ICCJ. Decizia nr. 2021/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2021/2014

Dosar nr. 3680/103/2012

Şedinţa publică din 13 iunie 2014

Deliberând asupra recursurilor declarate constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 80/P din data de 17 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-a dispus condamnarea inculpatei P.C., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omitere în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. anterior.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 82 C. pen. anterior s-a fixat termen de încercare 3 ani şi 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracţiuni.

În baza art. 346 C. proc. pen. anterior raportat la art. 998 şi urm. C. civ., cu referire la art. 119 C. proc. fisc. s-a admis acţiunea civilă formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi a obligat inculpata, la plata sumei de 43.387,28 RON reprezentând T.V.A şi impozit pe profit, sumă ce se va actualiza începând cu data de 9 martie 2011 şi până la data plăţii efective, prin calcularea accesoriilor prevăzute de C. proc. fisc. şi la plata sumei de 19.834,17 RON, reprezentând accesorii fiscale calculate până la data de 9 martie 2011, aferente debitului de 43.387,28 RON.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 12 martie 2012 dată în Dosarul nr. 196/P/2011 asupra apartamentului cu 4 camere şi dependinţe, în suprafaţă de 98,93 mp, situat în Piatra-Neamţ, str. I.A, judeţul Neamţ, întabulat la O.C.P.L Neamţ, înscris în cartea funciară, până la concurenţa sumei de 43.387,28 RON în cotă de 1, şi a extins efectele sechestrului şi cu privire la accesoriile fiscale datorate de inculpată, până la achitarea debitului.

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a obligat inculpata să achite statului suma de 1.500 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ s-a reţinut că inculpata, în perioada anilor 2009 - 2010 nu a evidenţiat în actele contabile venituri realizate în sumă de 144.367 RON, în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul statului săvârşind infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Partea vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti s-a constituit parte civilă cu sumele de 43.387,28 RON reprezentând T.V.A şi impozit pe profit, 15.316 RON reprezentând accesorii calculate până la data de 9 martie 2011, solicitând şi plata accesoriilor fiscale, calculate în baza legii speciale până la data plăţii efective a debitului.

La dosarul de urmărire penală au fost depuse acte şi administrate probe, respectiv: sesizarea penală formulată de Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Generale Finanţelor Publice Neamţ, procesele-verbale întocmite de consilierii Direcţiei Generale Finanţelor Publice Neamţ, s-au depus înscrisuri, au fost audiaţi martorii P.C.M., A.C., P.V., s-a efectuat expertiză contabilă, a fost audiată inculpata.

În cursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi martorii P.C.M., A.C. şi P.V., au fost depuse Sentinţele civile nr. 1018/COM din 13 octombrie 2009 şi nr. 180/COM/CC din 2 martie 2012 a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, prin care s-a stabilit radierea din registrul comerţului a SC A.M. SRL Piatra-Neamţ şi a fost efectuată o nouă expertiză contabilă.

Raportat la probatoriul administrat pe tot parcursul procesului penal, instanţa a reţinut următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 30 martie 2011, Direcţia Generală Finanţelor Publice Neamţ a sesizat faptul că inculpata, în calitate de administrator la SC A.M. SRL Piatra-Neamţ, nu a declarat pentru semestrele I şi II 2009 şi semestrul I 2010, livrări în sumă de 147.475 RON, bază impozabilă de 123.928 RON şi T.V.A. de 23.547 RON, sume ce au fost declarate ca achiziţii de la societatea sus menţionată, de mai mulţi agenţi economici, respectiv SC B.S. SRL Mărgineni, SC A.S. SRL Piatra-Neamţ, SC A. SRL Gârcina şi SC A.C. SRL Piatra-Neamţ.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că obiectul de activitate al SC A.M. SRL Piatra-Neamţ îl reprezintă întreţinerea şi repararea autovehiculelor. La data de 28 februarie 2007, inculpata a fost împuternicită să administreze societatea, având depus în acest sens specimen de semnătură în bancă. La data de 13 octombrie 2009, în conformitate cu prevederile art. 237 lit. b) din Legea nr. 31/1990, SC A.M. SRL a fost dizolvată, pe motiv că nu a depus situaţii financiare, conform Sentinţei civile nr. 1018/COM din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Neamţ.

