ICCJ. Decizia nr. 2091/2014. SECŢIA PENALĂ. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2091/2014

Dosar nr. 7710/63/2013

Şedinţa publică din 20 iunie 2014

Asupra recursului de fată:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 211 din 08 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 7710/63/2013, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul R.N., din două infracţiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., în două infracţiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.N. la pedepse de câte 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de luare de mită), iar conform art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului R.N., pe durata termenului de încercare de 5 ani compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de 3 ani fixat de instanţă, conform dispoziţiilor art. 86² C. pen.; în baza art. 86³ C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe perioada termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Dolj;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului R.N. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interziceri drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.N., durata reţinerii preventive de 24 h de la 17 martie 2013 şi a arestului preventiv de la 18 martie 2013, la zi; s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25 din 18 martie 2013, dacă nu este arestat în altă cauză; s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare statului (la urmărirea penală şi la instanţa de fond).

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 161/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului R.N., pentru săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în fapt în aceea că inculpatul - angajat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, Clinica de Obstetrică - Ginecologie I în funcţia de medic-primar obstetrică-ginecologie -, îşi desfăşura activitatea în secţie, zilnic, câte 7 ore, la care se adaugă gărzile efectuate conform planificării existente la nivelul secţiei.

În paralel cu activitatea desfăşurată în cadrul unităţii spitaliceşti la care este încadrat, dr. R.N. îşi desfăşura activitatea ca medic specialist obstetrică-ginecologie în cabinetul privat, situat în Craiova, str. P., judeţul Dolj, între activităţile medicale efectuate în calitatea sa de medic specialist numărându-se şi intervenţiile pentru întreruperea cursului sarcinii, pe care este abilitat să le efectueze atât "în secţia de spital, cât şi în cabinetul privat".

S-a menţionat faptul că, pentru cazurile în care pacienta se internează în spital cu avort în curs şi sarcina nu mai poate fi păstrată, cât şi în condiţiile în care evoluţia pune în pericol viaţa mamei sau a fătului, intervenţia se efectuează în regim de urgenţă, beneficiind de gratuitate.

În data de 11 martie 2013, s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj denunţătoarea B.L.S., care a sesizat comiterea infracţiunii de luare de mită de către dr. R.N., din cadrul Secţiei de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Craiova, care, în data de 25 februarie 2013, i-a condiţionat efectuarea unei întreruperi a cursului sarcinii de primirea sumei de 500 lei, intervenţia nefiind efectuată decât după ce medicul a primit suma de bani solicitată şi echivalentul acesteia în bijuterii.

Denunţătoarea B.L.S., în vârstă de 18 ani, este elevă la liceu, părinţii săi fiind plecaţi la muncă în străinătate, iar în urmă cu circa patru ani s-a împrietenit cu martorul C.A. şi, urmare relaţiilor intime pe care cei doi le-au întreţinut, la începutul anului 2013, B.L.S. a rămas însărcinată. Nedorind să-şi ascundă sarcina sau să o întrerupă, B.L.S. s-a prezentat pentru consult de specialitate, luare în evidenţă şi supravegherea evoluţiei cursului sarcinii la Policlinica T. Craiova, la Dr. S.A., unde a făcut mai multe controale periodice.

În data de 25 februarie 2013, B.L.S. s-a prezentat pentru un control de specialitate la Dr. S.A., întrucât observase că a început să piardă sânge, iar după ce a fost consultată, medicul i-a spus că este vorba de un avort în curs şi i-a recomandat întreruperea cursului sarcinii, în caz contrar existând un pericol major pentru sănătatea sa. Întrucât pacienta a fost de acord să i se facă intervenţia, Dr. S.A. i-a precizat că nu va face ea intervenţia şi i-a recomandat să se adreseze inculpatului R.N., care are un cabinet privat de obstetrică-ginecologie în vecinătatea policlinicii, pe str. P., peste drum de Facultatea de Medicină Craiova.

Denunţătoarea B.L.S. a mers imediat la cabinetul Dr. R.N., la adresa indicată, unde a întâlnit-o pe soţia inculpatului, care i-a spus că medicul este de gardă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Craiova, iar după ce a aflat ce problemă de sănătate are pacienta, soţia medicului l-a apelat pe acesta la telefon, spunându-i că o va trimite pe tânără la el la spital, motiv pentru care B.L.S. a plecat la spital, unde a ajuns în jurul orei 17:00, a urcat la etajul 7 - unde este situată secţia - şi l-a căutat pe inculpat, căruia i-a spus că este însărcinată în 13 săptămâni şi a fost consultată de către Dr. S.A., care i-a recomandat să întrerupă cursul sarcinii.

Inculpatul R.N. a chemat o asistentă medicală pe care a trimis-o împreună cu pacienta la Unitatea de Primiri Urgenţe, pentru a se face internarea. Conform fişei de asistenţă medicală U.P.U. aflată la dosarul cauzei, pacienta a fost internată în Clinica I Obstetrică-Ginecologie, la inculpatul R.N., cu diagnosticul "Avort în curs. Sarcină 11 - 12 săptămâni", cu această ocazie luându-se pacientei şi consimţământul scris pentru efectuarea intervenţiei.

