ICCJ. Decizia nr. 2049/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Tâlhărie (art.211 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2049/2014
Dosar nr. 705/98/2013
Şedinţa publică din 18 iunie 2014
Deliberând asupra recursului declarat de inculpat constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 164/F din 10 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul T.S. (recidivist post condamnatoriu) din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. anterior cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul T.S. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. anterior pentru constituire a unui grup infracţional organizat.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru infracţiunea de trafic de persoane.
În baza art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru instigare la fals în înscrisuri oficiale.
În baza art. 25 raportat la art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru instigare la uz de fals.
În baza art. 33 - 34 C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpatul T.S. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. anterior, a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 237 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Ialomiţa definitivă prin Decizia penală nr. 578/A din 10 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul T.S. având de executat pedeapsa de 12 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 15 iulie 2011 la 10 ianuarie 2012.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. anterior.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 37 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul T.M. (recidivist postcondamnatoriu, aflat în prezent în Penitenciarul Slobozia) la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru constituire a unui grup infracţional organizat.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru infracţiunea de trafic de persoane.
În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru infracţiunea de trafic de minori.
În baza art. 33 - 34 C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpatul T.M. să execute pedeapsa de 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
În baza art. 61 C. pen. anterior, s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 147 din 11 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, definitivă prin Decizia penală nr. 417 din 22 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul T.M. având de executat pedeapsa de 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză şi în baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 18 iunie 2010 la 14 decembrie 2010.
În baza art. 348 C. proc. pen. anterior, s-a dispus anularea cărţii de identitate serie R.D. nr. X.
S-a luat act că partea vătămată F.M.A. nu s-a constituit ca parte civilă în cauză.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 20.000 euro către partea civilă M.P.N., 400.000.000 lei către partea civilă R.M. şi 2.000 euro către partea civilă S.I. cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 8.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariile avocaţi oficiu de câte 300 lei pentru inculpaţi, avansaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul avocat oficiu în sumă de 600 lei pentru părţile vătămate a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ceea ce le priveşte pe părţile vătămate F.M.A. şi M.P.N., judecătorul fondului a reţinut că acestea domiciliază în oraşul Cernavodă, judeţul Constanţa, persoane cu o situaţie materială precară şi care din toamna anului 2009 - 6 septembrie 2009 practicau prostituţia în zona podului feroviar şi rutier din zonă (km. 160) al autostrăzii Bucureşti - Constanţa.
În jurul orelor 18:00 - 18:30, în locul unde cele două părţi vătămate acostau conducători auto în vederea întreţinerii de raporturi sexuale cu aceştia din urmă, în schimbul unor sume de bani, a oprit un autoturism O.A. de culoare gri argintiu înmatriculat în Spania, autoturism condus de o persoană rămasă necunoscută şi în care se mai aflau inculpaţii T.M., în dreapta şoferului, iar pe bancheta din spate inculpaţii T.I. şi T.S.
Astfel, inculpatul T.S. i-a propus părţii vătămate F.M.A. să întreţină cu el raporturi sexuale în schimbul sumei de 50 lei, partea vătămată refuzând propunerea inculpatului, iar în momentul în care partea vătămată a încercat să se îndepărteze de autoturism, inculpatul T.S. a agresat-o trăgând-o de bluza cu care era îmbrăcată, iar inculpatul T.I. care se afla în afara autoturismului, a împins-o în interiorul acestuia, imobilizând-o pe perna din spate a vehiculului, lovind-o cu pumnii.
În acelaşi timp, inculpatul T.M. a lovit-o cu pumnii pe cealaltă parte vătămată M.P.N., introducând-o forţat în vehicul, în locul aflat între scaunul din dreapta şoferului (pe care de altfel stătea inculpatul T.M.) şi bordul autoturismului, după care şoferul a pornit vehiculul şi s-au îndreptat în direcţia Feteşti.
În drum spre municipiul Feteşti, şoferul a oprit, la indicaţia inculpatului T.I., care a scos-o din autoturism pe partea vătămată F.M.A., s-au îndepărtat de autostradă ajungând pe câmp, acolo unde i-a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele, fără motiv părţii vătămate menţionate mai sus, iar după încetarea agresiunilor fizice la care aceasta a fost supusă, a urcat din nou în autoturism, împreună cu inculpatul, însă, de data aceasta inculpatul T.I. a aşezat-o pe partea vătămată jos pe podeaua autoturismului în spaţiul existent între scaunul şoferului şi bancheta din spate, autoturismul continuând drumul până în municipiul Feteşti, ajungând în faţa locuinţei inculpaţilor T.I. şi T.M.
Acolo cele două părţi vătămate au văzut-o, pentru prima oară, pe inculpata P.G., care la cererea inculpatului T.I., i-a dat acestuia o sumă de bani şi după ce au alimentat cu combustibil autoturismul la o staţie PECO din Feteşti, prevăzută şi cu spălătorie auto, şi-au continuat drumul până în municipiul Bucureşti.
În drum spre Bucureşti, inculpatul T.I. a permis părţii vătămate F.M.A. să se aşeze pe bancheta din spatele autoturismului, lângă el, în timp ce partea vătămată M.P.N. a continuat să stea în poziţia iniţială: în spaţiul situat între scaunul din dreapta şoferului şi bord.
Până să ajungă la Bucureşti, inculpatul T.I. a agresat-o pe partea vătămată F.M.A. trăgând-o cu un patent de nări, smulgându-i şi unghiile de la mâini, luându-i totodată cele două telefoane mobile pe care le avea asupra sa şi suma de 120 lei.
În aceleaşi împrejurări, inculpatul T.M. şi-a însuşit, fără drept, telefonul mobil al părţii vătămate M.P.N. şi cu toate că ambele părţi vătămate au insistat să afle unde sunt duse la Bucureşti, niciunul dintre ocupanţii vehiculului nu le-au dat un răspuns pertinent.
În toată această perioadă de timp (a şederii părţilor vătămate în Bucureşti), în repetate rânduri, inculpatul T.I., în prezenţa inculpaţilor T.M. şi T.S., le-a făcut cunoscut celor două părţi vătămate că le vor duce în Spania "la produs", inculpatul T.S. aprobând verbal cele spuse de inculpatul T.I., părţile vătămate înţelegând prin aceasta că vor fi trimise în Spania să se prostitueze în folosul celor trei inculpaţi.
Întrucât părţile vătămate au refuzat categoric să dea curs propunerilor celor trei inculpaţi, aceştia le-au agresat fizic, în repetate rânduri, pe cele două părţi vătămate, agresiuni urmate de întreţinerea de raporturi şi relaţii sexuale orale cu inculpaţi T.I. şi T.S., fără acordul părţilor vătămate.
În realizarea intenţiei de a le transporta în Spania pentru practicarea prostituţiei, T.I.Z. le-a indicat telefonic inculpatului T.I. şi T.S. să ia legătura cu un conducător auto de la o firmă de transport, în persoana lui N.I.
Acesta a venit în locaţia unde se aflau cele două părţi vătămate şi în prezenţa acestora a arătat că pe partea vătămată F.M.A. o poate scoate din ţară, dar că nu garantează pentru partea vătămată M.P.N.
Pentru serviciul pe care urma să-l presteze, N.I. a primit de la inculpatul T.I. suma de 100 euro.
După o discuţie purtată la telefon între inculpaţii T.I. şi T.S. cu P.G., aceasta a venit la Bucureşti în locuinţa numitei O.E., fiind însoţită de I.C. şi partea vătămată S.I.
Pentru a le convinge să meargă în Spania unde să practice relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi contra unor sume de bani, partea vătămată F.M.A., M.P.N. şi S.I. au fost supuse la agresiuni fizice de către cei doi inculpaţi.
În ziua în care partea vătămată S.I. a venit la Bucureşti, la locaţia unde se aflau inculpaţii T.I., T.S. şi T.M., aceasta a fost bătută de către primi doi inculpaţi menţionaţi mai sus, agresiuni fizice la care au fost supuse şi părţile vătămate F.M.A. şi M.P.N., motivul fiind acela de a le determina pe aceste trei părţi vătămate să accepte să plece în Spania să se prostitueze în folosul inculpaţilor.
După încetarea agresiunilor la care au fost supuse cele trei părţi vătămate inculpatul T.I., folosind un ton răstit, le-a cerut părţilor vătămate M.P.N. şi S.I. să se dezbrace complet, acestea conformându-se cererii inculpatului. În atare împrejurări inculpatul T.I. le-a obligat pe cele două părţi vătămate menţionate mai sus la perversiuni sexuale (cunilingus), conduită pe care părţile vătămate n-au putut-o refuza, dat fiind faptul că inculpatul T.I. a avut faţă de ele un comportament extrem de agresiv, toate acestea petrecându-se în prezenţa părţii vătămate F.M.A. şi a celorlalte persoane existente în cameră la acea dată (inculpaţii T.S., T.M., P.G. şi învinuitele I.C. şi O.E.).
După toate acestea în zilele ce au urmat, în urma unei discuţii telefonice purtate de inculpaţii T.I. şi T.S. cu învinuitul T.I.Z. aflat în Spania, cei doi inculpaţi au hotărât să le transporte pe părţile vătămate F.M.A., M.P.N. şi S.I. în oraşul Budeşti, jud. Călăraşi localitate în care îşi are domiciliul învinuita P.M., mama inculpatei P.G., motivat de faptul că numita T.C.G., fiica învinuitului T.I.Z. n-a mai fost de acord ca aceştia să locuiască în casa tatălui său.
Drept urmare, cu autoturismul O. menţionat în alineatele de mai sus, autoturism condus de inculpatul T.I., acesta le-a transportat pe cele trei părţi vătămate menţionate mai sus, pe inculpaţii T.S. şi P.G., precum şi pe învinuitele O.E. şi I.C. la locuinţa învinuitei P.M., acolo unde cu toţii au stat cel mai probabil două nopţi, învinuita P.M. oferindu-le tuturor celor ce o vizitaseră în acele momente, cazare şi masă.
În vederea exploatării sexuale a părţii vătămate M.P.N., inculpaţii T.I. şi T.S. au transportat-o pe aceasta la Bucureşti la locuinţa numitei O.E. şi întrucât pentru a o transporta pe aceasta în Spania era nevoie de documente de identitate, aceiaşi inculpaţi au transportat-o pe partea vătămată M.P.N. la un centru foto unde i-au făcut părţii vătămate fotografii, contra sumei de 200 euro pe care inculpatul T.I. i-a dat unui bărbat necunoscut.
De menţionat este faptul că cele două părţi vătămate M.P.N. şi F.M.A. nu aveau acte de identitate asupra lor.
De asemenea, în jurul datei de 18 septembrie 2009, inculpaţii T.I. şi T.S. i-au dat părţii vătămate M.P.N. o carte de identitate cu fotografia şi datele de identificare ale numitei D.G.A., obligând-o să reţină toate datele aflate pe acesta şi aplicându-i corecţii fizice pentru ca partea vătămată nu reuşea să memoreze aceste date.
S-a stabilit ca dată de plecare în Spania sfârşitul lunii septembrie 2009, motiv pentru care părţile vătămate M.P.N. şi S.I. au fost readuse de cei doi inculpaţi în locuinţa lui T.I. din Feteşti, unde au cunoscut-o pe S.T.
Părţile vătămate menţionate mai sus au fost supuse la agresiuni fizice şi obligate să întreţină relaţii sexuale orale cu inculpatul T.I.
În realizarea scopului de a le transporta în Spania, inculpatul T.I., T.S. şi P.G. s-au deplasat împreună cu partea vătămată F.M.A. cu autoturismul condus de inculpatul T.I. la sediul firmei E., întâlnindu-se acolo cu N.I., conducător auto la această firmă, cei trei intenţionând să o scoată fraudulos din ţară pe această parte vătămată şi de a o transporta alături de inculpata P.G. în Spania în scopul exploatării sexuale a acesteia.
Partea vătămată F.M.A. împreună cu inculpata P.G. s-au urcat în autocarul condus de N.I., iar inculpaţii T.I. şi T.S. s-au deplasat cu autoturismul O. în spatele autocarului până la graniţa cu Ungaria.
Conform celor declarate de partea vătămată menţionată în alineatul de mai sus, inculpata P.G. i-a dat să bea un lichid dintr-o sticlă după care a adormit, iar când s-a trezit era deja în Ungaria, fapt care s-ar fi petrecut şi la ajungerea autocarului în Franţa, acolo unde sub influenţa lichidului băut, până să adoarmă ar fi fost dusă de învinuitul N.I. în compartimentul de bagaje, acolo stând aproximativ două ore, fiind scoasă de acelaşi învinuit după trecerea acestui interval de timp.
