ICCJ. Decizia nr. 2579/2014. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Contestaţie(NCPP)

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2579/2014

Dosar nr. 8537/2/2013

Şedinţa publică de la data de 17 septembrie 2014

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 127/F din 05 martie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus admiterea cererii formulate de condamnatul B.N., privind contopirea pedepselor aplicate acestuia prin Sentinţa penală nr. 344 din 13 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă şi Sentinţa penală nr. 130 din 1 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului B.N. prin Sentinţa penală nr. 344/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, aceea de 11 ani şi 4 luni închisoare, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., provenită din Sentinţa penală nr. 469/2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., Sentinţa penală nr. 273/2007 a Tribunalului Bucureşti;

- pedeapsa de 11 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., provenită din Sentinţa penală nr. 469/2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., Sentinţa penală nr. 273/2007 a Tribunalului Bucureşti;

- 3 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., provenită din Sentinţa penală nr. 469/2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., Sentinţa penală nr. 273/2007 a Tribunalului Bucureşti;

- pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., provenită din Sentinţa penală nr. 469/2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹, Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti;

- pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., provenită din Sentinţa penală nr. 469/2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti;

- pedeapsa de 10 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., provenită din Sentinţa penală nr. 469/2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti;

- pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., provenită din Sentinţa penală nr. 469/2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti;

- 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., provenită din Sentinţa penală nr. 191/F/8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin nerecurare;

- sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 191/F/8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare;

A descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. 13/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, definitivă, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:

- 13 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e), provenind din Sentinţa penală nr. 966/2010 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e), C. pen., provenind din Sentinţa penală nr. 966/2010 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. provenind din Sentinţa penală nr. 966/2010 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a constatat concurente pedepsele aplicate condamnatului prin Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti şi Sentinţa penală 273/2007 a Tribunalului Bucureşti, astfel cum au fost modificate în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunând recontopirea pedepselor de 8 ani închisoare, 11 ani şi 4 luni închisoare, 8 ani închisoare, 3 ani şi 8 luni închisoare, 8 ani închisoare, 10 ani închisoare, 10 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani şi 4 luni închisoare, în pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 4 luni închisoare.

A constată că din această pedeapsă rezultantă condamnatul a executat perioada cuprinsă între 11 mai 2009 până la zi - 5 martie 2014, rămânând un rest neexecutat de 6 ani, 6 luni şi 5 zile.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit restul rămas neexecutat de 6 ani, 6 luni şi 5 zile cu fiecare dintre pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 966/2010 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acelea de 13 ani închisoare, 16 ani închisoare şi 6 ani închisoare, precum şi cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. l91/F/8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, rezultând pedepsele de 13 ani închisoare, 16 ani închisoare, 6 ani, 6 luni şi 5 zile - rest neexecutat şi 6 ani, 6 luni şi 5 zile - rest neexecutat.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa rezultantă de 16 ani, la care se adaugă sporul de 1 an, aplicat prin Sentinţa penală 191/F/8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. a contopit şi pedepsele complementare aplicate condamnatului în pedeapsa rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani, după terminarea executării pedepsei principale a închisorii sau considerarea acesteia ca fiind executată.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată din pedeapsă, de la 11 mai 2009, la zi - 5 martie 2014.

A anulat Mandatele de executare nr. 2205 din 1 februarie 2013 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi nr. 368 din 3 septembrie 2013 emis de Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de 100 RON, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 998 din 10 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulată de condamnatul B.N.D. privind contopirea unor pedepse, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

S-a reţinut în esenţă că, B.N. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 344 din 13 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare şi Sentinţa penală 130 din 1 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Tribunalul Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen., soluţionarea cererii de contopire a pedepselor revine instanţei de executare a ultimei hotărâri iar în cazul în care condamnatul se află în stare de deţinere, instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare a ultimei hotărâri.

În cauză, instanţa de executare a ultimei hotărâri este Curtea de Apel Bucureşti iar petentul este deţinut la Secţia 15 de Poliţie astfel încât competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 8537/2/2013.

