ICCJ. Decizia nr. 263/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 263/2014
Dosar nr. 291/44/2013
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 08 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 202 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Galați în Dosar nr. 710/P/2006 formulată de condamnatul M.D.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea adresată procurorului, petentul - condamnat M.D. a precizat că doreşte revizuirea sentinţei penale nr. 202/2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 5217/121/2006 întrucât la data judecării procesului se afla arestat în Italia şi la acest moment doreşte să propună noi probe în apărarea sa şi pentru a dovedi participarea şi a altor persoane la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune pentru care este condamnat.
Iniţial, cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 28 mai 2012, Tribunalul Galaţi pronunţând sentinţa penală nr. 60/CC din 10 octombrie 2012, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de revizuire formulată de revizuientul M.D.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, onorariu ce s-a dispus a fi înaintat către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe penale revizuientul a declarat apel, care a fost admis prin Decizia penală nr. 254 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, instanţa de apel dispunând totodată desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 60/CC/2012 a Tribunalului Galaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Galaţi.
În considerente, instanţa de control judiciar a arătat că prima instanţă a încălcat prevederile art 402 C. proc. pen. şi nu a dispus ataşarea dosarului de fond în care condamnatul a fost judecat şi condamnat în primul ciclu ordinar de judecată. În lipsa acestui dosar s-a încălcat condamnatului dreptul la un proces echitabil, prev de art 6 din C.E.D.O., în sensul că susţinerile şi apărările sale nu au putut să beneficieze de o verificare atentă, pe bază de probe, din partea unei instanţe de judecată independente şi imparţiale, verificările făcute de instanţa de fond fiind pur formale.
Pe de altă parte, Curtea de Apel Galaţi a mai arătat că instanţa de fond nu a respectat prev. art. 403 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.
Or, instanţa de fond a dispus citarea condamnatului şi a apărătorului din oficiu pentru termenul din 09 octombrie 2012. Încheierea întocmită cu această ocazie deşi poartă menţiunea că este în „şedinţă camerei de Consiliu”, atestă de fapt că şedinţa s-a desfăşurat în şedinţă publică, cu citarea uneia dintre părţi.
Mai mult, s-au luat doar concluziile condamnatului şi ale apărătorului desemnat din oficiu, fără a se lua şi concluziile procurorului, fiind astfel înfrânt principiul „egalităţii de arme” dintre acuzare şi apărare, prevăzut de legislaţia C.E.D.O.
Ca atare, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea a Apel Galaţi a admis apelul formulat de condamnatul M.D.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la data de 10 decembrie 2012, sub acelaşi număr (4446/121/2012) şi, din oficiu, s-a dispus ataşarea dosarului de fond în care s-a pronunţat sentinţa penală pentru care se cere revizuirea.
Tribunalul Galaţi a reţinut că prin sentinţa penală nr. 202 din 18 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 710/P/2006, definitivă prin neapelare la data de 08 mai 2007, inculpatul M.D. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (faptă din perioada mai - iunie 2003).
În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. a fost contopită pedeapsa de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani (aplicată prin prezenta sentinţă penală), cu pedepsele de 5 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 394/2005 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă la data de 03 mai 2005, prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - faptă din iunie 2003) şi de 4 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 400/2004 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 20 aprilie 2004, prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. - faptă din 15/16 februarie 2003, 17/18 februarie 2003) şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, care a fost sporită la 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b) şi c) C. pen.
Potrivit art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 999 C. civ. inculpatul M.D. a fost obligat la plata sumelor de :
- 90.141,5235 lei către partea civilă SC L.T. SRL Bucureşti;
- 51.971,6973 lei către partea civilă SC I. SA Sf. Gheorghe;
- 24.526,7889 lei către partea civilă SC T.S.I. SRL Iaşi;
- 38.880,8128 lei către partea civilă SC H.G. SRL Iaşi;
- 3.520,9125 lei către partea civilă SC O.L. SRL Bucureşti;
- 6.994,6110 lei către partea civilă SC D.B.W. SRL (fostă SC D.B.W.R. SRL) Ploieşti;
- 19.871,1000 lei către partea civilă SC G.I. SRL Bucureşti;
- 95.780,1381 lei către partea civilă SC M.E.P. SRL Bucureşti.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut că în perioada mai - iunie 2003, inculpatul M.D., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale comune, în calitate de administrator la SC A. SRL Galaţi, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 8 societăţi comerciale din ţară, cu prilejul achiziţionării de marfă prin emiterea de file C.E.C. şi bilete la ordin fără a avea disponibil în cont şi dezalimentând contul, cauzând un prejudiciu în sumă totală de 330.022,20 lei.
