ICCJ. Decizia nr. 210/2014. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 210/2014

Dosar nr. 367/1372/2012

Şedinţa publică din 22 ianuarie 2014

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31 din data de 14 mai 2013, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov au fost condamnaţi inculpaţii:

1. I.M. la:

- 12 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - parte vătămată F.A.G.;

- 12 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - parte vătămată K.N.

- 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - parte vătămată F.A.G.

- 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 37 lit. a) C. pen.

Au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului I.M. pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., pedeapsă la care a adăugat un spor de 1 an şi 6 luni închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 13 ani şi 6 luni închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocat beneficiu) liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 101/S din 23 februarie 2007 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 137 din 26 iulie 2007 a Curţii de Apel Braşov, şi a contopit restul de pedeapsă rămas de executat, de 1.103 zile, cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, inculpatul executând în final pedeapsa de 13 ani şi 6 luni închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., ce se va executa după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

Au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen.

A fost dedusă din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, cu începere de la data de 11 mai 2012 şi până la zi.

A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

2. I.MI. la:

- 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - parte vătămată F.A.G.

- 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) - parte vătămată K.N.

- 6 ani închisoare şi 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) - parte vătămată F.A.G.

- 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatei I.MI. pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., pedeapsă la care adaugă un spor de 1 an închisoare, în final inculpata executând pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., ce se va executa după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

Au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen.

A fost dedusă din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatei, cu începere de la data de 11 mai 2012 şi până la zi.

A fost menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.

3. C.L. la:

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, prevăzută de art. 328 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

A interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) şi a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani şi 6 luni.

Pe durata suspendării condiţionate a pedepsei aplicate a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

A fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

4. L.C. la:

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, prevăzută de art. 328 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

A interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

A dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani şi 6 luni şi a suspendat executarea pedepsei accesorii.

A fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată F.A.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (2), art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 1357, art. 1381 şi art. 1385-1386 C. civ., a admis acţiunea civilă exercitată din oficiu de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, în numele părţii vătămate minore K.N. şi în consecinţă:

A obligat inculpaţii I.MI. şi I.M. să achite fiecare suma de câte 5.000 euro - echivalentul în RON la data plăţii la cursul de referinţă stabilit de Banca Naţională a României, în favoarea părţii vătămate minore K.N., cu titlu de daune morale.

În baza art. 353 şi art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa din data de 11 mai 2012 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, asupra sumei de 1.380 euro aparţinând inculpatului I.M., până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 353 şi art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa din data de 11 mai 2012 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, asupra sumei de 1.958 RON aparţinând inculpatei I.MI., până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul I.M. a sumei de 50.000 RON şi de la inculpata I.MI. a sumei de 50.000 RON.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul I.M. a sumei de 5.700 RON şi de la inculpata I.MI. a sumei de 5.700 RON.

A obligat inculpaţii I.MI. şi I.M. la plata sumei de câte 2.500 RON fiecare, în favoarea statului şi inculpatele C.L. şi L.C. la plata sumei de câte 1.200 RON fiecare, în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că în perioada septembrie 2011 (iar nu decembrie 2011, cum în mod greşit s-a consemnat în rechizitoriu la reţinerea în drept a faptelor, fiind vorba de o evidentă eroare materială) - 6 mai 2012, partea vătămată minoră F.A.G., după ce a fost racolată de inculpaţii I.M. şi I.MI., a fost constrânsă să întreţină raporturi sexuale contra cost cu diferiţi clienţi atât în apartamentul situat în mun. Braşov, str. A.V., unde victima a fost găzduită, împreună cu partea vătămată minoră K.N., cât şi pe teritoriul Italiei, la Perugia, într-un imobil ce aparţine unor rude ale inculpatei I.MI., unde victima a fost obligată, de asemenea, să se prostitueze, fiind agresată fizic în fiecare zi de către inculpatul I.M.

Constrângerea realizată de inculpaţi a constat în faptul că aceştia au profitat de vulnerabilitatea victimei, de situaţia socială şi materială precară care o împiedica să-şi câştige existenţa prin mijloace licite, precum şi de frica pe care partea vătămată o resimţea cu privire la persoana celor doi inculpaţi, în condiţiile în care prima racolare a părţii vătămate - la începutul anului 2011 - s-a realizat, potrivit declaraţiilor acesteia, cu forţa, în timp ce victima se afla acasă la ea, iar inculpatul a obligat-o să se ducă cu el, partea vătămată fiind îmbrăcată în pijamale, ceea ce denotă faptul că un refuz din partea victimei ar fi fost de neconceput pentru inculpat. Totodată, instanţa a reţinut că şi pe perioada găzduirii părţii vătămate în locaţiile mai sus amintite au fost exercitate acte de constrângere din partea celor doi inculpaţi, victima F.A.G. precizând că „nu am plecat de la M.I. şi I.MI. după cele două săptămâni pentru că nu-mi era permis să ies din casă, fiind ameninţată de către aceştia şi bătută de mai multe ori".