La dosarul cauzei au fost depuse următoarele: cazierul judiciar al inculpatului, Sentinţa penală nr. 130/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Sentinţa penală 191/F din 8 mai 2012, a Curţii de Apel Bucureşti, Sentinţa penală nr. 273/2007 a Tribunalului Bucureşti, Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti, Minuta deciziei penale 822A din 6 decembrie 2006, a Curţii de Apel Bucureşti, Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 368/2013 emis de Curtea de Apel Bucureşti, Mandatul de executare a pedepsei nr. 2205 din 1 februarie 2013 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, referatul întocmit de Biroul de executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, Minuta deciziei nr. 1765/012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Minuta deciziei nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Sentinţa penală nr. 344 din 13 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti.

Examinând cererea de contopire a pedepselor, Curtea a constatat că este întemeiată.

Preliminar, Curtea a constatat că această cerere va fi soluţionată potrivit dispoziţiilor C. pen. de la 1968, întrucât dispoziţiile relative la concursul de infracţiuni prevăzute de art. 33 - 34 C. pen. de la 1968, sunt mai favorabile, în mod evident, decât dispoziţiile corelative C. pen. actual, cuprinse în art. 38 - 40, care prevăd un sistem de contopire a pedepselor ce combină atât tehnici de contopire specifice cumulului juridic cât şi tehnici de contopire specifice cumulului aritmetic.

Curtea a constatat că petentul a suferit mai multe condamnări succesive, pentru care s-au emis două mandate de executare a pedepsei închisorii, după cum urmează:

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 273/2007 a Tribunalului Bucureşti, modificată ulterior prin Sentinţa penală nr. 469/2011 a Tribunalului Bucureşti, în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul a fost condamnat la pedepsele de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., 11 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 3 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti, modificată prin Sentinţa penală nr. 469/2011 a Tribunalului Bucureşti, în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul a fost condamnat la pedepsele de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., 10 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., 4 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Prin Sentinţa penală 191/F din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a constatat că infracţiunea pentru care petentul a fost condamnat în cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţele penale nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi nr. 273/2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, mai sus arătate, contopind toate aceste pedepse şi aplicând un spor de 1 an închisoare.

Prin Sentinţa penală 344 din 13 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin Sentinţele penale nr. 168/2006, 273/2007 şi 191/2012, deoarece, deşi mai fuseseră contopite şi anterior, prin Sentinţa penală nr. 191/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, la data pronunţării Sentinţei penale nr. 191/2012, nu fuseseră modificate încă în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., Sentinţele penale nr. 168/2006 şi nr. 273/2007, prin Sentinţa penală nr. 469/2011 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin Sentinţa penală nr. 344 din 13 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, în urma contopirii tuturor pedepselor de mai sus, s-a constatat că inculpatul are de executat o pedeapsă rezultantă de 11 ani şi 4 luni închisoare.

În urma acestei sentinţe, rămasă definitivă prin nerecurare s-a emis Mandatul de executare a pedepsei nr. 368 din 3 septembrie 2013.

De asemenea, Curtea a constatat că petentul a mai fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 966/2010 a Tribunalului Bucureşti şi la pedepsele de 13 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e), 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Sentinţa penală nr. 966/2010 a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin Decizia nr. 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat că infracţiunile din cauza în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 966/2010 a Tribunalului Bucureşti, au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de infracţiunile pentru care a fost condamnat petentul prin Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, contopind restul rămas neexecutat din acea sentinţă cu pedepsele aplicate în cauză şi dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

Ulterior pronunţării Deciziei penale nr. 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Sentinţa penală nr. 130/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă contestaţia la executare formulată de condamnatul B.N., a fost anulată Decizia nr. 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, în pedepsele componente de 16 ani închisoare, 13 ani închisoare şi 6 ani închisoare, pedepse repuse în individualitatea lor şi s-a constatat că Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti, a fost modificată în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., în baza acestei din urmă sentinţe, având de executat o pedeapsă rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare, precum şi o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o durată de 5 ani. S-a constatat că, Sentinţa penală 273/2007 a Tribunalului Bucureşti, a fost modificată în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., având de executat în urma acestei modificări, o pedeapsă rezultantă de 11 ani şi 4 luni închisoare precum şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., art. 35 alin. (2) C. pen. au fost contopite toate pedepsele de mai sus în pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.