După internare, pacienta a fost trimisă la etajul 8 al clădirii, la un cabinet medical al aceleiaşi clinici, unde dr. D.V. i-a efectuat examenul ecografic, stabilind că are o sarcină de 11 săptămâni şi 4 zile, după care i-a comunicat medicului curant rezultatul ecografiei. La circa o jumătate de oră după ce a revenit de la investigaţii în salonul 713, unde era internată, B.L.S. a fost chemată de medic la cabinetul său, iar în cadrul discuţiei pe care au purtat-o, acesta i-a spus pacientei că intervenţia o costă 500 lei, spunându-i că el aşteaptă până când va primi suma de bani solicitată, după care îi va face intervenţia.

Denunţătoarea B.L.S. i-a răspuns medicului că nu are asupra sa suma de bani solicitată şi nu are de unde să o procure, întrucât în urmă cu două săptămâni i-a murit soţul, iar părinţii săi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Medicul a rămas ferm pe poziţia exprimată, spunându-i pacientei că el are timp să aştepte, cea care este în dificultate fiind ea.

Nu s-a putut stabili cu certitudine căreia dintre părţi i-a aparţinut iniţiativa ca denunţătoarea să-i lase medicului drept garanţie o brăţară şi un lănţişor din aur pe care le purta în acel moment şi pe care urma să le amaneteze a doua zi, pentru a procura suma de bani solicitată şi a o înmâna medicului. Chiar dacă iniţiativa a aparţinut denunţătoarei, inculpatul a acceptat fără rezerve propunerea făcută, a luat lănţişorul şi brăţara, le-a pus într-un plic, în fişetul din cabinetul său, iar după primirea bijuteriilor, medicul a înştiinţat-o că, în cursul aceleiaşi seri, urmează să-i facă intervenţia.

La internarea sa în salonul 713, B.L.S. le-a povestit celorlalte paciente din salon că i-a murit soţul în urmă cu circa două săptămâni, că este singură, părinţii săi fiind plecaţi la muncă în străinătate, iar socrii săi nu o acceptă. Când a revenit în salon, denunţătoarea le-a spus pacientelor că medicul i-a solicitat pentru efectuarea intervenţiei suma de 500 lei, condiţionându-i actul medical de primirea acestei sume de bani, dar neavând asupra sa banii solicitaţi, i-a lăsat în contul banilor o brăţară şi un lănţişor din aur.

Fiind impresionate de situaţia delicata în care se afla, cât şi de gestul medicului de a-i reţine bijuteriile, pacientele au fost revoltate, pe de o parte, de cuantumul sumei pretinse, iar pe de altă parte, de faptul că denunţătoarea şi-a lăsat bijuteriile drept garanţie. În acest contest, au sfătuit-o pe denunţătoare să procure de undeva banii pentru a-şi recupera bijuteriile.

Denunţătoarea B.L.S. l-a apelat la telefon pe prietenul său, C.A., căruia i-a spus că medicul i-a condiţionat efectuarea intervenţiei de primirea sumei de 500 lei şi l-a rugat să procure bani pretinşi şi să-i aducă la spital, aşa încât, între orele 22:00 - 23:00, acesta sosind la spital şi i-a înmânat prietenei sale suma de 400 lei şi un cercel din aur de circa 2, 3 grame. După ce a primit banii, denunţătoarea B.L.S. a mers din nou la cabinetul medicului, unde i-a înmânat suma de 400 lei, iar pentru suma de 100 lei - datorată până la concurenţa sumei de 500 lei pretinsă -, i-a lăsat inculpatului cercelul pe care i l-a adus prietenul său, urmând ca a doua zi să-l amaneteze, pentru a procure banii ce-i mai datora.

În condiţiile date, denunţătoarea a reuşit să-şi recupereze lănţişorul şi brăţara din aur pe care le lăsase anterior medicului.

După ce a primit suma de 400 lei şi cercelul din aur, în jurul orelor, 23:00, inculpatul i-a efectuat denunţătoarei intervenţia de întreruperea cursului sarcinii, iar în dimineaţa de 26 februarie 2013, denunţătoarea a fost mutată la salonul 708.

Având în vedere faptul că inculpatul i-a solicitat să amaneteze cercelul din aur pentru a procura suma de 100 lei, denunţătoarea a revenit în salonul 713 şi a relatat pacientelor că trebuie să-şi amaneteze bijuteria, solicitând martorei M.C. - care era în vizită la mama sa, M.A. - să meargă cu ea la cabinetul medical, să solicite cercelul, după care să-l amaneteze şi să aducă banii, pentru a-i înmâna medicului. Înainte de a pleca din salon, denunţătoarea le-a spus celorlalţi paciente că va înregistra convorbirea pe care o va avea cu medicul, cu ajutorul telefonului mobil, discuţia astfel înregistrată fiind pusă ulterior la dispoziţia organelor de cercetare penală, iar din conţinutul transcris în procesul-verbal din data de 12 martie 2013, a rezultat fără echivoc solicitarea făcută de inculpat de a amaneta cercelul, cât şi faptul că doreşte să primească banii cât mai repede posibil.