Din procesul-verbal din 17 ianuarie 2011 întocmit de inspectorii fiscali în urma verificărilor financiar-contabile efectuate la societatea menţionată, rezultă că SC B.S. SRL Mărgineni a declarat în semestrul II 2009 şi semestrul I 2010, achiziţii în sumă totală de 67.845 RON, cu baza impozabilă de 57.012 RON şi T.V.A. de 10.833 RON, pentru care societatea verificată a prezentat documente justificative, respectiv fişa contului 401 octombrie 261 şi copii după un nr. de 11 facturi de achiziţii de la SC A.M. SRL, declarat inactiv conform O.P.A.N.A.F. din 29 mai 2009, care nu declara livrări în relaţia cu SC B.S. SRL.

În cele 11 facturi, ca furnizor, conform unei ştampile pătrate, figurează SC A.M. SRL Piatra-Neamţ, str. A.V. - altă adresă decât cea a sediului social declarat - iar la cumpărător este SC B.S. SRL Mărgineni.

Potrivit datelor prezentate în raportul din data de 17 ianuarie 2011 privind neconcordanţele din declaraţia 394 depuse de contribuabilii din ţară în relaţia cu contribuabilul supus verificării, întocmită de compartimentul de schimb internaţional de informaţii din cadrul Direcţiei Generale Finanţelor Publice Neamţ, în afară de SC B.S. SRL, au mai declarat achiziţii de la SC A.M. SRL, care la rândul său nu a declarat aceste livrări, următoarele societăţi:

- SC A.S. SRL Piatra-Neamţ declara în semestrele I şi II 2009, respectiv semestrul I 2010, achiziţii în sumă de 76.522 RON, cu baza impozabilă de 64.304 RON şi T.V.A. de 12.218 RON;

- SC A.C. SRL Piatra-Neamţ declara în semestrul II 2009, achiziţii în sumă de 2.799 RON, cu baza impozabilă de 2.352 RON şi T.V.A. de 447 RON;

- SC A. SRL Gârcina declara în semestrul I 2009 achiziţii în sumă de 309 RON, cu baza impozabilă de 260 RON şi T.V.A. de 49 RON.

Referitor la achiziţiile declarate de SC A.S. SRL Piatra-Neamţ, a fost efectuat un control încrucişat la această societate, constatările efectuate fiind consemnate în procesul-verbal din 21 februarie 2011, din care rezultă că societatea a înregistrat în evidenţa contabilă aferentă anului 2009, respectiv semestrul I 2010, achiziţii de la SC A.M. SRL, în valoare totală de 76.522 RON, din care T.V.A. în valoare de 12.218 RON, aşa cum rezultă din cele 12 facturi anexate.

În nota explicativă dată, administratorul SC A.S. SRL Piatra-Neamţ a susţinut că achiziţiile de la SC A.M. SRL menţionate, reprezintă lucrări de reglaje de direcţie, redresări caroserii şi lucrări mecanice executate în baza contractului din 5 mai 2009 încheiat între părţi, contravaloarea facturilor emise de SC A.M. SRL fiind achitată prin bancă, aşa cum reiese din extrasele de cont prezentate cu ocazia controlului.

Şi pe aceste facturi, ca furnizor, conform unei ştampile pătrate, figurează SC A.M. SRL Piatra-Neamţ, cu sediul în str. A.V

Totalul achiziţiilor declarate de contribuabili din ţară şi nedeclarate ca livrări de SC A.M. SRL, conform raportului C.S.I.I. Neamţ din data de 17 ianuarie 2011 privind neconcordanţele din declaraţiile 394, este în sumă de 147.475 RON, cu baza impozabilă de 123.928 RON şi T.V.A. de 23.547 RON.

Urmare a constatărilor din timpul controlului încrucişat, consemnate în procesul-verbal sus menţionat, rezultă că SC A.M. SRL nu a declarat şi achitat la bugetul de stat o sumă totală estimativă de 58.691 RON, din care: impozit pe profit 19.828 RON, la care se adaugă 6.623 RON majorări şi penalităţi de întârziere şi T.V.A. de 23.547 RON, la care se adaugă majorări şi penalităţi de întârziere de 8.693 RON, debite calculate până la data de 30 iunie 2010 şi majorări până la data de 9 martie 2011.