În urma pronunţării Sentinţei penale nr. 130/2013, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2205 din 1 februarie 2013 de către Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, având în vedere că în prezent sunt emise două mandate de executare a pedepsei închisorii pentru condamnări care se regăsesc în ambele mandate şi că pedepsele anterior menţionate, unele dintre acestea, au fost contopite de două ori, s-a admis cererea condamnatul B.N.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 127/F din 05 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 8537/2/2013 a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat sentinţa sub aspectul greşitei deduceri a perioadei executate de către petent, de la data de 11 mai 2009 la zi, în loc de 30 aprilie 2014 la zi, precum şi sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) C. pen. raportat la durata pedepsei complementare aplicate.

Examinând actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Instanţa constată că prin Sentinţa penală nr. 127/F Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut în mod corect că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti şi prin Sentinţa penală nr. 273/2007 a Tribunalului Bucureşti, astfel cum au fost modificate prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se află în concurs real şi a dispus contopirea acestora.

Dispunând contopirea şi ajungând la o pedeapsă rezultantă de 11 ani şi 4 luni închisoare prima Curtea de Apel a constatat că din această pedeapsă rezultantă condamnatul a executat perioada cuprinsă între 11 mai 2009 până la zi, 05 martie 2014, rămânând un rest de executat de 6 ani, 6 luni şi 5 zile.

Înalta Curte constată că în mod nelegal s-a dispus deducerea prevenţiei de la data de la perioada executată de la încarcerare - 11 mai 2009 la zi - 05 martie 2014 şi s-a constatat un rest de executat de 6 ani, 6 luni şi 5 zile.

Instanţa reţine că, în mod corect, deducerea prevenţiei trebuia realizată de la data de 11 mai 2009 până la săvârşirea ultimului act material al infracţiunii ce a făcut obiectul Sentinţei penale nr. 966 din 17 decembrie 2010 - 29 aprilie 2010, rămânând un rest neexecutat de 10 ani, 4 luni şi 12 zile.

Ulterior, respectând dispoziţiile art. 39 alin. (2) C. pen., acest rest se contopeşte cu fiecare din pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 966/2010 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedepsele de 13 ani închisoare, 16 ani închisoare şi 6 ani închisoare, precum şi cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 191/F/8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti.

Înalta Curte constată că în urma contopirii menţionate mai sus, rezultă pedepsele de 13 ani închisoare, 16 ani închisoare, 10 ani, 4 luni şi 12 zile - rest neexecutat şi 10 ani, 4 luni şi 12 zile - rest neexecutat, pedepse ce se contopesc în temeiul art. 33 lit. a) 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa rezultantă de 16 arii închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an aplicat prin Sentinţa penală 191/F din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, pentru ca în final condamnatul B.N. să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.

Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) C. pen. referitoare la pedepsele complementare aplicate, Înalta Curte reţine că prima instanţă a aplicat în mod greşit pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după terminarea executării pedepsei principale a închisorii sau considerarea acesteia ca fiind executată.

Văzând faptul că prin Sentinţa penală nr. 77 din 05 martie 2014 a Tribunalului Giurgiu, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. pen., a fost admisă contestaţia la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare de pe lângă Penitenciarul Giurgiu privind pe condamnatul B.N., iar în baza art. 6 alin. (5) C. pen. a fost redusă pedeapsa complementară de la 10 ani la maximul de 5 ani prevăzut de art. 66 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că pedeapsa complementară ce trebuie aplicată condamnatului B.N. este de 5 ani, după terminarea executării pedepsei principale a închisorii sau considerarea acesteia ca fiind executată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 127/F din 05 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va casa sentinţa contestată şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului B.N. prin Sentinţa penală nr. 344/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, aceea de 11 ani şi 4 luni închisoare, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 191/F/8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare;

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. 13/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, definitivă, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor după cum urmează:

- 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., provenind din Sentinţa penală nr. 966/2010 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., va constata concurente pedepsele aplicate condamnatului prin Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti şi Sentinţa penală 273/2007 a Tribunalului Bucureşti, astfel cum au fost modificate în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunând recontopirea pedepselor de 8 ani închisoare, 11 ani şi 4 luni închisoare, 8 ani închisoare, 3 ani şi 8 luni închisoare, 8 ani închisoare, 10 ani închisoare, 10 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani şi 4 luni închisoare, în pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 4 luni închisoare.

Va constata că din această pedeapsă rezultantă condamnatul a executat perioada cuprinsă între 11 mai 2009 - 29 aprilie 2010, rămânând un rest neexecutat de 10 ani, 4 luni şi 12 zile.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. va dispune contopirea pedepsei restului rămas neexecutat de 10 ani, 4 luni şi 12 zile cu fiecare din pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 966/2010 a Tribunalului Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acelea de 13 ani închisoare, 16 ani închisoare şi 6 ani închisoare, precum şi cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin Sentinţa penală 191/F din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, rezultând pedepsele de 13 ani închisoare, 16 ani închisoare, 10 ani, 4 luni şi 12 zile - rest neexecutat şi 10 ani, 4 luni şi 12 zile - rest neexecutat.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de mai sus, în pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an aplicat prin Sentinţa penală 191/F/8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. va contopi pedepsele complementare aplicate condamnatului în pedeapsa rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după terminarea executării pedepsei principale a închisorii sau considerarea acesteia ca fiind executată.

Va face aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 30 aprilie 2010 la zi - 17 septembrie 2014.

Va anula Mandatele de executare nr. 2205 din 1 februarie 2013 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi nr. 368 din 3 septembrie 2013 emis de Curtea de Apel Bucureşti şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare.

Va obliga condamnatul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 127/F din 05 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează sentinţa contestată şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului B.N. prin Sentinţa penală nr. 344/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, aceea de 11 ani şi 4 luni închisoare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., provenită din Sentinţa penală nr. 191/F din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin nerecurare;

- sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 191/F din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare;

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., aplicată condamnatului prin Sentinţa penală nr. 13/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, definitivă, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:

- pedeapsa de 11 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., provenită din Sentinţa penală nr. 469/2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., Sentinţa penală nr. 273/2007 a Tribunalului Bucureşti;

- pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., provenită din Sentinţa penală nr. 469/2011 a Tribunalului Bucureşti definitivă prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a modificat în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., Sentinţa penală nr. 273/2007 a Tribunalului Bucureşti;

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., constată concurente pedepsele aplicate condamnatului prin Sentinţa penală nr. 168/2006 a Tribunalului Bucureşti şi Sentinţa penală 273/2007 a Tribunalului Bucureşti, astfel cum au fost modificate în procedura prevăzută de art. 522¹ C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 1667/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunând recontopirea pedepselor de 8 ani închisoare, 11 ani şi 4 luni închisoare, 8 ani închisoare, 3 ani şi 8 luni închisoare, 8 ani închisoare, 10 ani închisoare, 10 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani şi 4 luni închisoare, în pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 4 luni închisoare.;

Constată că din această pedeapsă rezultantă condamnatul a executat perioada cuprinsă între 11 mai 2009 - 29 aprilie 2010, rămânând un rest neexecutat de 10 ani, 4 luni şi 12 zile.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. dispune contopirea pedepsei restului rămas neexecutat de 10 ani, 4 luni şi 12 zile cu fiecare din pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 966/2010 a Tribunalului Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr: 1765/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acelea de 13 ani închisoare, 16 ani închisoare şi 6 ani închisoare, precum şi cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin Sentinţa penală 191/F din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, rezultând pedepsele de 13 ani închisoare, 16 ani închisoare, 10 ani, 4 luni şi 12 zile - rest neexecutat şi 10 ani, 4 luni şi 12 zile - rest neexecutat.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus, în pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an aplicat prin Sentinţa penală 191/F din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. contopeşte pedepsele complementare aplicate condamnatului în pedeapsa rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după terminarea executării pedepsei principale a închisorii sau considerarea acesteia ca fiind executată.

Face aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 30 aprilie 2010 la zi - 17 septembrie 2014.

Anulează Mandatele de executare nr. 2205 din 1 februarie 2013 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi nr. 368 din 3 septembrie 2013 emis de Curtea de Apel Bucureşti şi dispune emiterea unui nou mandat de executare.

Obligă condamnatul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 253/2014. Penal. Abuz în serviciu contra...		ICCJ. Decizia nr. 249/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2579/2014. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Contestaţie(NCPP)