Când inculpata P.G. şi partea vătămată F.M.A. au ajuns la Madrid, acolo au fost aşteptate de învinuita T.A.M. şi de numita L.M.A. acestea conducându-le pe partea vătămată şi pe inculpată într-un apartament de bloc, la parter acolo unde locuiau numita B.G. (o rudă a familiei inculpaţilor T.) împreună cu fiul său în vârstă de 12 ani.
În acel apartament, partea vătămată F.M.A. a stat o perioadă scurtă de timp, de câteva ore, după care alături de inculpata P.G., de învinuita T.A.M. şi de numita L.M.A. au plecat în oraş ajungând în cartierul Grand Via pe str. Monterro, acolo unde partea vătămată a aflat de la învinuita T.A.M. că va practica prostituţia, atrăgând bărbaţi în scopul întreţinerii de raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani, (menţionându-i şi sumele de bani pe care trebuia să le pretindă), raporturi sexuale ce urmau să aibă loc într-un apartament prezentat părţii vătămate de aceeaşi învinuită şi situat pe aceeaşi stradă.
În acele condiţii, partea vătămată F.M.A. a practicat prostituţia fiind supravegheată de inculpata P.G., care se prostitua şi ea alături de numita L.M.A. (aceasta din urmă în folosul inculpatului T.S.) şi învinuita T.A.M. (aceasta fără să practice prostituţia), inculpata P.G. fiind persoana care şi-a însuşit întreaga sumă de bani primită de partea vătămată în schimbul raporturilor sexuale întreţinute în acea perioadă de timp, sumă de bani ce a ajuns la inculpatul T.I. prin transferuri repetate prin intermediul serviciului W.U.
Pentru a o transporta în Spania şi pe partea vătămată M.P.N. în scopul practicării prostituţiei, inculpaţii au dus-o pe aceasta în Bucureşti.
Aici, inculpatul T.S. i-a dat suma de 100 euro şi o carte de identitate cu datele de stare civilă ale numitei D.G.A..
Din suma de 100 euro, partea vătămată trebuia să-şi procure un bilet de autocar pentru Spania.
Partea vătămată a fost însoţită în autocar de inculpatul T.S. care pentru tot drumul a obligat-o să memoreze datele aflate pe cartea de identitate.
În vama Nădlac, cu ocazia controlului vamal s-a descoperit că actul de identitate prezentat de partea vătămată M.P.N. este fals, motiv pentru care i s-a interzis continuarea călătoriei, fiind pusă la dispoziţia autorităţilor judiciare, iar inculpatul T.S. şi-a continuat drumul în Spania.
Ajunsă în Spania, partea vătămată F.M.A. a practicat prostituţia, iar la o lună de la sosirea acesteia în Spania au venit şi inculpaţii T.I. şi T.S.
Inculpatul T.I. a închiriat un apartament în care au fost duse partea vătămată F.M.A., inculpata P.G. şi T.A.M., partea vătămată continuând să întreţină relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi de la care primea sume de bani pe care le dădea inculpatului T.I.
Nemulţumit de faptul că partea vătămată nu obţinea destui bani din practicarea prostituţiei, în repetate rânduri aceasta a fost bătută de inculpatul T.I. şi obligată să sustragă bunuri şi bani din magazin şi de la clienţi.
Din această cauză a fost reţinută de autorităţile spaniole în mai multe rânduri, dar niciodată nu a declarat poliţiei spaniole că este o victimă a traficului de fiinţe umane.
Motivul pentru care nu a spus adevărul autorităţilor spaniole a fost acela că a cunoscut-o pe partea vătămată M.M.F. care a practicat şi ea prostituţia în folosul inculpatului T.I. şi care i-a relatat că l-a denunţat autorităţilor pe acesta, dar, nu s-a luat nicio măsură, în schimb inculpatul T.I. i-a aplicat acesteia o corecţie fizică şi de teamă partea vătămată F.M.A. a preferat să tacă.
În jurul datei de 24 noiembrie 2010, partea vătămată F.M.A. a fost oprită de către poliţia spaniolă şi legitimată prilej cu care a făcut cunoscut că actul său de identitate se află în apartamentul în care locuia împreună cu inculpata P.G.
Aşa fiind, partea vătămată a fost condusă de poliţie la apartamentul în cauză şi la solicitarea poliţiei, inculpata P.G. le-a prezentat acestora actul de identitate al părţii vătămate F.M.A., după care lucrătorul de poliţie a plecat.
A doua zi, profitând de neatenţia inculpatei P.G., partea vătămată F.M.A. a luat din sertarul unui dulap aflat în apartament, cartea sa de identitate şi a fugit din apartament, a rămas o noapte la un hotel, iar în data de 27 noiembrie 2010 amanetându-şi două inele de aur şi-a cumpărat bilet de avion ajungând în România în aceeaşi zi.
La revenirea în România, inculpata P.G. a apelat-o în repetate rânduri pe mama părţii vătămate F.M.A. pretinzând că este o prietenă a acesteia din Spania, pe nume M. şi interesându-se dacă partea vătămată a ajuns acasă, aceasta din urmă recunoscând în telefonul mamei sale numărul de telefon al inculpatei P.G.
În căutarea unor persoane care să fie exploatate sexual în Spania, inculpaţii T.I. şi T.S. au cunoscut-o pe partea vătămată S.I. prin intermediul numitei I.C. care o cunoştea pe aceasta ca pe o persoană cu o situaţie materială precară, având doi copii minori spre creştere şi educare, astfel că profitând de starea de vulnerabilitate psiho-socială a acesteia au determinat-o să accepte cele propuse.
I.C. s-a deplasat în localitatea de domiciliu a părţii vătămate - Horodnicu de Sus, judeţul Suceava cu scopul de a o determina pe aceasta să accepte căsătoria cu inculpatul T.I.
În discuţiile purtate între cele două, I.C. i-a vorbit părţii vătămate S.I. de un băiat din Feteşti care se numeşte "F." (în realitate inculpatul T.I.) care doreşte să o cunoască pe partea vătămată, în vederea perfectării căsătoriei.
Partea vătămată a acceptat, motiv pentru care I.C. i-a contactat telefonic pe inculpatul T.I. şi T.S., stabilindu-se ca toţi să se întâlnească în localitatea Rădăuţi.
Inculpatul T.I. şi T.S. s-au deplasat cu autoturismul O. condus de inculpatul T.I. la Rădăuţi şi s-a întâlnit cu I.C. şi partea vătămată S.I. în zona gării din Rădăuţi.
Inculpatul T.I. i-a propus părţii vătămate să urce în automobilul cu care venise spunându-i că vor să meargă să savureze o prăjitură.
Văzând înfăţişarea celor din inculpaţi, la început partea vătămată a refuzat, dar la insistenţele acestora şi ale numitei I.C. s-a urcat în autoturism moment în care inculpatul T.I. a blocat uşile maşinii mergând în continuare până la Bucureşti, deşi partea vătămată le-a spus că îi este rău şi are senzaţie de vomă, totuşi nu s-au oprit în drum.
Ajunşi în Bucureşti la locuinţa numitei O.E., partea vătămată S.I. le-a cunoscut pe celelalte două părţi vătămate M.P.N. şi F.M.A. şi pe inculpata P.G.
În această locaţie, inculpatului T.I. le-a lovit cu un băţ în zona capului pentru a le determina să accepte exploatarea lor sexuală în Spania.
Din cauza tratamentului la care a fost supusă, partea vătămată S.I. a fost nevoită să întreţină raporturi şi relaţii sexuale cu inculpaţii T.I. şi T.S., actele sexuale având loc în baia locaţiei în care se afla partea vătămată în acele momente, pe bărbatul necunoscut refuzându-l, cei trei inculpaţi şi învinuita O.E. aplicându-i din nou corecţii fizice din acest motiv.
Agresiunile nu au încetat nici după finalizarea actelor sexuale pe care le-a întreţinut fără voia sa partea vătămată, astfel că folosind din nou violenţe fizice şi psihice, inculpatul T.I. le-a obligat pe părţile vătămate S.I. şi M.P.N. să întreţină raporturi sexuale orale, fapt care s-a petrecut tot în locaţia în care se aflau aceştia şi sub imperiul ameninţărilor proferate de inculpaţi asupra celor două părţi vătămate.
Urmare agresiunilor fizice la care au fost supuse, în cele din urmă inculpaţii au reuşit să le determine pe părţile vătămate să fie de acord cu plecarea în Spania în scopul practicării prostituţiei sub supravegherea inculpatei P.G.
Partea vătămată S.I. a fost transportată de inculpatul T.I., cu autoturismul său, în comuna Budeşti, judeţul Călăraşi în locuinţa numitei P.M.. Această parte vătămată a fost însoţită de P.G. şi părţile vătămate F.M.A. şi M.P.N., O.E. şi I.C..
Partea vătămată S.I. o rugat-o pe P.M. să o ajute să nu fie transportată în Spania, P.M. a înştiinţat pe inculpatul T.I., dar fără rezultat.
A doua zi, după ajungerea la Budeşti, inculpata P.G. însoţită de inculpaţii T.S. şi T.I. au plecat cu acelaşi autoturism, precum şi cu partea vătămată F.M.A. spre a perfecta falsificarea documentului de identitate al acesteia din urmă şi plecarea sa alături de inculpata P.G. în Spania în scopul exploatării sexuale a acestei părţi vătămate, iar după finalizarea acestor activităţi infracţionale, inculpaţii T.S. şi T.I. au revenit la Budeşti şi de acolo le-au luat pe părţile vătămate S.I., M.P.N. şi pe învinuita I.C., ajungând cu toţii la Feteşti la locuinţa inculpatului T.I.
Acolo au stat cu toţii timp de 3 - 4 zile, perioadă în care partea vătămată S.I. i-a cunoscut pe învinuiţii T.C. şi pe concubina sa, S.T. În această perioadă de timp, partea vătămată menţionată mai sus a fost ameninţată cu un pistol de către inculpatul T.I. care a tras câteva focuri cu acel pistol prin curte obligând-o, prin ameninţarea cu pistolul, să întreţină raporturi şi relaţii sexuale cu ambii inculpaţi (T.I. şi T.S. s.n.), în timp ce învinuita S.T., la îndemnurile inculpatului T.I., a insistat în a o convinge pe partea vătămată să meargă în Spania cu acesta din urmă în vederea practicării prostituţiei şi pentru că refuza constant acest lucru, inculpatul T.I. a bătut-o pe partea vătămată cu un scaun, determinând-o pe aceasta să înceteze cu refuzurile.
După plecarea inculpatului T.S. cu partea vătămată M.P.N. de la Feteşti către Spania, inculpatul T.I. a dus-o pe partea vătămată S.I. la locuinţa inculpatului T.M., situată tot în municipiul Feteşti şi de acolo, inculpaţii T.M. şi T.I., după o scurtă perioadă de şedere au transportat-o pe aceeaşi parte vătămată de la Feteşti la Medgidia la locuinţa învinuitei T.F.G. care locuia însoţită de concubinul ei, martorul S.C.
În locuinţa din Medgidia a surorii inculpaţilor T.M. şi T.I., sub presiunea ameninţărilor şi loviturilor primite de la inculpatul T.I. şi sora acestuia, partea vătămată a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu doi bărbaţi în schimbul unor sume de bani.
După aproximativ 3 - 4 zile de şedere în locuinţa învinuitei T.F.G., partea vătămată S.I. a fost transportată de la Medgidia la Feteşti cu autoturismul O. aparţinând inculpatului T.I. şi condus de o persoană rămasă neidentificată, fiind însoţită pe tot parcursul deplasării de învinuiţii T.C., S.T. şi T.A.M..
Scopul revenirii părţii vătămate la Feteşti a constat în aceea că inculpatul T.I. revenise acasă din Spania pentru a face demersurile necesare în a o transporta pe partea vătămată în Spania, în vederea exploatării acesteia astfel că, ajunsă în locuinţa inculpatului sus-menţionat, partea vătămată îl întâlneşte pe acesta însoţit de o altă parte vătămată - M.M.F.
Spre a o determina să accepte plecarea în Spania, în scopul exploatării ei sexuale, inculpatul T.I. a agresat-o fizic pe partea vătămată S.I., aceasta din urmă aflând de la cealaltă parte vătămată menţionată mai sus că şi ea s-a prostituat în Spania pentru inculpatul T.I. şi că dacă va ajunge şi ea în Spania s-ar putea să nu se mai întoarcă de acolo.
În atare împrejurări, la rugăminţile părţii vătămate S.I., învinuitul T.C. i-a dat acesteia suma de 50 RON, sumă cu care partea vătămată şi-a cumpărat un bilet de tren până la Suceava, iar la plecare învinuita I.C. a atenţionat-o să aibă grijă ce spune dacă va fi audiată de poliţie.