Sub promisiunea că va amaneta cercelul, medicul R.N. i-a remis denunţătoarei bunul reţinut în contul datoriei de 100 lei pe care aceasta o mai avea de plătit, iar denunţătoarea B.L.S. a revenit în salonul 713 având asupra sa cercelul, dar aflând că urmează a fi externată şi nu mai trebuie să se prezinte la medic pentru eliberarea biletului de ieşire din spital, a luat hotărârea să plece acasă, fără să-i mai dea inculpatului diferenţa de 100 lei.

Cu sprijinul martorei O.M., care i-a dus plasa cu îmbrăcămintea de stradă până în afara secţiei, denunţătoarea B.L.S. a reuşit să iasă din secţia de spital îmbrăcată doar în pijama, pentru ca medicul să nu sesizeze intenţia sa.

Prin Încheierea nr. 1 din 15 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 5795/63/2013, s-a dispus confirmarea ordonanţelor şi s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunţătoare şi investigator cu inculpatul, pe o durată de 10 zile, începând cu data de 15 martie 2013 - ora 10:00 până la data de 25 martie 2013 - ora 10,00, inclusiv şi, în baza încheierii, a fost eliberată autorizaţia pentru înregistrări audio-video în mediul ambiental nr. 1 din 15 martie 2013, întrucât medicul îi solicitase denunţătoarei să meargă la cabinetul medical pentru un control în data de 05 martie 2013, ceea ce denunţătoarea B.L.S. a şi făcut, însă la data de 13 martie 2013 - orele 12:47, când s-a prezentat la cabinetul medical privat situat în mun. Craiova, str. P., în vederea efectuării controlului medical neefectuat în data de 05 martie 2013.

În prealabil, conform procesului-verbal din 13 martie 2013 - orele 12,00, s-a procedat la înregistrarea unei bancnote din cupiura de 100 lei cu seria 001, pe care denunţătoarea urma să o înmâneze medicului, în contul datoriei pe care o avea la acesta. Denunţătoarea l-a întâlnit pe medic la cabinetul său, unde a fost consultată şi a avut o discuţie cu acesta referitoare la suma de bani pe care i-a înmânat-o cu ocazia internării, cât şi cu privire la datoria de 100 lei pe care o mai avea de achitat pentru intervenţia efectuată, ocazie cu care denunţătoarea i-a înmânat inculpatului bancnota de 100 lei, pe care, la indicaţia acestuia, a pus-o pe biroul din cabinet. După efectuarea consultului, medicul a luat de pe birou bancnota de 100 lei.

Verificându-se evidenţele cabinetului medical, s-a constatat că nu a fost evidenţiat într-un registru consultaţia efectuată şi nici nu a fost eliberată chitanţă pentru suma de bani primită. La plecare, medicul i-a solicitat denunţătoarei ca, în data de 17 martie 2013, în cursul dimineţii, să-l caute la spital, întrucât este de gardă şi îi va face un nou control medical.

În data de 17 martie 2013 - orele 10,30, denunţătoarea B.L.S. s-a prezentat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Craiova - Secţia Obstetrică-Ginecologie, unde era de gardă Dr. R.N. Cu această ocazie, denunţătoarea s-a întâlnit cu inculpatul, având o discuţie, înregistrată audio-video pe suport optic tip DVD. Convorbirea a fost de asemenea transcrisă în procesul-verbal din 18 martie 2013.

După ce a discutat cu medicul referitor la problemele sale medicale, denunţătoarea B.L.S. i-a spus acestuia că are o verişoară care este căsătorită şi a rămas însărcinată cu un instructor de fitness şi ar dori să facă un chiuretaj până nu se întoarce soţul său acasă, acesta fiind plecat la muncă în străinătate. Medicul a acceptat fără rezerve propunerea făcută, spunându-i denunţătoarei că o aşteaptă în cursul aceleiaşi zile, intervenţia trebuind să fie făcută în spital, cu atât mai mult cu cât a asigurat-o pe denunţătoare de păstrarea unei discreţii totale.

În vederea prinderii în flagrant, s-a procedat la înregistrarea şi marcarea criminalistică a sumei de 1000 lei, compusă din zece bancnote din cupiura 100 lei, pe care s-a înscris cu creion galben fluorescent "MITA 161/P/2013", întocmindu-se procesul verbal nr. 161/P/2013, din 17 martie 2013 - orele 10:00, bancnotele fiind predate investigatorului pentru a fi înmânat medicului.

În aceiaşi zi, la orele 10,50, s-a prezentat la dr. R.N. investigatorul cu identitate reală, comisar de poliţie D.D.D., care i-a spus acestuia că este prietenul I., verişoara lui L., motivând că prietena sa este plecată la ţară şi nu se va putea întoarce în Craiova decât în jurul orei 17, investigatorul încercând să-i prezinte medicului situaţia prietenei sale.

