ICCJ. Decizia nr. 211/2014. Penal. Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 211/2014
Dosar nr. 6346/101/2011
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 144 din 25 iulie 2012, a Tribunalului Mehedinţi, secţia penală, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului S.R., avocat V.M.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.R., din infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămată M.I.C.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.E.N., din infracţiunile de vătămare corporală gravă şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 182 alin. (2) şi art. 180 alin. (1) C. pen., în două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - părţi vătămate P.I. şi M.I.C.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al părţilor vătămate, avocat P.G.
Au fost condamnaţi inculpaţii:
1. S.R. (fiul lui R. şi I., născut în Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, domiciliat în Drobeta-Turnu Severin, b-dul M., judeţul Mehedinţi, CNP xxx, fără antecedente penale) la:
- 1.000 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe - parte vătămată M.I.C., prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 631 C. pen.
2. G.E.N. (fiul lui M. şi G., născut în Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, domiciliat în Drobeta-Turnu Severin, str. C., judeţul Mehedinţi, CNP xxx, fără antecedente penale) la:
- 1.500 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe - parte vătămată M.I.C., prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.;
- 2.000 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe - parte vătămată P.I., prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu amendă aplicate inculpatului G.E.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2.000 RON amendă penală.
S-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 631 C. pen.
S-au admis, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile M.I.C. şi P.I.
În temeiul disp. art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi 999 Cod civ., au fost obligaţi inculpaţii S.R. şi G.E.N., în solidar, la plata despăgubirilor civile, în favoarea părţii civile M.I.C., în cuantum de 15.025 RON, din care suma de 25 RON reprezintă despăgubiri materiale şi diferenţa de 15.000 RON, daune morale.
A fost obligat inculpatul G.E.N. la plata despăgubirilor civile, în favoarea părţii civile P.I., în cuantum de 31.159 RON, din care suma de 1159 RON reprezintă despăgubiri materiale şi diferenţa de 20.000 RON, daune morale.
A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu apărător ales), în favoarea părţii civile M.I.C. şi la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu apărător ales), în favoarea părţii civile P.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara zilei de 15 ianuarie 2011, inculpaţii S.R. şi G.E., lucrători de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Podeni, s-au deplasat în barul aparţinând lui N.P. din comuna Podeni, jud. Mehedinţi, unde au consumat bere.
În seara respectivă, în local se mai aflau martorii R.D., R.A., P.E., N.P., C.G., N.V.M., precum şi, părţile vătămate, M.I. şi P.I.
La un moment dat, între părţi a avut loc un incident, deoarece M.I.C. i-a fotografiat cu telefonul mobil pe cei doi inculpaţi şi, pentru acest motiv, inculpatul G.E. l-a lovit pe acesta în zona feţei.
După aceasta, partea vătămată M.I. a ieşit afară din bar, iar la scurt timp au părăsit localul şi cei doi inculpaţi.
Partea vătămată M.I. s-a întâlnit cu inculpaţii în faţa Postului de Poliţie Podeni şi a fost lovită de aceştia, cu pumnii şi picioarele, pentru a recupera telefonul mobil cu care fuseseră fotografiaţi în bar.
În urma loviturilor primite, partea vătămată M.I. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
În timpul altercaţiei, la faţa locului au sosit martorii R.D., R.A., împreună cu partea vătămată P.I., care au plecat din bar pentru a-l căuta pe M.I.
Martorii R.A. şi R.D. a intervenit să-i despartă şi s-au deplasat cu partea vătămată M.I. în spatele autoturismului de poliţie, parcat în apropiere.
În acest moment a avut loc un alt incident între G.E. şi partea vătămată P.I. care a fost lovită de inculpat cu piciorul în gură şi a căzut în genunchi.
În urma loviturii aplicate de inculpatul G.E., partea vătămată P.I. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 - 16 zile de îngrijiri medicale.
Fiind audiat, inculpatul S.R. a declarat că deşi a fost prezent în bar, iar apoi s-a deplasat la Postul de Poliţie Podeni, cu celălalt inculpat, nu a participat la incident şi nu a lovit-o pe partea vătămată M.I.
Prin declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul G.E. a arătat că, în seara respectivă, el şi celălalt inculpat s-au deplasat în barul din localitate, unde au avut un incident cu părţile vătămate care le-au adresat injurii. Inculpatul G.E. a mai arătat că, după ce au plecat spre casă, în faţa Postului de Poliţie Podeni, s-au întâlnit cu martorii R.A. şi R.D., precum şi, părţile vătămate care au coborât dintr-un autoturism şi l-au lovit, în timp ce celălalt inculpat se afla la o distanţă de 10 metri.
Acest inculpat a mai arătat că, pentru a se apăra, a lovit agresorii dar nu poate preciza pe cine anume şi nu are cunoştinţă dacă inculpatul S.R. a participat efectiv la incident.
Instanţa a constatat că săvârşirea faptelor descrise mai sus, de către inculpaţi, a rezultat din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate, M.I. şi P.I., cu declaraţiile martorilor R.D., R.A., P.E., N.P., C.G. şi N.V.M., concluziile certificatului medico-legal din 18 ianuarie 2011 al SML Mehedinţi, raportului de expertiză medico-legală din 28 mai 2012 al SML Mehedinţi şi raportului medico-legal din 30 mai 2012 al SML Mehedinţi.
Astfel, la data de 04 februarie 2011, petentul P.I. din comuna Podeni a formulat plângere împotriva numitului S.R., şeful Postului de Poliţie Podeni şi agentul de poliţie G.E. din cadrul aceluiaşi post de poliţie, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 180, art. 182 alin. (2), art. 250, art. 279, art. 193, art. 205 şi art. 206 C. pen., arătând că în seara de 15 ianuarie 2011, în timp ce se deplasa spre locuinţa numitului M.I. împreună cu alte persoane, cu autoturismul lui R.D., au fost opriţi de şeful de post S.R. şi ajutorul acestuia, G.E., fiind lovit cu picioarele în zona feţei de către cei doi poliţişti, pierzându-şi mai mulţi dinţi, a fost ameninţat, insultat şi calomniat de cei doi poliţişti.
De asemenea, la data de 04 martie 2011, petentul M.I.C. a formulat plângere împotriva agenţilor de poliţie S.R. şi G.E., din cadrul Postului de Poliţie Podeni solicitând să se efectueze cercetări faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 180, art. 182 alin. (2), art. 250, art. 211, art. 189, art. 263, art. 2671, art. 289, art. 194, art. 193, art. 205 şi art. 206 C. pen., arătând că în seara de 15 ianuarie 2011, în timp ce se afla în barul aparţinând lui N.P. din comuna Podeni a fost lovit cu pumnul în faţă de către G.E. întrucât filmase cu telefonul mobil cum acesta şi şeful de post dansau în bar, iar după ce a plecat din bar a fost urmărit de către cei doi poliţişti şi lovit în continuare de către aceştia până în apropierea postului de poliţie unde l-au lovit cu pumnii şi picioarele atât pe corp, cât şi în faţă, sustrăgându-i din buzunare două pachete de ţigări marca F. şi 15 RON.
Martorul R.D. a declarat că l-a observat pe M.I. făcând poze cu telefonul mobil celor doi inculpaţi, fapt ce l-a enervat pe învinuitul G.E., care l-a lovit pe M.I. cu palma sau pumnul în zona feţei, curgându-i sânge din nas şi căzând cu scaunul.
Din declaraţia martorilor R.A. şi R.D. a rezultat că ajungând în faţa postului de poliţie, în faţa autoturismului poliţiei i-a observat pe cei doi inculpaţi care îl loveau cu pumnii şi picioarele pe M.I., acesta fiind plin de sânge.
Martorii R.A. şi R.D. au declarat că au intervenit să-i despartă, retrăgându-se în spatele A.-ului poliţiei, împreună cu M.I. pentru a-l şterge de sânge.
Martorul R.A. a declarat că l-a văzut pe învinuitul G.E. lovind cu piciorul în gură pe partea vătămată P.I. care se afla căzută în genunchi.
De asemenea, martorul R.A. a arătat că în momentul în care a ajuns în zona Postului de Poliţie i-a observat pe ambii învinuiţi lovind-o pe partea vătămată M.I.C.: S.R. a lovit-o cu piciorul în spate, iar învinuitul G.E. cu pumnul în faţă.
Din declaraţia martorului P.E. a rezultat că el a plecat din bar după circa o jumătate de oră după ce plecaseră învinuiţii, martorii deplasându-se cu autoturismul spre casă, iar după ce a trecut de postul de poliţie, la aproximativ 40 metri de acesta, a observat în faţa brutăriei pe cei doi lucrători de poliţie care o loveau pe partea vătămată M.I.
Martorul P.E. a mai declarat că a observat când partea vătămată P.I. a fost lovită, dar nu poate preciza de către cine, iar după terminarea conflictului a mers la locuinţa părţii vătămate observând două bălţi de sânge în casă, pe P.I. cu sânge în zona feţei şi arătându-i că nu mai avea dinţii din faţă, aflând de la acesta că în timp ce se afla în autoturismul lui R.D., a fost lovit de către cei doi lucrători de poliţie cu picioarele în zona feţei.
Din declaraţia martorului P.E. a mai rezultat că cei doi inculpaţi nu au fost loviţi de nicio persoană, iar când a plecat din faţa Postului de Politie, învinuitul G.E. a mers cu autoturismul martorului spre locuinţă şi nu a văzut ca acesta să aibă urme de lovituri şi nici nu i-a spus nimic în acest sens.
Din declaraţia părţii vătămate M.I.C. a rezultat că s-a prezentat la Spitalul de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin în data de 17 ianuarie 2011, fiind însoţit de învinuitul S.R. care l-a determinat să afirme că a fost lovit de un cal.
Prin adresa din 20 mai 2011, Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin a comunicat că M.I.C. s-a prezentat în U.P.U. în data de 17 ianuarie 2011, orele 13.40, F.O. 2250 cu diagnosticul: TCF acut închis, excoriaţii piramidă nazală şi buză inferioară; echimoză palpebrală; fractură piramidă nazală. Sus-numitul a fost adus cu ambulanţa, iar în evidenţe nu figurează mijlocul de transport folosit şi nici numele persoanei care l-a însoţit.
Potrivit raportului medico-legal din 30 mai 2011, al SML Mehedinţi, partea vătămată M.I.C. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur ce pot data din data de 15 ianuarie 2011 şi au necesitat 12 - 14 zile îngrijiri medicale de la data producerii dacă nu survin complicaţii.
Potrivit certificatului medico-legal din 18 ianuarie 2011 al SML Mehedinţi, partea vătămată P.I. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corpuri dure ce pot data din data de 15 ianuarie 2011 şi au necesitat 15 - 16 zile îngrijiri medicale de la data producerii dacă nu survin complicaţii. Fiind examinat medico-legal, partea vătămată P.I. a prezentat alveolă goală dinţii 21 - 11, iar rădăcină dinte 12 cu sângerare din alveolă. De asemenea, a prezentat mobilitate anormală dinte 41.
Raportat la declaraţiile martorilor care au fost prezenţi la incident, R.A. şi R.D. şi P.E., precum şi, concluziile actelor medicale întocmite în cauză, s-a constatat că, în mod cert, inculpaţii S.R. şi G.E. au lovit-o pe partea vătămată M.I.C., iar G.E. a lovit-o pe partea vătămată P.I.
Potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. (1) şi (3) din C. pen., lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu constituie infracţiunea de purtare abuzivă şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special şi este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege, iar autoritatea funcţiei nu poate fi exercitată în interes personal.
Verificând graficul cu executarea serviciilor în luna ianuarie 2011 la Postul de Poliţie Podeni, s-a constatat că în data de 15 ianuarie 2011 şi 16 ianuarie 2011, serviciul de permanenţă la acest post a fost asigurat de agent şef S.R., şeful postului de poliţie.
În cauză, s-a constatat că inculpatul S.R. a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, fiind în serviciu de permanenţă la Postul de Poliţie Podeni, iar nu în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru a se putea reţine că îndeplinea condiţiile cerute de lege pentru a putea fi subiect activ al infracţiunii de purtare abuzivă.
Nu se poate reţine că inculpatul se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, deşi se afla în serviciu de permanenţă, având în vedere că se afla în bar şi consuma băuturi alcoolice, împreună cu celălalt inculpat.
În aceste condiţii, întrucât lovirea părţii vătămate de către acest inculpat, a fost comisă în cadrul unor neînţelegeri de natură personală, şi nu, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.R., din infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. penal - parte vătămată M.I.C.
În drept, fapta inculpatului S.R., şef de post la Postul de Poliţie Podeni, care, nefiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a lovit în seara zilei de 15 ianuarie 2011 pe partea vătămată M.I.C. în timp ce se aflau în drumul public, în faţa postului de poliţie, pentru a recupera de la acesta un telefon mobil cu care fusese fotografiat în bar, iar în urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Având în vedere că este dovedită vinovăţia inculpatului, instanţa ţinând cont şi de gradul de pericol social al faptei săvârşite, dată şi de consecinţele pe care le-a avut asupra părţii vătămate, atitudinea nesinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, dar şi concluziile referatului de evaluare, s-a apreciat că reeducarea acestuia se poate face prin aplicarea unei pedepse de 1000 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, urmând a se atrage atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 631 C. pen.
În drept, fapta inculpatului G.E. care, în seara de 15 ianuarie 2011, în timp ce se afla în barul aparţinând lui N.P. din comuna Podeni a lovit cu palma pe partea vătămată M.I.C., apoi a continuat să o lovească în drumul public şi în faţa Postului de Poliţie Podeni, pentru a recupera telefonul mobil cu care fusese fotografiat în bar, iar în urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
În condiţiile în care, în urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, s-a constatat că inculpatul a comis infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., urmând a fi schimbată încadrarea juridică în acest sens.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.E., instanţa a constatat următoarele:
Instanţa a reţinut că în situaţia pierderii dinţilor, inclusiv a celor frontali, aceştia pot fi supliniţi prin proteze fixe sau mobilizabile, care nu numai că pot restabili funcţia dentară (masticator-fonator-fizionomică) şi, nu de puţine ori, generează un aspect estetic, chiar mai plăcut decât cel avut anterior traumatismului; deci, chiar dacă nu există un proces natural de vindecare, prejudiciul estetic poate fi remediat (protetic), astfel încât dispare caracterul de permanenţă al prejudiciului posttraumatic, ceea ce face ca noţiunea de sluţire să nu poată fi operantă.
În doctrina şi practica judiciară a dominat opinia - formată, este drept, cu mai mulţi ani în urmă, fiind reţinută şi în actul de sesizare - potrivit căreia infracţiunea este realizată, în această variantă a modalităţii normative, chiar dacă defectele provocate prin fapta penală ar putea fi înlăturate prin "lucrări artificiale".
Considerând justificată această opinie, care avea în vedere, la acel timp, rezultatele mai modeste înregistrate de medicină, în general, de chirurgia plastică şi reparatorie, în particular, nu mai poate fi apreciată ca justificată admiterea ei astăzi, faţă de performanţele realizate în acest domeniu; astăzi, când, în plan extern şi intern, intervenţiile chirurgicale ori alte metode terapeutice sau fizioterapeutice nu numai că redau funcţionalitatea şi aspectul estetic regiunii anatomice afectate prin acţiunea traumatizantă, dar chiar, nu în puţine cazuri, adaugă dimensiuni noi, superioare, îndeosebi în planul esteticului.
Observând realităţile medicale cotidiene şi pornind de la premisa că infracţiunea, în această variantă, este realizată numai dacă sluţirea - ca şi infirmitate - are caracter permanent, ireversibil, instanţa reţine că remedierea reală şi totală a prejudiciului morfologic sau/şi estetic, prin metodele şi tehnicile medicale moderne, împiedică antrenarea răspunderii penale, sub această încadrare juridică, autorului faptei ce a avut ca efect, iniţial, sluţirea victimei.
În acest sens s-a pronunţat şi instanţa supremă care, prin Decizia nr. 11/2002 a Secţiilor Unite, s-a distanţat de jurisprudenţa anterioară şi a orientat instanţele judecătoreşti spre a porni de la premisa că pierderea unuia sau mai multor dinţi nu conferă, automat, caracterul de vătămare corporală gravă. În comentariul deciziei s-a pus în evidenţă ideea potrivit căreia "marea diversitate a consecinţelor care pot fi produse asupra fizionomiei victimei sau asupra funcţiei masticatorii sunt rezultatul nu numai al modului în care agresorul acţionează, dar şi a particularităţilor anatomice şi fiziologice ale fiecărui individ".
În cauza de faţă, s-a constatat că, prin raportul medico-legal din 28 mai 2012, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Mehedinţi, s-a concluzionat că, anterior traumatismului, partea vătămată prezenta 11 dinţi lipsă şi 10 dinţi afectaţi patologic (carie dentară), în situaţie de rest radicular şi foarte probabil prezenta dificultate în masticaţie, expulzarea dinţilor 11 şi 21 se puteau produce prin lovire cu corp dur, iar leziunile de violenţă constatate în certificatul medico-legal din 18 ianuarie 2011, nu au produs sluţirea victimei.
Mai mult, s-a reţinut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, partea vătămată şi-a reparat dantura fiind reparat prejudiciul cauzat, prin fapta inculpatului.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea de lovire, urmând a fi schimbată încadrarea juridică în acest sens, din infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
În drept, fapta inculpatului G.E. care, în seara de 15 ianuarie 2011, în timp ce se afla în faţa Postului de Poliţie Podeni, a lovit cu piciorul în zona feţei pe P.I. provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 - 16 zile îngrijiri medicale, fiind expulzaţi dinţii 11 şi 21, în condiţiile în care partea vătămată prezenta 11 dinţi lipsă şi 10 dinţi afectaţi patologic (carie dentară), în situaţie de rest radicular şi foarte probabil prezenta dificultate în masticaţie, existând posibilitatea remedierii reale şi totală a prejudiciului cauzat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Având în vedere că este dovedită vinovăţia inculpatului, instanţa ţinând cont şi de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dată şi de consecinţele pe care le-a avut asupra părţilor vătămate, atitudinea relativ sinceră, a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, dar şi concluziile referatului de evaluare, s-a apreciat că reeducarea acestuia se poate face prin aplicarea unei pedepse de 1.500 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe - parte vătămată M.I.C. şi unei pedeapse de 2.000 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe - parte vătămată P.I.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut că fiecare partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 90.000 RON, din care 45.000 RON daune morale şi 45.000 RON daune materiale.
În ceea ce priveşte daunele materiale, s-a constatat că partea civilă M.I.C. a făcut doar dovada suportării sumei de 25 RON, reprezentând contravaloarea raportului medico-legal din 30 mai 2011 al SML Mehedinţi, iar partea civilă P.I. dovada cheltuirii sumei de 1159 RON, reprezentând contravaloarea lucrării dentare, a certificatului medico-legal din 18 ianuarie 2011 al SML Mehedinţi şi consultului stomatologic de specialitate.
În privinţa daunelor morale, instanţa a observat că probatoriul evidenţiază realitatea unor vătămări şi a unor suferinţe fizice cauzate părţilor vătămate prin acţiunea agresivă comisă de inculpaţi. Or, vătămările corporale cauzate intenţionat, deşi sunt surse generatoare de prejudicii nepatrimoniale, creează premisa solicitării de reparaţii băneşti a tuturor consecinţelor resimţite de vătămat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, inculpaţii S.R., G.E.N. şi părţile civile M.I.C. şi P.I.
Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea pentru nelegalitate, deoarece în mod greşit instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.R. din infracţiunea prev. de art. 250 alin. (3) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., parte vătămată fiind M.I., fapta acestuia constituind infracţiunea de purtare abuzivă, fiind săvârşită în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, respectiv a serviciului de permanenţă la Postul de Poliţie Podeni.
De asemenea, a menţionat că în mod nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.E.N., din infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., parte vătămată fiind P.I., deoarece pierderea dinţilor pe maxilarul superior şi mobilitatea accentuată la nivelul maxilarului inferior a dinţilor 41 şi 31 sunt de natură a produce o dizarmonie evidentă a fizionomiei părţii vătămate.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi condamnarea inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu.
Inculpatul S.R. a solicitat în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi pe fond, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu rezultă că el ar fi participat la conflict şi nu a lovit-o pe partea vătămată, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor R.D., P.E. şi N.V.
De asemenea, a arătat că suma daunelor morale este suficientă şi nu se impune majorarea acestora.
Inculpatul G.E.N. a arătat că apelul vizează doar latura civilă a cauzei, în sensul că suma daunelor morale este foarte mare şi solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi reducerea cuantumului acestora.
Părţile civile au solicitat admiterea apelului, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă, deoarece greşit s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, iar daunele materiale şi morale sunt modice şi nu corespund suferinţelor fizice şi psihice suferite de părţile civile, solicitând majorarea acestora la cel puţin 15.000 RON pentru fiecare inculpat şi condamnarea acestora la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie şi obligarea lor la cheltuieli de judecată.
Prin Decizia penală nr. 146 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi apelurile părţilor civile M.I.C. şi P.I., împotriva Sentinţei penale nr. 144 din 25 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 6346/101/2011.
A fost desfiinţată sentinţa, pe latură penală şi a fost înlăturată schimbarea încadrării juridice cu privire la ambii inculpaţi.
În baza art. 250 alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.R. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, conform dispoziţiilor art. 82 C. pen.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate.
În baza art. 182 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.E.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 83 C. pen. a fost atrasă atenţia inculpatului asupra revocării pedepsei.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra art. 84 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost respinse ca nefondate, apelurile inculpaţilor S.R. şi G.E.N.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 1880 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 1500 RON reprezentând onorariu avocat părţi civile.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că în mod nelegal instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.R., din infracţiunea prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu privire la partea vătămată M.I.C., deoarece probatoriile administrate în cauză dovedesc cu certitudine că inculpatul a săvârşit infracţiunea în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. (3) C. pen., lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către un funcţionar public, în condiţiile alin. (1), se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Curtea coroborând probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, a constatat că, în drept, fapta inculpatului S.R., şef de post la Postul de Poliţie Podeni, constând în aceea că în seara zilei de 15 ianuarie 2011, aflându-se în loc public, respectiv în faţa Postului de Poliţie Podeni, a lovit-o pe partea vătămată M.I.C. pentru a recupera de la acesta un telefon mobil cu care anterior a fost fotografiat în bar, cauzându-i acestuia leziuni de violenţă ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor, leziuni produse prin lovire cu corp dur, astfel cum rezultă din raportul medico-legal întocmit de SML Mehedinţi, aflat la dosar, realizează, sub aspect constitutiv, elementele infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen.
S-a apreciat, de asemenea, că fapta inculpatului S.R. a fost comisă în timp ce acesta se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la data faptei inculpatul asigurând serviciul de permanenţă la Postul de Politie Podeni, astfel cum rezultă din adresa de la 4 martie 2011 a IPJ Mehedinţi, Poliţie municipiului Orşova, aflată la dosar.
Constatând, aşadar, vinovăţia acestuia instanţa a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei, a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei, circumstanţele reale de săvârşire a acestora, numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate pentru vindecare părţii vătămate, dar avându-se în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, infractor primar, însă având o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, se apreciază că pedeapsa de 6 luni închisoare este suficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ astfel cum este definit în art. 52 C. pen.
Curtea a mai constatat că şi în ceea ce priveşte pe inculpatul G.E.N. prima instanţă, în mod nelegal a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată din infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu privire la partea vătămată P.I., fapta acestuia, constând în aceea că în seara zilei de 15 ianuarie 2011, în timp ce se afla în faţa Postului de Poliţie Podeni, a lovit-o cu piciorul în zona feţei pe partea vătămată P.I., cauzându-i leziuni ce au necesitat 15 - 16 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicaţii, pierzând mai mulţi dinţi, constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
Din certificatul medico-legal de la 18 ianuarie 2011 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Mehedinţi, rezultă că în urma agresiunii, partea vătămată P.I. a prezentat membrane de resorbţie pe faţa arcadei dentare la nivelul 11 şi 21, la nivelul maxilarului superior a prezentat alveole libere la nivelul dinţilor, 11, 12 şi 21 şi hemoragie datorită avulsiei traumatice de dată recentă.
Din acelaşi act medico-legal aflat la dosarul de urmărire penală, rezultă că la nivelul maxilarului inferior, partea vătămată a prezentat o mobilitate de gradul II - III la nivelul 41, 31 de natură traumatică recentă, fapt ce a condus la nivel superior la protezarea dinţilor 11, 12, 21, iar la nivelul maxilarului inferior - repaus masticator la nivelul 41, 31.
În acest sens, Curtea a apreciat că pierderea unei unităţi dentare situată pe maxilarul superior, şi mobilitatea accentuală de gradul II - III la nivelul maxilarului inferior, sunt de natură a produce o dizarmonie evidentă a fizionomiei părţii vătămate şi urmare acesteia - alterarea aspectului estetic normal al acestei regiuni anatomice, fapta inculpatului încadrându-se astfel în dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. pen.
Pe de altă parte, s-a constatat că aplicarea unei proteze dentare nu este de natură a recupera morfo-funcţional prejudiciul suferit de partea vătămată atâta timp cât aceasta nu este rezultatul unui proces normal de vindecare, proteza fiind de natură doar a ascunde prejudiciul estetic suferit, însă nu de a-l asana.
De asemenea, fapta inculpatului G.E.N. care în seara zilei de 15 ianuarie 2011, în timp ce se afla în barul aparţinând numitului N.P., din comuna Podeni, a lovit cu palma pe partea vătămată M.I.C., apoi a continuat să lovească pe drumul public şi în faţa Postului de Poliţie pentru recuperarea telefonului mobil cu care a fost fotografiat în bar, atât el, cât şi colegul său, inculpatul S.R., realizează, sub aspect constitutiv elementele infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Reţinând, aşadar, vinovăţia inculpatului, Curtea a dispus condamnarea acestuia, apreciind că pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. şi pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. sunt de natură să atingă scopul preventiv-educativ, astfel cum este definit în dispoziţiile art. 52 C. pen., cu aplicarea art. 81 C. pen., în cauză fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţi, s-a apreciat că acestea sunt nefondate, probatoriile administrate pe parcursul procesului penal dovedind pe deplin vinovăţia inculpatului S.R., astfel încât susţinerea apărătorului acestuia în sensul că nu a participat la săvârşirea faptei este nefondată şi nu se impune achitarea acestuia.
Curtea a mai constatat că şi latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată de instanţa de fond, cuantumul daunelor materiale fiind corect stabilit pentru fiecare din părţile civile în limita dovedirii acestora, iar sumele reprezentând daune morale fiind suficiente pentru acoperirea prejudiciului de natură nepatrimonială suferit de părţile civile, urmare faptelor comise de inculpaţi, astfel încât nu se impune majorarea acestora.
Împotriva acestei decizii inculpaţii S.R. şi G.E.N. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă, solicitând casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, a se proceda după cum urmează:
Inculpatul S.R., invocând ca temei legal cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a solicitat:
- achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă, faptă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.;
- schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.;
- încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., urmare a retragerii plângerii penale de către partea civilă M.I.C.
Inculpatul G.E.N. invocând ca temei legal cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a solicitat casarea deciziei şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, în speţă, menţinerea pedepsei amenzii care i-a fost aplicată acestui inculpat.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii S.R. şi G.E.N. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Craiova, secţia penală şi de minori, la data de 24 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (pe 15 februarie 2013), situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o însemnată limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Totodată, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, au fost şi cele reglementate anterior art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi pct. 17 C. proc. pen., situaţie în care criticile susţinute de inculpatul S.R. şi care se subsumau acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, recursul limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsesc eroarea gravă de fapt şi greşita încadrare juridică a faptei invocate de inculpat.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. era unul dintre cele care permiteau, în mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt de către instanţa de recurs. Această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 3859 C. proc. pen. reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. exceda cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 3859 C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.
În plus, se conturează că, prin motivul de recurs privind greşita încadrare juridică a faptei, se tinde, în realitate, spre modificarea situaţiei de fapt reţinute prin decizia atacată, context în care această critică nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
Nici solicitarea subsidiară a inculpatului S.R. de a se dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit b), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., urmare a retragerii plângerii penale de către partea civilă M.I.C., pentru infracţiune de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., nu poate fi primită, întrucât pentru punerea în mişcare a acţiunii penale pentru această infracţiune nu este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, astfel că manifestarea de voinţă a părţii civile făcută în faţa instanţei de recurs nu poate avea nici un efect juridic.
Nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului G.E.N. de reindividualizare a pedepsei, în sensul menţinerii pedepsei aplicate prin sentinţa instanţei de fond,din moment ce, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât, netemeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai poate fi analizată în recurs.
Faţă de considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţii S.R. şi G.E.N. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Referitor la cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă - 2000 RON - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 451 C. proc. civ. apreciază că se impune obligarea inculpaţilor la plata acestora.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat S.R. va fi obligat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, precum şi la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă P.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat G.E.N. va fi obligat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, precum şi la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă P.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.R. şi G.E.N. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat S.R. la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, precum şi la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă P.I.
Obligă recurentul inculpat G.E.N. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, precum şi la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă P.I.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2014. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 210/2014. Penal → |
|---|