O altă victimă a activităţii infracţionale a inculpatului T.M. este partea vătămată R.M. (minoră la data faptelor).
Aceasta îşi are domiciliul în comuna Scorţoasa, judeţul Buzău, dar părinţii acesteia aveau o locuinţă în Medgidia, judeţul Constanţa.
În cursul lunii septembrie 2008, partea vătămată R.M. se întorcea cu trenul din Medgidia spre comuna de domiciliu, ocazie cu care l-a cunoscut pe martorul S.N. domiciliat în Feteşti, judeţul Ialomiţa.
Au făcut schimb de numere de telefon şi în urma discuţiilor telefonice au stabilit ca să se întâlnească în gara din municipiul Buzău, martorul propunându-i să devină nevasta lui, insistând ca R.M. să se deplaseze la Feteşti pentru a-i cunoaşte familia, partea vătămată conformându-se rugăminţilor martorului.
La Feteşti, partea vătămată a cunoscut familia lui S.N. şi după o săptămână s-au deplasat împreună în localitatea de domiciliu a părţii vătămate de unde aceasta şi-a luat bagajele personale şi le-a dus la Feteşti, ocazie cu care martorul S.N. a cunoscut familia părţii vătămate.
Partea vătămată şi S.N. s-au întors la Feteşti şi în zilele ce au urmat au mers împreună la Spitalul Feteşti unde se afla internată mama martorului pentru a-i duce de mâncare.
Într-una din zile, în faţa spitalului cei doi s-au întâlnit cu inculpatul T.M. şi cu numitul A.M. (fost S.M.).
Martorul S.N. le-a prezentat-o celor doi pe partea vătămată R.M. ca fiind "soţia lui".
A doua zi, partea vătămată R.M. a mers singură la spital să-i ducă de mâncare mamei concubinului său şi s-a întâlnit, în timp ce aştepta o cursă locală, cu inculpatul T.M. care i-a adresat complimente şi i-a spus totodată că actualul ei concubin, este un fost puşcăriaş, că a mai fost însurat şi are un copil, toate acestea cu scopul de a o determina să rupă relaţia cu S.N. şi să accepte o relaţie cu el.
Întrucât R.M. era supusă agresiunilor fizice din partea martorului S.N., care consuma băuturi alcoolice, partea vătămată s-a hotărât să-l părăsească cu scopul de a se duce la locuinţa părinţilor săi.
Partea vătămată R.M. a reuşit să fugă de la martor şi ajunsă în dreptul spitalului vechi din Feteşti i-a văzut într-un grup pe inculpatul T.I. şi pe A.M.
Acesta a ajuns-o din urmă pe partea vătămată, a tras-o de păr şi a dus-o într-o clădire abandonată din zona aceea, unde a lovit-o cu pumnii şi a obligat-o să întreţină raporturi sexuale cu el contra voinţei ei.
A condus-o la locuinţa sa din Feteşti, unde partea vătămată R.M. a cunoscut-o pe mama, Z.G. şi soţia sa, A.T.M., ocazie cu care partea vătămată a aflat că va fi dusă împreună cu martora A.T.M. în Spania în vederea practicării prostituţiei.
În aceeaşi seară, partea vătămată a fost dusă de A.M. într-o locaţie pe malul braţului Borcea unde mai mulţi bărbaţi păzeau utilaje grele, cu scopul de a întreţine raporturi sexuale cu aceştia, lucru care nu s-a întâmplat deoarece aceştia au refuzat fiindcă în acea noapte trebuia să aibă loc un control.
Unul dintre aceşti bărbaţi a fost recunoscut de partea vătămată în persoana martorului D.M.
S-au întors la locuinţa martorei A.T.M. şi a doua zi împreună cu soţul acesteia şi partea vătămată s-au deplasat la o agenţie de voiaj din Feteşti pentru a cumpăra două bilete de autocar pentru martoră şi partea vătămată, dar nu au avut bani suficienţi.
Din acest motiv, A.M. a mers cu partea vătămată R.M. în zona spitalului vechi din Feteşti pentru a găsi un bărbat dispus să întreţină raporturi sexuale cu partea vătămată contra unei sume de bani necesari achiziţionării de bilete.
Ajunşi în zona spitalului vechi, învinuitul şi partea vătămată R.M. l-au întâlnit pe inculpatul T.M., care întrebând-o pe partea vătămată ce se întâmplă cu ea şi pentru că aceasta nu a dat curs cererii învinuitului, constând în aceea că, în cazul în care va fi întrebată de inculpatul T.M. să-i răspundă că este soţia lui, învinuitul A.M. o loveşte cu pumnul pe partea vătămată, după care a plecat de la locul incidentului, lăsând-o pe partea vătămată în compania inculpatului T.M.
În acele împrejurări, folosindu-şi forţa fizică, inculpatul T.M. a condus-o pe partea vătămată R.M. la locuinţa sa din Feteşti aflată în aceeaşi curte cu cea a fratelui său învinuitul T.C. (în locuinţa acestuia din urmă avându-şi domiciliul şi inculpatul T.I.), aici partea vătămată cunoscându-l pe acesta din urmă, cât şi pe concubina sa - învinuita S.T..
În timp ce se afla în locuinţa inculpatului T.M., partea vătămată R.M. a auzit o discuţie dintre inculpatul T.M. şi o soră de a sa, în sensul că inculpatul o va apela în Spania pe o altă soră de a lor ca să îi trimită bani pentru transportul în acea ţară, al lui şi al părţii vătămate R.M., în scopul exploatării sexuale a acesteia din urmă.
În jurul orelor 21:30 - 22:00 ale zilei în care partea vătămată a ajuns la locuinţa inculpatului T.M., urmare sesizării formulate de martorul S.N. cu privire la dispariţia concubinei sale şi a sechestrării acesteia de către inculpatul T.M., acesta (martorul S.N.), aflase de la vărul său -martorul P.C., că partea vătămată R.M. se află la locuinţa inculpatului T.M., fapt constatat de martorul P.C. cu prilejul unei vizite făcute în aceeaşi zi inculpatului T.M., astfel că, un echipaj de poliţie s-a deplasat la locuinţa acestui inculpat cu scopul de a verifica veridicitatea afirmaţiilor martorului S.N..
Inculpatul T.M., la întrebarea poliţistului ce conducea echipajul, dacă partea vătămată R.M. se află la ei acasă, a negat acest fapt şi în acele momente partea vătămată a ieşit din casă fiind văzută de echipajul de poliţie.
Apoi, partea vătămată a fost întrebată dacă stă de bunăvoie acolo, însă aceasta a refuzat să răspundă de frica inculpatului T.M., care o imobilizase, strângând-o cu mâna sa stângă de mâna dreaptă a părţii vătămate.
Văzând că partea vătămată nu răspunde, lucrătorul de poliţie a întrebat-o dacă doreşte să vorbească cu concubinul ei, S.N., care se afla în acele momente în vehiculul tip dubă cu care venise echipajul de poliţie, iar la răspunsul afirmativ al părţii vătămate, inculpatul T.M. a scos cu mâna dreaptă un cater din buzunarul drept al pantalonilor săi cu intenţia de a o tăia pe faţă pe partea vătămată, fapt observat de unul din jandarmii din echipaj şi care l-a împiedicat pe inculpat să comită gestul pe care intenţiona să-l facă, prin pulverizarea de spray cu efect lacrimogen în zona feţei inculpatului.
Chiar în acel moment, a intervenit martorul S.N. care a prins-o de mâna liberă pe partea vătămată R.M. şi a ajutat-o să urce, în acest fel, în duba în care se afla şi el, după care inculpatul T.M. a tăiat cu caterul geaca pe care o purta şeful echipajului de poliţie în acea seară, motiv pentru care împotriva inculpatului s-a acţionat din nou cu gaz lacrimogen şi în cele din urmă chiar prin folosirea armamentului din dotare, prin focuri de avertisment, aspecte care au dus la aplanarea conflictului, partea vătămată fiind apoi condusă la Poliţia Municipiului Feteşti unde a declarat tot ceea ce i s-a întâmplat.
Inculpatul T.S. a fost audiat la urmărirea penală, prilej cu care nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa; a precizat că nu o cunoaşte pe D.G.A., a locuit efectiv la adresa din cartea de identitate - Feteşti, str. I.J., nr. 2, doar o lună de zile, perioadă în care în aceeaşi locuinţă s-a aflat şi fratele său inculpatul T.M., împreună cu familia sa; nu le cunoaşte pe părţile vătămate S.I., F.M.A., M.P.N.; nu poate explica cum în lista biletelor de autocar al firmei E. emis la data de 1 octombrie 2009 se regăsesc numele său şi numele învinuitei D.G.A., motivat de faptul că niciodată nu a fost împreună în Spania însoţită de aceasta din urmă; despre partea vătămată M.M. a declarat că nu o cunoaşte din fotografii, nu i-a fost prezentat numele acesteia, nu-i spune nimic; pe data de 1 iulie 2011 a fost în Spania la Ambasada României pentru a-şi procura bilet de autocar întrucât dorea să se întoarcă în România pentru a-şi preschimba cartea de identitate şi procurarea unui set de acte medicale necesare sănătăţii; în 2009 - a revenit în România cu autocarul pentru obţinerea unor acte medicale necesare; a locuit efectiv în Feteşti, str. I.J., nr. 2 o lună de zile; acolo se afla şi fratele său T.M. zis "C."; nu a auzit niciodată de S.I.; când în anul 2009 a fost în ţară a fost însoţit de fratele său T.M. la Bucureşti pentru a face analize şi au stat 2 - 3 zile, locuind la fratele său T.N. în strada R., nr. 25; L.M.A. este concubina sa; o cunoaşte pe I.C. şi ştie că era din partea Moldovei şi a locuit o perioadă la domiciliul părinţilor inculpatului în Feteşti; în anul 2009 nu a fost niciodată în localitatea Cernavodă; cât a locuit în Spania la sora sa nu a fost reţinut sau arestat; nu cunoaşte cum ar arăta o carte de identitate contrafăcută şi nu a apelat la vreo persoană pentru a obţine un asemenea act contrafăcut; nu a cunoscut cât a fost în Spania că pe numele său este vreun mandat ori că ar fi căutat de autorităţile române şi nu s-a sustras niciodată organelor de anchetă.
La cercetarea judecătorească inculpatul T.S. nu a putut fi audiat deoarece s-a sustras judecăţii, fiind plecat în Spania, aşa cum rezultă din procesul-verbal pentru executarea mandatului de aducere din 25 mai 2013.
În declaraţiile date la urmărirea penală, inculpatul T.M. a avut o atitudine de nerecunoaştere, arătând că nu este vinovat, nu a săvârşit niciuna din faptele reţinute în sarcina sa şi că este fratele inculpatului T.S. şi unchiul lui T.I., despre care ştie că trăieşte în concubinaj cu P.G.
A mai declarat inculpatul că din 2007 locuieşte cu tatăl său care este paralizat şi cu concubina C.G. cu care are un copil în vârstă de un an. În 2008 sau 2009, T.C. - fratele său, nepotul T.I. şi concubina acestuia P.G. şi-au cumpărat o altă locuinţă în strada A.B., nr. 20 şi ştie despre o relaţie temporară de concubinaj între T.I. şi o anume F. din neamul lui G. (partea vătămată M.M.F.) şi că acelaşi inculpat a venit din Spania cu un autoturism marca O. de culoare argintie fără să posede permis de conducere. în vara anului 2009, a discutat cu concubina sa să plece la Tulcea pentru a cumpăra peşte pe care să-l vândă în Feteşti. Discuţia a fost auzită de T.I. care s-a oferit să-l ducă cu maşina şi cu el a mers la inculpatul T.S.
Mai arată că au cumpărat peşte de la Cernavodă şi la întoarcere au oprit într-o parcare situată între Medgidia şi Cernavodă, mai aproape de Cernavodă, iar I. a văzut acolo vreo 4 - 5 prostituate şi ne-a spus că vrea să întreţină cu ele relaţii sexuale şi de aceea a oprit.
T.I. şi T.S. au discutat cu fetele, a văzut că le-a oferit nişte sume de bani la două fete care au venit spre maşină şi nu le-a reţinut bine semnalmentele, era spre seară şi cel care le-a dat banii a fost I..