Din expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale rezultă că valoarea impozitului pe profit datorat bugetului de stat pentru operaţiunile comerciale şi veniturile neînregistrate în evidenţa contabilă, în perioada 2009 - 30 iunie 2010 de SC A.M. SRL este în sumă totală de 19.834,17 RON, valoarea T.V.A. datorat bugetului de stat în perioada 9 aprilie 2009 - 30 iunie 2010 este de 23.553,11 RON, taxele şi impozitele în sumă totală de 43.387,28 RON nefiind achitate. De asemenea, s-a stabilit că în conturile SC A.M. SRL s-a încasat suma totală de 144.367 RON, astfel: de la SC B.S. SRL suma de 67.845 RON şi de la SC A.S. SRL Piatra-Neamţ suma de 76.522 RON. Suma totală a fost ridicată de administratorii societăţii, respectiv inculpata şi soţul ei, martorul P.V., care aveau specimen de semnătură. Nu s-a putut stabili, în lipsa documentelor justificative, dacă suma a fost cheltuită în interesul societăţii sau în interes personal.

Inculpata a formulat obiecţiuni la expertiză, susţinând că administratorii SC B.S. SRL şi SC A.S. SRL ar fi achitat prejudiciul creat bugetului de stat prin operaţiunile comerciale desfăşurate cu SC A.M. SRL.

Expertul contabil a precizat însă că la dosar nu există dovezi în acest sens, iar în baza deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite de Direcţiei Generale Finanţelor Publice Bacău referitoare la contribuabilul SC B.S. SRL, această societate a achitat suma de 17.232 RON la bugetul de stat, însă nu reprezintă sume achitate în contul şi pentru contribuabilul SC A.M. SRL. Această sumă, reprezintă obligaţii datorate bugetului de stat de SC B.S. SRL, pentru activitatea desfăşurată cu un agent economic declarat inactiv.

În cursul cercetării judecătoreşti, la cererea inculpatei şi pentru respectarea dreptului la apărare, a fost efectuată o nouă expertiză contabilă, expertul stabilind că inculpata are de achitat bugetului de stat T.V.A. în sumă de 23.547,59 RON şi impozit pe profit în sumă de 19.828,71 RON, iar sumele achitate de beneficiarii facturilor emise de SC A.M. SRL la bugetul de stat sunt aferente obligaţiilor care decurg din activitatea acestora, şi nu din activitatea SC A.M. SRL.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata a declarat că nu a cunoscut despre dizolvarea societăţii decât în cursul anului 2010, când a găsit hotărârea judecătorească în cutia poştală de la domiciliu şi că nu a avut timp să se ocupe de evidenţa contabilă a societăţii din cauza problemelor de sănătate a soacrei sale. Inculpata a recunoscut că a desfăşurat relaţii comerciale cu cele două societăţi, precum şi faptul că nu a depus declaraţiile informative la Administraţia Finanţelor Publice Neamţ. Cu privire la suma de 144.367 RON încasată drept contravaloare a serviciilor prestate celor două societăţi, inculpata a declarat că a folosit-o pentru plata chiriei la punctul de lucru al societăţii.

Din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că soacra inculpatei a fost internată la Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, în perioada 29 iunie 2009 - 10 iulie 2009, iar anterior a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ, în perioada 15 iunie 2009 - 29 iunie 2009, nefiind internată timp de un an, aşa cum a susţinut inculpat şi soţul ei.

Raportat la materialul probatoriu administrat pe tot parcursul procesului penal instanţa de fond a reţinut că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în sensul că a omis să evidenţieze, în tot sau în parte, în actele contabile, a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Apărarea inculpatei, în sensul că nu a avut timp să întocmească evidenţa contabilă a societăţii, din cauza problemelor de sănătate a soacrei, nu a putut fi luată în considerare, având în vedere actele medicale depuse la dosar în dovedirea acestor apărări. De asemenea, faptul că nu a avut cunoştinţă de dizolvarea societăţii, s-a apreciat că nu are nicio relevanţă în cauză, neavând legătură cu obligaţia de a întocmi evidenţa contabilă, în condiţiile în care inculpata a recunoscut realitatea operaţiunilor comerciale desfăşurate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi inculpata P.C.