Chiar dacă ulterior, în faţa instanţei de judecată, partea vătămată F.A.G. nu a mai reiterat cu acurateţe aspectele referitoare la starea de fapt, încercând să diminueze vinovăţia inculpaţilor sub aspectul exercitării de constrângeri („când m-am dus la inculpaţi pe str. A.V. nu am făcut-o de frica acestora ci pentru a bea o cafea şi am fost de acord să mă prostituez", Tribunalul a reţinut, pe de o parte, că declaraţiile iniţiale ale părţii vătămate, date la scurt timp după epuizarea faptelor, sunt cele care corespund realităţii, iar pe de altă parte, reţinerile manifestate de victimă în faţa instanţei sunt explicabile prin prezenţa în sala de judecată a celor doi inculpaţi, care, având în vedere relaţia de supunere creată în timp între cei care au profitat de victimă şi minora în cauză, sunt de natură să influenţeze atât percepţia acesteia asupra evenimentelor, cât şi să conducă la o reacţie firească a acestei părţi vătămate cu privire la a declara fără rezerve despre tot ceea ce s-a petrecut în realitate. Totodată, cu referire la constrângerea exercitată de inculpaţi asupra victimei F.A.G., instanţa a avut în vedere şi declaraţiile celeilalte părţi vătămate - K.N., care a arătat că „A. mi s-a plâns odată că a bătut-o inculpatul". În ceea ce o priveşte pe inculpata I.MI., deşi partea vătămată F.A.G. a susţinut constant pe parcursul cercetării judecătoreşti că aceasta nu a forţat-o să se prostitueze şi nici nu a încasat bani de la victimă, protejând-o atunci când apăreau probleme cu clienţii, totuşi arată că atunci când stătea pe str. A.V. a reuşit să fugă de la inculpaţi în momentul în care M. i-a tras o palmă, ceea ce face dovada, o dată în plus, a presiunii la care erau supuse victimele minore intrate în sfera de influenţă a inculpaţilor, precum şi faptul că libertatea de voinţă şi de acţiune a acestora era total abolită, cei doi inculpaţi profitând şi de starea psihică precară a victimei F.A.G., care obişnuia să consume substanţe halucinogene. Astfel, partea vătămată F.A.G., în ciuda inconsistentelor care se regăsesc în declaraţia dată în faţa instanţei, arată totuşi, fără niciun fel de ezitare, că a fost bătură de inculpatul I.M. de câteva ori, atunci când greşea, în sensul că trăgea prenadez pe nas sau avea un comportament urât. Victima a mai precizat că inculpatul o bătea preventiv, pentru a-i da de înţeles ce urmează să păţească dacă o să plece de la el. Totodată, partea vătămată a arătat că de la inculpata I.MI. a luat o singură dată o palmă, aceasta fiind supărată pentru o greşeală făcută de victima minoră.

Faţă de aspectele mai sus prezentate, instanţa a reţinut ca fiind neverosimile susţinerile părţii vătămate F.A.G. din faza de judecată, în sensul în care, cu prilejul ascultării sale în cursul urmăririi penale, ar fi fost bătută şi ameninţată de doamna N. (lucrător în cadrul B.C.C.O. Braşov), în condiţiile în care declaraţiile părţii vătămate au fost luate de fiecare dată în prezenţa unui avocat desemnat din oficiu şi a unui reprezentant al A.N.I.T.P. - Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane. Aceste aspecte se coroborează şi cu declaraţia părţii vătămate K.N. care a arătat în faţa instanţei că în momentul în care a dat declaraţie la poliţie şi la Parchet nu a fost constrânsă, nu a fost ameninţată în niciun fel şi nu a fost agresată fizic iar declaraţia nu i-a fost dictată.