După ce fetele s-au urcat în maşină şi au continuat drumul spre Feteşti, fără să se întâmple nimic. Nu este adevărat că le-ar fi ameninţat pe vreuna din ele cu un cuţit şi nici că ar fi fost răpite cele două fete aşa cum acestea au declarat. Mai arată că a coborât din maşină în apropierea spitalului din Feteşti şi nu mai ştie ce s-a întâmplat, însă confirmă incidentul cu poliţia şi jandarmi din Feteşti care i-au arătat o fotografie în care a recunoscut-o pe partea vătămată R.M. care nu a vrut să plece din locuinţa lor. întrucât ea nu vroia să plece le-a spus poliţiştilor care era decizia ei, iar unul dintre poliţişti i-a dat în ochi cu spray lacrimogen şi a încercat să-i pună cătuşele, s-a enervat şi a început să-i înjure şi chiar s-a împins cu unul dintre ei. Acolo a ieşit şi fratele lui care şi el a fost luat de poliţişti, s-a răstit la ei să-i lasă în pace. Mai arată că nu au avut cater şi nici nu au ieşit cu topoarele să-i ameninţe pe poliţişti.
Inculpatul a fost audiat de instanţă la termenul din 22 martie 2013 şi a avut aceeaşi atitudine de recunoaştere.
S-a constatat că declaraţiile inculpaţilor sunt singulare şi nu se coroborează cu cele ale părţilor vătămate şi ale martorilor audiaţi.
Părţile vătămate F.M.A., M.P.N., S.I. şi R.M. au fost audiate la urmărirea penală declaraţii aflate la dosar.
La instanţă, au fost prezente la termenul din 19 aprilie 2013, părţile vătămate M.P.N. şi R.M., ocazie cu care s-au constituit părţi civile, şi au relatat că îşi menţin declaraţiile date la urmărirea penală.
Partea vătămată F.M.A., căsătorită N., a fost prezentă la termenul din 15 mai 2013 şi a menţionat că nu doreşte să fie audiată în cauză, în cursul urmăririi penale detaliind faptele şi totodată a precizat că nu are pretenţii faţă de cei doi inculpaţi trimişi în judecată în cauză, respectiv T.M. şi T.S.
Părţile vătămate F.M.A. şi M.P.N. au detaliat modul în care au fost recrutate, transportate, găzduite şi exploatate sexual de către inculpaţi, aspecte reţinute atunci când a fost prezentată situaţia de fapt.
Din declaraţia părţii vătămate F.M.A. s-a reţinut şi faptul că aceasta ştia că părţii vătămate M.P.N. i se întocmise o carte de identitate falsă cu care urma să plece în Spania să se prostitueze.
A mai declarat partea vătămată F.M.A. că în Spania a cunoscut-o pe martora M.M.F. care i-a spus că a fost exploatată sexual de inculpatul T.I.. Din Spania a reuşit să-l contacteze telefonic pe concubinul său N.L.V. (aspect confirmat de acesta în declaraţia dată la urmărirea penală) căruia i-a făcut cunoscut adevărata situaţie în care se afla.
De asemenea, din declaraţia părţii vătămate M.P.N. s-a reţinut că aceasta ştia că inculpatul T.S., T.I. şi I.C. au fost cei care au recrutat-o, transportat-o şi cazat-o pe partea vătămată S.I. în scopul exploatării ei sexuale în Spania.
Aceeaşi parte vătămată confirmă că a fost prezentă la locuinţa inculpatului T.I. atunci când a agresat-o fizic, fără motiv pe partea vătămată S.I., spunându-i că va fi trimisă în Spania pentru practicarea prostituţiei în folosul inculpaţilor.
A confirmat abuzurile sexuale şi violenţele la care au fost supuse atât ea cât şi F.M.A. şi S.I..
Din depoziţiile ei, Tribunalul a reţinut şi faptul că la vama Nădlac a fost identificată de autorităţile vamale cu o carte de identitate falsă, emisă pe numele numitei D.A., fiind însoţită de inculpatul T.S. pe care l-a recunoscut la prezentarea unor fotografii.
La rândul ei, partea vătămată S.I., în declaraţia dată a arătat condiţiile şi împrejurările în care a fost recrutată, transportată de la locuinţa de domiciliu în Bucureşti în locuinţa numitei O.E., astfel cum s-a reţinut atunci când a fost prezentată situaţia de fapt.
La locuinţa lui O.E. din Bucureşti le-a cunoscut pe partea vătămată M.P.N., F.M.A. şi inculpata P.G.
A mai precizat partea vătămată că asupra tuturor celor trei părţi vătămate, inculpaţii T.I. şi T.S. au exercitat violente fizice şi abuzuri sexuale, toate având drept scop determinarea lor să plece în Spania pentru practicarea prostituţiei în folosul inculpaţilor. Partea vătămată a mai susţinut că inculpatul T.S. şi partea vătămată M.P.N., au plecat către Spania, iar după plecarea lor a auzit o discuţie telefonică, între inculpatul T.I. şi inculpatul T.S., în care acesta din urmă îi spunea celuilalt inculpat că are probleme cu poliţia la vamă din cauza cărţii de identitate falsă aflată în posesia părţii vătămate M.P.N.
A aflat, mai târziu, de la inculpatul T.I. că, inculpatul T.S. a ajuns în Spania, fără partea vătămată M.P.N., iar la scurt timp după plecarea acestora, confirmă că a fost găzduită de inculpatul T.M. în locuinţa acestuia, dusă fiind de inculpatul T.I.
A fost lovită cu pumnii de inculpatul T.I. în locuinţa acestuia din Feteşti, datorită refuzului ei de a merge în Spania cu el.
A cunoscut-o pe martora M.M.F. de la care a aflat că a fost exploatată sexual în Spania şi a fost de faţă când inculpatul T.I. a determinat-o pe aceasta să o aducă la el acasă pe martora G.M. pentru a o determina să ia legătura cu un avocat care să o determine să-şi retragă plângerea (aspect confirmat de martora G.M. - declaraţie, audiată la termenul din 17 mai 2013).
Cunoaşte că inculpatul T.I. a exercitat violenţe asupra martorei M.M.F. motiv pentru care mama acesteia - G.M. a sesizat organele de poliţie din feteşti care au sosit la locuinţa inculpatului şi au luat-o de acolo pe M.M.F. şi au dus-o la centrul pentru Minori din Slobozia.
În acelaşi sens, Tribunalul a reţinut că la rândul ei partea vătămată R.M. a relatat condiţiile în care l-a cunoscut pe martorul S.N., pe A.M., modul în care a fost recrutată şi găzduită de inculpatul T.M. în locuinţa acestuia din Feteşti.
Totodată partea vătămată R.M. a precizat că a auzit discuţia dintre inculpatul T.M. şi învinuita T.F.G., în care inculpatul îi spunea acesteia din urmă că va veni în Spania cu o soră de a lui (B.G.) să-i trimită bani din Spania pentru a plăti biletul de transport pentru el şi partea vătămată R.M. până în Spania, localitatea unde aceasta din urmă trebuia să practice prostituţia.
T.M. nu şi-a putut realiza scopul propus - exploatarea sexuală a părţii vătămate R.M., datorită incidentului avut cu poliţiştii şi jandarmii la locuinţa acestuia, ocazie cu care partea vătămată R.M. a fost luată de la locuinţa acestui inculpat, condusă la sediul Poliţiei din Feteşti, după care a ajuns la locul său de domiciliu.
De asemenea, s-a constatat că declaraţiile martorei M.M.F. confirmă, întru totul, situaţia de fapt relatată cu referire la traficarea, prin exploatare sexuală, a acesteia de către inculpatul T.I., declaraţiile sale conturând, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, modalitatea de recrutare şi de găzduire a acesteia de către inculpatul T.I. şi de către inculpata P.G., precum şi de transportare a acesteia, în baza unor documente false, de către această din urmă inculpată în Spania, ţară în care partea vătămată a menţionat că a fost exploatată sexual de către inculpaţii T.I. şi P.G.
În acest sens, martora a declarat că a stat la Madrid împreună cu P.G., o perioadă de 6 luni în care s-a prostituat pe stradă. P.G. a exercitat violenţe asupra martorei (o trăgea de păr, o ciupea) pentru a aduce mai mulţi bani din practicarea relaţiilor sexuale orale cu câţi mai mulţi clienţi.
Era supravegheată permanent de P.G. care îi lua toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei. Erau nopţi când câştigau şi 1800 euro de la 6 - 7 clienţi. Cu banii astfel obţinuţi T.I. şi-a cumpărat o casă în Feteşti, un autoturism marca O.V., bijuterii din aur.
A mai arătat martora M.M.F. că a fost supusă unor violenţe din partea inculpatului T.I. ("m-a bătut cu o bâtă de baseball, cablu electric, sertarul de la mobilă").
De asemenea, în declaraţiile sale, martora M.M.F. a confirmat faptul că, în timp ce se afla în Spania împreună cu inculpatul T.I., inculpata P.G. a venit în această ţară (în Spania), însoţită de partea vătămată F.M.A., persoană care "s-a prostituat şi ea la stradă fiind supravegheată de G., de care îi era frică", aspect pe care îl cunoaşte chiar din spusele acestei părţi vătămate.
Totodată, martora M.M.F. a confirmat faptul că, la indicaţia inculpatului T.I. a venit în România, împreună cu învinuita T.A.M. întrucât inculpatul T.I. "avea un dosar în ţară". Mai precizează martora că: "Am vrut să vin să dau o declaraţie prin care să-l scap", afirmaţii veridice confirmate şi de declaraţia acestei martore din data de 26 octombrie 2009, cât şi de cea din data de 07 noiembrie 2009, în prima dintre aceste declaraţii martora M.M.F. a alterat, în mod voit şi conştient adevărul, manifestare de voinţă indusă acesteia de inculpatul T.I.
Tot astfel, martora a declarat că a cunoscut-o, în locuinţa inculpatului T.I. şi pe partea vătămată S.I. şi pentru că i-a făcut cunoscut acesteia din urmă să nu accepte plecarea în Spania cu inculpatul T.I., întrucât va fi exploatată sexual de către acesta şi de către inculpata P.G., a fost agresată fizic de inculpatul T.I.
Aceeaşi martoră a confirmat şi faptul că, în Spania, a primit o carte de identitate pe numele N.C., pe care i-a înmânat-o inculpata P.G. pentru a se legitima autorităţilor judiciare spaniole, fără să poată da detalii cu privire la provenienţa acestei cărţi de identitate şi că a trimis diverse sume de bani, în euro, prin sistemul W.U., fie în numele inculpatului T.I., fie în nume real sau de N.C.
Cunoaşte şi faptul că inculpatul T.S. a exploatat sexual, în Spania, o minoră pe nume L.M.A., iar banii rezultaţi din exploatarea acesteia erau trimişi de acest inculpat în România, pe numele I.C., concubina sa de la acea dată.
Violenţele la care a fost supusă de către inculpatul T.I., în locuinţa acestuia din municipiul Feteşti, după revenirea din Spania - răni provocate de cuţit pe antebraţul mâinii drepte, lovirea cu un cablu şi cu un lemn în zona spatelui, au determinat-o pe această martoră să fugă din locaţia aparţinând inculpatului sus-menţionat şi să revină asupra declaraţiei din data de 26 octombrie 2009, în sensul de a relata întreaga sa istorie de trafic din Spania, la care a fost supusă de către inculpaţii T.I. şi P.G.
A mai menţionat martora că, după părăsirea locuinţei inculpatului T.I., din raţiuni de protecţie, a fost internată, cu titlu provizoriu, în Centrul de Urgenţe Primire Minori din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Ialomiţa, acolo unde inculpatul T.I. s-a prezentat ca fiind o rudă apropiată a acesteia, cu scopul de a o lua din acea locaţie şi de a o determina să-şi retragă declaraţiile date cu privire la el, însă, demersul inculpatului a fost împiedicat de personalul de serviciu.
Tribunalul a mai constatat că martorii audiaţi în cauză confirmă activitatea infracţională a inculpatului T.M. şi T.S.
Astfel, martora G.M. a confirmat relaţiile dintre inculpatul T.I. şi fiica sa M.M.F., abuzurile fizice şi sexuale la care a fost supusă, exploatarea sexuală a martorei M.M.F. în Spania în folosul inculpatului. De asemenea, martora a arătat ştie de la fiica sa că aceasta a plecat în Spania cu acte false.
Aceeaşi martoră a confirmat totodată şi încercările inculpatului T.I. de a o determina atât pe ea, cât şi pe fiica sa de a reveni asupra declaraţiilor date în faţa autorităţilor judiciare numai cu privire la exploatarea sexuală a acesteia din urmă.
În acelaşi sens, martora N.C. a relatat împrejurările în care i-a fost sustrasă cartea de identitate. Aceasta a precizat că trăieşte în concubinaj cu numitul P.D.F. - frate cu inculpata P.G. care, în cursul lunii mai 2008, i-a făcut o vizită în localitatea de domiciliu - Budeşti, judeţul Călăraşi iar după plecare aceasta, având nevoie de cartea de identitate pentru a se întoarce la spital a constatat că din geanta personală îi lipseşte acest act.