Medicul, care cunoştea situaţia de la denunţătoare, l-a întrebat pe investigator doar vârsta aproximativă a sarcinii, după care i-a solicitat acestuia ca pacienta să vină în cursul serii direct la el şi o va rezolva. Fiind întrebat cât costă intervenţia, medicul a afirmat fără ezitare a intervenţia costă 300 euro sau 13 milioane (1.300 lei), însă investigatorul i-a răspuns medicului că nu are la el decât zece milioane, dar va aduce ulterior şi restul de bani.

Inculpatul a luat suma de 1.000 lei, a numărat banii, după care i-a introdus în buzunarul drept al bluzei, atrăgând atenţia investigatorului că, atunci când va veni prietena sa, să-i aducă şi diferenţa de trei milioane. De asemenea, medicul a precizat că intervenţia va avea loc în spital, întrucât este necesară şi anestezie, discuţiile astfel purtate fiind înregistrate audio-video pe suport optic tip DVD şi transcrise şi în procesul-verbal din data de 18 martie 2013.

După ce investigatorul a părăsit cabinetul medicului, a intervenit echipa operativă constituită, compusă din procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi ofiţeri din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Dolj, care, după ce şi-au declinat calitatea şi motivul pentru care au pătruns în cabinet, în prezenţa martorului asistent I.R.D., i-au solicitat medicului să spună dacă a primit vreo sumă de bani şi în ce scop.

Inculpatul R.N. a declarat că are asupra sa suma de 1.000 lei, pe care o primise de la un băiat pe care nu îl cunoaşte, suma reprezentând restituirea unui împrumut pe care l-a acordat anterior denunţătoarei B.L.S.

În prezenţa martorului asistent şi a numitei T.M., asistent medical, au fost verificate seriile bancnotelor şi s-a constatat că acestea corespund celor consemnate anterior în procesul-verbal de marcare criminalistică. În continuare, s-a procedat la examinarea bancnotelor în lumină ultravioletă şi s-a constatat că acestea au înscrisă cu cerneală fluorescentă menţiunea "MITĂ 161/P/2013", activitatea de prindere în flagrant fiind de asemenea înregistrată audio-video şi stocată pe suport optic tip DVD.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că urmărirea penală a fost începută prin rezoluţia din data de 17 martie 2013, acţiunea penală a fost pusă în mişcare prin Ordonanţa nr. 161/P/2013 de la aceeaşi dată, iar prin încheierea din 18 martie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 5921/63/2013, Tribunalul Dolj a dispus arestarea preventivă a inculpatului R.N. pe o durată de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă din 18 martie 2013.

La termenul de judecată din data de 08 mai 2013, inculpatul a declarat că înţelege să uzeze de procedura accelerată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi solicitând judecarea cauzei în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

La acelaşi termen de judecată, procurorul a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor din două infracţiuni prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în două infracţiuni prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; apărătorul ales al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat inculpatul din două infracţiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., într-o infracţiune de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. sau înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.

Astfel, instanţa de fond a constatat în esenţă că împrejurarea de pretindere şi primire a unor bani care nu i se cuvin (având în vedere că întreruperea de sarcină solicitată de investigator urma să fie efectuată în cadrul spitalului) pentru îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. şi nu ale infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., chiar dacă presupusa pacientă şi sarcina acesteia nu a existat de fapt; de asemenea, instanţa de fond a mai constatat şi faptul că inculpatul era cel care trebuia să efectueze intervenţia chirurgicală şi nu o altă persoană asupra căreia inculpatul se presupune că are influenţă, neputându-se deci discuta despre existenţa infracţiunii de trafic de influenţă.

S-a menţionat de prima instanţă că nu poate fi vorba nici despre infracţiunea de înşelăciune, având în vedere că inculpatul nu a indus în eroare vreo persoană prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă o faptă adevărată, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, ci a condiţionat actul medical de primirea unei sume de bani, motiv pentru care s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor astfel cum a solicitat apărătorul ales al inculpatului.

Astfel, instanţa de fond a concluzionat că faptele inculpatului R.N. întrunesc elementele constitutive a două infracţiunii de luare de mită prevăzute de dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art 34 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere de către prima instanţă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., precum şi circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările şi modalitatea de comitere a acestora, suma mare de bani primită cu titlu de mită, scopul şi urmarea produsă, gradul de pregătire profesională, faptul că deţinea funcţia de medic specialist în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, persoana inculpatului, dar şi dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Având în vedere toate cele arătate, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de câte 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, având în vedere dispoziţiile art. 65 C. pen. pentru fiecare din cele două infracţiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 86¹ alin. (1) şi (2) C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea de 2 ani, inculpatul nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii, faptul că acesta nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, a recunoscut comiterea faptelor, având o atitudine sinceră şi cooperantă iar înainte de comiterea faptei a avut o bună conduită în familie şi societate, a conştientizat gravitatea faptelor comise, motiv pentru care a considerat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, iar scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi realizat şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei.

În consecinţă, în baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului R.N. pe durata termenului de încercare de 5 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de 3 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 86² C. pen. În baza art. 86³ C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Dolj;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Faţă de împrejurarea că s-a dispus suspendarea executării pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanţa de fond a constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta, nu mai prezintă relevanţă în cauză, aşa încât a respins-o.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi inculpatul R.N.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a criticat sentinţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă următoarele: în privinţa criticilor de nelegalitate au fost invocate: aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de legea penală, arătându-se că au fost aplicate circumstanţe atenuante conform art. 74, 76 C. pen., dar pedeapsa a fost individualizată cu încălcarea prevederilor 76 lit. c) C. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special calculat conform art. 320¹ C. proc. pen.; omisiunea aplicării pedepsei accesorii prev de art. 64 lit. c) C. pen., constând în interdicţia exercitării profesiei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, precum şi comunicarea hotărârii la Colegiul Medicilor; în ceea ce priveşte critica de netemeinicie, s-a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, prin aplicarea regimului privativ de libertate, cu motivarea că împrejurările concrete în care s-a acţionat relevă un pericol social ridicat şi necesită un regim sancţionator corespunzător. Pentru criticile de nelegalitate dezvoltate în motivele scrise, referitoare la încadrarea juridică a infracţiunilor, respectiv omisiunea primei instanţe de a fiu menţionată expres soluţia de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, precum şi la aplicarea concomitentă a prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., s-a arătat că nu se susţin, deoarece soluţia instanţei referitoare la cererea inculpatului rezultă din încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care s-a pronunţat condamnarea, iar aplicarea circumstanţei prev. de art. 74 lit. c) C. pen. nu a influenţat esenţial asupra situaţiei juridice a inculpatului, în condiţiile în care au fost reţinute şi circumstanţele personale prev de art. 74 lit. a) şi b) C. pen.

În apelul promovat de inculpatul R.N., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea reţinută a fi fost săvârşită la data de 17 martie 2013, din inf. prev de art. 254 alin. (1) C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în inf. prev de art. 257 C. pen., arătând că, în cazul acestei fapte, pe de o parte nu există o sesizare legală, întrucât fapta a fost reţinută numai în raport de activitatea investigatorului sub acoperire şi nu exista nicio persoană reală în raport de care să fi condiţionat îndeplinirea unui act medical, astfel că nu se poate reţine decât existenţa unor acte premergătoare, iar nu consumarea unei infracţiuni. S-a arătat totodată că deşi a fost judecat în procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen., unele probe au fost nelegal administrate, respectiv, pentru fapta din 17 martie 2013 a existat acţiunea provocatorie a investigatorului sub acoperite, care a prezentat o ipoteză fantezistă, aceea a unei persoane aflată în stare de graviditate, dar în realitate inexistentă, situaţie în care actul de serviciu pentru care s-a pretins că inculpatul a primit mită era un act virtual, imposibil absolut de a fi îndeplinit. În teză subsidiară, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul menţinerii circumstanţelor personale atenuante prev. de art. 74 lit. a) - c) C. pen., a coborârii pedepsei către minimul general permis de lege şi a stabilirii modalităţii de executare prin suspendare condiţionată ori o sub supraveghere, conform art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen., susţinerea fiind motivată prin referire la circumstanţele personale pozitive ale inculpatului (vârsta, competenţa şi experienţa profesională, buna conduită anterioară, starea de boală).

Prin Decizia penală nr. 352 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul R.N. împotriva Sentinţei penale nr. 211 din 08 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr. 7710/63/2013.

A desfiinţat în parte sentinţa apelată, sub aspectul laturii penale.

A înlăturat aplicarea art. 86¹ - 86⁴ C.pen şi a art. 71 alin. (5) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitate.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice pentru infracţiunea săvârşită la data de 17 martie 2013.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 320¹ alin. (1), 7 C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.

A condamnat pe inculpatul R.N. la pedeapsa de câte 1 an şi 8 luni închisoare pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite la datele de 25 februarie 2013 şi 17 martie 2013.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare.

A aplicat art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel a reţinut:

Apelantul-inculpat R.N. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracţiuni de luare de mită la datele de 25 februarie 2013 şi 17 martie 2013, situaţia de fapt fiind corect reţinută de prima instanţă în raport de probatoriul administrat, respectiv: - la data de 25 februarie 2013, inculpatul, în calitate de medic cu specializarea obstetrică-ginecologie a condiţionat actul medical al unei întreruperi de sarcină, solicitată de martora denunţătoare B.L.S., de plata sumei de 500 lei, acceptând de la aceasta remiterea unor bijuterii din aur drept garanţie până a doua zi, când martora ar fi avut posibilitatea să îi remită suma de bani; în cursul aceleiaşi zile, martora a remis medicului suma de 400 lei şi un cercel din aur (bijuteria pentru a garanta şi plata sumei de 100 lei); - la data de 17 martie 2013, cu ocazia examenului medical, martora denunţătoare a prezentat medicului situaţia unei alte femei care ar fi avut nevoie de întrerupere de sarcină, medicul acceptând să efectueze actul medical, sub condiţia examinării persoanei şi înţelegerii asupra costului intervenţiei; în cursul aceleiaşi zile, inculpatul a negociat cu investigatorul sub acoperire contravaloarea prestaţiei, respectiv 13.000.000 ROL şi acceptând remiterea sumei de 10.000.000 ROL (1000 RON), bancnotele fiind descoperite în posesia inculpatului cu ocazia prinderii în flagrant, din data de 17 martie 2013 (faptele descrise fiind probate cu procesul-verbal din 17 martie 2013 însoţit de planşe foto; proces-verbal din 15 martie 2013; procese-verbale de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental între inculpat şi martora B.L.S. la 17 martie 2013 orele 10:30, şi, respectiv, între inculpat şi investigatorul sub acoperire, din 17 martie 2013, orele 11:15; convorbiri interceptate conform Ordonanţei nr. 161/P/2013 din 12 martie 2013 confirmată prin încheierea din 15 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 5795/63/2013, prin care s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental şi pentru perioada 15 martie 2013 - 25 martie 2013).

În aceste condiţii, s-a constatat că, pentru fapta din 17 martie 2013, inculpatului i-a fost prezentată solicitarea de efectuare a unui act medical (întreruperea sarcinii), pe care îl putea realiza conform competenţelor profesionale, de către pacienta care beneficiase de o intervenţie similară la data de 25 februarie 2013 şi care oferise medicului un folos necuvenit, conform condiţionării din partea acestuia; astfel, activitatea investigatorului a survenit acestei înţelegeri şi s-a limitat la negocierea sumei de bani pe care urma să o remită, în raport de suma pretinsă de medic.

A reţinut instanţa astfel că, în procesul-verbal de transcriere a convorbirilor interceptate în data de 17 martie 2013, discuţia dintre inculpat şi investigator a avut următorul conţinut:

Investigator: "Sunt prietenul I., vara lui L., care urmează să vină azi la dumneavoastră".

Inculpat: "Păi să vină după-amiază".

Investigator: "Ea, deseară când vine, vreau să vină direct la dumneavoastră".

Inculpat: "Da, vine direct la mine şi o rezolv".

Investigator: "Îmi spuneţi cat mă costă şi o rezolvăm".

Inculpat: "300 euro (...) Tot aşa, treişpe (...)"

Investigator: "Bun. Eu am numai 10".

Inculpat: "Nu, când vine ea, atunci":

Investigator: "Îi luaţi pe ăştia şi vă mai aduc restul. E bine aşa?".

Inculpat. "Da, să vină".

Iar discuţia dintre inculpat şi martora B.L.S. a avut loc, după cum urmează:

Martora: "Domnu doctor, o am şi eu pe vara mea şi are, tot aşa, probleme şi a zis că dacă pot să vorbesc cu dumneavoastră".

Inculpat: "Da. Cât este (...)".

Martora: "Tot aşa, cam doişpe (...)"

Inculpatul: "Trimite-o astăzi, că poate are nevoie de anestezie, ca şi la tine, şi atunci trebuie să o rezolv în spital".

Martora: "Vorbiţi cu ea, vă descurcaţi (...)".

Inculpatul: "Ea e într-o situaţie mai aparte (...)".

Martora: "Pe la ce oră vă găseşte? (...)".

Inculpatul: "Mă găseşte toată ziua".

Ori, în condiţiile în care prestaţia medicală pentru martora denunţătoare a fost realizată de inculpat condiţionat de plata unei sume de bani - sens în care se reţine atât declaraţia denunţătoarei cât şi a martorelor M.C., M.A., D.V., C.I.C. şi O.M., care au relatat cu lux de amănunte starea emoţională a denunţătoarei care, cunoscând că se află într-o situaţie care reclama urgenţa actului medical (avort în curs), a fost condiţionată pentru efectuarea manevrei chirurgicale de plata unei sume de bani pe care nu o avea asupra sa, fiind constrânsă să remită bijuteriile medicului, ca o garanţie pentru plata sumei de bani pe care i-o pretinsese -, discuţiile din data de 17 martie 2013 s-au reţinut ca elocvente sub aspectul modalităţii în care urma să se efectueze intervenţia chirurgicală, respectiv tot în schimbul unei sume de bani apreciată de medic drept o contraprestaţie echivalentă succesului actului medical şi confidenţialităţii de care urma să beneficieze pacienta.

Faţă de această situaţie de fapt s-a reţinut că adoptarea hotărârii infracţionale a avut loc în momentul dialogului dintre inculpat şi fosta pacientă, respectiv în momentul în care inculpatul a precizat că va da curs solicitării de efectuare a întreruperii de sarcină şi pentru verişoara denunţătoarei, în condiţii similare cu acelea de care a beneficiat şi denunţătoarea, iar activitatea investigatorului sub acoperire a avut loc numai în scopul stabilirii sumei de bani acceptată de inculpat şi de predare a acestora, elemente care au survenit consumării infracţiunii.

În acest sens, s-a reţinut că prevederile art. 254 C. pen. stabilesc modalităţi alternative de realizare a infracţiunii, respectiv: pretinderea, primirea de foloase necuvenite, acceptarea sau nerespingerea promisiunii unor asemenea foloase, cu scopul îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale făptuitorului, iar în speţă, inculpatul a condiţionat efectuarea actului medical de remiterea unei sume de bani.

Împrejurarea că actul medical viza o pacientă potenţială, este irelevantă pentru stabilirea vinovăţiei şi a laturii obiective a infracţiunii, întrucât, în conţinutul obiectiv al infracţiunii sancţionată de art. 254 C. pen. nu este inclusă şi condiţia îndeplinirii efective a actului de serviciu pentru care s-a pretins ori s-a acceptat promisiunea folosului.

Astfel, legiuitorul a incriminat numai fapta de a condiţiona îndeplinirea atribuţiei de serviciu de acceptarea promisiunii ofertei, de pretinderea sau de primirea folosului necuvenit, independent de conduita ulterioară a făptuitorului, ceea ce deosebeşte esenţial infracţiunea de luare de mită de infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevederile art. 256 C. pen. fiind incidente numai dacă prioritar este actul de serviciu îndeplinit şi posterioară acceptarea folosului necuvenit.

Totodată, pentru a fi în prezenţa unei împrejurări care să atragă imposibilitatea obiectivă de îndeplinire a actului pentru care se pretinde mita, trebuie să fie analizate dispoziţiile art. 20 alin. ultim. C. pen., care statuează că o faptă nu poate constitui infracţiune (nici în forma tentativei), doar în situaţia în care imposibilitatea de consumare este determinată de "modul cum a fost concepută executarea", inaplicabilă prezentei speţe.

În ceea ce priveşte critica referitoare la legalitatea actelor de urmărire penală îndeplinite de investigatorul sub acoperire, s-a constatat că acesta a acţionat în baza ordonanţei de autorizare emisă de procuror (Ordonanţa nr. 161/P/2013 din 12 martie 2013), posterior denunţului martorei B.L.S. din 11 martie 2013 privitor la comiterea infracţiunii de luare de mită în data de 25 februarie 2013, respectiv la posibilitatea comiterii unei noi infracţiuni cu ocazia examinării medicale la care denunţătoarea urma să se prezinte, aceasta, conform înţelegerii iniţiale cu medicul, urmând să-i predea diferenţa de 100 lei din suma de 500 de lei pretinsă, astfel că existau suficiente date care justifică activitatea investigatorului sub acoperire, în condiţiile art. 224¹ - 224³ C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că inculpatul a solicitat să fie judecat în procedura simplificată prev de art. 320¹ C. proc. pen., cu ocazia declaraţiei dată în prima instanţă, la termenul din 08 mai 2013, poziţie procesuală reiterată cu ocazia audierii în faza de apel, la data de 31 octombrie 2013, recunoscând comiterea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu şi învederând că îşi însuşeşte probele administrate în faza urmări fii penale, precum şi că nu solicită administrarea altor probe în apărare.

Faţă de acestea, s-a reţinut că instanţa de fond a reţinut corect încadrarea juridică a infracţiunilor deduse judecăţii, respectiv două infracţiuni de luare de mită prev de art 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cererea de schimbare a încadrării juridice pentru fapta din 17 martie 2013, în infracţiunea prev de art. 256 C. pen., fiind nefondată, conform considerentelor anterior expuse.

În ceea ce priveşte însă individualizarea judiciară a pedepsei s-a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre criticabilă privitor la aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art 76 alin. (3) C. pen., în sensul că "în cazul în care există circumstanţe atenuante, pedeapsa principală se reduce, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni", respectiv "când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, poate fi înlăturată".

Astfel, în cauză, inculpatul judecat în baza acordului de vinovăţie, beneficiază de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., minimul special al pedepsei principale prevăzute de lege (art. 254 alin. (1) C. pen.) fiind în acest caz închisoarea de 2 ani, iar consecinţă a aplicării prevederilor art. 74 C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa trebuie să fie inferioară limitei de 2 ani închisoare.

De asemenea, s-a apreciat că, în cauză, inculpatul trebuie să beneficieze şi de dispoziţiile art. 76 alin. (3) C. pen., întrucât pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. nu este oportună faţă de vârsta inculpatului (59 de ani) şi de experienţa profesională, apreciindu-se că executarea pedepsei principale dispuse în prezenta cauză este în măsură să asigure scopul preventivo-educativ al sancţiunii penale.

În acest ultim sens, s-a reţinut că modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere, în condiţiile art. 86¹ - 86⁴ C. pen., nu răspunde pericolului social concret ridicat al infracţiunilor deduse judecăţii în prezenta cauză, circumstanţele reale de comitere indicând atât încălcarea valorilor sociale create pentru protecţia prestigiului profesiei medicale, cât şi o gravă afectare a moralei publice, rezultată din impactul emoţional asupra persoanei constrânse să dea mită pentru îndeplinirea unui act medical necesar menţinerii stării de sănătate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.N., criticând hotărârea atacată sub aspectul nelegalităţii şi netemeinicie, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

A invocat greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, în sensul că deşi a reţinut dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen. nu a coborât pedeapsa sub minimul de 2 ani.

De asemenea, a mai invocat că raportat la vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, situaţia medicală, scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei în regim de detenţie.

Faţă de toate aceste motive, inculpatul a solicitat admiterea recursului formulat şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se înlăture greşita aplicare a legii.

Examinând cauza în temeiul art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., invocat de către inculpat prin motivele de recurs formulate, prevede situaţia când hotărârea este contrară legii sau, când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În esenţă, aspectele invocate de către inculpat în susţinerea recursului vizează individualizarea pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare a acesteia, ori Înalta Curte aminteşte că art 385⁹ pct. 14 teza I C. proc. pen., ce viza posibilitatea reindividualizării judiciare a pedepsei sau a modalităţii executării a fost abrogat anterior declarării recursului şi anterior pronunţării deciziei recurate prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare, acest aspect nu va putea fi valorificat în temeiul textului legal menţionat, dar nici în contextul art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., voinţa legiuitorului fiind aceea de a supune cenzurii în al treilea grad de jurisdicţie numai elemente de nelegalitate. Ca urmare, aspectele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei sau a modalităţii de executare, dacă nu se referă la elemente de nelegalitate, nu mai pot fi cenzurate în recurs.

În temeiul art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

La nivel concret, cazul de casare de la pct. 17² nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la "situaţia de fapt", şi stabilirea efectivă a unei alte situaţii de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept".

Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală.

În consecinţă, atâta vreme cât instanţa de prim control judiciar, instanţa de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în faţa primei instanţe şi a situaţiei de fapt, a pronunţat o soluţie, cazul de casare invocat nu permite stabilirea în recurs a unei alte situaţii de fapt şi o reapreciere care să conducă la o altă soluţie.

Drept urmare, deşi cazul de casare invocat poate fi analizat de către instanţa de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, stabilind o altă modalitate de executare a pedepsei.

În speţă, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel este legală, reţinându-se atât dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., cât şi dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. Astfel, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 ani la 12 ani, iar prin aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., limitele de pedeapsă s-au redus cu o treime, respectiv de la 2 ani la 8 ani. În mod corect, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen., instanţa de apel a redus pedeapsa sub limita de 2 ani, aplicându-i inculpatului pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că instanţa de recurs este învestită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării, legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta şi va determina pe de o parte dacă şi cum anume sunt încadrate juridic acuzaţiile şi faptele inculpatului în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de legile speciale şi noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acţiunea incriminatoare a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) noul C. proc. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile prevăzute de noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. este de constatat că, sub aspect sancţionator legea nouă deşi prevede limite de pedeapsă mai reduse, de la 3 - 12 ani la 3 - 10 ani, totuşi aceasta nu este mai favorabilă, întrucât în considerarea celorlalte instituţii (concurs de infracţiuni, circumstanţe atenuante), s-ar ajunge ca legea nouă prin aplicarea sa globală să creeze inculpatului o situaţie mai grea.

Înalta Curte aminteşte că, în materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Raţiunea acestui principiu porneşte de la dreptul părţilor de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional fără a i se crea titularului căii de atac o situaţie mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abţinerea părţii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

Înalta Curte apreciază că, o atenţie aparte trebuie alocată instituţiei "circumstanţelor atenuante", în speţă fiind aplicate inculpatului dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior raportat la art 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

Într-o prezentare formală a dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv aspectele ce ţin de "conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii" se constată o lipsă a regăsirii lor în cadrul art. 75 noul C. pen.

Iar dacă se face trimitere la cadrul normativ privind efectele circumstanţelor atenuante, lesne se poate constata că prevederile art. 76 C. pen. anterior sunt mult favorabile persoanelor condamnate atâta vreme cât fac trimitere la necesitatea "coborârii sub minimul special legal", comparativ cu prevederile art. 76 din noul C. pen. care stipulează că "limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime".

Chiar acceptând în plan teoretic posibilitatea combinării unor dispoziţii mai favorabile cuprinse în legi diferite, atunci când acestea privesc instituţii susceptibile de a fi aplicate autonom, problematica este circumscrisă abordării unitare a respectivei instituţii juridice - reţinerea circumstanţelor atenuante ce sunt reglementate de un anumit act normativ se vor raporta la pedeapsa şi efectele circumstanţelor din aceeaşi lege penală - o regulă de bază în aplicarea legii penale mai favorabile constituind-o interdicţia creării pe cale judiciară a unei lex tertia prin combinarea unor dispoziţii mai favorabile din mai multe legi.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare de la art. 385⁹ C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constatată o deplină legalitate în formula sancţionatorii propusă de instanţele ierarhic inferioare în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva Deciziei penale nr. 352 din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva Deciziei penale nr. 352 din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titra de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2052/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la...		ICCJ. Decizia nr. 2092/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1930/2014. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 1977/2014. SECŢIA PENALĂ. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2052/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2092/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2093/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2112/2014. SECŢIA PENALĂ. Tâlhărie (art.211 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), violul (art.197 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2116/2014. SECŢIA PENALĂ. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs