadrat critica, vizând încălcarea dispoziţiilor art. 249 din C. proc. pen. (art. 163 din C. proc. pen. anterior), în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385 din C. proc. pen., Înalta Curte o va examina prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 din C. proc. pen. anterior potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării, printre altele, când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că prin încheierea din 29 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-a dispus scoaterea din cauză a părţii responsabile civilmente P.M. I.P.U.R.L., lichidator în procedura falimentului pentru SC I.C. SRL, întrucât societatea ultim menţionată a fost dizolvată şi ulterior radiată pierzându-şi personalitatea juridică, astfel cum rezultă din Sentinţa civilă nr. 665/F din Dosarul nr. 5055/103/2011 pronunţată la 5 decembrie 2012 de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus radierea debitorului SC I.C. SRL din registrul comerţului Neamţ şi descărcarea lichidatorului P.M. I.P.U.R.L. de orice îndatoriri şi responsabilităţi.
Din informaţiile primite de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că SC I.C. SRL a fost radiată la data de 1 februarie 2013.
Înalta Curte constată că în mod corect au procedat instanţele de fond şi de apel când au apreciat că, nu se mai putea angaja răspunderea SC I.C. pentru fapte ilicite ale inculpaţilor, câtă vreme societatea era radiată.
Ca o consecinţă a soluţiei dispuse cu privire la latura civilă şi corespunzător modului de soluţionare a acţiunii civile, instanţa de fond s-a pronunţat asupra instituirii sechestrului asigurător exclusiv asupra bunurilor inculpaţilor.
Având în vedere că SC I.C. nu a avut calitate de parte responsabilă civilmente şi nu a fost angajată răspunderea sa pentru faptele ilicite ale inculpaţilor, nu se impunea nici instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor acesteia.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, constată ca fiind temeinică şi legală decizia atacată, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva Deciziei penale nr. 3 din data de 14 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi I.V. şi C.R. în sumă de câte 300 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva Deciziei penale nr. 3 din data de 14 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi I.V. şi C.R. în sumă de câte 300 RON se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2009/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2021/2014. Penal → |
|---|