Întrucât în locuinţa martorei N.C., în acel moment nu se afla decât soacra acesteia - P.M. şi concubinul ei P.D.F., şi coroborând această împrejurare cu declaraţia martorei M.M.F. care a arătat că a primit în Spania o carte de identitate pe numele N.C., s-a tras concluzia certă că cea care a sustras cartea de identitate martorei este nimeni alta decât inculpata P.G.
De asemenea, martorii B.D., C.M.F., B.A.L. - fostă I., toţi personal contractual în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Ialomiţa - Centrul de Primire Urgenţă Minori - 3 - 18 ani Slobozia au declarat că în data de 4 noiembrie 2009, în mai multe rânduri, două persoane de sex bărbătesc, dintre care una identificată ulterior ca fiind inculpatul T.I., s-au prezentat sub o identitate falsă, respectiv B.C., cât şi sub numele prezentat la centru, pentru a vorbi cu M.M.F., fiind înregistrat în registrul de vizită al instituţiei.
Martorii au relatat despre starea critică în care se afla M.M.F., astfel că i-au interzis inculpatului să ia legătura cu minora.
Despre abuzurile fizice şi sexuale la care a fost supusă partea vătămată M.P.N. şi F.M.A. au relatat şi martorii: D.G. - concubin al părţii vătămate M.P.N. şi N.L.V. - soţul actual al părţii vătămate F.(N.)M.A..
În declaraţiile date la urmărirea penală şi instanţă, aceştia au arătat că ştiau că cele două părţi vătămate practicau prostituţia şi au cunoscut despre modul în care au fost recrutate, transportate şi găzduite cele două în scopul exploatării sexuale de către inculpaţi.
La întoarcerea în oraşul Cernavodă, partea vătămată M.P.N. prezenta urme de violenţă pe spate şi pe mâini, motiv pentru care a fost examinată medico-legal, întocmindu-se raportul de constatare medico-legală nr. 5066/A1 din 02 decembrie 2009 eliberat de S.M.L Constanţa din care rezultă că aceasta prezenta leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur.
Martora C.G., fiica naturală a învinuitei S.T. şi cumnată a părţii vătămate minore C.E.M., a confirmat în declaraţia sa aspectele legate de vizita pe care inculpatul T.I., împreună cu învinuiţii T.C. şi S.T., i-au făcut-o acestei martore, acel moment fiind cel al recrutării părţii vătămate minore menţionate mai sus, de către inculpatul T.I.
Tot această martoră a mai arătat că, a aflat de la învinuita S.T., cu prilejul acelei vizite că, motivul pentru care au vizitat-o a fost acela că inculpatul T.I. aflase despre existenţa părţii vătămate minore C.E.M. şi că vroia neapărat să o cunoască pe aceasta, martora asistând apoi la insistenţele inculpatului T.I. şi a învinuiţilor T.C. şi S.T., demersuri care au avut ca finalitate convingerea părţii vătămate minore de a accepta "o vizită" la locuinţa inculpatului sus-menţionat, sub condiţia de a o readuce înapoi a doua zi, fapt care nu s-a întâmplat.
A mai susţinut martora că după trecerea unei perioade de timp, pe care aceasta nu a putut-o preciza, ar fi aflat de la o soră de-a părţii vătămate minore că aceasta din urmă s-ar fi căsătorit cu inculpatul T.I. şi că învinuitul T.C. le-ar fi dat o casă de locuit, iar mai apoi, a fost contactată personal, telefonic, chiar de către partea vătămată, care i-a relatat că se află la o cunoştinţă comună la o fermă zootehnică - martorul B.I.S., că a fugit de la familia T. şi să nu spună nimănui că se află la acea fermă întrucât familia T. o caută şi că îi va spune mai multe când se vor linişti lucrurile.
De asemenea, martora a mai declarat că, după aproximativ o săptămână de la discuţia telefonică avută cu partea vătămată minoră, aceasta a revenit la locuinţa martorei căreia i-a făcut cunoscut doar că inculpatul T.I. o bătea şi o chinuia.
Martorul C.M. - fratele părţii vătămate C.E.M., a confirmat faptul că a aflat de la soţia sa (martora C.G.) că partea vătămată a plecat la Feteşti împreună cu soacra martorului (învinuita S.T.), cu concubinul acesteia (învinuitul T.C.) şi cu o altă persoană, pe care la momentul la care a aflat toate acestea nu o cunoştea (inculpatul T.I. s.n.).
De asemenea, acelaşi martor a mai susţinut, în declaraţia sa că, a aflat, după o perioadă de timp de la plecarea părţii vătămate de acasă, în compania celor sus-menţionaţi, faptul că partea vătămată sus-menţionată se află la un prieten pe nume "I." (martorul B.I.S.), iar după revenirea părţii vătămate acasă, martorul a declarat că a văzut-o schimbată comportamental, în sens rău, comunicând doar cu martora C.G.
Din declaraţia acestui martor a mai rezultat şi faptul că, a fost contactat telefonic de o persoană de sex bărbătesc care s-a recomandat a fi tatăl inculpatului T.I. - învinuitul T.C., acesta din urmă interesându-se de partea vătămată C.E.M., însă, la riposta verbală a martorului, învinuitului T.C. a proferat ameninţări şi cuvinte obscene, atât la adresa părţii vătămate cât şi a martorului.
Tot martorul C.M. a mai susţinut că a aflat de la vecinii săi că un autoturism cu geamuri negre, cât şi un taxi, au venit împrejurul casei lor, iar în interiorul vehiculelor se afla inculpatul T.I. şi învinuitul T.C. şi că aceştia doi s-au interesat de partea vătămată, astfel că, într-una din seri când doi ţigani necunoscuţi au venit la poarta martorului cu un autoturism marca O., de culoare închisă (cel mai probabil inculpatul T.I. şi învinuitul T.C.), martorul folosindu-se de un topor pe care îl avea asupra sa, i-a îndepărtat pe aceştia, fără să recurgă la agresiuni fizice.
Martorul B.I.S., lucrător la o fermă avicolă aparţinând fostului I.A.S. Jegălia - Gară, fermă situată în vecinătatea locaţiilor unde îşi avea domiciliul şi partea vătămată C.E.M., a confirmat în declaraţia sa că aceasta din urmă a găzduit-o, în perioada septembrie - octombrie 2008, pe această parte vătămată într-o locuinţă ce îi aparţinea, amplasată în apropierea fermei avicole pentru care acesta lucra.
Motivul pentru care martorul a găzduit-o pe partea vătămată a fost, conform celor declarate de acesta "din milă" şi că a aflat de la aceasta că ar fi fost luată de nişte ţigani din Feteşti şi "obligată să meargă la produs" de către o persoană indicată de aceasta sub numele de "N." (inculpatul T.I.), să-i aducă acestuia din urmă suma de 300 lei zilnic şi că, profitând de plecarea acestuia în Spania, a reuşit să fugă de la el şi să se stabilească la martor de teama de a nu fi găsită de către "N.".
Martorii S.A. şi I.M., ambii lucrători în cadrul Spitalului Municipal Feteşti, au confirmat în declaraţiile lor că o cunosc pe partea vătămată M.M. zisă "D." şi pe învinuitul T.C. despre care ştiu că o găzduia pe partea vătămată şi că, în repetate rânduri (cel mai probabil în cursul anilor 2008 - 2009, nu au putut indica cu precizie perioada), la insistenţele acestui învinuit şi în urma stabilirii unui "preţ", în jurul sumei de 15 lei, au întreţinut relaţii sexuale orale sau raporturi sexuale cu partea vătămată menţionată mai sus.
Martorul S.A. a mai declarat că, ştie (fără să precizeze de unde anume dar este foarte posibil de la colegii săi de serviciu) faptul că şi martorii I.M., F.I. şi C.D. au întreţinut raporturi şi relaţii sexuale cu această parte vătămată.
Martorul C.D., lucrător ca şi ceilalţi doi martori la Spitalul Municipal Feteşti, a confirmat faptul că, în cursul anilor 2008 - 2009 (nu poate preciza cu exactitate), a cunoscut-o pe partea vătămată M.M. zisă "D." cu care a întreţinut raporturi sexuale liber consimţite, însă la propunerile repetate ale învinuitului T.C., în sensul de a întreţine raporturi şi relaţii sexuale cu această parte vătămată, în schimbul unei sume de bani (10 lei), a refuzat de fiecare dată pe învinuit.
Din declaraţia martorului F.I. a rezultat că, în calitate de portar la fostul spital din municipiul Feteşti, judeţul Ialomiţa, a cunoscut-o pe partea vătămată M.M. şi că în cursul anului 2007, nu poate preciza exact data, a întreţinut raporturi sexuale, liber consimţite, cu aceasta din urmă, în timp ce se afla internată în spital, partea vătămată primind de la acest martor, în urma actelor sexuale avute cu el, un pachet de ţigarete.
Despre relaţia de concubinaj pe care partea vătămată R.M. a avut-o cu martorul S.N., au relatat martorii S.C.Z., S.M. şi S.N.
Martorii S.C.Z., mama şi S.M., fratele lui S.N. în declaraţiile date la urmărirea penală şi instanţă au arătat că o cunosc pe partea vătămată R.M. care a locuit o perioadă cu ei în Feteşti, că a întreţinut relaţii de concubinaj cu S.N., dar nu cunosc împrejurările în care această partea vătămată a ajuns în locuinţa inculpatului T.M.
Despre incidentul petrecut în locuinţa inculpatului T.M. în care a fost implicat alături de inculpat şi partea vătămată R.M. a relatat martorul S.N. care a fost audiat doar în faza de urmărire penală, iar în instanţă nu a putut fi audiat, fiind plecat în Spania.
Martorul a confirmat cele spuse de partea vătămată R.M. în ceea ce priveşte modalitatea şi împrejurările în care cei doi s-au cunoscut şi au început o relaţie de concubinaj.
Incidentul din locuinţa inculpatului T.M. din ziua de 26 octombrie 2008 a fost relatat de martorul S.N. care a arătat că partea vătămată a plecat din locuinţa lui motivând că vrea să se plimbe, dar nu s-a mai întors acasă. A aflat de la numitul P.C. că partea vătămată a fost văzută în locuinţa lui T.M., motiv pentru care a sesizat Poliţia Mun. Feteşti apelând la numărul telefonic "112".
Cu privire la acelaşi incident a mai relatat martorul că inculpatul T.M., la întrebarea poliţistului ce conducea echipajul, dacă partea vătămată R.M. se află la ei acasă, a negat acest fapt şi în acele momente partea vătămată a ieşit din casă, fiind văzută de echipajul de poliţie. Apoi, partea vătămată a fost întrebată dacă stă de bunăvoie acolo, însă aceasta a refuzat să răspundă de frica inculpatului T.M., care o imobilizase, strângând-o cu mâna sa stângă de mâna dreaptă a părţii vătămate. Văzând că partea vătămată nu răspunde, lucrătorul de poliţie a întrebat-o dacă doreşte să vorbească cu concubinul ei, S.N., care se afla în acele momente în vehiculul tip dubă cu care venise echipajul de poliţie, iar la răspunsul afirmativ al părţii vătămate, inculpatul T.M. a scos cu mâna dreaptă un cater din buzunarul drept al pantalonilor săi cu intenţia de a o tăia pe faţă pe partea vătămată, fapt observat de unul din jandarmii din echipaj şi care l-a împiedicat pe inculpat să comită gestul pe care intenţiona să-l facă, prin pulverizarea de spray cu efect lacrimogen în zona feţei inculpatului. Chiar în acel moment a intervenit martorul S.N. care a prins-o de mâna liberă pe partea vătămată R.M. şi a ajutat-o să urce, în acest fel, în duba în care se afla şi el, după care inculpatul T.M. a tăiat cu caterul geaca pe care o purta şeful echipajului de poliţie în acea seară, motiv pentru care împotriva inculpatului s-a acţionat din nou cu gaz lacrimogen şi în cele din urmă chiar prin folosirea armamentului din dotare, prin focuri de avertisment, aspecte care au dus la aplanarea conflictului, partea vătămată fiind apoi condusă la Poliţia Municipiului Feteşti unde a declarat tot ceea ce i s-a întâmplat.
Despre faptul că partea vătămată R.M. a fost luată de inculpatul T.M. şi dusă în locuinţa sa, relatează şi martora A.T.M., la instanţă aceasta neputând fi audiată pentru că este plecată în Spania.
De asemenea, martora Z.G., mama învinuitului A.M. (S.M.) a arătat că o cunoaşte pe partea vătămată R.M., aceasta fiind găzduită în locuinţa sa, dându-i haine şi alimente.