Astfel, instanţa a constatat că în perioada septembrie 2011 - 6 mai 2012 partea vătămată F.A.G. a fost recrutată şi găzduită, prin exercitarea de constrângeri (ameninţări şi violenţe fizice), astfel cum au fost acestea mai sus descrise, de către inculpaţii I.M. şi I.MI., într-un apartament din mun. Braşov, situat pe str. A.V., precum şi într-un imobil din localitatea Perugia, Italia, fiind obligată să întreţină raporturi sexuale contra cost cu diferiţi clienţi, sumele de bani obţinute din aceste activităţi fiind remise în totalitate inculpaţilor.

Modalitatea în care inculpaţii I. au decis să racoleze clienţii, cu care ulterior cele două victime (F.A.G. şi K.N.) au întreţinut relaţii sexuale, a fost publicarea de anunţuri în cotidianul „T.E.", cu indicarea numerelor de telefon T1, T2, T3, T4, T5, T6.

Atât victimele, cât şi inculpata I.MI. răspundeau la numerele de telefon sus menţionate, ocazie cu care stabileau cu clienţii întâlnirile şi le comunicau acestora tarifele impuse de către învinuiţi [„sex oral, normal şi anal, costă 100 RON o finalizare, 2 finalizări e 150 RON (...)"].

De cele mai multe ori clienţii se deplasau în apartamentul închiriat de inculpaţi, victimele fiind supravegheate din locuinţă sau telefonic, în principal de către inculpata I.MI.

Toate aceste aspecte reies atât din declaraţiile inculpaţilor (cu referire la modalitatea de atragere a clienţilor beneficiari ai serviciilor sexuale prestate de părţile vătămate), dar şi din depoziţiile martorilor ascultaţi în faza de urmărire penală şi, în mod nemijlocit, în cursul cercetării judecătoreşti: D.L., P.I. şi R.A.M., care au arătat că persoana cu care au întreţinut raporturi sexuale, contra cost, în luna aprilie 2012, este F.A.G., l.G.C. şi M.D.V., care, în cursul lunii mai 2012, respectiv în primăvara aceluiaşi an, au stat de vorbă cu partea vătămată F.A.G., dar au refuzat să întreţină raporturi sexuale cu aceasta întrucât nu Ie-a plăcut condiţiille în care se prezenta apartamentul.

În cauză, din ansamblul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, astfel cum a fost mai sus expus, instanţa a constatat că inculpaţii I.M. şi I.MI. se fac vinovaţi de săvârşirea, cu intenţie directă, a infracţiunilor de trafic de minori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, şi trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, având ca parte vătămată pe F.A.G.

Din declaraţiile victimei F.A.G. rezultă că cei doi inculpaţi cunoşteau starea de minorat a părţii vătămate, în condiţiile în care actul său de identitate se afla în posesia inculpatului I.M. De asemenea, inculpata I.MI. a declarat în cursul urmăririi penale că avea cunoştinţă de vârsta victimei minore, aceasta împlinind 18 ani la data de 6 mai 2012, când locuia în apartamentul închiriat de inculpaţi, situat pe str. A.V. din mun. Braşov. Revenirile inculpatei în cursul cercetării judecătoreşti cu privire la declaraţia iniţială nu pot fi avute în vedere de instanţă, justificarea acesteia, în sensul că era zăpăcită când a ascultat-o procurorul, fiind de neacceptat.

Infracţiunea de trafic de minori reţinută în sarcina inculpaţilor, având ca parte vătămată pe F.A.G., are ca dată a epuizării 6 mai 2012, moment la care victima a împlinit vârsta de 18 ani, în continuare inculpaţii făcându-se vinovaţi de săvârşirea infracţiuni de trafic de persoane, cu privire la aceeaşi parte vătămată pe care au continuat să o găzduiască şi să o supună, prin constrângere, la practicarea de raporturi sexuale contra cost cu diferiţi clienţi, în beneficiul inculpaţilor, aceştia profitând de acţiunile de ameninţare şi violenţă pe care le-au exercitat asupra victimei pe perioada cât aceasta era minoră. Infracţiunea de trafic de persoane având ca parte vătămată pe F.A.G. s-a epuizat la data de 11 mai 2012, când activitatea ilicită a celor doi inculpaţi a fost stopată prin intervenţia organelor judiciare, cu ocazia descinderii la locuinţa inculpaţilor de pe str. A.V. din mun. Braşov fiind depistaţi inculpaţii I.M. şi I.MI., inculpatele C.L. şi L.C., precum şi victima F.A.G.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori reţinută în sarcina celor doi inculpaţi I., având ca parte vătămată pe K.N., Tribunalul a constatat că, în fapt, la începutul anului 2012, inculpaţii au profitat de vulnerabilitatea victimei minore, în vârstă de 16 ani la acel moment, în contextul în care aceasta nu avea loc de muncă sau locuinţă, şi, manifestându-se agresiv atât la momentul racolării, cât şi pe parcursul exploatării, au reuşit să o determine să accepte să întreţină raporturi sexuale contra cost cu diferite persoane, în beneficiul celor doi inculpaţi, care au încasat procente din tarifele obţinute de partea vătămată în urma acestor activităţi.