Apelul părţii civile a vizat modul de soluţionare al laturii civile a cauzei, reproşându-se faptul că instanţa de fond nu a instituit un sechestru asigurător şi asupra bunurilor aparţinând părţii responsabile civilmente SC A.M. SRL.

Apelul inculpatei P.C. a vizat netemeinicia sentinţei atacate sub aspectul greşitei soluţii de condamnare pronunţate în cauză.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpata-apelantă prin apărător a înţeles să critice şi soluţia de condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, apreciind că în cauză acestei fapte îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv intenţia infracţională, interesul şi scopul.

Astfel, apelanta a recunoscut că a omis să evidenţieze în actele contabile ale SC A.M. SRL Piatra-Neamţ venituri realizate în cuantum de 144.367 RON, însă această încălcare a legii a avut ca fundament îmbolnăvirea gravă a soacrei inculpatei, împrejurare care a generat efectuarea unor cheltuieli foarte mari pentru tratamentul acesteia, motiv pentru care a neglijat respectarea obligaţiilor ce derivau din calitatea sa de comerciant.

În consecinţă, a solicitat achitarea pentru infracţiunea dedusă judecăţii, în temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen anterior.

În secundar, s-au adus critici operaţiunilor de individualizare a pedepsei, pe care inculpata o consideră excesivă în ceea ce priveşte cuantumul, solicitând în consecinţă reducerea acesteia.

Prin Decizia penală nr. 195 din 3 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi inculpata P.C. şi obligate apelantele să plătească statului câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, curtea de apel a constatat că apelurile declarate în cauză sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente.

În primul rând s-a apreciat că starea de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.

Contrar criticilor invocate de apelanta inculpată, Curtea a constatat că probele administrate în cauză, prin conţinutul lor informativ au demonstrat în mod cert şi decisiv existenţa infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, fapta întrunind toate elementele constitutive cerute de lege.

În acord cu opinia primei instanţe, Curtea a apreciat că inculpata a acţionat cel puţin sub forma intenţiei indirecte, întrucât din moment ce a nesocotit cu ştiinţă dispoziţiile legii în sensul omisiunii evidenţierii în contabilitatea societăţii a sumei de 144.367 RON cu titlu de venituri izvorâte din operaţiuni comerciale (provenită de la SC B.S. Bacău şi SC A.S. SRL Piatra-Neamţ), care a fost ridicată de inculpată, chiar dacă nu a urmărit producerea consecinţelor juridice a faptei prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a prevăzut rezultatul acestei fapte acceptând producerea lui.

În consecinţă, Curtea a apreciat că susţinerile inculpatei apelante referitoare la situaţia excepţională de natură familială invocată (îmbolnăvirea gravă a soacrei sale), care în opinia acesteia au împiedicat-o să se ocupe de evidenţa contabilă a societăţii a cărei administrator este, nu pot constitui în niciun mod un element de natură a constata lipsa intenţiei infracţionale a inculpatei, întrucât evenimentul invocat nu reprezintă o cauză care să justifice neînregistrarea veniturilor în contabilitatea societăţii.

Criticile secundare aduse operaţiunilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatei apelante, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, reţinându-se că instanţa fond a procedat la o corectă corelare a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 din C. pen. anterior, determinând corespunzător gradul de pericol social al faptei deduse judecăţii şi consecinţele acesteia ceea ce a avut drept efect justa condamnare a inculpatei la pedeapsa închisorii.

De altfel, reducerea pedepsei principale ar fi posibilă doar prin eficientizarea sporită a efectelor circumstanţelor atenuante reţinute, însă în raport cu argumentele mai sus expuse, Curtea apreciază că nu se justifică modificarea cuantumului pedepsei.

În ceea ce priveşte apelul declarat de către partea civilă, Curtea a constatat că este, de asemenea, nefondat, având în vedere că partea responsabilă civilmente SC A.M. SRL Piatra-Neamţ a fost radiată. Prin urmare, SC A.M. SRL Piatra-Neamţ nu mai este titulară de drepturi şi obligaţii, astfel că cererea părţii civile de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor acestei societăţi a fost apreciată ca nefondată din moment ce nu poate fi trasă la răspundere civilă.

Împotriva deciziei penale, în termen legal, au declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Finanţelor publice Neamţ şi inculpata P.C.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 decembrie 2013 şi s-a stabilit termen de judecată a recursului la data de 2 mai 2014.

Recurenta parte civilă a depus motivele de recurs la data de 30 ianuarie 2014, cu respectarea termenului prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, cu privire la latura civilă, iar în rejudecare, instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile atât ale inculpatei cât şi ale părţii responsabile civilmente SC A.M. SRL Piatra-Neamţ, până la concurenţa sumei de 43.387 RON, actualizată la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc. fisc.

Partea civilă a învederat că, în mod greşit, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au avut în vedere cererea de constituire de parte civilă formulată în cauză, în cuprinsul căreia a cerut şi instituirea de măsuri asigurătorii.

Astfel, instituirea măsurilor asigurătorii este întemeiată pe existenţa condiţiilor de fapt, respectiv atitudinea infracţională a inculpatei care poate periclita sau îngreuna colectarea debitelor pentru care s-a constituit ca parte civilă, prin posibilitatea înstrăinării bunurilor proprietate personală şi ale părţii responsabile civilmente.

În drept, şi-a întemeiat recursul potrivit art. 385¹ şi urm. C. proc. pen. anterior.

Recurenta inculpată nu şi-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior, vor fi avute în vedere doar cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul inculpatei în susţinerea orală a motivelor de recurs, a solicitat achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. anterior invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 din C. proc. pen. anterior.

În cauză, recursurile formulate de inculpata P.C. şi de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Finanţelor Publice Neamţ împotriva Deciziei penale nr. 195 din 3 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală pentru cauze cu minori şi familie, au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 decembrie 2013 şi s-a stabilit termen de judecată a recursului la data de 2 mai 2014, după data intrării în vigoare a noului C. proc. pen.

Norma tranzitorie, respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, reglementează atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispoziţia legală anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte apreciază că este competentă să soluţioneze recursul fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Examinând recursurile declarate de inculpată şi partea civilă prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ din C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) din C. proc. pen. anterior, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod.

Decizia recurată a fost pronunţată la data de 3 decembrie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ din C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

În afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există şi o altă limitare, prevăzută de art. 385¹⁰ alin. (2¹) din C. proc. pen. anterior, potrivit căreia instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ din C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu excepţia cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) din C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpata nu a motivat recursul în termenul prevăzut de lege astfel că în ceea ce o priveşte va avea în vedere, astfel cum s-a evidenţiat anterior, doar cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în considerare din oficiu, respective cele prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 din C. proc. pen. anterior.

De altfel, criticile inculpatei impun o reevaluare a probatoriului şi a situaţiei de fapt, or, în recurs nu mai este posibilă cenzurarea situaţie de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate.

Pornind de la principiul, impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, instanţa de recurs nu poate cenzura situaţia de fapt.

În realitate, prin motivele de recurs nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de fond şi de cea de apel.

Ca atare, Înalta Curte constată că în motivarea recursului inculpata nu a invocat nerespectarea vreunei dispoziţii legale, aşa încât criticile sale nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) din C. proc. pen. anterior.

Examinând, din oficiu, recursul declarat de inculpată şi în raport cu prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

De la data comiterii faptei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei şi până la data judecării cauzei în recurs a intrat în vigoare noul C. pen. (Legea nr. 286/2009), succesiunea C. pen. anterior şi a noului C. pen. generând aşadar, o analiză a incidenţei dispoziţiilor privind aplicarea legii penale în timp.

Pentru o justă aplicare a legii penale în timp şi determinarea legii penale mai favorabile, în afara condiţiei privind succesiunea legilor penale între momentul comiterii faptei şi judecarea definitivă a cauzei, se impune verificarea în legile succesive a existenţei continuităţii incriminării (în sensul că legea nouă nu suprimă o incriminare sau nu restrânge sfera de incidenţă a unui anumit text, astfel încât fapta concretă să nu mai întrunească condiţiile impuse de acesta), a condiţiilor de tragere la răspundere penală şi a regimului sancţionator.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu au fost modificate prin intrarea în vigoare a noului C. pen. sub aspectul condiţiilor de incriminare, de tragere la răspundere penală sau cu privire la limitele de pedeapsă.

Totodată, observă că circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. anterior, nu mai au corespondent în art. 75 C. pen., astfel că potrivit C. pen. în vigoare la momentul judecării recursului circumstanţele atenuante nu ar mai putea fi reţinute în favoarea inculpatei.

În ceea ce priveşte măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969, Înalta Curte constată că nu se mai regăseşte printre modalităţile de executare a pedepsei potrivit C. pen. în vigoare la momentul judecării recursului.

Văzând considerentele mai sus expuse, legea penală mai favorabilă pentru inculpata P.C. rămâne C. pen. anterior.

În consecinţă, constatând că recurenta inculpată nu şi-a motivat în termen recursul, nerespectând condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, precum şi faptul că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (3), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpata P.C.

Cât priveşte recursul părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ se observă că aceasta şi-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, criticând hotărârile pronunţate în fond şi apel sub aspectul omisiunii instanţelor de a lua măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale părţii responsabile civilmente, SC A.M. SRL.

Examinând actele dosarului prin prisma criticii formulate de partea civilă, Înalta Curte constată că prin încheierea din 11 octombrie 2012 instanţa de fond a admis cererea părţii civile şi a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a SC A.M. SRL Piatra-Neamţ.

Ulterior, prin încheierea din 6 decembrie 2012 aceeaşi instanţă a dispus scoaterea din cauză a părţii responsabile civilmente, faţă de împrejurarea că din actele depuse la dosar de inculpată, respectiv Sentinţa civilă nr. 180 din 2 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Neamţ, rezulta că SC A.M. SRL Piatra-Neamţ a fost radiată.

Prin urmare, cu prilejul soluţionării laturii civile a cauzei instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă şi a obligat inculpata, la plata sumei de 43.387,28 RON reprezentând T.V.A. şi a accesoriilor fiscale calculate până la data de 9 martie 2011, aferente debitului.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 12 martie 2012 dată în Dosarul nr. 196/P/2011 asupra apartamentului cu 4 camere şi dependinţe, în suprafaţă de 98,93 mp, situat în Piatra-Neamţ aparţinând inculpatei, până la concurenţa sumei de 43.387,28 RON şi a extins efectele sechestrului şi cu privire la accesoriile fiscale datorate de inculpată, până la achitarea debitului.

Faţă de împrejurarea că recurenta parte civilă nu şi-a încadrat critica, vizând greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385 din C. proc. pen. anterior, Înalta Curte o va examina prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 pct. 17 din C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte constată că, în mod corect au procedat instanţele de fond şi de apel când au apreciat că, nu se mai putea angaja răspunderea SC A.M. SRL pentru fapte ilicite ale inculpatei, câtă vreme societatea era radiată.

Ca o consecinţă a soluţiei dispuse cu privire la latura civilă şi corespunzător modului de soluţionare a acţiunii civile, instanţa de fond s-a pronunţat asupra instituirii sechestrului asigurător exclusiv asupra bunurilor inculpatei.

Având în vedere că SC A.M. SRL nu a avut calitate de parte responsabilă civilmente şi nu a fost angajată răspunderea sa pentru faptele ilicite ale inculpatei, nu se impunea instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestei societăţi.

Prin urmare, apreciază ca nefondat recursul părţii civile.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, constată ca fiind temeinică şi legală decizia atacată, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P.C. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Finanţelor Publice Neamţ împotriva Deciziei penale nr. 195 din data de 3 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei şi, de asemenea, pe recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata P.C. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Finanţelor Publice Neamţ

Împotriva Deciziei penale nr. 195 din data de 3 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2014,

Procesat de GGC - AS

← ICCJ. Decizia nr. 2018/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 2029/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 2021/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2021/2014. Penal