S-a observat că declaraţia părţii vătămate R.M. despre relaţia sa de concubinaj cu S.N. şi ceea ce i s-a întâmplat acesteia în locuinţa inculpatului T.M. se coroborează cu cea a martorei N.S., mama acestei părţi vătămate care a aflat de la fiica sa despre modul în care a decurs relaţia de concubinaj, cât şi despre tratamentul la care această parte vătămată a fost supusă de inculpatul T.M.
S-a mai reţinut de către judecătorul fondului că la termenul din 10 iulie 2013 a fost audiată martora D.G.A. care şi-a menţinut declaraţiile date la urmărirea penală în care a relatat împrejurările în care i-a fost sustrasă cartea de identitate cu care partea vătămată M.P.N. a încercat să părăsească ţara pentru a fi exploatată sexual de către inculpaţi în Spania.
Totodată, Tribunalul a apreciat ca relevante pentru aflarea adevărului şi justa soluţionări a cauzei şi rezultatele percheziţiilor domiciliare efectuate în locuinţele inculpaţilor T.I., T.S. şi T.C., ocazie cu care s-au găsit, printre alte bunuri, înscrisuri referitoare la autoturismul marca O., număr de înmatriculare X, cartea de identitate a părţii vătămate C.E.M., precum şi obiecte de îmbrăcăminte, despre care s-a stabilit ulterior că aparţin părţii vătămate M.M.F.
În acelaşi context, au mai fost identificate şi ridicate fotografii în care apar inculpata P.G., inculpaţii T.I. şi T.S., inculpatul T.I. apărând într-o fotografie ţinând în mână un pistol (pistolul însă nu a fost găsit cu prilejul percheziţiilor domiciliare). Într-una din fotografiile găsite şi ridicate de la locuinţele menţionate mai sus, apare şi partea vătămată M.M. zisă "D.", prezentând în zona feţei echimoze de culoare neagră-violacee, leziuni produse, fără dubiu, în urma unor agresiuni fizice.
Tot sub aspect probator s-a reţinut că cu adresa nr. 229 din 12 octombrie 2010 emisă de E. se confirmă faptul că inculpatul T.S. şi martora D.G.A. (în realitate partea vătămată M.P.N.) au fost identificaţi pe cursa din 10 octombrie 2010 cu destinaţia Madrid via Valencia, la poziţia 49 şi 38.
De asemenea, prin aceeaşi adresă se arată că partea vătămată F.M.A. nu a fost identificată în perioada 10 septembrie - 02 octombrie 2009 ca fiind pasagera acestei societăţi.
S-a concluzionat că se confirmă în felul acesta încercarea inculpatului T.S. de a o scoate din ţară cu carte de identitate falsă pe partea vătămată M.P.N.
S-a mai constatat că în vederea lămuririi situaţiei de fapt şi a contribuţiei tuturor celor implicaţi în săvârşirea faptelor, în cauză s-a dispus şi întocmit un raport de constatare tehnico-ştiinţifică - nr. 349308/A din 26 ianuarie 2010 având ca principal obiectiv stabilirea realităţii cărţii de identitate seria RD nr. 258456, purtând numele D.G.A., concluziile fiind în sensul că fotografia prezentă pe cartea de identitate nu aparţine persoanei înscrise în document, D.G.A., ci prezintă una şi aceeaşi persoană cu cea din fişa de evidenţă a părţii vătămate M.P.N., posesoare a CI seria GL nr. X. Totodată, traseele grafice din documentul în litigiu nu prezintă elemente de asemănare cu cele din documentul specimen, seria şi numărul cărţii de identitate sunt identice cu cele ale numitului S.A.D., posesor CI seria RD nr. Y, codul numeric personal fiind al învinuitei D.G.A.
Tot astfel, a fost supusă constatării tehnico-ştiinţifice o copie xerox color a unei cărţi de identitate pe numele învinuitei D.G.A., ridicată de la aceasta din urmă, iar prin raportul de expertiză nr. 337443/A din 30 martie 2011 se concluzionează în sensul că: documentul pus la dispoziţie, cartea de identitate seria RT nr. Z nu prezintă elemente de siguranţă specifice acestui tip de document; chiar dacă are datele reale ale persoanei pe numele căreia este destinat, datorită materialului suport, a modului de imprimare şi a lipsei elementelor de siguranţă, nu poate fi considerat autentic.
Având în vedere declaraţiile martorei M.M.F., în cauză s-a dispus o constatare medico-legală având ca obiectiv leziunile suferite de această minoră ca urmare a agresiunilor fizice exercitate asupra sa de inculpatul T.I., astfel că prin raportul de constatare medico-legală nr. 2078/A1/656 din 12 noiembrie 2009, se concluzionează în sensul că minora M.M.F. prezintă leziuni traumatice, cu vechime diferite: plagă contuză şi hematom epicranian care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi care pot data din data de 28 din 29 octombrie 2009 şi pentru care necesită circa 6 - 7 zile de îngrijiri medicale; cicatrici care sunt mai vechi de 10 zile, a căror producere nu se poate preciza şi care s-au putut produce prin acţiunea unui corp înţepător-tăietor (cele de pe antebraţul drept) şi prin lovire cu corp dur (cele toracale posterior) şi care au necesitat circa 6 - 7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Tot în acelaşi scop, partea vătămată M.P.N. a fost supusă unei examinări medico-legale în data de 06 octombrie 2009, concluzionându-se prin raportul de constatare medico-legală nr. 5066/A1/agresiune din 02 decembrie 2009 în sensul că: partea vătămată M.P.N. prezintă leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur, cu o vechime minimă de 7 - 8 zile.
De asemenea din certificatul medico-legal emis de Serviciul de Medicină Legală Ialomiţa nr. 837 din 28 octombrie 2008, rezultă că partea vătămată R.M. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri cu un corp dur la data de 26 octombrie 2008 şi necesită 5 - 6 zile de îngrijiri medicale de la data producerii traumatismului.
S-a mai reţinut că în urma corespondenţei purtate cu diverse unităţi bancare deţinătoare ale serviciului de transferuri M.G., a rezultat că prin sistemul M.G. aparţinând B.C.R. - Sucursala Feteşti, învinuitul T.C. a beneficiat de primirea unei sume totale de 4350 euro, în perioada de timp cuprinsă între 07 septembrie 2007 şi 29 octombrie 2008, expeditori fiind, în cele mai multe situaţii, învinuita T.A.M., dar şi inculpatul T.I.
De asemenea, au fost identificate şi tranzacţii, prin acelaşi sistem de transfer de bani, beneficiar fiind G.M. - mama părţii vătămate M.M.F., aceasta primind în perioada de timp cuprinsă între datele 05 septembrie 2008 - 04 noiembrie 2009 o sumă totală de 560 euro, iar ca expeditor din Spania apar nume diferite: "C.A.V.", "R.A.", "T.A.M.", "P.G.", "N.C.", "I.I.P.", "R.J.H.", aspecte care confirmă cele susţinute de partea vătămată M.M.F. cu privire la identităţile diferite sub care trimitea bani din Spania mamei sale.
S-a mai constatat că beneficiari de sume în euro trimise din Spania, au fost şi inculpaţii T.M. şi T.S., primul primind, în două tranşe câte 50 euro, expeditor fiind numita B.G., în datele de 15 aprilie 2009, respectiv 30 iunie 2009, iar cel de al doilea inculpat, suma de 92,1 euro în data de 15 iunie 2009, expeditor fiind un anume D.D.V., iar de la numitele B.G. şi T.A., tot din Spania, suma totală de 400 euro, tranzacţii efectuate în perioada 05 ianuarie 2009-10 iunie 2009; învinuita T.A.M. primind şi ea în datele de 21 august 2006 şi 05 septembrie 2006, de la aceeaşi numită B.G., sumele de 100 euro, respectiv 300 euro.
Tot astfel, s-a constatat că SC S.S. SRL face cunoscut faptul că inculpatul T.I. a fost beneficiarul sumei totale de 16.400 euro, sume trimise în perioada de timp cuprinse între 21 martie 2008 - 14 octombrie 2009, locul plăţii fiind R.B. Feteşti, printre depunători figurând atât inculpatul T.I., cât şi coinculpaţii P.G. şi T.S.; inculpatul T.S. a fost beneficiarul unei sume totale de 17.110 euro dintr-un număr total de 29 de operaţiuni, doar două dintre ele în cuantum de 1050 euro, respectiv 3.000 euro fiind transmise de terţe persoane, celelalte 27 de tranzacţii având la expeditor numele T.S., perioada de tranzacţionare fiind cuprinsă între datele 14 martie 2007 - 10 februarie 2009.
Din înscrisurile înaintate la dosarul cauzei de R.B. SA, s-a observat că, atât beneficiari, cât şi depunători de sume în euro, prin sistemul W.U., în perioada 01 aprilie 2004 -11 septembrie 2009 figurează inculpaţii T.I., P.G., T.M. şi T.S., precum şi învinuiţii T.C., T.A.M., S.T., cât şi martora G.M., aspecte ce se regăsesc şi în corespondenţa înaintată de Banca T. SA.
S-a dovedit astfel, în opinia judecătorului fondului, faptul că părţile vătămate au fost sincere în declaraţiile date, atât când au spus că au fost exploatate sexual de inculpaţi contra unor sume de bani pe care aceştia şi le-au însuşit.
De asemenea, din procesul-verbal de recunoaştere după fotografii s-a reţinut că partea vătămată M.P.N. i-a recunoscut pe inculpaţii T.I. şi T.S., persoane care au obligat-o pe ea şi pe partea vătămată F.M.A. să practice prostituţia.
Judecătorul fondului a apreciat că probele administrare în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti şi analizate în considerentele sentinţei dovedesc că faptele pentru care au fost trimişi în judecată există şi au fost săvârşite de aceştia, astfel încât nu se impune achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) şi respectiv lit. c), C. proc. pen., astfel cum au solicitat apărătorii în concluziile pe fond.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului T.S. s-a reţinut că acesta a suferit multiple condamnări, atât în stare de minoritate, cât şi după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat, tâlhărie.
În raport cu aceste condamnări şi în special faţă de Sentinţa penală nr. 237 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Ialomiţa, prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie, fiind arestat la 13 februarie 2004 şi liberat la 20 noiembrie 2008 cu un rest de 814 zile; s-a constatat că inculpatul a săvârşit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă post condamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a mai reţinut că inculpatul T.S. a avut o atitudine nesinceră, pe parcursul urmăririi penale nerecunoscând faptele reţinute în sarcina sa, iar inculpatul T.M. nu a recunoscut nici el faptele imputate, din fişa de cazier judiciar a acestuia rezultând că a suferit de asemenea multiple condamnări anterioare.
Astfel, s-a observat că prin Sentinţa penală nr. 179 din 01 aprilie 1997 a Judecătoriei Feteşti a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie; prin Sentinţa penală nr. 9 din 05 ianuarie 1999 a Judecătoriei Feteşti, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 264 C. pen. anterior; prin Sentinţa penală nr. 200 din 18 decembrie 1999 a Tribunalului Ialomiţa, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie; prin Sentinţa penală nr. 147 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Ialomiţa a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, fiind arestat la 04 februarie 2003 şi liberat la 12 decembrie 2007 cu un rest de 418 zile; prin Sentinţa penală nr. 200/1998 a Judecătoriei Feteşti inculpatul a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior; inculpatului i s-a mai aplicat şi o amendă penală pentru infracţiunea prev. de art. 239 C. pen. anterior şi amenzi administrative pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi loviri şi alte violenţe.
În raport cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 147 din 11 iunie 2003, instanţa de fond a apreciat că inculpatul T.M. a săvârşit faptele din prezentul dosar în stare de recidivă post condamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul T.S., Tribunalul a reţinut următoarele:
Acesta a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. anterior, în mod greşit, în opinia tribunalului, deoarece din depoziţiile părţii vătămate F.M.A. rezultă că aceasta a fost deposedată prin violenţă de două telefoane mobile şi de suma de 120 lei de către inculpatul T.I., iar inculpatul T.S. a sustras prin violenţă de la cele două părţi vătămate M.P.N. şi F.M.A., bani şi telefoane, ceea ce a condus instanţa de fond la concluzia că se află în prezenţa infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. anterior (tâlhărie într-un mijloc de transport deoarece actele de sustragere şi violenţe au fost exercitate în autoturismul cu care se deplasa inculpatul şi cele două părţi vătămate de la Cernavodă spre Feteşti).
Ca atare, încadrarea juridică în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie săvârşită de inculpatul T.S. fiind aceea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. anterior, în cauză s-a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen. anterior.