Victima minoră K.N. a desfăşurat activităţile mai sus descrise în perioada ianuarie 2012 şi până în luna aprilie 2012, când, în timp ce inculpata I.MI. a rămas în România şi a supravegheat-o pe F.A.G., inculpatul I.M. a transportat-o pe K.N. în Perugia (Italia), unde a găzduit-o într-un imobil situat pe strada V.M., ce aparţine unor rude ale inculpatei I.MI., şi a constrâns-o să întreţină raporturi sexuale, contra cost, cu diferiţi clienţi.

Starea de fapt mai sus expusă reiese în primul rând din declaraţiile lipsite de echivoc ale părţii vătămate K.N. care a arătat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei faptul că, la începutul anului 2012, a fost obligată de inculpatul I.M. să îl urmeze în locuinţa pe care cei doi soţi o închiriaseră în Braşov, pe str. A.V., cu scopul de a întreţine raporturi sexuale contra cost cu diferiţi clienţi, contra unor sume de bani ce reveneau inculpaţilor, supravegherea victimei minore fiind realizată de către inculpata I.MI. Deşi partea vătămată a refuzat iniţial să rămână în locaţia sus arătată, aceasta a acceptat în cele din urmă, în condiţiile în care a fost ameninţată de inculpatul I.M. că poate pleca de la ei, dar fără o mână şi un picior. În perioada cât victima minoră a locuit în apartamentul celor doi inculpaţi, aceasta a ameninţată cu bătaia de către inculpatul I.M. şi chiar a primit o palmă de la acesta din urmă. Partea vătămată mai precizează, prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, că inculpatul obişnuia să exercite agresiuni fizice şi asupra victimei F.A.G.

Activităţile desfăşurate de victima K.N. în locuinţa inculpaţilor aflată pe str. A.V. din Braşov sunt confirmate şi de declaraţiile date de partea vătămată F.A.G., respectiv depoziţia martorului O.G., care a recunoscut-o pe victima minoră din fotografia aflată la dosarul de urmărire penală ca fiind persoana pe care a văzut-o în apartamentul de pe str. A.V., jud. Braşov, locaţie la care s-a deplasat în urma unui anunţ citit în ziarul „T.E.", dar cu care a refuzat să întreţină raporturi sexuale. Totodată, martorul T.V. a arătat că a întreţinut raporturi sexuale cu victima minoră K.N. în apartamentul mai sus menţionat într-una din cele două dăţi când s-a prezentat la locuinţa respectivă.

Cei doi inculpaţi cunoşteau starea de minorat a părţii vătămate K.N., acest lucru reieşind din declaraţiile părţii vătămate F.A.G. care a arătat că N. a precizat faptul că este minoră, a spus că are 16-17 ani, eu eram de faţă şi inculpaţii erau prezenţi. Totodată, partea vătămată în cauză - K.N. a arătat că i-a spus inculpatului I.M., în momentul în care s-a angajat să lucreze pentru el, că era minoră.

Cu privire la infracţiunea de proxenetism, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen., reţinută prin actul de sesizare a instanţei, Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză fac dovada că în perioada iunie 2011 - 11 mai 2012 inculpaţii I.M. şi I.MI. au înlesnit practicarea prostituţiei de către C.L. şi L.C. şi au tras foloase de pe urma activităţii infracţionale a celor două.

Astfel, părţile vătămate F.A.G. şi K.N. au arătat, în declaraţiile date în faţa instanţei, că au practicat raporturi sexuale în apartamentul închiriat de inculpaţi în mun. Braşov, pe str. A.V., împreună cu C.L. şi L.C.

Aceste declaraţii se coroborează cu recunoaşterea de către inculpatele C.L. şi L.C. (trimise, la rândul lor în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de prostituţie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 328 C. pen.) a faptului că au locuit împreună cu inculpaţii I.M. şi I.MI. şi au întreţinut raporturi sexuale contra cost cu diferiţi clienţi, care le contactau pe acestea telefonic, în urma anunţurilor din ziar.

