ICCJ. Decizia nr. 21/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 21/2014
Dosar nr. 8044/2/2013
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 664 din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dispunându-se punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 19 noiembrie 2013 de Procuratura Raională Sofia, sub nr. P-1579 din 13 (pe baza sentinţei din data de 18 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2847/2011 de Tribunalul Raional Sofia, confirmată prin sentinţa din data de 18 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5324/2012 de Tribunalul Orăşenesc Sofia, secţia penală; precum şi pe baza sentinţei din data de 05 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 310/2004 de Tribunalul Raional Slivnitsa - Republica Bulgaria), faţă de persoana solicitată C.J., cetăţean sârb, născut Republica Serbia, domiciliat în Republica Serbia, cu reşedinţa în România.
S-a dispus arestarea în vederea predării persoanei solicitate C.J., pe o perioadă de 24 zile, de la 16 decembrie 2013, până la data de 08 ianuarie 2014, inclusiv şi s-a dispus emiterea mandatului de arestare.
S-a constatat că persoana solicitată nu şi-a exprimat consimţământul în vederea predării.
De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată din data de 10 decembrie 2013.
S-a dispus predarea persoanei solicitate C.J. către autorităţile judiciare bulgare, cu respectarea regulii specialităţii şi a garanţiilor oferite, respectiv dreptul de a ataca hotărârile de condamnare.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul traducătorului de limbă sârbă reprezentând 6 ore prestate (din care 2 ore, în regim de urgenţă, pentru termenul din data de 11 decembrie 2013), urmând a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin sesizarea înregistrată pe rolul său, la data de 11 decembrie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 102 din Legea nr. 302/2004 (republicată), a solicitat arestarea persoanei solicitate C.J., cetăţean sârb, având în vedere semnalarea transmisă prin Sistemul Informatic Schengen, din care rezultă că, împotriva persoanei solicitate, autorităţile judiciare bulgare au emis un mandat european de arestare la data de 19 noiembrie 2013, pentru săvârşirea infracţiunilor de fraudă, atac împotriva regimului de frontieră şi uz de fals, prevăzute de art. 210 pct. 5, art. 209, art. 279 pct. 18, art. 316 şi art. 308 C. pen. bulgar.
Faţă de persoana solicitată s-a luat măsura reţinerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin ordonanţa nr. 110 din data de 10 decembrie 2013, pentru 24 de ore, de la data de 10 decembrie 2013, ora 15,10 până la data de 11 decembrie 2013, ora 15,10.
La dosarul cauzei s-au depus în susţinerea sesizării următoarele înscrisuri: ordonanţa de reţinere nr. 110 din 10 decembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; procesul-verbal din data de 10 decembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care este identificată persoana solicitată în baza paşaportului, în care se consemnează aducerea la cunoştinţă a obiectului solicitării autorităţilor bulgare, susţinerile persoanei solicitate cu privire la faptele imputate, datele despre situaţia familială şi personală a persoanei solicitate; procesul-verbal din data de 10 decembrie 2013 de depistare a persoanei solicitate pe aeroportul internaţional Henri Coandă, aceasta fiind condusă la sediul D.G.P.M. Bucureşti; fişa dactiloscopică; fişa de cunoaştere individuală; copia permisului de şedere temporară în România; copie paşaport; sesizarea Biroului SIRENE din Bulgaria, din care reiese că mandatul european de arestare a fost emis la data de 19 noiembrie 2013.
La termenul din 11 decembrie 2013, instanţa de fond a procedat la audierea persoanei solicitate în prezenţa unui avocat ales şi a unui traducător de limbă sârbă, aceasta arătând că nu are obiecţiuni cu privire la identitatea sa, cunoaşte motivul reţinerii şi i s-au adus la cunoştinţă motivele pentru care este urmărită, însă a arătat că nu este de acord să fie predată autorităţilor bulgare, că nu cunoaşte nimic în legătură cu infracţiunea de care este acuzată, că este bolnavă şi nu poate suporta regimul arestului preventiv.
Instanţa de fond a constatat că solicitarea de arestare provizorie s-a făcut în baza unei semnalări SIS, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004, în regim de urgenţă, această semnalare fiind însoţită de datele cerute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), cu referire la mandatul european de arestare, dar au fost ataşate şi formularele necesare (A şi M) prevăzute de art. 94 şi art. 95 din Convenţia de aplicare a acordului Schengen, astfel că această semnalare are valoarea, în speţă, a unui mandat european de arestare, aşa cum prevede şi art. 9 alin. (3) din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), datele comunicate şi ataşate semnalării fiind suficiente pentru a justifica arestarea în caz de urgenţă, pe o perioadă de 5 zile, de la data de 11 decembrie 2013 până la data de 15 decembrie 2013, inclusiv, aşa cum prevede art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (republicată).
În cauză, s-a solicitat autorităţilor bulgare transmiterea mandatului european de arestare, motiv pentru care s-a fixat termen la data de 13 decembrie 2013, pentru ca acesta să fie prezentat instanţei, tradus în limba română.
Pentru termenul din 13 decembrie 2013, a fost depus la dosar mandatul european de arestare nr. P-1579 din 13 emis la data de 19 noiembrie 2013 de către Procuratura Raională Sofia, Republica Bulgaria, menţionându-se că împotriva persoanei solicitate au fost pronunţate două sentinţe de condamnare, la data de 18 septembrie 2012, în Dosarul nr. 2847/2011, de către Tribunalul Raional Sofia, secţia penală (sentinţă confirmată prin sentinţa din data de 18 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5324/2012, de Tribunalul orăşenesc Sofia, secţia penală), respectiv la data de 05 mai 2004, în Dosarul nr. 310/2004, de Tribunalul Raional Slivnitsa. Pedepsele aplicate prin cele două sentinţe au fost cumulate, stabilindu-se ca persoana solicitată să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare, arătându-se totodată că aceasta va fi informată personal asupra dreptului său de a cere reluarea procesului cu participarea sa personală, când speţa va putea fi reanalizată pe fond, inclusiv cu privire la noi dovezi, care ar putea conduce la anularea actului iniţial. S-a mai arătat că legislaţia naţională a Bulgariei dă garanţii legale, în legătură cu faptul că, la cererea unui condamnat în contumacie, predat de un alt stat Republicii Bulgaria, dosarul/cauza penală se reia pentru infracţiunea pentru care s-a pronunţat extrădarea, în cazul condamnării în contumacie - art. 422 alin. (1) pct. 6, coroborat cu art. 423 alin. (5) C. pen. bulgar. S-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare faţă de persoana solicitată, arestarea acesteia în vederea predării şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare bulgare, motivat de faptul că aceasta a fost condamnată la pedeapsa închisorii, pentru comiterea pe teritoriul Bulgariei a infracţiunilor prevăzute de art. 210 alin. (1) pct. 5, coroborat cu art. 209 alin. (1) parag. 1, de art. 279 alin. (1) parag. 2, coroborat cu art. 18 alin. (1) parag. 1 şi de art. 316 parag. 2 coroborat cu art. 308 alin. (2) parag. 2, coroborat cu alin. (1) parag. 2 C. pen. al Republicii Bulgaria.
Mandatul european de arestare a fost depus la dosar, tradus în limba română de traducător autorizat şi a fost comunicat persoanei solicitate, tradus în limba sârbă, de traducător autorizat.
Din actele depuse a rezultat că persoana solicitată a fost asistată de avocat ales.
Instanţa de fond, verificând actele şi lucrările dosarului, a constatat că cererea Parchetului este întemeiată.
S-a reţinut că mandatul european de arestare îndeplineşte cerinţele Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 şi ale Legii nr. 302/2004 (republicată), fiind emis de autorităţile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene (Republica Bulgaria), transmis autorităţilor judiciare române competente, priveşte urmărirea persoanei solicitate pentru executarea unei pedepse cu închisoare, aplicată pentru comiterea unor fapte penale pe teritoriul Bulgariei, dintre cele prevăzute în anexa mandatului european de arestare şi de art. 96 din Legea nr. 302/2004 (pct. 8 - fraudă, inclusiv cea care presupune atingerea intereselor financiare al Uniunii Europene, în înţelesul Convenţiei din data de 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţii Europene), situaţie în care acestea nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei încriminări, împotriva persoanei solicitate fiind emis, la data de 19 noiembrie 2013, de către autorităţile judiciare bulgare, mandatul european de arestare nr. P-1579/13.
S-a constatat, astfel, că sunt îndeplinite cerinţele de ordin formal prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 (republicată) şi nu există niciun motiv de refuz la executare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 (republicată).
La termenul fixat (13 decembrie 2013), instanţa a verificat, potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), identitatea persoanei solicitate, fiindu-i adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 (republicată), precum şi regula specialităţii, prevăzută de art. 115 din legea menţionată, cu consecinţele aplicării acesteia.
Cu privire la identitatea persoanei solicitate, s-a constatat că, deşi aceasta, la termenul din data de 11 decembrie 2013 (când s-a judecat solicitarea de arestare în baza semnalării SIRENE), nu a avut obiecţiuni cu privire la identitatea sa, corespunzător celor menţionate în semnalare, la termenul din 13 decembrie 2013 (când s-a judecat sesizarea de punere în executare a mandatului european de arestare), a formulat obiecţiuni cu privire la identitatea sa. Astfel, a arătat că, deşi data de naştere menţionată în mandatul european de arestare este data sa de naştere, nu este persoana la care se referă mandatul, obiecţiunile fiind referitoare la modul de scriere a numelui şi prenumelui, la numele străzii şi oraşului, precum şi la denumirea ţării al cărei cetăţean este, nefiind vorba despre Republica Serbia şi Muntenegru (cum se menţionează în mandat), ci despre Republica Serbia.
Instanţa de fond a constatat că aceste susţineri ale persoanei solicitate nu sunt veritabile obiecţiuni cu privire la identitatea sa, ci doar susţineri fără suport, prin care aceasta încearcă să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare. Din actele dosarului s-a constatat că data de naştere a persoanei solicitate este aceeaşi cu cea menţionată în mandat, aceasta nu a formulat iniţial obiecţiuni cu privire la identitate, în permisul de şedere temporară în România, este menţionat numele C.J., în permisul de conducere eliberat de autorităţile sârbe este menţionat numele C.J., cu data naşterii la 02 iunie 1973, iar în paşaportul eliberat de autorităţile Republicii Serbia este, de asemenea, menţionat numele şi prenumele C.J., cu data naşterii la 02 martie 1973, cu precizarea locului naşterii şi a domiciliului.
Împrejurarea că în mandatul european de arestare sunt menţionate forme diferite de scriere, doar a numelui, respectiv C. (K.), nu a putut conduce la constatarea că persoana la care se referă mandatul nu este persoana solicitată, respectiv C.J., aceste diferenţe ţinând de grafia limbii de scriere a numelui şi prenumelui, în condiţiile în care persoana solicitată este cetăţean sârb, mandatul a fost emis de autorităţile judiciare bulgare, iar autorităţile române folosesc grafia limbii române, la originea căreia se află limba latină.
Persoana solicitată a fost întrebată dacă îşi exprimă consimţământul la predare, aducându-i-se la cunoştinţă caracterul irevocabil al acestuia, astfel cum prevede art. 103 alin. (3) din aceeaşi lege.
Persoana solicitată, cu asigurarea asistenţei juridice prin avocat ales, a declarat că nu este de acord să fie predată către autorităţile judiciare bulgare, dar, în măsura în care această măsură se va dispune, solicită respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii.
Faţă de această situaţie şi având în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), precum şi lipsa oricărui motiv de refuz la executare dintre cele prevăzute de art. 98 din lege şi constatând îndeplinite cerinţele legale pentru punerea în executare a mandatului european de executare, instanţa de fond, în temeiul art. 107 din Legea nr. 302/2004 (republicată), a admis cererea Parchetului şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, apreciind ca fiind justificată arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 24 zile, de la data de 16 decembrie 2013, până la data de 08 ianuarie 2014, inclusiv.
S-a luat act că persoana solicitată nu a consimţit la predare, dar a solicitat respectarea regulii specialităţii.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare bulgare, cu respectarea regulii specialităţii şi a garanţiilor oferite, respectiv dreptul de a ataca hotărârile de condamnare şi s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată din data de 10 decembrie 2013.
Împotriva sentinţei penale anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată C.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului persoană solicitată şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că autorităţile judiciare bulgare au efectuat cercetări împotriva persoanei solicitate C.J. pentru săvârşirea infracţiunilor de fraudă, atac împotriva regimului de frontieră şi uz de fals, prevăzute de art. 210 alin. (1) pct. 5, coroborat cu art. 209 alin. (1) parag. 1, de art. 279 alin. (1) parag. 2, coroborat cu art. 18 alin. (1) parag. 1 şi de art. 316 parag. 2 coroborat cu art. 308 alin. (2) parag. 2, coroborat cu alin. (1) parag. 2 C. pen. al Republicii Bulgaria.
Se reţine, de asemenea, că împotriva persoanei solicitate s-a emis, la data de 19 noiembrie 2013, mandatul european de arestare nr. P-1579/13, de către Procuratura Raională Sofia, în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, aplicată pentru comiterea unor fapte penale pe teritoriul Republicii Bulgaria, mandatul având la bază sentinţa din data de 18 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2847/2011 de Tribunalul Raional Sofia - confirmată prin sentinţa din data de 18 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5324/2012 de Tribunalul Orăşenesc Sofia, secţia penală, precum şi sentinţa din data de 05 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 310/2004 de Tribunalul Raional Slivnitsa - Republica Bulgaria.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Pe de altă parte, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Analizând actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menţionată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată şi că nu există motive de refuz dintre cele menţionate în art. 98 din aceeaşi lege.
Susţinerea recurentului în sensul că nu ar fi persoana solicitată de autorităţile judiciare bulgare, nu poate fi primită, având în vedere înscrisurile depuse în şedinţă publică în faţa instanţei de recurs de către apărătorul ales al recurentului persoană solicitată, dar şi declaraţiile date de acesta din urmă în prezenta cauză, din care rezultă că este persoana indicată în cuprinsul mandatului european de arestare. Astfel, din declaraţia dată de persoana solicitată C.J. în faţa instanţei de recurs, rezultă că acesta este fiul lui I. şi S., născut la data de 2 iunie 1973, în C., Republica Serbia, domiciliat în Belgrad, Republica Serbia, iar în faţa instanţei de fond, la termenul din data de 11 decembrie 2013, când s-a judecat solicitarea de arestare în baza semnalării SIRENE, acesta, asistat fiind de apărătorul său ales, a declarat că este persoana la care se referă semnalarea, că i-a fost adus la cunoştinţă motivul reţinerii şi că nu are obiecţiuni cu privire la identitate, data şi locul naşterii fiind corespunzătoare cu cele indicate în actele de la dosar, obiecţiunile cu privire la identitate fiind formulate ulterior, cu referire la modul de scriere a numelui şi prenumelui, la denumirea străzii şi oraşului, precum şi a ţării al cărei cetăţean este, în sensul nu este vorba despre Republica Serbia şi Muntenegru (cum se menţionează în mandat), ci despre Republica Serbia.
Astfel, se constată că, în realitate, critica recurentului vizează o neconcordanţă în legătură cu modul de scriere a numelui şi prenumelui, însă diferenţele existente în acest sens sunt doar aspecte legate de grafia limbii de scriere (sârbă/bulgară/română), celelalte date de stare civilă fiind cele menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare.
De asemenea, susţinerile recurentului persoană solicitată în sensul că nu ar fi vinovat de comiterea faptelor şi că starea de sănătate nu îi permite să urmeze un tratament corespunzător în regim de detenţie, nu pot fi primite, recurentul având posibilitatea de a-şi formula apărările de fond în faţa instanţelor judecătoreşti bulgare - reţinându-se în acest sens şi faptul că legislaţia naţională a Republicii Bulgaria oferă garanţii legale, persoana solicitată având dreptul de a cere reluarea procesului, cu participarea sa personală, când speţa va putea fi reanalizată pe fond, inclusiv cu privire la noi dovezi, care ar putea conduce la anularea actului iniţial -, instanţa română, în baza principiilor enunţate, neputând examina respectivele apărări.
Faţă de considerentele ce preced, se constată că hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autorităţile judiciare solicitante a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie şi că motivele de recurs invocate şi opoziţia la predare nu sunt întemeiate.
În consecinţă, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată C.J., ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă sârbă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.J. împotriva Sentinţei penale nr. 664 din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă sârbă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 210/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 209/2014. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
