ICCJ. Decizia nr. 1997/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare s
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1997/2014
Dosar nr. 623/39/2010
Şedinţa publică din 11 iunie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 42 din 31 ianuarie 2008 pronunţată în Dosar nr. 43 22/86/2006 (1115/P/2006), Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul T.I. zis "N." la:
- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
- pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.
- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin, prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.
- pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior sunt concurente cu infracţiunea pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 463 din 07 decembrie 2005 a Judecătoriei Deta, rămasă definitivă la data de 26 decembrie 2005.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 88, 89 C. pen. şi art. 36 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata pedepsei executate de acesta în Republica Serbia, respectiv 20 de zile de închisoare aplicată prin sentinţa Organului Comunal pentru Contravenţii Pancevo cu nr. 5-114 din 05 din 01 iunie 2005, precum şi durata reţinerii, a arestării preventive a inculpatului şi perioada executată de acesta în ţară, de la data de 16 ianuarie 2006 la data de 04 iulie 2006.
S-a constatat că la data de 04 iulie 2006 inculpatul a fost liberat condiţionat, rămânând neexecutat un rest de 74 de zile.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării inculpatului T.I. de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145/1 C. proc. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul A.I. zis "I." a fost condamnat la:
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului, de la data de 16 ianuarie 2006 la data de 30 martie 2006.
În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 şi urm. C. pen. privind revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. acelaşi inculpat a fost achitat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. inculpatul B.D., fost P., zis "D.P.", a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. acelaşi inculpat a fost achitat la pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul Z.D.D., zis "G." a fost condamnat la:
- pedeapsa de 5 ani închisoare şi i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin, prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
S-au descontopit şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 188 din 26 iulie 2005 a Judecătoriei Oraviţa, rămasă definitivă prin neapelare la data de 15 august 2005, respectiv o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare şi o pedeapsă de 2 luni închisoare.
S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior sunt concurente cu infracţiunile pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 188 din 26 iulie 2005 a Judecătoriei Oraviţa, rămasă definitivă prin neapelare la data de 15 august 2005.
În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 495 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Caransebeş, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, stabilită anterior, pedeapsa totală de executat de către inculpatul Z.D.D. fiind de 5 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36. alin. (3) rap. la art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa totală aplicată inculpatului, durata arestării preventive şi perioada executată de acesta, de la data de 21 mai 2005 la data de 26 septembrie 2006.
S-a constatat că la data de 26 septembrie 2006 inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 188 din 26 iulie 2005 a Judecătoriei Oraviţa, rămasă definitivă prin neapelare la data de 15 august 2005, conform Sentinţei penale nr. 2111 din 22 septembrie 2006 a Judecătoriei Botoşani, rămânând neexecutat un rest de 236 de zile.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul H.N. (fost M.) a fost condamnat la:
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003.
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. inculpata L.C. a fost achitată pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de migranţi, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. inculpatul R.A., fost N.M.A. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat suma de 650 euro şi suma de 1.800 RON de la inculpatul T.I., suma de 2.000 euro de la inculpatul A.I., suma de 150 euro de la inculpatul Z.D.D. şi suma de 1.200 euro de la inculpatul H.N.
În baza art. 170 rap. la art. 348 C. proc. pen. s-a desfiinţat, prin anularea în totalitate, paşaportul turistic pe numele S.M., a cărui copie se află la dosar de urmărire penală.
S-a luat act că partea vătămată T.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul T.I. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 RON, din care suma de 450 RON, reprezentând onorariu apărători din oficiu ce a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul Z.D.D. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 RON, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariu apărător din oficiu ce a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul A.I. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 RON.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul H.N. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 RON.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru partea vătămată T.P. din faza de urmărire penală şi sumele de 300 RON, reprezentând onorarii apărători din oficiu pentru inculpatul R.A. din faza de judecată au fost avansate din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:
La data de 02 martie 2005, organele de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Suceava s-au sesizat despre existenţa pe raza mun. Suceava a uneia sau mai multor persoane care desfăşoară activităţi infracţionale pe linia traficului de persoane şi a traficului de migranţi.
În baza autorizaţiei nr. S/38/II/7/2005 din 27 martie 2005 - prelungită la data de 27 aprilie 2005, în cauză au fost introduşi investigatorii acoperiţi "S." şi "Si.". Prin valorificarea datelor obţinute în cadrul activităţii investigative desfăşurate a fost identificat inculpatul T.I., care se interesa în mediile adecvate de pe raza mun. Suceava şi a comunelor limitrofe de cumpărarea uneia sau mai multor femei tinere pe care intenţiona să le transporte fraudulos până în Italia, ţară în care intenţiona să realizeze profituri materiale de pe urma exploatării sexuale a acestora şi pentru care era dispus să plătească câte 500 de euro.
În cauză s-a demarat o activitate susţinută de monitorizare cu mijloace speciale a activităţilor inculpatului T.I., obţinându-se elemente esenţiale, care au confirmat preocupările infracţionale ale sus-numitului pe linia traficului de persoane şi a traficului de migraţi.
Astfel, s-a ajuns la cunoaşterea cercului de persoane cu care inculpatul desfăşura activităţile în discuţie. S-a stabilit că, inculpatul T.I. este prieten din copilărie cu învinuitul Z.D.D. şi, împreună l-au cunoscut, în cursul lunii martie 2005, într-un centru de refugiaţi din Croaţia, pe învinuitul B.I. - cetăţean moldovean, cu care au convenit să colaboreze pe linia traficului de migranţi.
S-a mai stabilit că, inculpaţii T.I. şi B.D. se cunoşteau încă din anul 2001 din Penitenciarul Botoşani, unde fiecare executa pedepse privative de libertate (T. o pedeapsă de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de tâlhărie, iar B. o pedeapsă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat). Urmare a acestei situaţii cei doi au păstrat o legătură amiabilă după liberarea din penitenciar. Inculpatul T.I. zis "N." l-a cunoscut pe inculpatul A.I., zis "I." prin intermediul coinculpatului B.D., zis "D.P.".
Extinzându-se verificările au mai fost identificaţi învinuitul T.R. ("omul" învinuitului B.I.) şi făptuitorul N.V. (cetăţeni ai Republicii Moldova) - despre care pe parcursul monitorizării a rezultat că erau principalii furnizori de migranţi (cetăţeni moldoveni).
Inculpatul T.I. şi-a manifestat preocupările de trafic de migranţi neîntrerupt pe parcursul anului 2005, după eşecurile înregistrate în vara anului 2005, căutând să pună bazele unei filiere de scoatere de migranţi din ţară şi trecere a acestora până în Italia cu paşapoarte falsificate sau cu camioane TIR. La sfârşitul lunii noiembrie 2005 l-a cunoscut pe inculpatul H.N. căruia, la data de 30 noiembrie 2005, i-a plasat doi migranţi - cetăţeni români, iar la data de 01 decembrie 2005 a preluat din mun. Timişoara, de la inculpatul A.I., un migrant cetăţean moldovean.
La data de 25 martie 2005, inculpaţii T.I., zis "N." şi Z.D.D. au fost depistaţi de autorităţile din Croaţia şezând ilegal pe teritoriul acestei ţări, în sensul că nu posedau asupra lor niciun document de identitate sau de călătorie.
La data de 08 aprilie 2005, inculpatului Z.D.D. i s-a întocmit titlul de călătorie nr. 134 de Ambasada României la Zagreb, iar inculpatului T.I. titlul de călătorie numărul de 137 emis de aceeaşi reprezentanţă diplomatică română, documente în baza cărora la data de 14 aprilie 2005 cei doi au fost repatriaţi în România.
În faţa organelor de poliţie de pe Aeroportul H.C., unde au fost audiaţi la data de 14 aprilie 2005, inculpaţii au declarat că au ieşit împreună din România la data de 23 martie 2005, ascunşi într-un camion, printr-un punct de trecere al unei frontiere şi al cărei nume nu-l cunosc, cu care au ajuns în capitala Croaţiei, la Zagreb.
Cu ocazia audierii inculpatului Z.D.D., la data de 21 februarie 2006, acesta a arătat în declaraţia sa aspecte diferite de cele relatate anterior în faţa organelor de poliţie de frontieră de pe Aeroportul H.C. la data de 14 aprilie 2005, susţinând că a ieşit fraudulos din România în cursul lunii februarie 2005, ajungând în aceeaşi modalitate până în Italia, unde s-a întâlnit întâmplător, în capitala acestei ţări - Roma cu consăteanul său, inculpatul T.I. împreună cu acesta s-a întors în România, fiind depistat de autorităţile din Croaţia.
Susţinerile din declaraţia inculpatului Z.D.D. au fost confirmate în convorbirea telefonică purtată la data de 10 mai 2005, orele 20:51 (obţinută în baza autorizaţiei nr. 27/1 din 28 aprilie 2005 pentru numărul xxx aparţinând inculpatului T.I.) de inculpatul T.I. cu o anume "G." aflată în Spania şi care l-a sunat de la numărul de telefon xxx1 căreia i-a comunicat că în urmă cu aproximativ 3 săptămâni de la data discuţiei ar fi fost în Italia unde ar fi dus 20 de oameni, fiind prins la întoarcere de autorităţile din Croaţia.
S-a stabilit că, în ziua de 07 martie 2005 inculpatul T.I. s-a deplasat în Republica Moldova de unde a revenit în ziua de 08 martie 2005. Acesta a racolat un număr de 5 până la 20 de cetăţeni moldoveni pe care i-a scos fraudulos din România peste frontiera româno-sârbă şi pe care i-a călăuzit în continuare pe traseul Croaţia - Italia.
Ulterior datei de 08 martie 2005, în ziua de 25 martie 2005, acesta a fost depistat pe teritoriul Republicii Croaţia, probându-se faptul că se întorcea din Italia.
Aspectele ce au fost reţinute în sarcina inculpatului T.I. au fost confirmate de discuţiile purtate de acesta cu investigatorul acoperit "S." concretizate în procesul-verbal din 27 aprilie 2005.
Pe baza interceptărilor telefonice ce au fost realizate în cauză (autorizaţia numărul 27/1 din 28 aprilie 2005 pentru numărul de telefon xxx, aparţinând lui T.), inculpatul a confirmat aceste aspecte în discuţia purtată la data de 18 mai 2005, orele 15:51 cu învinuitul T.R., care l-a sunat din Republica Moldova de pe numărul de telefon xxx2. T. i-a solicitat printre altele să-l ajute în recuperarea sumelor de bani pe care i le datorau două migrante moldovence, din lotul scos fraudulos din România în luna martie 2005 (numitele C.T. şi C.L. din localitatea Droghia, jud. Bălţi - Republica Moldova).
Verificându-se evidenţele cu intrări - ieşiri ale cetăţenilor moldoveni din data de 08 martie 2005, prin punctele de trecere a frontierei de est, cele două femei menţionate în discuţia anterioară, respectiv numitele C.T. şi C.L., au fost identificate ca intrate în România la data de 08 martie 2005, odată o inculpatul, prin P.T.F. Sculeni, fără a mai figura cu vreo ieşire din ţară - conform proceselor-verbale de verificare din data de 02 mai 2006 şi anexelor doveditoare întocmite de lucrătorii B.C.C.O. Suceava.
O altă probă în dovedirea vinovăţiei inculpatului T.I. a constituit-o şi convorbirea purtată la data de 20 mai 2005, orele 13:09 între acesta şi o anume "N.", cetăţeancă moldoveancă, rudă a migrantei C.T., căreia i-a reproşat că nu şi-a primit banii de la migrantele C. şi C. şi în consecinţă nu le va restitui paşapoartele pe care acestea i le-au lăsat garanţie la data de 08 martie 2005.
Aceeaşi persoană "N." l-a sunat din nou pe inculpatul T.I. şi în data de 21 mai 2005, la orele 13:07 de pe numărul de telefon xxx3 cu care a discutat, printre altele, despre recuperarea paşaportului numitei C.T.
O altă discuţie relevantă a reprezentat-o şi cea purtată la data de 10 mai 2005, orele 17:03 cu un anume "N." care l-a sunat pe inculpat de pe numărul xxx4.
Conform adresei din 04 iunie 2005 a B.D. - GSG S.A. - Sucursala Suceava, la data de 28 aprilie 2005, un anume T.A. din oraşul Bălţi - Republica Moldova, ar fi expediat pentru inculpatul T.I. suma de 300 de euro, despre care s-a apreciat că reprezintă un rest de plată pentru activitatea de călăuzire a unei alte persoane din lotul de migranţi din luna martie 2005.
La întâlnirea din data de 28 aprilie 2005 cu investigatorul acoperit "S.", inculpatul T.I. i-a spus acestuia că, în cursul lunii martie 2005 a călăuzit 5 fete din Republica Moldova peste frontiera de stat cu o barcă în care au fost nevoiţi să stea mult timp şi erau în pericol să se răstoarne deoarece pe malul sârbesc al Dunării erau poliţişti de frontieră.
În urma contactelor dintre investigatorul acoperit "S." şi inculpatul T.I., din cursul lunilor aprilie - mai 2005, acesta din urmă şi-a manifestat, alături de preocuparea sa infracţională constantă sub aspectul traficului de migranţi, preocupări şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane.
Astfel, la întâlnirea din data de 27 aprilie 2005, cu investigatorul acoperit "S.", inculpatul i-a cerut să îi găsească femei tinere pe care să le ducă împreună în Italia, în vederea practicării prostituţiei în folosul lor, arătându-se dispus să plătească pentru fiecare fată suma de 500 euro dacă investigatorul nu este interesat să meargă în Italia ci doar să vândă fetele. Investigatorul "S." i-a spus inculpatului că acceptă propunerea acestuia, urmând ca într-una din zilele următoarele să-i prezinte câteva fete interesate.
Conform înţelegerii anterioare, la data de 28 aprilie 2005, inculpatul T. s-a întâlnit din nou cu investigatorul "S." în faţa Sucursalei B.D. Suceava, aceasta din urmă prezentându-i-o inculpatului pe investigatorul acoperit "Si.", ca fiind o tânără cu interdicţie de utilizare a paşaportului turistic, care doreşte să iasă ilegal din ţară pentru a ajunge în Italia în vederea practicării prostituţiei. Cei trei s-au deplasat la restaurantul "V." din zona Cetăţii de Scaun de pe raza mun. Suceava. La un moment dat, inculpatul T.I. i-a întrebat pe investigatorii acoperiţi dacă nu mai cunosc şi alte tinere pe care să le ducă în Italia în scopul practicării prostituţiei.
În continuare, inculpatul i-a relatat investigatorului acoperit "Si." "condiţiile de lucru" din Italia, unde cunoaşte un cetăţean al acestei ţări, care îi va pune la dispoziţie un apartament pentru a nu fi obligată să lucreze "la stradă" şi îi va procura zilnic în jur de 10 clienţi de pe urma cărora poate să câştige suma de 1.500 euro pe noapte.
Profitând de plecarea investigatorului acoperit "Si." la toaleta restaurantului, inculpatul T.I. i-a spus investigatorului "S." că banii obţinuţi de "Si." ca urmare a practicării prostituţiei îi vor împărţi între ei doi, în mod egal, investigatorul "S.", urmând să îi dea fetei din câştigul său câţi bani va socoti că îi sunt necesari. La un moment dat, inculpatul T. i-a ameninţat pe investigatorii acoperiţi că dacă îl vor da pe mâna poliţie îi va căuta ulterior şi îi va omorî.
"Acceptând" propunerea inculpatului, investigatorii acoperiţi au convenit cu acesta să fie anunţaţi despre momentul plecării.
În seara zilei de 10 mai 2005, inculpatul T.I. l-a sunat pe investigatorul acoperit "S." la orele 21:19 şi i-a cerut acestuia să fie pregătit împreună cu "Si." deoarece aşteaptă un lot de migranţi moldoveni împreună cu care vor ieşi fraudulos din ţară.
Momentul întâlnirii consumată la data de 12 mai 2005 cu investigatorii acoperiţi "S." şi "Si." a fost consemnat în procesul-verbal din 23 martie 2006, iar imaginile au fost înregistrate în baza autorizărilor nr. 28/I din 28 aprilie 2005 şi 29/1 din 29 aprilie 2005 fiind stocate pe CD-urile cu seriile S/1038438/1 şi S/1038438/2.
Pornind de la dorinţa de a realiza venituri importante într-o perioadă scurtă de timp şi încurajat de succesul relativ avut cu lotul de migranţi din cursul lunii martie 2005, precum şi de conexiunile făcute cu călăuze române din zona de sud-vest a ţării şi călăuze sârbe, inculpatul T.I. a depus eforturi susţinute pentru a-şi continua activităţile infracţionale pe linia traficului de migranţi, în special cu cetăţeni moldoveni.
Conform declaraţiei inculpatului Z.D.D. din data de 21 februarie 2006, în centrul de detenţie din Croaţia, în care au fost internaţi în perioada 25 martie - 14 aprilie 2005, el şi inculpatul T.I., l-au cunoscut pe inculpatul B.I. (un important membru al lumii interlope din Republica Moldova - lider al activităţilor de trafic de migranţi din această ţară, pe traseul România - Spaţiul Schengen), cu care s-au înţeles să păstreze legătura după ce se vor întoarce în ţară.
Punându-şi în aplicare hotărârea de a continua activităţile de trafic de migranţi, inculpatul T.I. a demarat pe la sfârşitul lunii aprilie 2005 activităţi intense de racolare de migranţi. Astfel, i-a cerut inculpatului Z.D.D. să ia legătura cu învinuitul B.I. şi să găsească persoane interesate să iasă fraudulos din România spre Spaţiul Schengen.
La data de 11 mai 2005, inculpatul B.D. l-a pus în legătură pe inculpatul T.I. cu inculpatul A.I. (transcrierile interceptărilor telefonice a discuţiilor purtate de cei doi în cursul zilei de 11 mai 2005 orele 13:21, 13:30, 17:03, 17:32), întrucât acesta din urmă avea legături bune în Republica Moldova şi cunoştea persoane interesate să ajungă fraudulos în Spaţiul Schengen. Astfel, în urma discuţiilor purtate la întâlnirea dintre inculpaţi - consumată în după amiaza zilei de 11 mai 2005, T. a fost contactat telefonic în aceeaşi zi, orele 19:57, 20:19, 22:25 de A., care i-a comunicat în cele din urmă că a picat "afacerea" cu cei 5 migranţi indieni (despre care vorbise cu inculpatul B.D. în discuţia din aceeaşi zi de 11 mai 2005 orele 11:58) şi i-a spus însă că în zilele următoare îi va aduce trei migranţi moldoveni.
La orele 22:31 ale zilei de 11 mai 2005, inculpatul T.I. l-a sunat pe inculpatul Z.D.D. pe numărul de telefon al acestuia xxx5, iar în discuţia purtată cu acesta a confirmat că s-a întâlnit cu inculpatul B.D. care l-a pus în legătură cu inculpatul A.I.
În urma contactelor realizate de inculpatul A.I. în Republica Moldova, acesta a luat legătura cu făptuitorul N.V. prin intermediul căruia l-a racolat pe migrantul M.N.
În declaraţia sa luată prin comisie rogatorie la data de 10 martie 2006, cetăţeanul moldovean - martorul M.N. a relatat că, intenţionând să ajungă în Italia, la sora sa, a obţinut un număr de telefon al unei persoane necunoscute din Austria care a încercat să-i obţină o viză de călătorie în această ţară. În urma eşecului obţinerii vizei, acea persoană necunoscută i-a dat martorului numărul de telefon al inculpatului A.I. (xxx6) şi un număr de telefon al unei persoane din Republica Moldova, despre care martorul a susţinut că s-ar numi "V." sau "R.". Persoana necunoscută din Austria i-a comunicat martorului M.N. că preţul activităţilor de călăuzire este de 2.500 de euro. Fiind de acord cu acest lucru, M.N. a luat legătura cu "V.", cu care în prima jumătate a lunii mai 2005 s-a deplasat în România, la Suceava, unde erau aşteptaţi de inculpatul A.I., care i-a cazat în garsoniera pe care o avea în acea perioadă din cartierul Obcini - mun. Suceava (str. B.), în apropierea unei benzinării R.
Conform adresei din 10 ianuarie 2006 a Direcţiei Poliţiei de Frontieră Iaşi, martorul M.N. a intrat în România prin P.T.F. Stânca la data de 12 mai 2005 cu autobuzul. Din analiza acestei adrese a rezultat că, singura persoană cu prenumele "V." din mijlocul de transport cu care a intrat în ţară martorul, este cetăţeanul moldovean N.V., posesor al paşaportului seria 29148 (faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un alt dosar, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "trafic de migranţi").
Inculpatul Z.D.D. şi-a activat legătura cu inculpatul B.I. (membra important al lumii interlope din Republica Moldova) căruia i-a cerut să-i racoleze migranţi. B.I., la rândul său, l-a folosit pentru a preda migranţii inculpatului Z. şi inculpatului T. pe inculpatul T.R..
În declaraţia sa luată prin comisie rogatorie la data de 09 martie 2006, cetăţeanul moldovean - martorul G.V. a relatat că, intenţionând să ajungă în Italia la mama sa, s-a interesat şi a obţinut numărul de telefon al inculpatului B.I., care i-a cerut să plătească suma de 2.000 de euro din care 1.000 de euro la plecare lui I. şi 1.000 călăuzei la destinaţie, în Italia. S-a deplasat în capitala Republicii Moldova - Chişinău, în prima jumătate a lunii mai 2005, unde a fost preluat de inculpatul T.R. (omul de încredere al învinuitului B.I.), care era însoţit de alţi doi migranţi, respectiv N.F. şi S.V., încercând să treacă frontiera moldavo-română, el şi numitul N.F. au fost întorşi din drum. Singurii care au trecut în acea zi au fost inculpatul T.R. şi numitul B.V.
G. şi N. s-au întors în mun. Chişinău, unde erau aşteptaţi de un taximetrist care le-a spus că vine din partea inculpatului B.I., care i-a trecut în ziua următoare în România, până în mun. Iaşi.
Susţinerile martorului au fost confirmate de adresa cu numărul 87 din 10 ianuarie 2006 a Direcţiei Poliţiei de Frontieră Iaşi, care atestă că la data de 12 mai 2005, învinuitul T.R. a intrat în România prin P.T.F. Sculeni cu microbuzul cu numărul de înmatriculare CST 203 împreună cu migrantul S.V.
În seara zilei de 12 mai 2005, inculpatul T.R. şi migrantul B.V. au ajuns în mun. Suceava fiind preluaţi de inculpaţii T. şi Z. şi cazaţi la hotelul din incinta autogării din mun. Suceava.
Momentul întâlnirii cu inculpatul T.R. şi migrantul B.V., din seara zilei de 12 mai 2005 - orele 23:24, a fost consemnat în procesul-verbal de filaj din 23 martie 2006, iar imaginile cu aceleaşi momente, au fost înregistrate în baza autorizărilor nr. 28/I din 28 aprilie 2005 şi 29/1 din 29 aprilie 2005, fiind stocate pe CD-urile cu seriile S/1038438/1 şi S/1038438/2.
După ce în dimineaţa zilei de 13 mai 2005, s-a hotărât împreună cu inculpatul Z.D.D. şi inculpatul T.R. să se deplaseze în mun. Iaşi pentru a-i prelua şi pe migranţii N.F. şi G.V., inculpatul T.I. l-a sunat pe inculpatul A.I. cu care a stabilit să-l preia pe migrantul M.N. în după amiaza aceleiaşi zile şi să se intereseze dacă acesta are banii necesari.
După ce au ajuns în mun. Iaşi, inculpaţii T. şi Z. i-au preluat pe migranţii N.F. şi G.V. de la inculpatul T.R. în zona gării din mun. Iaşi.
Începând cu orele 09:40 ale zilei de 13 mai 2005 inculpatul T.I. a luat legătura telefonic cu fiul numitei F.M. din mun. Iaşi pe numărul de mobil xxx7 cu care a rămas în contact (discuţiile de la orele 12:51, 13:27, 15:34), stabilind să se întâlnească în zona gării din localitate. Cu ocazia întâlnirii dintre inculpatul T., inculpatul Z. şi F.M., primii doi au acceptat să o scoată fraudulos din ţară şi să o transporte fraudulos până în Italia pe victima minoră T.P., în vârstă de 17 ani, pentru a fi exploatată din punct de vedere sexual de gruparea infracţională din care face parte traficantă.
Momentul preluării victimei din după amiaza zilei de 13 mai 2005 a fost consemnat în procesul-verbal din 23 martie 2006, iar imaginile aferente, au fost înregistrate în baza autorizărilor nr. 28/1 din 28 aprilie 2005 şi 29/1 din 29 aprilie 2005, fiind stocate pe CD-urile cu seriile S/1038438/1 şi S/1038438/2.
În declaraţiile sale din data de 10 august 2005 şi 02 martie 2006, victima minoră T.P. a relatat faptul că inculpaţii T.I. şi Z.D.D. au cunoscut de la început că F.M. vroia să o trimită în Italia pentru a se prostitua şi că este minoră. Pentru serviciul de transport al victimei făcut de cei doi, F.M. le-a plătit în avans suma de 300 de euro, urmând ca restul banilor să-i primească la destinaţie în Italia.
Susţinerile victimei au fost confirmate de martorul M.N. în declaraţia sa din data de 10 martie 2006.
Mai mult decât atât, victima a fost testată poligraf, concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 martie 2006 a Laboratorului Poligraf din cadrul Serviciului criminalistic al I.P.J. Iaşi confirmând poziţia sinceră a minorei în declaraţiile date în faţa procurorului.
Şi atitudinea inculpaţilor T.I. şi Z.D.D. referitoare la victima minoră surprinsă în discuţiile purtate de aceştia a fost relevantă, aspect ce a rezultat din convorbirile interceptate în baza autorizaţiei din 28 aprilie 2005 purtate la data de 19 mai 2005 între cei doi.
La întoarcerea spre mun. Suceava, din după amiaza zilei de 13 mai 2005, la ieşirea din mun. Fălticeni, organele de poliţie au oprit microbuzul în care circulau inculpaţii T.I. şi Z.D.D., victima T.P. şi migranţii G.V. şi N.F., aspect ce a fost consemnat în procesul-verbal întocmit de lucrătorii B.C.C.O. Suceava la data de 13 mai 2005, orele 17:45.
În seara zilei de 13 mai 2005, la orele 21:52, inculpatul Z.D.D. a urcat din gara Iţcani (unde au fost transportaţi de inculpatul T.I. împreună cu numitul T.B. cu autoturismul acestuia din urmă marca A.) în trenul cu nr. 1837 cu direcţia Timişoara în vagonul nr. 7, compartimentul 7 împreună cu victima minoră T.P. şi migranţii M., S., G. şi B.
Aceste aspecte au fost consemnate în procesul-verbal de filaj din data de 23 martie 2006, iar imaginile aferente obţinute în baza autorizaţiilor de înregistrări audio-video cu nr. 28/1 din 28 aprilie 2005 şi 29 /I din 29 aprilie 2005 ale Tribunalului Suceava, se regăsesc stocate CD-urile S/1038438/1 şi S/1038438/2.
După despărţirea de inculpatul Z., migranţi şi victima minoră, inculpatul T.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul B.D. cu care a stabilit să se întâlnească pe terasa situată peste drum de hotelul Central din mun. Suceava, esplanada Casei de Cultură (convorbirea din data de 13 mai 2005 orele 21:45). Imediat, la orele 22:01 inculpatul T.I. l-a sunat pe inculpatul Z.D.D. căruia i-a confirmat că s-a întâlnit cu inculpatul D.P. (convorbirea din data de 13 mai 2005 orele 22:01).
În dimineaţa zilei de 14 mai 2005, inculpatul T. a fost sunat de inculpatul Z., care i-a cerut numărul de telefon al unei călăuze sârbe, respectiv S.D.
Începând cu acest moment, inculpaţii T.I. şi Z. şi-au activat toate cunoştinţele cetăţeni români (P.P., P.E. şi D.S.) şi sârbi (S.D. şi S.L.), cu care au cooperat şi anterior pentru a-şi asigura succesul trecerii frauduloase a frontierei româno-sârbe.
În perioada 14 mai - 17 mai 2005, inculpatul T.I. i-a coordonat în permanenţă activităţile inculpatului Z.D.D., luând legătura cu călăuzele locale din judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi, respectiv cu P.P. (discuţiile din 14 mai 2005 orele 16:39, 16:41, 16:43) sau cu cetăţeanul sârb S.D.
Tot în această perioadă, inculpatul a ţinut legătura telefonic cu F.M., inculpatul T.R., inculpatul A.I. şi inculpatul B.D., cu toţii interesaţi de reuşita acţiunii inculpatului Z.
Din convorbirile purtate de inculpatul T. cu F.M. şi învinuitul T.R. în perioada 13 - 19 mai 2005 (convorbirile din data de 13 mai 2005, orele 20:20, 16 mai 2005, orele 21:33, 17 mai 2005 orele 08:46, 13:32, 18 mai 2005 orele 13.04, 17:28, 18:39, 19:40, 20:12, 19 mai 2005 orele 20:38), a rezultat fără echivoc implicarea învinuitului B.I. în activităţile de trafic de migrând şi patronajul exercitat de acesta asupra tuturor acestor activităţi pe raza Republicii Moldova. Aceleaşi aspecte rezultă şi din convorbirile purtate de inculpat cu învinuitul T.R. (convorbirile din data de 14 mai 2005, orele 16:25, 17 mai 2005, orele 17:55, 19 mai 2005, orele 14:37, 20 mai 2005, orele 20:18).
După ce au ajuns în mun. Timişoara, grupul inculpatului Z. s-a deplasat până în oraşul Caransebeş, jud. Caraş-Severin, unde s-au cazat în seara zilei de 14 mai 2005 la Hotelul "N." din localitate, unde au închiriat două camere pe numele migranţilor M. şi S.
În urma cooperării cu organele de poliţie din cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin în noaptea de 16 din 17 mai 2005, la orele 04:30 a fost dejucată tentativa inculpatului Z.D.D. de a-i scoate fraudulos din ţară pe migranţii M., N., S., G. şi victima minoră T.P. în zona de frontieră cu Serbia din apropierea localităţii Grădinari, jud. Caraş-Severin.
Cu excepţia inculpatului Z., care a reuşit să fugă, migranţii şi victima minoră au fost reţinuţi de organele de poliţie de frontieră. Ulterior, la data de 20 mai 2005, inculpatul a fost reţinut de organele de poliţie şi ulterior arestat pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de migranţi", fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 436/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oraviţa.
Inculpatul B.D. s-a interesat în perioada 13 - 20 mai 2005 de reuşita activităţii de scoatere frauduloasă din ţară a migranţilor călăuziţi de inculpatul Z. şi ajungerea acestora la destinaţie în Italia, aspect care a rezultat din conţinutul convorbirilor purtate cu inculpatul T.I. (transcrierea convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiei din 28 aprilie 2005 pentru numărul de telefon xxx, aparţinând lui T.), din perioada 12 - 19 mai 2005 cu inculpatul B.D., zis "D.P." posesorul (în acea perioadă) a telefonului cu numărul xxx9).
Datorită eşecului înregistrat de inculpatul Z. în noaptea de 16/17 mai 2005, începând cu data de 17 mai 2005, inculpatul T.I. a preluat iniţiativa în activitatea de scoatere frauduloasă din ţară a migranţilor. După arestarea lui Z. din data de 20 mai 2005, inculpatul T.I. s-a deplasat în mun. Timişoara în noaptea de 24 din 25 mai 2005, după ce în ziua de 24 mai 2005 l-a preluat de la inculpatul T.R. pe migrantul B.V. - cetăţean moldovean în mun. Iaşi. Migrantul a fost identificat în urma unei verificări de rutină făcute de lucrătorii I.P.J. Suceava - Serviciul Poliţiei Transporturi în trenul accelerat Iaşi - Timişoara din noaptea de 24 din 25 mai 2005, aspect concretizat în procesul-verbal întocmit la data de 25 mai 2005 de lucrători ai B.C.C.O. Suceava.
În urma discuţiilor purtate cu coinculpatul A.I. la datele de 19 mai 2005, orele 13:30, 22:36, 20 mai 2005, orele 18:22, 22 mai 2005, orele 13:11, inculpatul T.I. s-a angajat să-l preia din mun. Timişoara pe migrantul român B.N., racolat de A. şi interesat să iasă fraudulos din ţară.
Aceste aspecte au fost confirmate în declaraţia martorului B.N. dată în ziua de 18 ianuarie 2006, în care s-a relatat cum, la începutul lunii mai 2005, a acceptat propunerea inculpatului A.I. de a ieşi fraudulos din ţară cu un paşaport falsificat procurat de un complice al său din judeţul Timiş (persoană necunoscută, pe nume "C."). După întâlnirea din mun. Timişoara cu acel falsificator de paşapoarte, martorul a renunţat la intenţia de a ieşi în acest mod din ţară, însă a acceptat propunerea inculpatului A. de a încerca să iasă fraudulos din ţară cu inculpatul T.I. După ce a fost contactat telefonic de inculpatul T., la data de 25 mai 2006 s-au întâlnit în mun. Timişoara, la un magazin din complexul studenţesc. împreună cu T. mai erau 6 migranţi moldoveni - trei femei şi trei bărbaţi. în zilele următoare s-au mutat din mun. Timişoara în Herculane. Martorul a declarat că la solicitarea inculpatului T. i-a dat acestuia suma de 600 de euro.
În ziua de 28 mai 2005, martorul B.N. a aflat de la inculpat că acesta mai aşteaptă un lot de migranţi moldoveni cu care după ce se vor întâlni vor ieşi din ţară. Întâlnirea cu acest lot de migranţi a avut loc la data de 30 mai 2005, în zona gării Herculane. Martorul a sesizat că, inculpatul T. s-a consultat cu un basarabean din acel lot, care cunoştea bine zona de frontieră, cu toţii s-au îmbarcat într-un microbuz şi două dacii şi au călătorit de-a lungul frontierei până în dreptul unei păduri, pe unde au trecut până în Serbia, unde T. s-a ocupat de găsirea unor taxi-uri care să-i ducă spre frontiera sârbo-croată.
Susţinerile martorului au fost confirmate întru totul de interceptările telefonice ce au fost realizate în perioada 19 - 29 mai 2005, în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Suceava din 28 aprilie 2005 pentru numărul de telefon xxx şi din 23 mai 2005 pentru numărul xxx9 aparţinând inculpatului T.I.
Un alt martor care a confirmat susţinerile martorului B.N. în ceea ce priveşte întâlnirea din gara Herculane a celor două loturi de migranţi şi trecerea frauduloasă peste frontiera româno-sârbă a fost numitul T.E. audiat la data de 09 martie 2006.
Conform adresei din 20 iulie 2005 a P.N.F., în dimineaţa zilei de 31 mai 2005, au fost identificate un număr de 12 persoane care trecuseră ilegal frontiera româno-sârbă într-o casă abandonată dintr-o suburbie a oraşului Pancevo - Republica Serbia, respectiv numiţii: S.A., I.G., T.E., J.V., L.E., C.S.B.A., T.M., B.R., N.F., T.I. şi B.N.
Conform informării poliţiei de frontieră sârbe din sectorul Broj, numărul total de migranţi ilegali care au trecut în noaptea de 30 din 31 mai 2005 frontiera sârbo-română a fost reprezentat de 18 cetăţeni moldoveni şi 2 cetăţeni români, după cum urmează: A.G., B.M., C.I., O.E., M.N.; B.V., G.V., B.I., S.A., I.G., T.E., J.V., C.S., L.E., B.A., T.M., B.R., N.F., S.A, S.V., B.N. şi inculpatul T.I.
Din coroborarea acestor informaţii oficiale cu declaraţiile martorilor B.N., M.N., T.E., G.V. s-a constatat că grupul de persoane călăuzit de inculpatul T.I. a fost format dintr-un număr de 18 cetăţeni moldoveni şi un cetăţean român, respectiv B.N. (cei enumeraţi în informarea poliţiei de frontieră sârbe).
În ceea ce o priveşte pe inculpata L.C., s-a reţinut că aceasta a cunoscut, încă de la începutul lunii mai 2005 că prietenul ei, inculpatul T.I., se ocupă cu traficul de migranţi; şi în zilele următoare inculpata a fost informată şi s-a interesat în permanenţă de reuşita activităţilor infracţionale ale prietenului său, astfel după cum a rezultat din transcrierile convorbirilor din perioada 12 - 30 mai 2005, cu precădere cele purtate la datele de 13 mai 2005 orele 09:26, 19:07, 19:20, 17 mai 2005 orele 07:47, 19 mai 2005 orele 12:01, 20 mai 2005 orele 08:04, 13:18, 25 mai 2005 orele 18:50, 19:19, 26 mai 2005 orele 09:44, 12:13, 21:37, 22:33.
De asemenea, s-a reţinut că inculpata a primit de la prietenul său sume de bani provenite din aceste activităţi, la data de 13 mai 2005 (personal de la inculpat), respectiv 25 mai 2005 (prin mandatul poştal nr. 68 din 25 mai 2005 - suma de 18.000.000 RON expediaţi de inculpat din mun. Timişoara - conform adresei din 13 iunie 2006 a Oficiului Judeţean de Poştă Suceava).
Rolul de racolator şi organizator de activităţi infracţionale de trafic de migranţi a fost dovedit fără echivoc, alături de declaraţiile martorilor B.N., M.N., T.P. ş.a. şi de interceptările telefonice ce au fost realizate în cauză. în acest sens, s-au avut în vedere, alături de convorbirile inculpatului T. cu inculpatul A., interceptate în cauză, şi convorbirile de pe telefonul său cu numărul xxx6, interceptate în baza autorizaţiei 34/1 din 23 mai 2005.
Elocvente în dovedirea acestor susţineri au fost şi convorbirile din datele de 26 mai 2005 orele 09:45, 31 mai 2005 orele 12:30, 14:25, 14:26, 03 iunie 2005 orele 20:42, 21:11, 14:06, 11 iunie 2005 orele 20:46, 21:40, 21:49.
Convorbirea din data de 26 iunie 2005 orele 20:54 a dovedit sumele de bani percepute de inculpat pentru "serviciile" de trafic de migranţi prestate, respectiv câte 2.500 de euro de persoană.
Celelalte interceptări care îl privesc pe inculpatul A. au dovedit o preocupare permanentă pentru obţinerea de venituri din falsificări de paşapoarte, în principal cu o persoană necunoscută, un anume "C." din judeţul Timiş, dar şi cu inculpatul R.A.
Conform procesului-verbal de supraveghere operativă din data de 01 iunie 2005 ce a fost întocmit de lucrătorii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Suceava, numitul M.I., conducător auto pe microbuzul firmei SC I.T. SRL Constanţa pe ruta Iaşi - Suceava, i-a predat inculpatului paşaportul turistic de S.E.I.P. Suceava pe numele S.M. într-un plic cu menţiunea "Dest. I.". După primirea paşaportului inculpatul A. s-a întâlnit cu trei persoane necunoscute, expediind plicul în corespondenţă sigilată cu menţiunea la expeditor "A.P., localitatea Adâncată, jud. Suceava", iar la destinatar "M.P. Northeast, Place Bellevue, SUA". Verificându-se datele expeditorului în bazele de date ale S.E.I.P. Suceava s-a constatat că nu există nicio persoană cu identitatea menţionată la expeditor, cum de altfel nu există nici numărul de telefon indicat.
În baza Ordonanţei provizorii de interceptare a corespondenţei, adusă la cunoştinţă Tribunalului Suceava care s-a pronunţat prin încheierea nr. 38/1 din 03 iunie 2005, s-a intrat în posesia plicului cu paşaportul falsificat şi s-au efectuat fotografii judiciare. Pe una dintre paginile paşaportului emis pe numele de S.M., falsificat prin înlocuirea fotografiei, s-a constatat un alt fals, respectiv înscrierea pe paşaportul respectiv de date care ar fi emanat de la Oficiul de Imigraţie al S.U.A.
Unul dintre solicitanţii şi beneficiarii de paşapoarte falsificate prin intermediul inculpatului A.I. a fost inculpatul V.G. S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că activităţile infracţionale ale acestuia, ale inculpatului R.A. şi ale inculpatului A. I. pe linia falsificărilor de paşapoarte, rezultate din interceptările telefonice obţinute în baza autorizaţiei nr. 34/1 din 23 mai 2005 a Tribunalului Suceava - în ceea ce îi priveşte pe inculpatul R. şi inculpatul A., altele decât cele din prezenta cauză, au făcut obiectul disjungerii şi a continuării cercetărilor într-o altă cauză.
După repatrierea inculpatului T.I. la data de 30 iunie 2005, acesta şi-a continuat activităţile infracţionale pe linia traficului de migranţi, căutând să îşi diversifice maniera de lucru, în sensul că, pe lângă scoaterea frauduloasă din ţară peste frontiera verde prin îndrumare sau călăuzire, a căutat să organizeze scoaterea frauduloasă din ţară de persoane cu paşapoarte falsificate sau ascunse în camioane TIR.
În urma audierii inculpatului M.V.E., zis "G.", a rezultat că acesta l-a cunoscut în cursul lunii iulie a anului 2005 pe inculpatul T.I., care i-a adus la cunoştinţă că se ocupă cu traficul de migranţi. La sfârşitul lunii septembrie 2005, în data de 29 ale lunii, prin intermediul inculpatului T.I., inculpatul M.V.E. a intrat în legătură cu numita M.D.L., căreia i-a falsificat un paşaport prin înlocuirea fotografiei titularului cu fotografia solicitantei.
Inculpatul T.I., zis "N." şi-a păstrat legătura cu inculpatul B.D. care l-a pus în legătură pe martorul R.C.D. cu inculpatul T.I.
Conform declaraţiei martorului R.C.D. din oraşul Tg. Frumos, jud. Iaşi, acesta l-a cunoscut pe inculpatul B.D. în vara anului 2005 (transcrierea convorbirii telefonice interceptate în baza autorizaţiei nr. 40/1 din 17 iunie 2005 a Tribunalului Suceava, pentru numărul de telefon qqq1 aparţinând inculpatului B. din data de 25 iunie 2005 orele 21:40). La un moment dat, martorul i-a spus inculpatului B.D. că este foarte interesat să ajungă în orice mod în spaţiul Schengen. Auzind rugămintea martorului, inculpatul B.D. i-a adus la cunoştinţă că ştie o persoană care l-ar putea ajuta, dar trebuie să discute în prealabil cu aceasta. După alte câteva întâlniri, la un moment dat, inculpatul B. i l-a prezentat pe inculpatul T.I., care a venit la întâlnire însoţit de inculpatul M.V.E. (recunoscut după fotografie în cursul cercetărilor, de martor). în cadrul discuţiei pe care a avut-o doar cu T., acesta i-a spus că pentru a putea să iasă din ţară îi trebuie 2.000 de euro, din care jumătate pe drum şi jumătate la destinaţie. De asemenea, acesta i-a mai spus că pe moment acesta are nişte probleme de natură penală a căror rezolvare o aşteaptă dar, de principiu, încearcă să-l scoată personal din ţară, călăuzindu-l pe traseul Serbia - Croaţia - Slovenia - Italia sau că îi va căuta vreo cunoştinţă de a sa care să-i rezolve problema. Cei doi şi-au dat numerele de telefon stabilind să ţină în continuare legătura. După o perioadă mai lungă de timp în care nu a fost căutat, conform înţelegerii cu T., s-a întâlnit din nou cu inculpatul B.D., care s-a interesat dacă şi-a rezolvat problema cu T., martorul spunându-i că acesta nu l-a mai contactat. La un moment dat, inculpatul T.I. l-a contactat telefonic pe martorul R.C.D., anunţându-l că vine un prieten deal său să-l ia cu maşina de la Tg. Frumos, jud. Iaşi, căruia i-a dat nişte schiţe cu locuri prielnice de a ieşi fraudulos din ţară. Întâlnirea cu această persoană nu s-a mai materializat. În cursul lunilor octombrie - noiembrie 2005, inculpatul T. i-a mai cerut să mai caute nişte persoane interesate să ajungă la muncă în Italia. După această discuţie, T. l-a sunat spunându-i că îl poate scoate din ţară ascuns într-un camion TIR, însă pentru acest lucru trebuie să aibă suma de 2.000 de euro. Spre sfârşitul lunii noiembrie 2005, martorul a luat legătura din nou cu inculpatul cerându-i imperativ să-i dea un răspuns legat de ieşirea sa din ţară, deoarece nu mai are răbdare să aştepte. T. i-a cerut să caute încă o persoană interesată să iasă din ţară, deoarece va vorbi cu cunoştinţa sa, cu care se va înţelege să-i facă plata la destinaţie. Astfel, martorul a discutat cu numitul P.V. din oraşul Tg. Frumos, jud. Iaşi, care s-a arătat interesat să iasă şi el din ţară. Cei doi au venit în mun. Suceava şi s-au cazat la hotelul "O." de pe strada T. din localitate. După câteva zile, au fost conduşi de inculpatul T., care în afară de şoferul maşinii cu care s-a făcut deplasarea mai era însoţit de o persoană, până în comuna Marginea, jud. Suceava la locuinţa lui H.N. Acesta îi aştepta împreună cu martorul G.C. Bărbatul necunoscut care i-a însoţit până la Marginea era interesat să iasă şi el din ţară, însă nu s-a înţeles cu inculpatul H.N. în privinţa banilor. T. l-a prezentat pe inculpatul H.N. ca fiind călăuza lor, garantând pentru seriozitatea acestuia.
La rândul său, inculpatul H.N. le-a dat asigurări că îi va scoate fără probleme din ţară. În aceste condiţii, R.C.D., P.V. şi G.C. s-au pornit, în după amiaza zilei de 30 noiembrie 2005, spre Timişoara, împreună cu inculpatul H.N., cu autoturismul marca F. condus de fratele acestuia care efectua o cursă în spaţiul Schengen.
În dimineaţa zilei de 01 decembrie 2005, cei patru s-au întâlnit în gara din mun. Timişoara cu inculpatul A.I., care era însoţit de migrantul cetăţean moldovean S.V. La un moment dat, între migranţii cetăţeni români şi inculpat s-au iscat divergenţe pornite de la faptul că acesta din urmă le-a condiţionat călăuzirea de plata în avans a sumelor de bani convenite. Martorul a aflat că inculpatul luase de la migrantul moldovean S.V. în avans suma de 1.200 de euro şi la un moment dat a început să le spună că va trece în mod fraudulos frontiera doar cu acesta. Divergenţele între migranţi au continuat până când aceştia au renunţat.
După aceea, s-a întors la Suceava şi i-a relatat lui T. ceea ce păţise cu inculpatul H. La mijlocul lunii decembrie 2005, T. a hotărât să-i ducă personal pe el şi pe numitul P.V. până în oraşul Orşova, jud. Caraş-Severin pentru ai pune în legătură cu nişte cunoştinţe de-ale sau care să-i scoată fraudulos din ţară. Împreună cu ei a mers şi migrantul S.V. cu care a trecut prin comuna Marginea pe la locuinţa inculpatului H.N., de la care a reuşit să-şi recupereze suma de 700 de euro din totalul de 1.200 de euro. Inculpatul i-a pus în legătură cu prietenul său - numitul P.E. din localitatea Orşova, jud. Caraş-Severin. Acesta i-a condus pe cei doi migranţi români şi pe migrantul moldovean spre frontiera româno-sârbă însă, deoarece au fost opriţi pentru control de organele de poliţie de frontieră, au renunţat la ideea de a mai ieşi din ţară.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că inculpatul H.N. a intrat în legătură cu inculpatul T.I. spre sfârşitul lunii noiembrie a anului 2005. Acest aspect a fost confirmat printre altele şi de declaraţia martorului G.C. care a arătat că, intenţionând să iasă ilegal din ţară, urmare a unei interdicţii de a călători în străinătate, a luat legătura cu inculpatul H.N. la sfârşitul lunii noiembrie 2005, care i-a spus că urmează să plece cu nişte migranţi la Timişoara pentru ai trece fraudulos frontiera româno-sârbă cu ajutorul unor cunoştinţe de-ale sale din judeţul Timiş. În după amiaza zilei de 30 noiembrie 2005, însoţindu-l pe H.N., s-a deplasat cu autoturismul fratelui acestuia în mun. Rădăuţi de unde i-a preluat de la inculpatul T. pe migranţii R.C.D. şi P.V. din oraşul Tg. Frumos, jud. Iaşi. Fratele lui H.N. i-a dus pe inculpat şi pe migranţi până în mun. Timişoara, după care şi-a continuat drumul. În dimineaţa zilei de 01 decembrie 2005, inculpatul H.N. i-a cerut martorului să-l însoţească la un bar de pe raza mun. Timişoara, unde s-au întâlnit cu inculpatul A.I., care i l-a plasat lui H. pe migrantul S.V., cetăţean moldovean.
Susţinerile martorilor R.C.D. şi G.C. au fost confirmate în procesul-verbal de raportare a activităţilor investigatorului acoperit "C.", autorizat şi introdus în cauză în baza autorizaţiei nr. S/66/11/7/2005 din 30 noiembrie 2005, emisă de Serviciul Teritorial Suceava al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Conform procesului-verbal de identificare în trafic pe raza mun. Vatra Dornei, jud. Suceava din 30 noiembrie 2005, s-a stabilit că autoturismul marca F. aparţine numitului M.M., fratele inculpatului H.N. (fost M.), aceştia călătorind însoţiţi de migranţii R.C.D., P.V., G.C. şi numitul B.A.C.
Aspectele din declaraţia martorului G.C. referitoare la plecarea spre mun. Timişoara au fost confirmate şi în declaraţia fratelui inculpatului H.N., martorul M.M. Acesta a confirmat că a primit de la fratele său suma de 800 de euro pentru ai fi remişi soţiei sale, numita H.A.
Din analiza probatoriului administrat în cauză referitor la inculpatul H.N., s-a concluzionat că acesta a desfăşurat activităţi de racolare (a unui cetăţean român) şi organizare a scoaterii frauduloase din ţară de migranţi (trei cetăţeni români şi un cetăţean moldovean) şi trecere frauduloasă a frontierelor unor state străine. Inculpatul şi-a încetat activitatea infracţională în cursul zilei de 02 decembrie 2005, în situaţia în care, nereuşind să se înţeleagă şi cu migranţii români, să îi dea banii ce constituiau preţul călăuzirii înainte de scoaterea din România, astfel cum a procedat cu migrantul cetăţean moldovean S.V. (de la care a luat suma de 1.200 de euro), aceştia l-au părăsit şi s-au întors acasă.
O confirmare în plus a rolului avut de inculpatul H.N. în activitatea de trafic de migranţi, a rezultat şi din convorbirea purtată între acesta şi inculpatul T.I. care l-a sunat la data de 10 decembrie 2005, orele 16:09.
Şi anterior acestei situaţii, inculpatul T.I. a depus eforturi susţinute pentru recuperarea de la inculpatul H.N. a sumelor de bani cheltuite de migranţi.
Conform declaraţiei martorului R.C.D., el, împreună cu migrantul moldovean S.V., P.V. şi inculpatul T., s-au deplasat în după amiaza zilei de 06 decembrie 2005 la locuinţa inculpatului H.N. din comuna Marginea, jud. Suceava, de unde S.V. şi-a recuperat suma de 700 de euro din cei 1.200 de euro pe care îi dăduse inculpatului H.N. în ziua 01 decembrie 2005, după ce l-a preluat de la inculpatul A.I. din zona gării Timişoara Nord. După aceea, au fost conduşi de T. până în oraşul Orşova, jud. Mehedinţi, unde i-a predat făptuitorilor P.E., zis "I." (din localitate) şi D.S. (din localitatea Berzeasca, jud. Caraş-Severin) nu înainte de a-i pune la dispoziţie martorului R.C.D. câteva schiţe cu locuri propice pentru trecerea frauduloasă a frontierei de pe raza localităţii Berzeasca a judeţului Caraş-Severin, relevantă în acest sens fiind convorbirea purtată la data de 07 decembrie 2005 orele 08:24 cu inculpatul A.I.
Aceste aspecte s-au coroborat cu interceptările telefonice realizate în baza autorizaţiei nr. 59/1 din 02 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava purtate în zile de 06 şi 07 decembrie 2005 între inculpatul T.I. şi inculpatul A.I., inculpata L.C., prietena inculpatului T., făptuitorii D.S. şi P.E. zis "I.", migrantul R.C.D.
Odată cu plasarea migranţilor călăuzelor P.E. şi D.S., inculpatul se ocupa şi de reuşita tranzitării cu succes a Serbiei şi Croaţiei, stabilind telefonic detalii cu un anume "V.", cetăţean sârb, despre locaţia în care i-ar putea prelua pe migranţi, pe teritoriul sârbesc, astfel după cum a rezultat din transcrierea convorbirii telefonice din data de 07 decembrie 2005, orele 11:39 interceptată în baza autorizaţiei cu nr. 59/1 din 02 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava.
Datorită faptului că au fost interceptaţi în zona de frontieră din apropierea localităţii Berzeasca, jud. Caraş-Severin de o patrulă a poliţiei care i-a legitimat, călăuzele au observat că sunt supravegheate şi au considerat că se expun prea mult, motiv pentru care au renunţat să-i mai scoată din ţară pe cei trei migranţi.
Susţinerile martorului au fost confirmate şi de raportul întocmit de lucrătorii S.P.F. Berzeasca al I.J.P.F. Caraş-Severin, care a fost comunicat prin adresa din 24 ianuarie 2006, că la data de 07 decembrie 2005, orele 16:27 a fost identificat în zona de frontieră autoturismul marca D. de culoare bleu, condus de făptuitorul P.E. în care se aflau făptuitorul D.S. şi migranţii S.V., P.V.
Mai mult de cât atât, s-au avut în vedere discuţiile purtate în data de 07 decembrie 2005 cu migrantul R.C.D. - la orele 16:01 şi cu călăuzele la orele 17:08.
S-a reţinut că inculpata L.C., prietena inculpatului T.I., a primit la data de 07 decembrie 2005, la rugămintea lui T., printr-un intermediar, inculpatul B.G., suma de 200 de euro, proveniţi de la inculpatul A.I., pe care acesta i-a lăsat din profitul său (respectiv suma de 300 de euro - câte 100 de euro de la fiecare din cei trei migranţi) în contul sumei de 600 de euro pretinse de făptuitorii P.E. şi D.S. pentru călăuzirea peste frontieră a migranţilor (câte 200 de euro de migrant) - convorbirile purtate la data de 07 decembrie 2005 orele 13:47 cu inculpatul A.I. şi orele 17:35 cu învinuitul B.G.
Constatându-se din partea inculpatului T.I. o intensificare a preocupărilor de racolare de noi migranţi şi diversificare a modalităţilor de trafic prin orientarea spre organizarea unei filiere de scoatere din ţară a migranţilor cu camioane TIR, în cauză au fost introduşi noi investigatori acoperiţi cu numele de cod "D.", "C., "I." şi "R." în baza autorizaţiei din 15 decembrie 2005 a Serviciului Teritorial Suceava al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Analizându-se rapoartele activităţilor desfăşurate în perioada 15 - 22 decembrie 2005, acestea au fost confirmate în totalitate de interceptările telefonice realizate în cauză în baza autorizaţiei nr. 59/I din 02 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava pentru numărul de telefon qqq2, aparţinând inculpatului T.I., în perioada de referinţă.
S-a stabilit că în perioada octombrie - decembrie 2005, inculpatul T.I. a racolat-o pe inculpata V.A.căreia, după ce a întreţinut o perioadă de timp raporturi sexuale în locuinţa prietenei lui T., inculpata L.C. (fără ştiinţa acesteia), sau într-o cameră de la Sala Sporturilor din mun. Suceava, i-a propus să îi găsească clienţi şi să împartă între ei câştigurile din aceste activităţi. Inculpata V.A. a acceptat propunerea inculpatului. Conform declaraţiilor sale, în perioada septembrie - decembrie 2005, inculpata şi-a amintit că inculpatul i-a furnizat în jur de 12 clienţi. Susţinerile acesteia au fost confirmate în declaraţia inculpatului C.V., paznicul de la Sala Sporturilor din mun. Suceava, care cu ştiinţă la ajutat pe inculpatul T. în activităţile sale de proxenetism, punându-i la dispoziţie inculpatei o cameră de la Sala Sporturilor. De asemenea şi martorii H.B. şi G.C. au întărit susţinerile învinuitei. Aceleaşi aspecte au rezultat şi din interceptările realizate în baza autorizaţiei nr. 59/I din 02 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava pentru numărul de telefon qqq2, aparţinând inculpatului T.I.
S-a apreciat că în drept, faptele inculpatului T.I., care la data de 28 aprilie 2005, împreună cu investigatorul acoperit "S." a încercat să o racoleze pe o tânără "Si." (investigator acoperit) pe care intenţionau să o ducă fraudulos până în Italia, ţară în care se înţelesesem să o exploateze din punct de vedere sexual împreună, la data de 13 mai 2005, a preluat-o împreună cu inculpatul Z.D.D., pentru a o transporta în Italia pe victima minoră, în vârstă de 17 ani, numita T.P. de la traficanta F.M. din mun. Iaşi, cunoscând de la bun început faptul că este minoră şi că urmează să fie exploatată din punct de vedere sexual, în Italia, de gruparea criminală din care face parte traficanta, în schimbul sumei de 1.300 euro din care 300 de euro i-au primit la preluarea victimei, restul de 1.000 euro urmând să-i primească la destinaţie, în perioada martie - decembrie 2005 a racolat, îndrumat, călăuzit în scopul trecerii frauduloase a frontierei Române sau a organizat asemenea activităţi un număr de 28 de persoane (din care 22 de cetăţeni moldoveni, iar restul cetăţeni români), solicitând în cazul reuşitei sume cuprinse între 1.700 şi 2.500 de euro, realizând câştiguri materiale din care au putut fi probate sumele de 18.000.000 RON şi 500 de euro, în perioada martie - decembrie 2005 a trecut fraudulos frontierele altor state sau a organizat asemenea activităţi pentru un număr de 28 de persoane (cetăţeni moldoveni şi români), solicitând în cazul reuşitei sume cuprinse între 1.700 şi 2.500 de euro, în perioada de la 08 martie 2005 - până anterior datei de 23 martie 2005, a ieşit fraudulos din România peste frontiera verde, în perioada 08 - 25 martie 2005 a trecut fraudulos frontierele Serbiei, Croaţiei, Sloveniei (în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice) până în Italia, iar la întoarcere până în Croaţia, unde la data de 25 martie 2005 a fost depistat de autorităţile croate, iar în perioada octombrie - decembrie 2005, a îndemnat-o pe învinuita V.A. să practice prostituţia câştigurile materiale rezultate fiind împărţite între cei doi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la trafic de persoane, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin, prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. şi de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum şi persoana inculpatului, care este recidivist.
În considerarea acestor criterii, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a unei pedepse de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a unei pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a unei pedepse de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a unei pedepse de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin, prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. şi a unei pedepse de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
Instanţa de fond a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă au fost concurente cu infracţiunea pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 463 din 07 decembrie 2005 a Judecătoriei Deta, rămasă definitivă la data de 26 decembrie 2005.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. instanţa de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 88, 89 C. pen. şi art. 36 alin. (1) C. pen. instanţa de fond a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata pedepsei executate de acesta în Republica Serbia, respectiv 20 de zile de închisoare aplicată prin sentinţa Organului Comunal pentru Contravenţii Pancevo cu nr. 5-114 din 05 din 01 iunie 2005, precum şi durata reţinerii, a arestării preventive a inculpatului şi perioada executată de acesta în ţară, de la data de 16 ianuarie 2006 la data de 04 iulie 2006.