Faţă de probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost expus prin prezenta, Tribunalul a constatat că inculpaţii I.M. şi I.MI. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin cele două acte de sesizare a instanţei.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului I.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., Tribunalul a avut în vedere, în primul rând, gravitatea infracţiunilor săvârşite, multitudinea acestora, modalitatea de comitere a faptelor, constând în supunerea la prostituţie a mai multor persoane, dintre care unele erau minore, faptul că activitatea infracţională a inculpatului a început la foarte scurt timp după ce acesta a fost liberat din penitenciar, după executarea unei pedepse privative de libertate de 8 ani închisoare, precum şi conduita procesuală a acestuia de nerecunoaştere a niciuneia dintre infracţiunile săvârşite, dovedind astfel că nu conştientizează pericolul pentru ordinea publică al activităţilor desfăşurate.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei I.MI., în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., Tribunalul a avut în vedere, în primul rând, gravitatea infracţiunilor săvârşite, multitudinea acestora, modalitatea de comitere a faptelor, constând în supunerea la prostituţie a mai multor persoane, dintre care unele erau minore, precum şi conduita procesuală a inculpatei de nerecunoaştere a niciuneia dintre infracţiunile săvârşite, dovedind astfel că nu conştientizează pericolul pentru ordinea publică al activităţilor desfăşurate.

II. În ceea ce le priveşte pe inculpatele C.L. şi L.C.

Inculpatele C.L. şi L.C. au fost trimise în judecată, prin rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. Braşov în Dosarul nr. 38D/P/2012, pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 328 C. pen., constând în aceea că, în cursul anului 2011 şi până în luna mai 2012, acestea şi-au procurat mijloacele de existenţă, întreţinând în acest scop raporturi sexuale cu diferiţi clienţi, pe care i-au racolat prin intermediul anunţurilor la rubrica „întâlniri pe fir" din cotidianul „T.E.". În şedinţa publică din data de 2 octombrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatele au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute prin actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata în cauza de faţă să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşesc, în acord cu prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

Astfel, reţinând faptul că inculpatele şi-au recunoscut vinovăţia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de prostituţie, instanţa a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale se coroborează cu această recunoaştere.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, Tribunalul a reţinut următoarele: Partea vătămată F.A.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză, în cursul urmăririi penale aceasta arătând că îşi va preciza pretenţiile civile în faţa instanţei de judecată, aspect care însă nu s-a întâmplat până la citirea actului de sesizare, conform prevederilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2012, motiv pentru care Tribunalul urmează a lua act de faptul că această parte vătămată, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, având în vedere şi declaraţia acesteia consemnată în încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 25 iulie 2012, prin care a arătat că nu solicită pretenţii civile de la cei doi inculpaţi I.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel:

1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov a criticat sentinţa pentru nelegalitate arătându-se că:

a. prima instanţă nu a aplicat corect procedeul de contopire în ceea ce priveşte pedepsele aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului I.M., deoarece au fost săvârşite în termenul liberării condiţionate şi în stare de recidivă postcondamnatorie. Astfel, prima instanţă ar fi trebuit să dea prioritate regulilor recidivei şi să revoce faţă de fiecare condamnare liberarea condiţionată şi în final să aplice regulile concursului de infracţiuni.

b. în mod greşit nu s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor I.M. şi I.MI. la plata daunelor morale către partea vătămată minoră K.N.

c. prima instanţă nu a dispus confiscarea specială a sumelor de bani obţinute din practicarea prostituţiei de către inculpatele C.L. şi L.C.

d. nu s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii I.M. şi I.MI. a sumei de bani obţinută din exploatarea părţii civile K.N., după obligarea acestora la plata daunelor morale.

2. Inculpaţii I.M. şi I.MI. au formulat motive de apel asemănătoare, aceştia solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare, deoarece mijloacele de probă administrate în cauză nu au reuşit să dovedească, fără dubiu acuzaţiile aduse acestor inculpaţi, în sensul că, se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, de trafic de minori şi proxenetism. În drept au solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În susţinerea motivelor de apel, ambii inculpaţi au arătat că, prima instanţă nu a luat în considerare în procesul de coroborare a probelor declaraţiile acelor martori care au arătat că niciunul dintre inculpaţi I. nu au exercitat acte de violenţă sau de ameninţare asupra părţilor vătămate K.N. şi F.A.G.

Inculpaţii au mai invocat şi faptul că, schimbarea declaraţilor unor martori, în sensul de a susţine acuzarea s-a datorat presiunii exercitate de către organele de urmărire penală, care au început urmărirea penală pentru mărturie mincinoasă împotriva acestora.

Ambii inculpaţi au declarat că nu au urmărit decât să le ajute pe părţile vătămate ale infracţiunii de trafic de persoane oferindu-le un loc în care acestea să locuiască.

În subsidiar, ambii inculpaţi au solicitat reducerea pedepselor aplicate de către prima instanţă, arătând că acestea sunt prea mari, în susţinerea acestui din urmă motiv de apel, cei doi inculpaţi arătând că au copii în întreţinere.

Prin decizia penală nr. 91/AP din 14 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov pentru inculpaţii I.M. şi I.MI. împotriva sentinţei penale nr. 31 din data de 14 mai 2013, a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov şi în rejudecare:

I. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.M. de 13 ani şi 6 luni închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. şi au fost repuse pedepsele în individualitatea lor de:

- 12 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori - parte vătămată F.A.G. prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 12 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori - parte vătămată K.N., prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane - parte vătămată F.A.G., prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 4 ani închisoare şi 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.

- sporul de 1 an şi 6 luni închisoare;

Au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului I.M. după cum urmează:

- de la 12 ani închisoare la 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori - parte vătămată F.A.G. prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori - parte vătămată K.N., prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane - parte vătămată F.A.G., prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.

Au fost menţinute pedepsele complementare aplicate de către prima instanţă.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 101/S din 23 februarie 2007 a Tribunalului Braşov şi dispune contopirea restului de pedeapsă rămas de executat, de 1.103 zile, cu fiecare dintre cele 4 pedepse aplicate inculpatului I.M. prin prezenta decizie (11 ani închisoare, 10 ani închisoare, 6 ani închisoare, 3 ani închisoare) rezultând următoarele pedepse: 11 ani închisoare, 10 ani închisoare, 6 ani închisoare, 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat inculpatului I.M. pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen.

II. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei I.MI. de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată, de 5 ani şi repune în individualitatea lor pedepsele:

- 11 ani închisoare şi 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori - parte vătămată F.A.G. prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori - parte vătămată K.N., prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 6 ani închisoare şi 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane - parte vătămată F.A.G., prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.

- sporul de 1 an închisoare;

Au fost reduse pedepsele aplicate inculpatei I.MI. după cum urmează:

- de la 11 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori - parte vătămată F.A.G. prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- de la 11 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori - parte vătămată K.N., prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane - parte vătămată F.A.G., prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.

Au fost menţinute pedepsele complementare aplicate inculpatei I.MI.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat inculpatei I.MI. pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen.

A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor I.M. şi I.MI. şi a fost dedusă prevenţia de la 14 mai 2013 la zi.

În temeiul art. 1357 şi art. 1382 C. civ. inculpaţii I.MI. şi I.M. au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 10.000 de euro (echivalentul în RON la data plăţii la cursul de referinţă stabilit de Banca Naţională a României), în favoarea părţii vătămate minore K.N., cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata L.C. a sumei de 24.000 RON şi de Ia inculpata C.L. a sumelor de 21.000 RON şi 4.500 euro, sume obţinute din săvârşirea de către cele două inculpate a infracţiunii de prostituţie.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Braşov a sumei de 800 RON, reprezentând două onorarii ale apărătorilor desemnaţi din oficiu de câte 400 RON fiecare pentru inculpaţii I.M. şi I.MI. şi a sumei de 300 RON reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu de câte 150 RON fiecare, desemnaţi pentru părţile vătămate, sume ce se vor include în cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a analizat într-o manieră amănunţită declaraţiile părţilor vătămate, reţinând în mod temeinic faptul că declaraţiile date de către acestea, imediat după săvârşirea faptelor, în prezenţa unui apărător din oficiu şi a unui reprezentant al Agenţiei pentru Protecţia Victimelor, sunt cele care corespund realităţii.

Din mijloacele de probă administrate în cauză, a rezultat fără nicio îndoială faptul că ambii inculpaţi cunoşteau că cele două părţi vătămate erau minore. În acest sens au fost avute în vedere declaraţia părţii vătămate F.A.G., potrivit căreia actele sale de identitate s-au aflat în posesia inculpatului I.M., pe toată durata cât a fost traficată de către acesta, declaraţia acesteia, în privinţa cunoaşterii vârstei se coroborează cu declaraţia inculpatei I.MI., care în faza de urmărire penală a arătat că a cunoscut vârsta acestei părţi vătămate. Potrivit prevederilor art. 70 C. proc. pen., aspectele declarate de către un inculpat pot fi folosite şi împotriva acestuia.

Şi în privinţa părţii vătămate K.N., inculpaţii cunoşteau vârsta acesteia, având în vedere că i-au procurat acte de identitate false, pentru a o duce în Italia, cunoscând că pentru o parte vătămată minoră ar fi avut nevoie de consimţământul părinţilor.

Asupra părţii vătămate F.A.G. s-au exercitat forme de constrângere, atât la momentul racolării, dar şi ulterior, în acest sens avem în vedere faptul că iniţial această parte vătămată fiind obligată de inculpat să plece cu el a mers în pijamale, iar ulterior nu a plecat din apartamentul acestora deoarece nu îi era permis să părăsească apartamentul, fiind ameninţată de către cei doi inculpaţi şi bătută de mai multe ori.

În privinţa părţii vătămate minore K.N., în mod corect a reţinut prima instanţă, că inculpata I.MI. nu a exercitat asupra acesteia, în mod direct acte de violenţă fizică, ci doar o formă de constrângere psihică, rezultând din materialul probator faptul că această din urmă inculpată, supraveghea îndeaproape, păzea toate fetele care se prostituau în favoarea lor, urmând să aducă la cunoştinţa soţului său eventualul comportament de nesupunere al părţii vătămate.

Materialul probator, care dovedeşte fără nici un dubiu vinovăţia inculpaţilor I. pentru toate infracţiunile pentru care au şi fost condamnaţi de către prima instanţă, nu s-au rezumat doar la declaraţiile părţilor vătămate, ci la un ansamblu de mijloace de probă, la cele arătate anterior, adăugându-se:

- procesele-verbale de investigaţii din datele de 30 martie 2012 şi 27 februarie 2012, aflate în Dosarul nr. 80/D/P/2012, ocazie cu care s-a procedat la identificarea numerelor de telefon ale inculpaţilor.

- procesul verbal de percheziţie la locuinţa inculpaţilor ocazie cu care au fost identificate taloanele pentru anunţuri în ziarul T.E., sume de bani, cartele telefonice, persoanele de sex feminin ce se prostituau în favoarea inculpaţilor sau erau traficate de către aceştia.

- procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice care dovedesc preocuparea constantă a inculpaţilor I. în ceea ce priveşte activitatea de traficare a celor două părţi vătămate sau de înlesnire a practicării prostituţiei. Din conţinutul convorbirilor telefonice, rezultă că toate aceste activităţi de întreţinere de relaţii sexuale contra cost se desfăşurau în apartamentul de pe str. A.V., închiriat de către inculpaţii I.

- declaraţiile inculpatelor C.L. şi L.C., prin care acestea au solicitat ca judecarea cauzei să se facă.în baza procedurii simplificate, însuşindu-şi, aşadar starea de fapt din actul de sesizare, reprezintă în egală măsură mijloace de probă atât pentru dovedirea infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, dar şi pentru infracţiunea de proxenetism, la care vom face referiri, în considerentele care urmează. Declaraţiile inculpatelor C.L. şi L.C., confirmă existenţa persoanelor traficate în locuinţa şi în prezenţa inculpaţilor I., dar şi predispoziţia spre violenţă a inculpatului I.M.

Prin urmare, s-a constat că întregul ansamblu probator expus anterior, s-a dovedit fără nicio îndoială, că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunile de trafic de minori şi trafic de persoane, pentru care au fost condamnaţi în mod judicios de către prima instanţă.

Şi în privinţa infracţiunii de proxenetism, mijloacele de probă administrate au dovedit fără nicio îndoială că inculpaţii I., în perioada iunie 2011 - mai 2012, au înlesnit practicarea prostituţiei de către inculpatele C.L. şi L.C., trăgând foloase materiale de pe urma activităţii infracţionale a celor două.

Declaraţiile inculpatelor C.L. şi L.C., date atât în faza de urmărire penală, dar şi cele date nemijlocit în faţa instanţei de judecată coroborate între ele, în sensul dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen., dar şi cu celelalte mijloace de probă, au dovedit, fără nicio îndoială că ambii inculpaţi I. au săvârşit infracţiunea de proxenetism în formă continuată, astfel cum a reţinut şi prima instanţă.