Sentinţa penală sus menţionată a rămas definitivă la data de 08 mai 2007 prin neapelare.
Tribunalul Galaţi a reţinut că, pe calea revizuirii nu poate fi admisă o prelungire a probaţiunii pentru fapte sau împrejurări ce au fost cunoscute deja de instanţa de judecată.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că nici precizările petentului referitoare la contribuţia altor persoane la comiterea infracţiunii (pentru care s-au adoptat soluţii de scoatere de sub urmărirea penală), nu pot fi acceptate ca temei al cererii de revizuire, deoarece nici această susţinere nu are caracterul unei împrejurări noi necunoscute instanţei la momentul judecării cauzei, fiind vorba despre soluţii adoptate în faza de urmărire penală şi existente la dosarul cauzei.
Mai mult, s-a reţinut că indicarea altor persoane ca participanţi la săvârşirea unei infracţiuni, nu poate constitui temei al cererii de revizuire decât dacă o altă persoană a fost trimisă în judecată şi condamnată exclusiv pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni pentru care este condamnat petentul, ceea ce nu corespunde situaţiei invocate de revizuientul M.D.
Având în vedere că cele învederate de condamnat nu se circumscriu în niciunul din motivele expres şi limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen. şi în raport de Decizia nr 60 din 24 septembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii (publicată în M.O. nr. 574 din 30 iulie 2008) prin care s-a stabilit că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din C. proc. pen. este inadmisibilă, s-a apreciat de către Tribunalul Galaţi că cerere de revizuire formulată de condamnatul M.D. este inadmisibilă, motiv pentru care s-a respins ca atare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul M.D. solicitând admiterea cererii de revizuire.
Cu ocazia soluţionării căii de atac condamnatul a arătat că la săvârşirea infracţiunii au participat şi alte persoane iar el este singurul tras la răspundere.
Curtea de Apel Galaţi, analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept constatăm că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, putând fi formulată doar în cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Curtea de Apel Galaţi a reţinut că aspectele invocate de revizuient referitoare la contribuţia altor persoane la comiterea infracţiunii, nu pot fi primite ca temei al cererii de revizuire.
Condamnatul nu a învederat fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă cu ocazia soluționării cauzei pe fond.
Indicarea altor persoane ca participante la săvârşirea unei infracţiuni, nu poate constitui temei al revizuirii decât dacă o altă persoană a fost trimisă în judecată şi condamnată exclusiv pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni pentru care e condamnat revizuientul - or nu e cazul în speţa de faţă.
Prin raportare la dispoziţiile legale în materie cu ocazia soluționării cererii de revizuire nu se poate proceda la o nouă judecată a cauzei în condiţiile lipsei vreunuia din cazurile prev. la art. 394 C. proc. pen.
Întrucât revizuientul - condamnat nu a invocat în susţinerea cererii vreunul din cazurile expres şi limitativ prev. de lege (art. 394 C. proc. pen.) având în vedere şi Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, s-a apreciat de către Curtea de Apel Galaţi că în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, pronunţând Decizia penală nr. 189/A din 1 iulie 2013.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul M.D. a declarat recurs.
Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1), (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prioritar se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile codului de procedură penală astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 având în vedere data pronunţării deciziei, respectiv 1 iulie 2013, ulterior intrării în vigoare a legii mai sus menţionată.
În al doilea rând se constată că atât recursul formulat de revizuient cât şi motivele de recurs redactate de apărătorul din oficiu au fost depuse la dosar într-un termen mai mic de 5 zile înaintea primului termen de judecată cu nerespectarea art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Criticile formulate trebuie analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut expres, invocat de apărător, respectiv art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că şi în această fază procesuală ca şi în cele precedente, condamnatul revizuient invocă argumente ce ţin de stabilirea unei alte stări de fapt consecutiv „prelungirea probatoriului administrat” în ciclul procesual ordinar (fond), ceea ce după cum judicios s-a reţinut în cele două hotărâri (sentinţă, decizie) pronunţate în revizuire nu se poate realiza în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Reiterarea în recurs a aceloraşi argumente, cu aceeaşi finalitate, fără a se arăta care sunt în concret încălcările legii procesual penale imputabile instanţei de apel, încălcări ce ar putea fi subsumate în raport cu gravitatea şi consecinţele lor cazul de casare invocat art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.- nu poate fi primită din moment ce recursul reglementat ca a doua cale de atac ordinară este un remediu exclusiv pentru nelegalitate iar nu pentru netemeinicia deciziei atacate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 189/A din data de 01 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga revizuientul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 189/A din data de 01 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 268/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 266/2014. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