Instanţa de fond a constatat că la data de 04 iulie 2006 inculpatul a fost liberat condiţionat, rămânând neexecutat un rest de 74 de zile.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. instanţa de fond i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. instanţa de fond a menţinut măsura obligării inculpatului T.I. de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. luată de prima instanţă la termenul de judecată din data de 07 iunie 2006, întrucât din interpretarea disp. art. 1451 C. proc. pen. rap. la art. 145 C. proc. pen., a rezultat că în cursul judecăţii această măsură poate fi luată nelimitat în timp, până la rămânerea definitivă a hotărârii, tribunalul apreciind că, pentru buna desfăşurare a procesului penal, se impune ca inculpatul să se prezinte la termenele de judecată ce se vor stabili în eventualele căi de atac exercitate împotriva sentinţei, până la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a reţinut că în drept, faptele inculpatului A.I., care în perioada mai - decembrie 2005, a racolat sau a organizat scoaterea din ţară a unui număr de 4 migranţi (3 cetăţeni moldoveni şi unul român), solicitând în cazul reuşitei sume de bani cuprinse între 2.000 - 2.500 de euro, din care s-a probat că acesta ar fi dobândit suma de 2.000 de euro şi în aceeaşi perioadă a organizat activităţi de trecere frauduloasă a frontierelor unor state străine până în Italia a unui număr de 4 migranţi (3 cetăţeni moldoveni şi unul român), solicitând în cazul reuşitei sume de bani cuprinse între 2.000 - 2.500 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, instanţa de fond a apreciat în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum şi persoana inculpatului, care nu a avut antecedente penale.
În considerarea acestor criterii, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, a fost atins prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. instanţa de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. instanţa de fond i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. instanţa de fond a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului, de la data de 16 ianuarie 2006 la data de 30 martie 2006.
Întrucât în cauză au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., instanţa de fond a suspendat condiţionat executarea pedepsei, apreciind că scopul acesteia poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, prin stimularea eforturilor sale de autoeducare.
Conform art. 82 alin. (1) C. pen. instanţa de fond a stabilit termen de încercare pe o perioadă de 4 ani şi i-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 şi urm. C. pen. privind revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, prima instanţă a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
S-a reţinut că în drept, faptele inculpatului Z.D.D., care la data de 13 mai 2005 a preluat-o, împreună cu inculpatul T.I., pentru a o transporta în Italia, pe victima minoră, în vârstă de 17 ani, numita T.P. de la traficanta F.M., din mun. Iaşi, cunoscând de la bun început faptul că era minoră şi că urma să fie exploatată din punct de vedere sexual, în Italia, de gruparea criminală din care făcea parte traficanta, în schimbul sumei de 1.300 euro din care 300 de euro i-au primit la preluarea victimei, restul de 1.000 euro urmând să-i primească la destinaţie, în perioada de la sfârşitul lunii februarie - până anterior datei de 23 martie 2005, ar fi ieşit fraudulos din România peste frontiera verde şi ar fi călătorit în acelaşi mod (în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice) până în Italia, iar la întoarcere până în Croaţia, unde la data de 25 martie 2005 a fost depistat de autorităţile croate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin, prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum şi persoana inculpatului, care era recidivist.
În considerarea acestor criterii, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a unei pedepse de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 9/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi a unei pedepse de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin, prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Tribunalul a descontopit şi a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 188 din 26 iulie 2005 a Judecătoriei Oraviţa, rămasă definitivă prin neapelare la data de 15 august 2005, respectiv o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare şi o pedeapsă de 2 luni închisoare.
Instanţa de fond a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă au fost concurente cu infracţiunile pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 188 din 26 iulie 2005 a Judecătoriei Oraviţa, rămasă definitivă prin neapelare la data de 15 august 2005.
În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. instanţa de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 83 C. pen. instanţa de fond a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 495 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Caransebeş, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, stabilită prin prezenta sentinţă, pedeapsa totală de executat de către inculpatul Z.D.D. fiind de 5 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. tribunalul i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36. alin. (3) rap. la art. 88 alin. (1) C. pen. instanţa de fond a dedus din pedeapsa totală aplicată inculpatului, durata arestării preventive şi perioada executată de acesta, de la data de 21 mai 2005 la data de 26 septembrie 2006.
Tribunalul a constatat că la data de 26 septembrie 2006 inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 188 din 26 iulie 2005 a Judecătoriei Oraviţa, rămasă definitivă prin neapelare la data de 15 august 2005, conform Sentinţei penale nr. 2111 din 22 septembrie 2006 a Judecătoriei Botoşani, rămânând neexecutat un rest de 236 de zile.
S-a reţinut că în drept, faptele inculpatului H.N., care în perioada 30 noiembrie - 02 decembrie 2005, a preluat de la inculpatul T. un număr de doi migranţi cetăţeni români şi de la inculpatul A.I. un migrant cetăţean moldovean şi a racolat personal un migrant cetăţean român, organizând activităţi de scoatere frauduloasă din ţară a acestora, pentru care urma să realizeze profituri din care s-a probat că a obţinut suma de 1.200 de euro, iar în aceeaşi perioadă a organizat activităţi de trecere frauduloasă a frontierelor unor state străine pentru un număr de patru migranţi - trei cetăţeni români şi unul moldovean, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003 şi de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum şi persoana inculpatului, care avea antecedente penale.
În considerarea acestor criterii, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, a fost atins prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003 şi a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. instanţa de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. tribunalul i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.D., infracţiunea de complicitate la trafic de migranţi, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata L.C. şi infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.I., tribunalul a apreciat că în cauză există îndoială cu privire la săvârşirea acestora, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.A., tribunalul a apreciat că există îndoială cu privire la faptul că el este autorul acesteia.
Tribunalul, referitor la infracţiunile sus-menţionate, a apreciat că deşi în cauză există indicii cu privire la săvârşirea lor, care au rezultat din convorbirile telefonice interceptate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Suceava, acestea nu au fost suficiente pentru a se dispune condamnarea inculpaţilor sus-menţionaţi, întrucât probele de vinovăţie nu au fost certe, sigure, complete, existând îndoială cu privire la vinovăţia inculpaţilor B.D., A.I., L.C. şi R.A.
Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.D., tribunalul a constatat că în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în perioada mai - decembrie 2005, acesta a organizat, prin interpuşi (inculpaţii T. şi A. - pe care i-a pus în legătură în cursul lunii mai 2005) scoaterea frauduloasă din ţară de migranţi moldoveni sau în cadrul acestor activităţi chiar a racolat persoane (migrantul R.C.D.), activităţi în urma cărora urma să primească o cotă parte din câştigurile realizate de ceilalţi coinculpaţi.
De asemenea, s-a reţinut că în perioada mai - decembrie 2005, inculpatul B.D. a organizat prin interpuşi (inculpaţii T. şi A.) trecerea frauduloasă de cetăţeni moldoveni şi români a frontierelor statelor străine până în Italia, activităţi în urma cărora urma să primească o cotă parte din câştigurile realizate de ceilalţi.
Potrivit disp. art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, constituie infracţiunea de trafic de migranţi racolarea, îndrumarea sau călăuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum şi organizarea acestor activităţi.
Potrivit art. 2 din O.U.G. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, constituie infracţiune fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie domiciliate pe teritoriul României, care racolează, îndrumă sau călăuzeşte una ori mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau care organizează una ori mai multe dintre aceste activităţi ilegale.
S-a apreciat că se impunea, ca în actul de sesizare a instanţei, să se precizeze modalitatea în care inculpatul B.D. a realizat latura obiectivă a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în sensul de a se arăta, în concret, pentru fiecare dintre migranţi, cum anume s-a desfăşurat organizarea activităţii de scoatere frauduloasă din ţară de migranţi moldoveni şi a activităţii de trecere frauduloasă de cetăţeni moldoveni şi români a frontierelor statelor străine până în Italia, respectiv prin care dintre cele 3 modalităţi alternative de săvârşire a acestor infracţiuni: racolare, îndrumare sau călăuzire.
De asemenea, dacă în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni ca şi B.D. (T.I., A.I. şi H.N.), în actul de sesizare a instanţei s-au reţinut numărul de migranţi traficaţi, numele şi naţionalitatea acestora, precum şi sumele dobândite de inculpaţi prin săvârşirea acestor infracţiuni, fiind descrisă activitatea lor infracţională, acelaşi lucru s-a apreciat că se impunea şi pentru inculpatul B.D.
În cazul inculpatului B.D. însă, s-a reţinut, în esenţă, că în perioada mai - decembrie 2005 a organizat, prin interpuşi (inculpaţii T. şi A. - pe care i-a pus în legătură în cursul lunii mai 2005) scoaterea frauduloasă din ţară de migranţi moldoveni - fără a se preciza numărul şi numele acestora - iar în cadrul acestor activităţi chiar a racolat persoane (migrantul R.C.D.), activităţi în urma cărora urma să primească o cotă-parte din câştigurile realizate de ceilalţi coinculpaţi şi că în aceeaşi perioadă, a organizat prin acelaşi interpuşi, trecerea frauduloasă de cetăţeni moldoveni şi români - de asemenea fără a se preciza numărul şi numele acestora - a frontierelor statelor străine până în Italia, activităţi în urma cărora urma să primească o cotă parte din câştigurile realizate de ceilalţi - fără a se preciza dacă a primit sau nu acea cotă-parte.
De asemenea, s-a reţinut că în actul de sesizare a instanţei nu s-a precizat, pentru fiecare dintre migranţi, cum anume s-a desfăşurat organizarea activităţii de scoatere frauduloasă din ţară de migranţi moldoveni şi a activităţii de trecere frauduloasă de cetăţeni moldoveni şi români a frontierelor statelor străine până în Italia, respectiv prin care dintre cele 3 modalităţi alternative de săvârşire a acestor infracţiuni: racolare, îndrumare sau călăuzire.
Ori, instanţa de judecată nu a suplinit aceste omisiuni, întrucât nu i-a permis să cumuleze funcţia de judecată cu cea de acuzare.
Singura persoană determinată despre care s-a reţinut că a fost racolată de către inculpatul B.D. a fost martorul R.C.D.
A fost R. că martorul R.C.D. a declarat în cursul urmăririi penale, la data de 03 februarie 2006, faptul că s-a gândit să ia legătura cu D. P. (inculpatul B.D.), să îl întrebe dacă nu îl poate ajuta să iasă din ţară, după care a avut o discuţie cu acesta în vara anului 2005, iar auzind ce vrea martorul, D.P. a spus că ştie o persoană care ar putea să îl ajute, însă trebuie să discute în prealabil, după care i l-a prezentat pe T.I. Din declaraţia martorului R.C.D. a rezultat că au fost implicaţi în activitatea de trecerea sa frauduloasă a frontierei, inculpaţii T.I. şi H.N., martorul precizând că lui personal, B.D. nu i-a cerut nicio sumă de bani pentru serviciile prestate.
Instanţa de fond a constatat că din declaraţia martorului R.C.D. nu a rezultat faptul că acesta i-ar fi spus în mod expres inculpatului B.D. că ar avea interdicţia de a călători în străinătate pe o perioadă de 5 ani şi din acest motiv a solicitat să fie ajutat să treacă frontiera în mod fraudulos şi nici faptul că inculpatul B.D. i-ar fi spus martorului că urmează să îl pună în legătură cu persoane care se ocupă cu racolarea, îndrumarea sau călăuzirea de persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei.
În cursul cercetării judecătoreşti, nu a putut fi audiat martorul R.C.D., întrucât din procesul-verbal întocmit de către organele de poliţie la data de 24 octombrie 2007, a rezultat că tatăl martorului a declarat că acesta este plecat de aproximativ un an în străinătate, iar în prezent ar executa o pedeapsă privativă de libertate în Germania.
În aceste condiţii, instanţa de fond a avut în vedere declaraţia acestuia din cursul urmăririi penale, din care nu a rezultat ceea ce s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpatului B.D., respectiv că l-ar fi racolat pe migrantul R.C.D., ci dimpotrivă, că acesta din urmă i-a solicitat ajutorul inculpatului B.D., inculpaţii T.I. şi H.N. fiind cei care au fost implicaţi în activitatea de trecerea sa frauduloasă a frontierei, iar inculpatul B.D. nu i-a cerut martorului nicio sumă de bani pentru serviciile prestate.
Împrejurarea că la data de 11 mai 2005 inculpatul B.D. l-a pus în legătură pe inculpatul T.I. cu inculpatul A.I., iar ulterior, în perioada 13 - 20 mai 2005 s-a interesat în mod constant de reuşita activităţii de scoatere frauduloasă din ţară a migranţilor călăuziţi de inculpatul Z. şi ajungerea acestora la destinaţie în Italia, nu a fost suficientă pentru a dovedi, dincolo de orice îndoială, faptul că în perioada mai - decembrie 2005, inculpatul B.D. a organizat, prin interpuşi (inculpaţii T. şi A. - pe care i-a pus în legătură în cursul lunii mai 2005) scoaterea frauduloasă din ţară de migranţi moldoveni sau în cadrul acestor activităţi chiar a racolat persoane (migrantul R.C.D.), activităţi în urma cărora urma să primească o cotă parte din câştigurile realizate de ceilalţi coinculpaţi, iar în aceeaşi perioadă inculpatul B.D. a organizat prin interpuşi (inculpaţii T. şi A.) trecerea frauduloasă de cetăţeni moldoveni şi români a frontierelor statelor străine până în Italia, activităţi în urma cărora trebuia să primească o cotă parte din câştigurile realizate de ceilalţi.
În ceea ce o priveşte pe inculpata L.C., instanţa de fond a constatat că în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că aceasta a cunoscut încă de la începutul lunii mai 2005 că prietenul ei, inculpatul T.I. se ocupă cu traficul de migranţi şi că aceasta a fost informată şi s-a interesat în permanenţă de reuşita activităţilor infracţionale ale prietenului său.
De asemenea, s-a reţinut că inculpata a primit de la prietenul său sume de bani provenite din aceste activităţi, la data de 13 mai 2005 (personal de la inculpat), respectiv 25 mai 2005 (prin mandatul poştal din 25 mai 2005 - suma de 18.000.000 RON expediaţi de inculpat din mun. Timişoara - conform adresei nr. 276/13/06/2006 a Oficiului Judeţean de Poştă Suceava) şi că şi-a continuat activităţile de sprijinire morală a inculpatului şi de ajutor concret dat acestuia, în sensul că la data de 07 decembrie 2005, aceasta a primit, la rugămintea lui T., printr-un intermediar, învinuitul B.G., suma de 200 de euro, proveniţi de la inculpatul A.I., pe care acesta i-a lăsat din profitul său (respectiv suma de 300 de euro - câte 100 de euro de la fiecare din cei trei migranţi) în contul sumei de 600 de euro pretinse de făptuitorii P.E. şi D.S. pentru călăuzirea peste frontieră a migranţilor (câte 200 de euro de migrant).
Potrivit disp. art. 26 C. pen., "Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită."
Prin urmare, împrejurarea că inculpata L.C. a cunoscut că prietenul ei inculpatul T.I. se ocupă cu traficul de migranţi şi a primit de la dânsul sume de bani provenite din aceste activităţi, nu a condus la concluzia vinovăţiei sale, atât timp cât din probele administrate în cauză nu a rezultat, dincolo de orice îndoială, că inculpata i-ar fi oferit vreun ajutor concret inculpatului T.I. în realizarea activităţii sale infracţionale şi nici că i-ar fi promis că va tăinui bunurile sau banii proveniţi din aceasta.
Referitor la complicitatea la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.I., şi la infracţiunea de "fals material în înscrisuri oficiale", prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.A., instanţa de fond a constatat că în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în jurul datei de 01 iunie 2005, inculpatul A.I. i-a solicitat inculpatului R.A. să falsifice un înscris ca provenind de la U.S. Imigration prin înscrierea acestuia într-un paşaport falsificat prin schimbarea fotografiei titularului S.M. cu fotografia unei persoane necunoscute, iar la data de 01 iunie 2005, inculpatul R.A. a înscris în fals într-un paşaport falsificat prin înlocuirea fotografiei, primit de la inculpatul A.I., menţiuni ca provenind de la Oficiul de Imigraţie al S.U.A.
A fost R. faptul că paşaportul turistic pe numele S.M., a cărui copie se află la dosarul de urmărire penală, conţine menţiuni ca provenind de la Oficiul de Imigraţie al S.U.A., această împrejurare nefiind însă suficientă să conducă la vinovăţia inculpaţilor A.I. şi R.A.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, potrivit procesului-verbal de supraveghere operativă din data de 01 iunie 2005 întocmit de lucrătorii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Suceava, numitul M.I. conducător auto pe microbuzul firmei SC I.T. SRL Constanţa pe ruta Iaşi - Suceava i-a predat inculpatului paşaportul turistic eliberat de S.E.I.P. Suceava pe numele S.M. într-un plic cu menţiunea "Dest. I."; după primirea paşaportului inculpatul A. s-a întâlnit cu trei persoane necunoscute, expediind plicul în corespondentă sigilată cu menţiunea la expeditor "A.P. localitatea Adâncată, jud. Suceava", iar la destinatar "M.P. Northeast Place Bellevue - SUA"; verificându-se datele expeditorului în bazele de date ale S.E.I.P. Suceava s-a constatat că nu există nicio persoană cu identitatea menţionată la expeditor cum de altfel nu există nici numărul de telefon indicat.
În baza Ordonanţei provizorii de interceptare a corespondenţei adusă la cunoştinţă Tribunalului Suceava care s-a pronunţat prin încheierea din 03 iunie 2005, s-a intrat în posesia plicului cu paşaportul falsificat şi s-au efectuat fotografii judiciare.
Deşi pe una dintre paginile paşaportului emis pe numele de S.M. falsificat prin înlocuirea fotografiei s-a constatat un alt fals, respectiv existenţa menţiunilor ca provenind de la Oficiul de Imigraţie al S.U.A., nu a rezultat cu certitudine că acest fals a fost comis de către inculpatul R.A.
Aceasta, întrucât inculpaţii A.I. şi R.A. nu au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, în cauză neexistând probe certe de vinovăţie, din care să rezulte că în jurul datei de 01 iunie 2005, inculpatul A.I. i-ar fi solicitat inculpatului R.A. să falsifice un înscris ca provenind de la U.S. Imigration prin înscrierea acestuia într-un paşaport falsificat prin schimbarea fotografiei titularului S.M. cu fotografia unei persoane necunoscute, iar la data de 01 iunie 2005, inculpatul R.A. ar fi înscris în fals în paşaportul respectiv, falsificat prin înlocuirea fotografiei, primit de la inculpatul A.I., menţiuni ca provenind de la Oficiul de Imigraţie al S.U.A.
Împrejurarea că la data de 01 iunie 2005 a fost expediat inculpatului A.I. paşaportul turistic pe numele S.M., a cărui copie se află la dosarul de urmărire penală, care conţinea menţiuni ca provenind de la Oficiul de Imigraţie al S.U.A., nu a fost suficientă să conducă, dincolo de orice îndoială, la vinovăţia inculpaţilor A.I. şi R.A.
Astfel, din probele administrate în cauză, nu a rezultat cu certitudine că inculpatul A.I. i-ar fi oferit vreun ajutor concret inculpatului R.A. - în sensul disp. art. 26 C. pen., iar acesta din urmă ar fi persoana care a înscris pe paşaportul respectiv, menţiuni ca provenind de la Oficiul de Imigraţie al S.U.A., instanţa de fond apreciind că acel fals ar fi putut fi executat şi de către o terţă persoană, rămasă neidentificată.
Faţă de cele reţinute, instanţa de fond a aplicat că regula "in dubio pro reo", potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluţia ce s-a impus a fost achitarea inculpatului B.D. pentru infracţiunile de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., achitarea inculpatei L.C. pentru infracţiunea de complicitate la trafic de migranţi, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003 şi achitarea inculpatului A.I. pentru infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât instanţa de fond a apreciat că în cauză există îndoială cu privire la săvârşirea acestora, precum şi achitarea inculpatului R.A. pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât instanţa de fond a apreciat că există îndoială cu privire la faptul că el este autorul acesteia.
În acelaşi sens au fost şi dispoziţiile parag. 2 al art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevăd că "orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată, până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită", impunându-se, deci, ca instanţa să nu pornească de la ideea că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, sarcina probei revenind acuzării, iar de situaţia îndoielnică beneficiind cel acuzat.
De asemenea, în acest sens a fost şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a decis că "Regula in dubio pro reo" constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).
Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie" şi deci inculpatul trebuie achitat". (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007).
În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. instanţa de fond i-a achitat pe inculpaţii A.I. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen. rap. la 288 alin. (1) C. pen., B.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., pe inculpata L.C. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de migranţi, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. VI alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul R.A., fost N.M.A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. instanţa de fond a confiscat sumele dobândite prin săvârşirea infracţiunilor, respectiv suma de 650 euro şi suma de 1.800 RON de la inculpatul T.I., suma de 2.000 euro de la inculpatul A.I., suma de 150 euro de la inculpatul Z.D.D. şi suma de 1.200 euro de la inculpatul H.N.
În vederea restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., în baza art. 170 rap. la art. 348 C. proc. pen. instanţa de fond a desfiinţat, prin anularea în totalitate, paşaportul turistic falsificat pe numele S.M., a cărui copie se află la dosarul de urmărire penală.
Instanţa de fond a luat act că partea vătămată T.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpaţii H.N., Z.D., A.I. şi T.I.
Parchetul a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că prima instanţă a dat o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză.
S-a arătat că, în mod greşit, prima instanţă a dispus achitarea inculpatului A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, deoarece probele administrate au dovedit vinovăţia acestuia.
S-a mai arătat că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.D., acesta a fost în mod greşit achitat de prima instanţă, întrucât probele administrate au dovedit contrariul, respectiv vinovăţia acestuia.
Inculpata L.C. a fost greşit achitată de prima instanţă pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de migranţi, pe motiv că nu sunt probe certe pentru stabilirea vinovăţiei.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.A., fost N.M.A., s-a arătat că probele administrate în cauză au dovedit existenţa activităţii de falsificare a paşaportului în sensul că a fost aplicată o fotografie a unei persoane neidentificate pe paşaportul numitului S.M. şi a fost trecut pe acel paşaport ca provenind de la US Imigration.
După reînregistrarea cauzei la instanţa de apel ca urmare a deciziei de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava a solicitat schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte faptele comise de inculpaţii A.I., T.I. şi H.N., în sensul reţinerii pentru infracţiunea de trafic de migranţi, forma continuată a infracţiunii, deoarece au traficat mai mulţi migranţi.
S-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 124 C. pen., raportat la art. 122 C. pen. respectiv intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale cu privire la infracţiunile a căror limite de pedeapsă se încadrează în acest termen.
Inculpatul H.N. a criticat sentinţa pentru netemeinicie, arătând că în cauză se impune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată de prima instanţă. A arătat că, anterior, nu a mai suferit condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni şi că, a dat declaraţii de recunoaştere parţială a faptelor.
A mai arătat că în situaţia inculpatului A.I., prima instanţă i-a aplicat o pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia, motiv pentru care solicită a se face aplicarea principiului egalităţii de tratament.
Inculpatul Z.D.D. a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie. A arătat că probele administrate în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti au făcut dovada unui singur act material al infracţiunii de trafic de minori.
A fost greu de dovedit că la data de 13 mai 2005 a cunoscut vârsta părţii vătămate T.P. A solicitat ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere toate circumstanţele reale şi personale ce pledează în favoarea sa, sens în care solicită reducerea pedepsei.
În cazul împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale a solicitat a se da eficienţă dispoziţiilor art. 124 raportat la art. 122 C. pen. şi încetarea procesului penal.
Inculpatul A.I. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi ne temeinicie, arătând că, în cauză, se impune în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu s-a făcut vinovat de comiterea faptei.
A solicitat încetarea procesului penal pentru infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.
Inculpatul T.I. a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A arătat că nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Partea vătămată T.P. a dat o singură declaraţie în faţa organelor de urmărire penală, declaraţie olografă ce conţine trei tipuri de scris.
În cauză, a fost dat principiul de drept "in dubio pro reo", deoarece pentru stabilirea vinovăţiei sale a fost reţinută doar declaraţia părţii vătămate T.P.. Partea vătămată T.P. a purtat discuţii telefonice şi cu inculpatul Z.D.D.
Din conţinutul convorbirilor telefonice, partea vătămată nu face referire la vârsta acesteia şi din percepţia vizuală nu s-a putut stabili ce vârstă are.
Probele administrate în cauză nu au dovedit faptul că partea vătămată T.P. a fost exploatată şi nici că a suferit vreun prejudiciu. Singurul scop pentru care partea vătămată T.P. a luat legătura cu inculpatul Z.D.D. a fost acela de a-i acorda ajutorul pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat la acea dată.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., coroborate cu dispoziţiile art. 76 C. pen.
Ca modalitate de executare a pedepsei a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Cauza a fost înregistrată în apel sub nr. 4322/86/2006, fiind soluţionată în primul ciclu procesual prin Decizia penală nr. 30 din 12 mai 2009 prin care s-au admis apelurile declarate de Ministerul Public D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpaţii A.I. zis "I.", H.N. fost M., T.I. zis N., şi Z.D.D. zis "G.", împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava (dosar în format vechi 1115/P/2006) şi s-a desfiinţat în totalitate sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe - Tribunalul Suceava.
Prin Decizia penală nr. 3700 din 10 noiembrie 2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de inculpatul B.D. şi s-a dispus casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelurilor de către Curtea de Apel Suceava.
Prin Decizia penală nr. 96 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Suceava şi de inculpaţii T.I., H.N. şi Z.D.D. împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava.
S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare:
S-au descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor.
A fost condamnat inculpatul B.D., fost P., zis "D.P.", pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului, de la data de 16 ianuarie 2006 la data de 03 aprilie 2006.
A fost condamnat inculpatul H.N. fost M., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003.
A fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 2 din O.U.G. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit a teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81, 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
A fost condamnat inculpatul A.I. zis "I.", la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa aplicată de prima instanţă, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, pornit împotriva inculpaţilor:
1. T.I., zis " N.", pentru săvârşire infracţiunilor prev. de: art. 1 alin. (1) din O.U.G. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. şi de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului T.I. de prima instanţă pentru celelalte infracţiuni şi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 463/7 decembrie 2005 a Judecătoriei Deta, rămasă definitivă la 26 decembrie 2005, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani;
2. A.I., zis "I.", pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (l) C. pen.;
3. Z.D.D., zis "G.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi art. 36 alin. (1) C. pen., s-a recontopit pedeapsa aplicată inculpatului Z.D.D. de prima instanţă pentru cealaltă infracţiune cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 188 din 26 iulie 2005 a Judecătoriei Oraviţa, definitivă la 15 august 2005, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
S-a menţinut aplicarea disp. art. 83 C. pen., cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 495 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Caransebeş, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
4. R.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 alin. (l) C. pen.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarate de inculpatul A.I.
A fost obligat inculpatul B.D. să plătească statului suma de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare de la instanţa de fond.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei de faţă.
A fost obligat inculpatul A.I. să plătească satului suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care, suma de 400 RON reprezintă onorariul integral al apărătorului din oficiu al inculpatului ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava a sumei de 400 RON reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat Z.D.D. (delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie din 10 august 2010 - av. S.L).
Celelalte cheltuieli judiciare din apel avansate de stat din apel au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 400 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu al inculpatului intimat R.A., precum şi suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu pentru inculpatul H.N., sume ce se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către baroul Suceava.
S-a reţinut că din analiza, amplului probator administrat în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească, în privinţa inculpatului T.I. prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt şi o încadrare juridică corectă a faptelor, motiv pentru care îşi însuşeşte motivarea din sentinţa penală apelată.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului a rezultat că la data de 25 martie 2005, inculpaţii T.I. şi Z.D.D. au fost depistaţi de autorităţile din Croaţia şezând ilegal pe teritoriul acestei ţări, fapt ce a condus ca la data de 8 aprilie 2005 celor doi să li se întocmească titlurile de călătorie nr. 134 şi respectiv 137 de către Ambasada României la Zagreb, documente în baza cărora la data de 14 aprilie 2005 cei doi inculpaţi au fost repatriaţi în România.
Conţinutul convorbirilor telefonice purtate la data de 10 mai 2005, obţinute în baza ordonanţei nr. 27/1 din 28 aprilie 2005 între inculpaţii T.I. cu o persoană numită G. aflată în Spania, coroborate cu conţinutul procesului-verbal din 27 aprilie 2005 în care au fost consemnate discuţiile purtate de inculpatul T.I. cu investigatorul acoperit "S.", a convorbirilor telefonice efectuate la 18 mai 2005, orele 1551 cu numitul T.R., interceptate în baza aceleiaşi autorizaţii, a verificărilor efectuate în evidenţele cu intrări ieşiri ale cetăţenilor moldoveni din data de 8 martie 2005 prin punctele de trecere a frontierei de est, a reieşit că în ziua de 7 martie 2005, inculpatul T.I. s-a deplasat în Republica Moldova revenind în ziua de 8 martie 2005, unde a racolat cetăţeni moldoveni pe care i-a scos fraudulos din România pe frontiera româno-sârbă şi pe care i-a călăuzit pe traseul Croaţia - Italia, fiind depistat la întoarcerea din Italia la data de 25 martie 2005 pe teritoriul Republicii Croaţia.
Convorbirile telefonice şi verificările efectuate au stabilit faptul că la data de 8 martie 2005, împreună cu inculpatul au intrat în România prin P.T.F. Sculeni, numitele C.T. şi C.L. fără a mai figura cu ieşiri din ţară.
Relevante în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de inculpatul T.I. în legătură cu numitele C.T. şi C.L. au fost şi conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat, la data de 20 mai 2005, cu o persoană de cetăţenie moldoveana, pe nume N., precum şi conţinutul procesului-verbal întocmit la data de 28 aprilie 2005 de investigatorul acoperit "S." căruia inculpatul i-a comunicat că în cursul lunii martie 2005 a călăuzit 5 fete din Republica Moldova cu o barcă în Republica Croaţia.
Preocupările inculpatului T.I. pentru activitatea de trafic de migranţi şi trafic de persoane în perioada aprilie - mai 2005, au fost evidenţiate de către procesele-verbale încheiate de investigatorul acoperit "S." căruia inculpatul îi cerea să găsească fete pe care să le ducă împreună în Italia în vederea practicării prostituţiei în folosul lor, arătându-se dispus să plătească pentru fiecare fată suma de 500 euro.
Conform procesului-verbal întocmit la data de 28 aprilie 2005, investigatorul acoperit "S.", inculpatul T.I. s-a întâlnit cu investigatorul acoperit, acesta din urmă prezentându-i-o inculpatului pe investigatorul acoperit "Si.", despre care i-a povestit că este o tânără cu interdicţie de utilizare a paşaportului turistic care doreşte să iasă ilegal din ţară pentru a ajunge în Italia în vederea practicării prostituţiei.
Cu această ocazie, inculpatul T.I. i-a relatat investigatorului acoperit "Si." modul de lucru în Italia şi că cunoaşte o persoană ce îi va pune la dispoziţie un apartament şi care îi va procura zilnic un număr de 10 clienţi, ulterior în urma discuţiei cu investigatorul acoperit "S." inculpatul comunicându-i acestuia că banii obţinuţi de investigatorul acoperit "Si." vor fi împărţiţi între ei dar în mod egal.
Conţinutul convorbirilor telefonice din seara zilei de 10 mai 2005 între inculpatul T.I. şi investigatorul acoperit "S." precum şi înregistrările întâlnirii din data de 12 mai 2005 au confirmat intenţia inculpatului T.I. de a trafica pe investigatorul acoperit "Si." în vederea practicării prostituţiei în folosul său.
Probatoriul administrat în cauză enunţat pe larg de către prima instanţă, respectiv conţinutul convorbirilor telefonice, procesele-verbale încheiate de investigatorii sub acoperire, procesele-verbale de filaj au dovedit legăturile existente între inculpaţii T.I., Z.D.D., B.D. şi inculpatul A.I. precum şi cu cetăţenii moldoveni B.I., N.V. şi T.R., ultimii având rolul de a asigura racolarea, îndrumarea sau călăuzirea persoanelor din Republica Moldova în România.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, respectiv declaraţia martorului M.N. audiat prin comisie rogatorie la data de 10 martie 2006 ce s-a coroborat cu conţinutul adresei din 10 ianuarie 2006 a Direcţiei Poliţiei de Frontieră Iaşi a rezultat că martorul M.N. a intrat în România prin PTF Stânca la data de 12 mai 2005, fiind însoţit de cetăţeanul moldovean N.V.
Prin intermediul cetăţenilor moldoveni B.I. şi T.R., inculpaţii T.I. şi Z.D.D. i-a preluat la data de 13 mai 2005 din mun. Iaşi pe migranţii G.V. şi N.F.
Din declaraţiile părţii vătămate T.P. ce s-au coroborat cu declaraţia martorului M.N., cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 martie 2006 întocmit de Laboratorul Poligraf din cadrul I.P.J. Iaşi - Serviciul criminalistic privind pe partea vătămată şi cu conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpatul T.I. şi fiul numitei F.M., la data de 13 mai 2005 şi între inculpaţii T.I. şi Z.D.D. la data de 19 mai 2005, precum şi procesul-verbal întocmit de lucrătorii BCCO Suceava la data de 13 mai 2005, orele 17:45 a rezultat că la aceeaşi dată, respectiv 13 mai 2005, inculpaţii T.I. şi Z.D.D. au preluat-o din mun. Iaşi şi pe partea vătămată minoră T.P. în scopul de a o scoate şi transporta fraudulos din ţară până în Italia în scopul exploatării sexuale de către gruparea din care făcea parte martora F.M., aceasta din urmă plătindu-le în avans suma de 300 de euro, urmând ca diferenţa să le fie acordată la destinaţie.
Probele administrate în cauză, au dovedit faptul că în perioada următoare, respectiv 14 mai - 17 mai 2013, partea vătămată minoră T.P. şi migranţii M.N., S.V., G.V. şi B.V. au fost preluaţi de inculpatul Z.D.D., îndrumaţi şi călăuziţi spre frontiera de vest a ţării, tentativa de scoatere frauduloasă din ţară a acestora de către inculpat fiind dejucată de organele de poliţie din cadrul I.J.P.F. Caraş-Severin în noaptea de 16 din 17 mai 2005, partea vătămată minoră T.P. şi migranţii fiind reţinuţi de organele poliţiei de frontieră.
Din conţinutul convorbirilor telefonice derulate între inculpaţii T.I. şi A.I. ce s-au coroborat cu declaraţiile martorilor B.N. şi T.E. a rezultat că în data de 30 mai 2005, inculpatul T.I. a călăuzit un lot de migranţi moldoveni şi români peste frontiera de stat în Serbia.
Conform adresei din 20 iulie 2005 a P.N.F. în dimineaţa zilei de 31 mai 2005, au fost identificate un număr de 12 persoane care trecuseră ilegal frontiera româno-sârbă, iar conform informării poliţiei de frontieră sârbe din sectorul Broj, numărul total de migranţi care au trecut în noaptea de 30 din 31 mai 2005 frontiera sârbo-română este reprezentat de 18 cetăţeni moldoveni şi 2 cetăţeni români, respectiv: A.G., B.M., C.I., O.E., M.N., B.V., G.V., B.I., S.A., I.G., T.E., J.V., C.S., L.E., B.A., T.M., B.R., N.F., S.A., S.V. şi inculpatul T.I.
Din declaraţiile martorilor B.N., M.N., T.E., G.V. şi relaţiile primite de la autorităţile sârbe a reieşit că grupul de persoane călăuzit de inculpatul T.I. era format dintr-un număr de 18 cetăţeni moldoveni şi un cetăţean român, respectiv B.N.
Probele administrate în cauză au evidenţiat faptul că pentru activitatea de trecere frauduloasă a frontierei de stat inculpatul T.I. solicita sume cuprinse între 1700 şi 2500 euro în caz de reuşită.
Legăturile existente între inculpatul T.I., Z.D.D. şi A.I. în ceea ce priveşte traficul de migranţi au fost dovedite pe baza amplului probatoriu administrat în cauză, asupra căruia prima instanţă a efectuat o amplă şi completă analiză, aşa încât Curtea constată situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina acestor inculpaţi ca fiind corectă.
Astfel, din conţinutul procesului-verbal de raportare a activităţilor investigatorului acoperit "C." autorizat şi introdus în cauză în baza autorizaţiei din 30 noiembrie 2005, emisă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, procesul-verbal de identificare în trafic pe raza mun. Vatra Dornei, declaraţiile martorilor G.C. şi M.M. a rezultat că la sfârşitul lunii noiembrie 2005 inculpaţii T.I., H.N. şi A.I. au desfăşurat activităţi de racolare şi organizare a scoaterii din ţară a migranţilor R.C.D., P.V., G.C. şi S.V. de la care au perceput sume de bani pentru această activitate, respectiv 800 euro de la migrantul G.C. şi suma de 1200 euro de la migrantul S.V., activitate ce a fost întreruptă de neînţelegerile apărute între migranţi şi inculpaţi la data de 01 decembrie 2005 şi a prezenţei agenţilor poliţiei de frontieră la data de 07 decembrie 2005.
Din conţinutul interceptărilor telefonice obţinute în baza autorizaţiei nr. 59/I din 02 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, rapoartele de activitate a investigatorilor sub acoperire a inculpatei V.A. coroborate cu declaraţiile martorilor C.V., H.B. şi G.C. a rezultat că în perioada octombrie - decembrie 2005 inculpatul T.I. a racolat-o pe V.A. căreia i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi şi să împartă câştigurile realizate de pe urma acestei activităţi.
Probele au dovedit că în perioada septembrie - decembrie 2005, inculpatul T.I. i-a furnizat lui V.A. un număr de 12 clienţi cu care aceasta a întreţinut relaţii sexuale contra cost.
Deşi prima instanţă a reţinut o încadrare juridică corectă a faptelor comise de inculpaţii T.I., A.I., Z. D.D. şi H.N., a omis să retină unitatea infracţiunii continuate pentru faptele de trafic de migranţi stabilite în sarcina inculpatului H.N., respectiv cea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003 şi cea prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002 reţinută şi în sarcina inculpatului A.I., deoarece aceştia au racolat sau organizat scoaterea din ţară în mod fraudulos, precum şi trecerea frauduloasă a frontierelor de stat străine pentru un număr de 4 migranţi.
Faţă de această situaţie, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor prin reţinerea unităţii infracţiunii continuate pentru infracţiunile de trafic de migranţi reţinute în sarcina inculpaţilor H.N. şi A.I.; pentru ultimul inculpat doar în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002.
Deoarece probele administrate în cauză au evidenţiat faptul că inculpaţii T.I. şi Z.D.D. cunoşteau datele referitoare la partea vătămată T.P. şi scopul scoaterii frauduloase acesteia din ţară, respectiv acela de a fi exploatată sexual în străinătate, Curtea a înlăturat apărările formulate de inculpatul T.I. prin care a arătat că nu cunoştea această situaţie ca fiind nesincere.
Din cuprinsul procesului-verbal de supraveghere operativă din data de 01 iunie 2005 întocmit de lucrătorii BCCO Suceava, procesului-verbal de interceptare a corespondenţei şi planşele fotografice, conţinutul convorbirilor telefonice interceptate purtate între inculpaţii A.I. şi R.A. a reieşit cu certitudine că la data de 01 iunie 2005, inculpatul A.I. i-a solicitat inculpatului R.A. să falsifice paşaportul turistic eliberat de SEIP Suceava pe numele S.M., paşaport ce a fost falsificat de către inculpatul R.A. prin înlocuirea fotografiei şi înserarea pe acesta de date precum că ar fi emanat de la Oficiul de Imigraţie al S.U.A. şi remis primului inculpat.
Faţă de situaţia de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză, Curtea nu a reţinut motivarea primei instanţe prin care s-a arătat că există îndoieli cu privire la vinovăţia acestor inculpaţi în legătură cu activitatea de falsificare a înscrisului oficial reprezentat de paşaportul turistic emis pe numele de S.M., vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită.
De altfel, s-a constatat că prima instanţă nu prezintă argumentele pe care îşi întemeiază îndoiala cu privire la vinovăţia inculpaţilor referitor la participaţia acestora la comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În ceea ce priveşte pe inculpatul B.D. probele administrate în cauză, au dovedit pe deplin implicarea acestuia în activitatea de trafic de migranţi.
Din conţinutul transcrierilor convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiei din 17 iunie 2005, a proceselor-verbale de recunoaştere după planşele foto, a declaraţiilor martorilor I.C.G. şi R.C.D. a rezultat că inculpatul B.D. a fost persoana care l-a pus pe martorul R.C.D. în legătură cu inculpatul T.I. în vederea organizării trecerii frauduloase a frontierei de stat precum şi a frontierelor statelor din spaţiul Schengen, activitate ce a fost desfăşurată ulterior de către inculpaţii T.I. şi H.N. care i-au solicitat migrantului pentru aceste activităţi suma de 2.000 euro.
Transcrierile convorbirilor telefonice efectuate la data de 11 mai 2005, precum şi cele ulterioare în perioada 13 mai 2005 între inculpatul B.D. şi inculpatul T.I. au dovedit implicarea inculpatului B.D. în activitatea de trafic de migranţi desfăşurată de inculpaţii T.I., A.I. şi Z.D.D.
Faţă de probele administrate, Curtea a apreciat că în drept faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de migranţi prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 modificată prin Legea nr. 39/2003 şi cea prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., neexistând îndoială cu privire la vinovăţia acestuia aşa cum reţine prima instanţă în motivarea sentinţei penale apelate.
În ceea ce o priveşte pe inculpata L.C., Curtea a apreciat soluţia dispusă de prima instanţă ca fiind legală şi temeinică.
Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, împrejurarea că inculpata L.C. a locuit împreună cu inculpatul T.I. cu care se afla în relaţii de concubinaj, precum şi că a primit de la acesta diverse sume de bani a căror provenienţă nu s-a stabilit că o cunoştea nu a dovedit vinovăţia acesteia în comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de migranţi prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 modificată prin Legea nr. 39/2003 sau alte forme de participaţie penală.
Faptele ce i se impută inculpatei L.C. prin actul de sesizare a instanţei şi motivele de apel nu s-au circumscris condiţiilor de existenţă a participaţiei penale.
În privinţa acesteia, prima instanţă a aplicat în mod corect regula şi principiul in dubiu pro reo, îndoiala ce există cu privire la vinovăţia inculpatei profitând acesteia.
Faţă de motivele prezentate mai sus, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H.N. şi A.I. cu privire la săvârşirea infracţiunilor de trafic de migranţi în sensul aplicării unităţii infracţiunii continuate motivat de faptul că aceştia au racolat şi organizat scoaterea din ţară şi trecerea frauduloasă a frontierelor unor state străine a unui număr de patru migranţi.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului H.N. sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aşa cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în apel, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. pentru fiecare infracţiune în parte, precum gravitatea faptelor, împrejurările de comitere precum şi persoana inculpatului, apreciind că scopul pedepselor poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoare.
Întrucât inculpatul H.N. a comis infracţiunile deduse judecăţii înainte de a fi fost definitiv condamnat pentru vreuna dintre ele, Curtea a dispus în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopirea pedepselor aplicate acestuia în apel, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Faţă de natura şi gravitatea faptelor comise de inculpat, precum şi persoana acestuia, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei rezultante aplicate inculpatului H.N. poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestuia, aşa cum a dispus prima instanţă, motiv pentru care se va dispune suspendarea condiţionată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen.
S-a fixat termen de încercare pentru inculpat, în baza art. 82 C. pen., şi s-a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pentru inculpat.
În ceea ce priveşte pe inculpatul A.I., Curtea l-a condamnat pe acesta pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aşa cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în apel, la o pedeapsă ce va fi individualizată conform dispoziţiilor art. 72 C. pen., respectiv prin luarea în considerare a naturii infracţiunii, gravităţii acesteia, precum şi a persoanei inculpatului.
Întrucât infracţiunea pentru care s-a schimbat încadrarea juridică în apel este concurentă cu cea pentru care prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi a art. 34 lit. b) C. pen., urmând a contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea, menţinând modalitatea de executare stabilită de prima instanţă.
Având în vedere că probele administrate au dovedit vinovăţia inculpatului B.D. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, Curtea a stabilit ca la individualizarea pedepselor ce le va aplica acestui inculpat pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003 şi art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., să aibă în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. pentru fiecare infracţiune în parte, respectiv natura infracţiunilor, gravitatea acestora precum şi persoana inculpatului care este recidivist faţă de condamnarea anterioară la pedeapsa închisorii.
Întrucât şi acest inculpat a săvârşit cele două infracţiuni înainte de a fi fost definitiv condamnat pentru vreuna din ele, Curtea a stabilit ca, în baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., să contopească cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Faţă de natura infracţiunilor, pericolul social al acestora şi persoana inculpatului care se află în stare de recidivă postexecutorie, Curtea a apreciat că scopul pedepsei rezultante aplicate acestuia poate fi atins doar prin executarea acesteia în stare de detenţie.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2006 la 03 aprilie 2006.
Întrucât inculpaţii T.I. şi Z.D.D. au săvârşit infracţiunile de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României şi a frontierei unui stat străin înainte de data de 25 martie 2005 când au fost depistaţi de autorităţile din Croaţia şi repatriaţi în ţară şi văzând limitele de pedeapsă prevăzute în textele incriminatoare, Curtea a constatat că pentru infracţiunile prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2002 aprobată prin Legea nr. 252/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003 s-a împlinit termenul de prescripţie, fiind incidente dispoziţiile art. 124 C. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 5 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani, ca în cazul infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, iar potrivit disp. art. 124 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripţie prev. de art. 122 C. pen. este depăşit cu încă jumătate.
Văzând că faptele inculpaţilor A.I. şi R.A. prezentate anterior, în legătură cu falsificarea paşaportului turistic pe numele S.M. s-au derulat la data de 1 iunie 2005 şi având în vedere limitele de pedepse prevăzute de textul incriminator al infracţiunii prev. de art. 288 C. pen., Curtea a apreciat că şi pentru această infracţiune s-a împlinit până la data pronunţării deciziei termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 124 C. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
Drept urmare, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor T.I. şi Z.D.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003.
Ca urmare a soluţiei de încetare a procesului penal pentru infracţiunile mai sus prezentate, Curtea a recontopit pentru inculpatul T.I. pedepsele aplicate de prima instanţă pentru infracţiunile concurente, iar pentru inculpatul Z.D.D. a contopit pedeapsa aplicată în cauză de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 188 din 26 iulie 2005 a Judecătoriei Oraviţa pentru infracţiuni concurente, inculpaţii urmând a executa pedeapsa principală a închisorii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor aşa cum au fost individualizate corect de prima instanţă.
Întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, Curtea a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit şi împotriva inculpaţilor A.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 288 C. pen. şi R.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 288 C. pen.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpaţii A.I., T.I., Z.D.D. şi B.D.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, a susţinut cererea formulată în scris, în sensul retragerii recursului declarat în cauză.
Inculpatul T.I., cu privire la infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a solicitat casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea administrării de probe susţinând că, nu există indicii temeinice în sensul vinovăţiei inculpatului, neputându-se efectua o reaudiere în faţa instanţelor a minorei T.P.
Cu privire la celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, a solicitat să se constate că s-a împlinit prescripţia răspunderii penale.
Inculpatul B.D., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen. anterior, a solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond susţinând că la termenul din 9 ianuarie 2008, când au avut loc dezbaterile pe fond, judecata s-a făcut fără prezenţa avocatului deşi, în cauză, apărarea era obligatorie.
A mai susţinut că nu există probe care să fundamenteze acuzaţiile aduse inculpatului, în acest sens arătând că martorii nu au fost audiaţi.
Inculpatul A.I., a solicitat în baza art. 4 C. pen., art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru infracţiunea prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003, a solicitat achitarea în temeiul art. 3859 pct. 172 rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu există suficiente probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea.
În subsidiar, a solicitat reţinerea şi aplicarea disp. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, redozarea pedepsei şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată.
Inculpatul Z.D.D. a solicitat în baza art. 5 C. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 211 C. pen. ce prevede o pedeapsă mai mică.
Pentru faptele prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 şi de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, a solicitat să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale, motiv pentru care a solicitat încetarea procesului penal pornit împotriva sa.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I..C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi de inculpaţii A.I., T.I., Z.D.D. şi B.D., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 4 C. pen. raportat la infracţiunea prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, săvârşita de inculpaţii A.I., T.I. şi B.D., Înalta Curte reţine că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. în acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Se constată că inculpaţii au fost condamnaţi după cum urmează, A.I. şi T.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi inculpatul B.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, text de lege care a fost abrogat prin art. 98 din titlul II din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezenţa unei dezincriminări, urmare abrogării unor texte de lege cât şi sub aspectul situaţiei premisă pentru analiza, în concret, a consecinţelor privind regimul sancţionator.
Astfel, în ceea ce priveşte modificările legislative intervenite cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001, raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor, se constată următoarele:
Conform art. 98 din titlul II din Legea nr. 187/2012, art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 privind traficul de migranţi a fost abrogat în mod expres, fără a opera o preluare a normei de incriminare în alte dispoziţii legale, text care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014.
Pe cale de consecinţă, în cauză, raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor, se constată că sunt incidente dispoziţiile art. 4 C. pen., infracţiunea prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 fiind dezincriminată, urmând a se dispune achitarea acestora.
Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen., solicitată de inculpatul Z.D.D. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, se constată următoarele:
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, respectiv 28 iunie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, infracţiune preluată în Codul penal în art. 211.
În aceste condiţii, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de inculpat, Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte, influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor de care sunt acuzaţi (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); iar pe de altă parte, consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din acelaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.
Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".
Inculpatul Z.D.D. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., faptă constând în aceea că, la data de 13 mai 2005, a preluat-o împreună cu inculpatul T.I., pentru a o transporta în Italia pe victima minoră, în vârstă de 17 ani, numita T.P. de la traficanta F.M. din mun. Iaşi, cunoscând de la bun început faptul că este minoră şi că urmează să fie exploatată din punct de vedere sexual, în Italia de gruparea criminală din care face parte traficanta, în schimbul sumei de 1.300 euro din care 300 de euro i-au primit la preluarea victimei, restul de 1.000 euro urmând să-i primească la destinaţie) la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori de către inculpat, instanţa de recurs constată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa principală, şi cea complementară, astfel cum sunt reglementate în noua lege.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în M.Of. nr. 757/12.11.2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
În raport cu pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., instanţa de recurs constată că dispoziţiile legii noi sunt mai favorabile, sub aspectul conţinutului incriminării textului art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (art. 211 alin. (1) C. pen.) şi urmează a fi aplicate.
În condiţiile Codului penal, se constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen. sunt de la 3 la 10 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, de la 5 la 15 de ani închisoare.
Având în vedere situaţia faptică reţinută de cele două instanţe şi proporţionalitatea pedepsei, instanţa de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat şi primele instanţe, respectiv de 3 ani închisoare.
Sub aspectul pedepselor complementare, se constată că inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Având în vedere congruenţa dintre dispoziţiile art. 64 C. pen. anterior şi art. 66 C. pen. în vigoare şi faptul că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru infracţiune care prevede această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, iar cuantumul pedepsei se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), se impune în continuare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În ceea ce priveşte modificările legislative intervenite cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 71 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la acuzaţiile aduse inculpatului T.I., art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului B.D. şi art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului A.I., se constată următoarele:
Infracţiunea de trafic de migranţi a fost introdusă în noul C. pen. în art. 263 prin preluarea vechilor dispoziţii ale art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003.
Din analiza art. 71 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 105/2001, modificat prin Legea nr. 39/2003, se constată că sub aspectul regimului sancţionator şi circumstanţelor de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptelor de trafic de migranţi reţinute în forma alin. (1) reţinută în sarcina inculpaţilor A.I., B.D. şi T.I., nu au intervenit modificări, astfel că, o apreciere asupra aplicării legii penale mai favorabile nu se impune. De asemenea nu se impune aplicarea art. 5 C. pen. nici în ceea ce priveşte alin. (2) al aceleiaşi infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului T.I. deşi minimul special al pedepsei închisorii prevăzut în art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 105/2001, modificat prin Legea nr. 39/2003 era de 5 ani şi nici nu prevedea aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, corespondentul în noul C. pen. fiind alin. (2) lit. b) al art. 263 care prevede un minim de 3 ani.
De asemenea se constată că inculpaţii au săvârşit infracţiunile în stare de recidivă şi făcând o analiză, comparativă a dispoziţiilor ce reglementează instituţia recidivei în cele două legi succesive, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legii anterioare sunt mai favorabile atât sub aspectul condiţiilor de existenţă şi mai ales sub aspectul regimului sancţionator.
Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (4) C. pen. anterior, în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b) se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special.
Conform art. 43 alin. (5) C. pen. - dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
Comparând cele două reglementări, Înalta Curte consideră că dispoziţiile C. pen. anterior constituie legea penală mai favorabilă şi va reţine incidenţa acestora atât sub aspectul condiţiilor de existenţă cât şi cu privire la regimul sancţionator al recidivei.
Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi Codul penal în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanţă în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prin hotărârea atacată nu a dat eficienţă acestei cauze de agravare a pedepsei, astfel că, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunea de trafic de migranţi, în privinţa căreia s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este Codul penal anterior. Pe de altă parte, se observă că noua lege penală generală este mai puţin favorabilă decât cea anterioară şi prin introducerea condiţiei suplimentare de existenţă a infracţiunii continuate constând în unitatea subiectului pasiv (în înţelesul dat prin art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), cu consecinţa restrângerii sferei de incidenţă a dispoziţiilor privind forma continuată în care se poate stabili că s-a săvârşit un ansamblu infracţional faptic şi extinderea corelativă a situaţiilor de reţinere a unui concurs de infracţiuni, situaţie care, evident, este mai puţin favorabilă inculpatului.
Prin urmare, întrucât aplicarea instituţiilor incidente din legea nouă (infracţiune continuată şi recidivă) ar determina agravarea pedepsei inculpaţilor, Codul penal anterior este mai favorabil.
Referitor la infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului T.I. se constată că aceasta a fost preluată în noul C. pen. la art. 213 alin. (1). Din punct de vedere al limitelor speciale ale pedepsei principale a închisorii, art. 213 alin. (1) din noul C. pen. a menţinut atât minimul special, cât şi maximul special, prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen. anterior şi, de aceea nu se impune aplicabilitatea art. 5 noul C. pen.
Totodată, se constată că art. 5 noul C. pen. nu este aplicabil nici în cazul infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. preluată de noul C. pen. în art. 210 şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. preluat de art. 211 noul C. pen., infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului T.I. întrucât, deşi noul C. pen. prevede limite speciale ale pedepsei mai reduse, acestea fiind săvârşite în stare de recidivă postexecutorie, care aşa cum s-a menţionat mai sus, cuantumul pedepselor ar fi mai mare.
Cu privire la criticile formulate de inculpaţii T.I., B.D. şi A.I. ce vizează lipsa probelor şi indiciilor temeinice, Înalta Curte, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi Cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara la data de 28 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Din expunerea motivelor de recurs se constată că inculpaţii T.I., B.D. şi A.I. au formulat critici ce vizează situaţia de fapt reţinută în privinţa sa de instanţele inferioare, în sensul că nu sunt probe care să dovedească implicarea sa în activitatea infracţională, prin urmare, criticile sale s-ar putea circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Or, aşa cum s-a menţionat în cele ce preced, judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, astfel că, o analiză a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, ce vizează eroarea gravă de fapt invocată de inculpat, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar.
Referitor la criticile formulate de către inculpatul A.I. prin care a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea art. 81 sau 861 C. pen. se constată, că acestea ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurentul inculpat A.I. a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, în ceea ce priveşte reindividualizarea pedepsei şi modalitatea de executare, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să menţină în cadrul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, nu ar fi procedat la modificarea temeiului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Aceasta este raţiunea pentru care, critica privind individualizarea pedepsei nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., şi apare ca fiind nefondată.
Astfel, se constată că nu este posibilă individualizarea pedepselor, ci numai verificarea legalităţii pedepselor aplicate, respectiv dacă pedepsele aplicate se situează între limitele minime şi maxime prevăzute de textul incriminator.
În ceea ce priveşte critica invocată de recurentul intimat inculpat B.D., cu privire la lipsa de apărare a acestuia la momentul dezbaterii în fond a cauzei, a solicitat respingerea acesteia, arătând pe de o parte faptul că avocatul a fost prezent la momentul judecării cauzei, respectiv la data de 9 ianuarie 2008 şi, pe de altă parte, că această critică nu a fost invocată în apel.
Referitor la solicitările recurentului inculpat Z.D.D. în sensul intervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunile prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 şi de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, urmează să fie respinse, întrucât se constată că prin hotărârea atacată, instanţa de prim control judiciar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002 şi de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003.
Referitor la recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava se constată că la termenul din data de 14 mai 2014, în şedinţă publică, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, să se ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva Deciziei penale nr. 96 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Aşa fiind, avându-se în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2), cu referire la art. 369 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic şi constatându-se îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 96 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, va admite recursurile declarate de inculpaţii A.I., T.I., Z.D.D. şi B.D. împotriva Deciziei penale nr. 96 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 42 din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava şi, rejudecând:
Va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor A.I., T.I. şi B.D. în pedepsele componente.
În baza art. 4 C. pen., art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va achita pe inculpaţii A.I. şi T.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pe inculpatul pe inculpatul B.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001.
Va dispune ca inculpatul A.I. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Va menţine suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
Va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 16 ianuarie 2006 la data de 30 martie 2006.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului T.I. în prezenta cauză, respectiv, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a C. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migrând, prev. de art. 71 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 463/2005 a Judecătoriei Deta, definitivă la data de 26 decembrie 2005, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2006 la data de 4 iulie 2006.
Va dispune ca inculpatul B.D. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 16 ianuarie 2006 la data de 3 aprilie 2006.
Va înlătura aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 şi art. 36 alin. (1) C. pen. şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicate inculpatului Z.D.D.
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Va constata că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 188 din 26 iulie 2005 a Judecătoriei Oraviţa, definitivă la data de 15 august 2005, prin neapelare, infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare şi o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 şi art. 83 C. pen. anterior va menţine revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 495 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Caransebeş.
În baza art. 43 alin. (2) C. pen. va adăuga pedeapsa de 8 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive şi perioada executată de la data de 21 mai 2005 la data de 26 septembrie 2006.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate. Va lua act de retragerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva Deciziei penale nr. 96 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi T.I. şi B.D. în cuantum de câte 125 RON se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei, onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţii Z.D.D. şi A.I., precum şi pentru intimaţii inculpaţi H.N. (fost M.), L.C. şi R.A. (fost N.M.A.) în cuantum de câte 500 RON se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii A. I., T.I., Z.D.D. şi B.D. împotriva Deciziei penale nr. 96 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 42 din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava şi, rejudecând:
Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor A.I., T.I. şi B.D. în pedepsele componente.
În baza art. 4 C. pen., art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achită pe inculpaţii A.I. şi T.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pe inculpatul pe inculpatul B.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 din O.U.G. nr. 112/2001.
Dispune ca inculpatul A.I. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menţine suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 16 ianuarie 2006 la data de 30 martie 2006.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului T.I. în prezenta cauză, respectiv, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a C. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 463/2005 a Judecătoriei Deta, definitivă la data de 26 decembrie 2005, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2006 la data de 4 iulie 2006.
Dispune ca inculpatul B.D. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 16 ianuarie 2006 la data de 3 aprilie 2006.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 şi art. 36 alin. (1) C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicate inculpatului Z.D.D.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Constată că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 188 din 26 iulie 2005 a Judecătoriei Oraviţa, definitivă la data de 15 august 2005, prin neapelare, infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare şi o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 şi art. 83 C. pen. anterior menţine revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 495 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Caransebeş.
În baza art. 43 alin. (2) C. pen. adaugă pedeapsa de 8 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive şi perioada executată de la data de 21 mai 2005 la data de 26 septembrie 2006.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Ia act de retragerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Suceava împotriva Deciziei penale nr. 96 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi T.I. şi B.D. în cuantum de câte 125 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţii Z.D.D. şi A.I., precum şi pentru intimaţii inculpaţi H.N. (fost M.), L.C. şi R.A. (fost N.M.A.) în cuantum de câte 500 RON se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
← ICCJ. Decizia nr. 2007/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1982/2014. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
---|