Totodată, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele celor doi inculpaţi T.S. şi T.M. - care în perioada 2008 - 2009 au constituit un grup infracţional organizat, cu caracter familial, cu existenţă îndelungată în timp, în care fiecare membru a avut un anumit rol - recrutor, transportator, găzduitor, supraveghetor (rolul de lider avându-l inculpatul T.I.), rol pe care inculpaţii l-au îndeplinit potrivit unei înţelegerii prestabilite şi a unui plan infracţional bine structurat, având drept scop săvârşirea de infracţiuni grave - trafic de persoane şi trafic de minori - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.
S-a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Grupul infracţional organizat reprezintă o formă a pluralităţilor constituite, caracterizat prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni prin care se urmăreşte obţinerea directă sau indirectă a unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material prin săvârşirea unei infracţiuni grave.
S-a apreciat că în cauza dedusă judecăţii, din probatoriile administrate a rezultat existenţa grupului infracţional.
Grupul: inculpatul T.I., învinuita T.A.M., T.F.G. sunt fraţi şi sunt copii învinuitului T.C. T.C. este concubin al învinuitei S.T. şi frate cu inculpatul T.M. şi T.S. şi învinuiţii T.I.Z. şi T.D. Inculpata P.G. este concubina inculpatului T.I.. I.C. este concubina inculpatului T.S.. învinuitul A.M. (fost S.M.) este rudă pe linie maternă cu familia T., iar învinuitul N.I. este un cunoscut al inculpaţilor T.I., T.S. şi T.M.
Perioada de timp: Probatoriile administrate au stabilită că activitatea grupului a cuprins perioada 2008 - 2009, fiind îndeplinite condiţiile cu privire la existenţa grupului pentru o perioadă de timp.
Structura şi modul în care au acţionat membrii grupului: Din ansamblul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti a rezultat că rolul de lider l-a deţinut inculpatul T.I.
Ceilalţi, inculpaţii T.S., T.M., P.G. şi I.C. având roluri bine determinate în structura grupului - recrutori (primii doi le-au recrutat pe părţile vătămate M.P.N. şi F.M.A., T.M. a recrutat-o şi găzduit-o pe partea vătămată R.M., I.C. i-a ajutat pe inculpaţi pentru a o racola pe partea vătămată S.I., transportator, găzduitor, supraveghetor (inculpata P.G. supraveghind-o pe partea vătămată F.M.A. în Spania când practica prostituţia.
Scopul grupului: Din declaraţiile celor 4 părţi vătămate rezultă că scopul grupului infracţional a fost de a le obliga să practice prostituţia în ţară şi în Spania, exercitând violenţe fizice, ameninţări cu moartea.
Beneficiile obţinute: în urma exploatării sexuale a victimelor infracţiunii de trafic de persoane şi minori, inculpaţii şi-au însuşit sumele de bani rezultate.
De asemenea, s-a apreciat că faptele inculpaţilor T.S., T.M. (şi a inculpaţilor T.I. şi P.G.) - care în perioada 2008 - 2009 în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc sau în împrejurări diferite, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale le-au recrutat pe părţile vătămate majore M.P.N., F.M.A. şi S.I., le-au transportat şi cazat pe teritoriul României, iar în cazul uneia, F.M.A. şi pe teritoriul Spaniei, iar prin constrângere fizică şi morală abuzând de autoritatea lor şi de situaţia de vulnerabilitate a victimelor le-au exploatat sexual, respectiv le-au obligat la practicarea prostituţiei - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Faptele inculpatului T.S. - de a procura acte de identitate false (de la persoane neidentificate) pentru partea vătămată M.P.N. (înscris oficial la întocmirea căruia s-au folosit datele de stare civilă ale învinuitei D.G.A.) şi au instigat-o pe aceasta să folosească buletinul de identitate fals la autorităţile vamale - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. anterior şi instigare la uz de fals, prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 291 C. pen. anterior; totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.
Fapta inculpatului T.S. - care împreună cu altă persoană, le-au deposedat prin violenţă fizică de mai multe bunuri (telefoane mobile şi bani) pe părţile vătămate M.P.N. şi F.M.A. - întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. anterior cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.
Faptele inculpatului T.M. - care în perioada septembrie - octombrie 2008, împreună cu altă persoană, au recrutat prin răpire, au găzduit şi au exploatat sexual pe partea vătămată minoră R.M. - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din Legea 678/2001 [rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001].
Totodată s-a reţinut că inculpaţii sunt recidivişti în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. anterior.
Astfel, din fişa de cazier judiciar a inculpatului T.S., s-a reţinut că acesta a suferit multiple condamnări, atât în stare de minoritate cât şi după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat, tâlhărie.
În raport cu aceste condamnări şi în special faţă de Sentinţa penală nr. 237 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Ialomiţa, prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie, fiind arestat la 13 februarie 2004 şi liberat la 20 noiembrie 2008 cu un rest de 814 zile, instanţa fondului a apreciat că inculpatul a săvârşit faptele din prezentul dosar în stare de recidivă post condamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.
Totodată din fişa de cazier judiciar a inculpatului T.M. s-a reţinut că şi acesta a suferit multiple condamnări.
În raport cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 147 din 11 iunie 2003, s-a apreciat că inculpatul T.M. a săvârşit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă post condamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.
S-a constatat că în prezent inculpatul T.M. este arestat într-o altă cauză, fiind condamnat de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Dosar nr. 1087/299/2013 la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie.
De asemenea, întrucât inculpaţii au săvârşit faptele deduse judecăţii înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză s-a făcut aplicarea art. 33 - 34 C. pen. anterior.
La individualizarea pedepselor aplicate pentru infracţiunile săvârşite, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, gradul de pericol social deosebit al faptelor, multitudinea lor, în formă continuată, ceea ce denotă perseverenţa infracţională, modalitatea de săvârşire, exercitând violenţe şi ameninţări asupra părţilor vătămate pentru a se prostitua în România şi Spania, profitând de faptul că acestea provin din familii dezorganizate fără posibilităţi materiale şi cu pregătire şcolară redusă sau fără, fiind frustrate de lipsurile unei îngrijiri, întreţineri şi afecţiuni familiale normale.
Instanţa de fond a avut în vedere şi persoana inculpaţilor care nu au recunoscut faptele, inculpatul T.S. sustrăgându-se de la cercetarea judecătorească, sunt cunoscuţi cu antecedente penale aşa cum rezultă din fişele de cazier judiciar, inculpatul T.M. a mai săvârşit o altă faptă, cu violenţă (tâlhărie), fiind condamnat de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (Dosar nr. 1089/299/2013) la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Acestea au fost argumentele, pentru care instanţa de fond a considerat că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, iar scopul coercitiv-educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. anterior nu se poate realiza decât prin executare în regim de detenţie.
În baza art. 348 C. proc. pen. anterior, s-a dispus anularea cărţii de identitate seria RD nr. X.
Trecând la soluţionarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reţinut că, la urmărirea penală, părţile vătămate s-au constituit părţi civile după cum urmează: F.M.A. - 100.000 euro, daune morale, M.P.N. -10.000 euro, S.I. - 2.000 euro şi R.M. - 400 mii. lei vechi, cu titlu de daune morale.
În cursul judecăţii cauzei, la termenul din 19 aprilie 2013, au fost prezente părţile vătămate M.P.N. şi R.M. care şi-au menţinut pretenţiile formulate la urmărirea penală.
La termenul din 15 mai 2013, prezentă fiind, partea vătămată F.M.A. (actualmente N.) a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 100.000 euro de la inculpatul T.I., faţă de inculpaţii T.S. şi T.M. neavând pretenţii.
Având în vedere suferinţele fizice şi psihice la care au fost supuse părţile vătămate de către cei doi inculpaţi, obligate să întreţină raporturi sexuale cu inculpaţii şi cu alte persoane contra unor sume de bani, atât în România, cât şi în Spania, Tribunalul a admis cererile acestora şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumelor cu care acestea s-au constituit părţi civile.
II. Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul T.M.
Apelul inculpatului, nemotivat în scris, a fost înaintat de către instanţa de fond împreună cu dosarul cauzei la data de 06 august 2013, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 08 august 2013.
Cu prilejul dezbaterilor orale asupra apelului dedus judecăţii, desfăşurate în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2013, apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura asistenţa juridică obligatorie a apelantului inculpat, a invocat faptul că probatoriul cauzei nu este în măsură a susţine vinovăţia acestuia dincolo de orice dubiu, în sensul de a demonstra cu certitudine că acesta ar fi participat la constituirea grupului infracţional organizat sau că ar fi făcut trafic de persoane sau de minori, motiv pentru care a solicitat ca admiţându-se apelul declarat de inculpatul T.M., să se dispună achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, iar pe latură civilă respingerea pretenţiilor de despăgubiri formulate împotriva sa de către părţile civile M.P.N., R.M. şi S.I.
Tot la termenul de judecată din data de 17 octombrie 2013, inculpatul apelant T.M. a depus la dosarul cauzei un înscris olograf cuprinzând motivele de apel pe care acesta a înţeles să le invoce împotriva hotărârii instanţei de fond. în cuprinsul acestui memoriu, în esenţă, inculpatul a invocat pe lângă lipsa de temeinicie a acuzaţiilor ce-i sunt aduse în prezenta cauză, fundamentate, în opinia sa, pe declaraţiile mincinoase ale unor părţi vătămate şi martori asupra cărora s-au exercitat presiuni de către organele de anchetă, şi încălcarea unor importante drepturi procesuale atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti prin respingerea solicitării sale de a fi reaudiate părţile vătămate M.P.N. şi R.M. şi martorul N.I., probe care, în aprecierea sa, ar fi contribuit la dovedirea nevinovăţiei sale.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat că apelul formulat de inculpatul T.M. este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Mai întâi, Curtea a constatat că instanţa de fond a întreprins toate demersurile legal posibile pentru administrarea nemijlocită şi în contradictoriu a probelor necesare lămuririi corecte şi complete a tuturor împrejurărilor de fapt ale cauzei şi făcând o evaluare judicioasă a întregului probatoriu strâns în cauză, în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, a determinat în mod obiectiv situaţia de fapt dedusă judecăţii.
Astfel, procedând la reevaluarea materialului probator existent în cauză, în virtutea caracterului integral devolutiv al apelului, consacrat prin disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, întocmai ca şi instanţa de fond, Curtea a constatat că este în afara oricărui dubiu că apelantul inculpat T.M. se face vinovat de aceea că în perioada 2008 - 2009, împreună cu inculpatul T.S., fratele său, şi cu numiţii T.I., nepot de frate, şi P.G., concubina celui din urmă, au constituit o grupare de criminalitate organizată cu caracter familial, condusă şi coordonată în calitate de lider de către numitul T.I. şi care şi-a desfăşurat activitatea pe o perioadă îndelungată de timp, în cadrul acestei grupări fiecare membru asumându-şi şi îndeplinind roluri bine determinate (de recrutor, transportator, găzduitor, supraveghetor) în înfăptuirea unui plan infracţional prestabilit şi bine structurat, ce avea drept scop obţinerea de importante avantaje financiare din săvârşirea unor infracţiuni grave - trafic de persoane şi trafic de minori, participaţia concretă asumată de inculpatul T.M. în îndeplinirea scopului infracţional al acestei grupări constând în aceea că, în luna octombrie 2008, a recrutat-o prin răpire pe partea vătămată minoră R.M., pe care a găzduit-o în locuinţa sa, făcând pregătiri pentru a o transporta pe aceasta pe teritoriul Spaniei în vederea exploatării ei sexuale, iar în luna septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul T.S. şi cu numitul T.I. le-au recrutat prin folosirea de acte de violenţă fizică pe părţile vătămate majore F.M.A. şi M.P.N., le-au transportat şi cazat în diverse locaţii din România, iar prin constrângere fizică şi morală, abuzând de autoritatea pe care o aveau asupra victimelor şi de situaţia vulnerabilă în care se aflau acestea, le-au exploatat sexual prin obligarea la practicarea prostituţiei, partea vătămată F.M.A., din dispoziţia numitului T.I. şi folosind un act de identitate fals înmânat de acesta, fiind transportată şi cazată chiar şi pe teritoriul Spaniei, unde sub atenta supraveghere a numitei P.G. a fost obligată să practice prostituţia în folosul liderului grupării timp de aproximativ două luni şi de asemenea, în aceeaşi perioadă, a găzduit-o un anumit interval de timp în locuinţa sa din oraşul Feteşti, şi pe partea vătămată S.I., cunoscând că aceasta fusese recrutată de inculpatul T.S. şi de numitul T.I. în scopul exploatării ei sexuale şi că se exercitau presiuni asupra ei de către membrii grupului infracţional, prin acte de agresiune fizică şi ameninţare, în scopul de a accepta să fie dusă pe teritoriul Spaniei în vederea practicării prostituţiei în folosul membrilor grupării.
În pofida acelor apărări ale apelantului inculpat T.M. care invocă lipsa de consistenţă şi caracterul îndoielnic al probelor pe care se întemeiază acuzaţiile ce-i sunt aduse, Curtea a constatat că în cauză există suficiente probe temeinice şi legal administrate care ilustrează dincolo de orice îndoială faptul că acesta se face vinovat de săvârşirea faptelor imputate, astfel cum au fost descrise în cele ce preced.
Astfel, Curtea a constatat că declaraţiile prin care părţile vătămate R.M., F.M.A., M.P.N. şi S.I. au descris în detaliu, în cursul urmăririi penale, modul în care inculpatul T.M. s-a implicat, după caz, în recrutarea, transportarea sau găzduirea lor, cunoscând că urma a fi exploatate sexual prin obligarea la practicarea prostituţiei, se coroborează cu declaraţiile martorilor D.G. şi N.L.V., primul concubin al părţii vătămate M.P.N., iar al doilea, actual soţ al părţii vătămate F.M.A., care au confirmat susţinerile acestora în legătură cu modul în care au fost recrutate, transportate, găzduite şi exploatate sexual prin întrebuinţarea de acte de violenţă, de către membrii grupării, S.N., concubinul părţii vătămate R.M., care a relatat incidentul petrecut la locuinţa inculpatului T.M., atunci când un echipaj format din lucrători de poliţie şi jandarmerie a reuşit să o ia pe partea vătămată R.M. din locuinţa acestuia, unde era ţinută împotriva voinţei sale, în scopul exploatării ei sexuale, A.T.M., care confirmă incidentul petrecut în apropierea spitalului vechi din Feteşti, în urma căruia partea vătămată R.M. a fost luată de către inculpatul T.M. şi dusă în locuinţa lui, N.S., mama părţii vătămate R.M. care a relatat despre tratamentul agresiv la care fiica sa a fost supusă de către inculpatul T.M., cu declaraţiile părţii vătămate M.M.F., care printre victimele traficului de persoane despre care avea cunoştinţă o menţionează şi pe partea vătămată S.I., cu declaraţiile învinuitului A.M. (fost S.M.) care a descris împrejurările şi modalitatea în care partea vătămată R.M. a fost răpită de către inculpatul T.M. care a dus-o ulterior în locuinţa sa, cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 5066/A1 din 02 decembrie 2009 care atestă leziunile traumatice suferite de partea vătămată M.P.N. prin lovire cu corp dur, cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 349308/A din 26 ianuarie 2010 din care rezultă că actul de identitate emis pe numele D.G., înmânat părţii vătămate M.P.N. spre a-l folosi în vederea deplasării ei pe teritoriul Spaniei este falsificat, cu înscrisurile puse la dispoziţia organelor judiciare de către firma de transport SC E. România care confirmă încercarea inculpatului T.S. de a o scoate din ţară pe partea vătămată M.P.N. cu destinaţia Madrid sub identitatea falsă de D.G., dar şi cu înscrisurile din Dosarul penal nr. 1851/P/2008 (procese verbale de sesizare din oficiu, rapoarte întocmite de lucrătorii de poliţie şi de jandarmi şi planşe foto) constituit ca urmare a incidentului din data de 27 octombrie 2008 petrecut la domiciliul inculpatului T.M., care confirmă veridicitatea afirmaţiilor părţii vătămate R.M. cu privire la exploatarea ei sexuală.
Curtea nu a găsit motive pertinente pentru a pune la îndoială credibilitatea sau forţa probantă a susţinerilor celor patru victime ale traficului de fiinţe umane, aşa cum pretinde inculpatul apelant, întrucât, dincolo de faptul că veridicitatea acestora este confirmată şi de alte probe certe de vinovăţie existente în cauză, împreună formând un ansamblu probator coerent şi convingător care ilustrează dincolo de orice îndoială rezonabilă existenţa faptelor deduse judecăţii şi vinovăţia inculpatului apelant în comiterea lor, apărările acestuia în sensul că respectivele elemente probatorii ar fi rezultatul vreunor presiuni sau influenţe venite din partea organelor de anchetă reprezintă nişte simple speculaţii, lipsite de orice fundament faptic real.
De asemenea, Curtea a observat că nu pot fi acceptate nici susţinerile apelantului inculpat conform cărora organul de urmărire penală şi apoi instanţa de fond i-ar fi încălcat importante drepturi şi interese procesuale prin aceea că nu i-au asigurat facilităţile necesare pentru a administra anumite probe menite a-i susţine nevinovăţia, întrucât, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, organele judiciare implicate în instrumentarea cauzei au luat toate măsurile necesare pentru a garanta inculpatului respectarea dreptului la o apărare efectivă şi la un proces echitabil, procedând, în condiţii de legalitate deplină, la administrarea tuturor probelor reclamate de justa şi completa lămurire a împrejurărilor cauzei
Curtea a constatat aşadar că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul T.M. în legătură cu traficarea părţilor vătămate F.M.A., M.P.N., S.I. şi R.M., ultima dintre acestea fiind minoră la data săvârşirii faptei are corespondent în probatoriul administrat în cauză, motiv pentru care solicitarea acestuia de a se dispune achitarea sa pentru faptele anterior descrise nu are temei.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, în raport cu situaţia de fapt stabilită de către instanţa fondului prin hotărârea de condamnare, Curtea a constatat că în mod corect prin sentinţa apelată s-a reţinut că faptele de care acesta se face vinovat realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de participare la constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
De asemenea, luând în considerare faptul că potrivit fişei de cazier judiciar a apelantului inculpat, acesta a comis faptele deduse judecăţii în cauza de faţă, în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost anterior aplicată prin Sentinţa penală nr. 147 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Ialomiţa, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 12 decembrie 2007 cu un rest rămas neexecutat de 418 zile închisoare, în mod corect s-a reţinut în cazul fiecăreia dintre infracţiunile imputate inculpatului incidenţa disp. art. 37 lit. a) C. pen. anterior.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului prin sentinţa apelată, Curtea a constatat din oficiu că respectivele pedepse, orientate spre limita minimului special prevăzut în normele de încriminare incidente, au fost în mod just individualizate din perspectiva criteriilor generale prevăzute în art. 72 C. pen. anterior, cărora li s-a dat eficienţa cuvenită, acestea reflectând în mod corespunzător atât gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, astfel cum este pus în evidenţă de natura, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a acestora (fiind vorba despre participarea inculpatului la constituirea unei grupări de criminalitate organizată, cu caracter familial, care, desfăşurându-şi activitatea pe o perioadă îndelungată de timp, a avut drept scop recrutarea unor tinere şi adolescente care prezentau serioase vulnerabilităţi de ordin emoţional şi material, în vederea exploatării lor sexuale atât pe teritoriul României, dar mai ales pe teritoriul Spaniei), de scopul infracţional urmărit (constând în obţinerea ilegală de beneficii financiare printr-o formă de exploatare umană), precum şi de consecinţele grave ale faptelor comise (constând în afectarea psihicului victimelor supuse traficului de persoane cărora le-a fost încălcată în mod brutal libertatea de decizie privind viaţa lor sexuală şi demnitatea umană), cât şi referinţele personale ale inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală, anterior dând dovadă de o remarcabilă perseverenţă pe calea infracţională, concretizată prin cele nu mai puţin de 6 condamnări definitive la pedepse cu închisoarea sau amenda penală, aplicate pentru o gamă variată de infracţiuni (tâlhărie, favorizarea infractorului, loviri şi alte violenţe, ultraj), precum şi printr-o ultimă condamnare la pedeapsa de 4 ani închisoare, încă nedefinitivă, aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie în cauza în care actualmente este arestat, iar pe parcursul procesului penal a manifestat o atitudine profund ostilă restabilirii ordinii de drept şi aflării adevărului judiciar, negând cu înverşunare orice implicare a sa în activitatea de exploatare sexuală a victimelor, pe care o pune pe seama inculpatului T.S. şi a numitului T.I.
Drept urmare, Curtea a apreciat că pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente reţinute în sarcina sa, corespunde scopului său legal reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen. anterior.
Totodată, sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată atrage în mod inevitabil şi angajarea răspunderii civile delictuale a acestuia fată de victimele traficului de fiinţe umane, care în mod incontestabil au suferit puternice traume de ordin psihic prin abuzul de autoritate exercitat asupra lor în scopul obţinerii de beneficii financiare de pe urma exploatării lor sexuale, astfel încât devine lipsită de orice semnificaţie solicitarea inculpatului apelant de respingere a acţiunilor civile exercitate în cadrul prezentului proces penal.
Faţă de toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.M. împotriva Sentinţei penale nr. 164/F din 10 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală în Dosarul penal nr. 705/98/2013.
A mai constatat că apelantul inculpat T.M. este arestat în altă cauză.
III. Împotriva Deciziei penale nr. 248 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul T.M.
Inculpatul T.M. a invocat la momentul dezbaterii recursului, prin apărătorul din oficiu, cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, solicitând aplicarea de circumstanţe atenuante raportat la împrejurările faptei.
Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că acesta este fondat numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. anterior stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată,ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. anterior prevede, în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 17 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege nefiind aplicabile în speţă- referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării -vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac şi limitat doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, invocat de recurentul inculpat, se constată că nu a fost modificat dar a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, respectiv invocarea, în scris, cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Acest caz de casare a fost invocat abia la momentul dezbaterii pe fond a recursului prin apărătorul din oficiu, nefiind invocat în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, şi nu se ia în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel că nu va fi luat în considerare.
Mai mult, critica formulată în concret pe acest caz de casare nu se circumscrie cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, ci pct. 14 al art. 3859 alin. (1) în forma reglementată anterior modificării prin Legea nr. 2/2013, fiind singurul caz de casare care permitea reindividualizarea pedepsei în calea de atac a recursului, aşa cum a solicitat inculpatul, cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 permiţând instanţei de recurs să verifice hotărârea recurată doar sub aspecte de nelegalitate şi nu de netemeinicie.
Înalta Curte, analizând dosarul cauzei, constată că în cauză nu sunt incidente nici cazuri de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior.
În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunilor de către inculpatul T.M., instanţa de recurs constată că inculpatul a fost condamnat în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 37 lit. a) C. pen., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, cu limite de pedeapsă pe vechea lege de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar pe noua lege, cu corespondent în art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de trafic de persoane, cu limite de pedeapsă de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi în vechea lege, având corespondent în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi în noua lege.
În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea de trafic de minori cu limite de pedeapsă de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi în vechea lege, având corespondent în art. 211 alin. (1) şi (2) rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi în noua lege.
Faţă de limitele de pedeapsă mai reduse din noua lege cu privire la toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, se impune aplicarea art. 5 C. pen., motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva Deciziei penale nr. 248 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi va casa în parte decizia penală atacată cât şi Sentinţa penală nr. 164/F din 10 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, numai cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului T.M., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 37 lit. a) C. pen. anterior;
- 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior;
- 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior.
Va schimba încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Va schimba încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) şi art. 77 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Va schimba încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) rap. la 210 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Va menţine dispoziţia de revocare a liberării condiţionate a inculpatului pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 147 din 11 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, definitivă prin Decizia penală nr. 417 din 22 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, şi în baza art. 61 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. va contopi restul rămas neexecutat de 418 zile cu fiecare dintre pedepsele stabilite mai sus, urmând a executa pedepsele de 4 ani închisoare, de 8 ani închisoare, respectiv de 9 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. va contopi cele trei pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Va aplica pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Va constata că recurentul inculpat T.M. este arestat în altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva Deciziei penale nr. 248 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează în parte decizia penală atacată cât şi Sentinţa penală nr. 164/F din 10 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, numai cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului T.M., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 37 lit. a) C. pen. anterior;
- 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior;
- 13 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior;
Schimbă încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Schimbă încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) şi art. 77 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Schimbă încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) rap. la 210 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Menţine dispoziţia de revocare a liberării condiţionate a inculpatului pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 147 din 11 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, definitivă prin Decizia penală nr. 417 din 22 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, şi în baza art. 61 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. contopeşte restul rămas neexecutat de 418 zile cu fiecare dintre pedepsele stabilite mai sus, urmând a executa pedepsele de 4 ani închisoare, de 8 ani închisoare, respectiv de 9 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. contopeşte cele trei pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Aplică pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Constată că recurentul inculpat T.M. este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.M. în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele-părţi civile M.P.N., S.E. şi R.M., şi pentru intimata-parte vătămată F.M.A., în sumă de câte 150 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2046/2014. Penal. Infracţiuni la regimul... | ICCJ. Decizia nr. 2043/2014. Penal → |
|---|