Prin urmare, raportat la întregul material probator la care a făcut trimitere anterior, Curtea a constatat că este nefondată susţinerea inculpaţilor în sensul pronunţării unei soluţii de achitare, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În privinţa cuantumului pedepselor instanţa de apel a constatat că se impune o astfel de reducere, având în vedere aspecte care se desprind din starea de fapt reţinută corect de către prima instanţă, respectiv faptul că suntem în prezenţa doar a două victime traficate, faptul că acestea sunt părţi vătămate atât la infracţiunea de trafic de persoane, cât şi la infracţiunea de trafic de minori. Este cazul părţii vătămate F.A.G. parte vătămată la două dintre infracţiunile săvârşite de către inculpaţi (trafic de minori şi trafic de persoane).

Curtea a mai constat că inculpatul I.M. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat de către prima instanţă în termenul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 101/2007 a Tribunalului Braşov, motiv pentru care se impunea revocarea liberării condiţionate şi aplicarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., pentru fiecare infracţiune în parte, iar pedepsele obţinute în urma revocării liberării se vor contopi potrivit regulilor concursului de infracţiuni.

Referitor la modalitatea în care au fost obligaţi inculpaţii I.M. şi I.MI. la plata despăgubirilor civile către partea civilă minoră K.N., pentru aceasta din urmă, acţiunea civilă fiind exercitată de către D.I.I.C.O.T. s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1382 C. civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţia faţă de cel prejudiciat. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1357 C. civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

S-a reţinut că ambii inculpaţi I. sunt vinovaţi şi au fost condamnaţi pentru săvârşirea, infracţiunii de trafic de minori, parte vătămată fiind minora K.N. urmează a fi obligaţi la plata sumei de 10.000 de euro, în solidar, cu titlul de daune morale în favoarea părţii vătămate minore K.N.

Curtea a mai constatat că este fondat şi cel de-al treilea motiv de apel al Parchetului care a vizat faptul că prima instanţă, nu a dispus confiscarea de la inculpatele C.L. şi L.C. a sumelor de bani obţinute din săvârşirea infracţiunilor de prostituţie, pentru care au şi fost condamnate.

Totodată s-a apreciat că, nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (6) C. pen., astfel cum a reţinut prima instanţă.

Împotriva acestei decizii, inculpaţii I.M. şi I.MI. au formulat, în termen legal, recursurile de faţă.

Inculpatul I.M. a solicitat, invocând ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepselor şi stabilirea unei pedepse rezultante într-un cuantum redus.

Inculpata I.MI. a solicitat, invocând ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² teza a ll-a C. proc. pen., prin acordarea de circumstanţe atenuante potrivit art. 74 C. pen., o reindividualizare a pedepselor şi, implicit, stabilirea unei pedepse rezultante într-un cuantum redus.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii I.M. şi I.MI. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele cazurilor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi Cod.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., în noua redactare.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 14 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Aşa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, a fost şi cel reglementate anterior de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., situaţie în care criticile susţinute de inculpatul I.M. care se subsumau acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, recursul limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăseşte eroarea gravă de fapt.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. era unul dintre cele care permiteau, în mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt de către instanţa de recurs. Această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 385⁹ C. proc. pen. reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărîrilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. exceda cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385⁹ C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Totodată, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, inculpaţii I.M. şi I.MI. au criticat decizia penală pronunţată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepselor ce le-au fost aplicate, pedeapsele rezultante fiind considerate prea mari în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi în raport cu datele lor personale, situaţie exclusă însă din sfera de cenzură a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi, se constată, pe de o parte, că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, pe de altă parte, că finalitatea vizată de inculpaţii recurenţi prin invocarea acestui temei de drept este, în realitate, reducerea pedepselor, ceea ce este inadmisibil după cum s-a arătat, întrucât ceea ce nu se poate obţine direct, sub incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 14, nu poate fi obţinut nici indirect, prin „deturnarea" de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17² (ambele de sub art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.).

Faţă de considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţii I.M. şi I.MI. împotriva deciziei penale nr. 91/AP din 14 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat I.M. va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurenta inculpată I.MI. va fi obligată plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.M. şi I.MI. împotriva deciziei penale nr. 91/AP din 14 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 mai 2012 la 22 ianuarie 2014.

Obligă recurentul inculpat I.M. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta inculpată I.MI. la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 211/2014. Penal. Lovirea sau alte violenţe...		ICCJ. Decizia nr. 21/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 207/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 209/2014. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 21/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 211/2014. Penal. Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 212/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 213/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 214/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs