ICCJ. Decizia nr. 2546/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2546/2014
Dosar nr. 5530/2/2014
Şedinţa publică de la data de 12 septembrie 2014
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 313/F din data de 5 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 107 şi urm. din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a Mandatului european de arestare II KP 670/12/P, emis la data de 3 iulie 2014, de Tribunalul Districtual din Cracovia, Republica Polonia, faţă de persoana solicitată G.I.S., şi, în consecinţă, s-a dispus arestarea acesteia pe o perioadă de 29 zile, respectiv 5 septembrie 2014 - 3 octombrie 2014, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută în vederea executării mandatului european de arestare, la data de 4 septembrie 2014, ora 15:45, prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 72/2014.
S-a dispus predarea persoanei solicitate G.I.S. către autorităţile judiciare poloneze, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii.
Totodată, s-a dispus ca, în baza art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată predarea să se facă sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut următoarele:
La data de 4 septembrie 2014 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitarea autorităţilor judiciare din Republica Polonia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 iulie 2014 de către autorităţile judiciare poloneze faţă de numitul G.I.S., urmărit internaţional pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de participare la un grup criminal organizat şi fraudă, prev. de art. 258.1, art. 286.1 şi art. 294.1 C. pen. polonez.
La data de 4 septembrie, ora 15:45, la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost prezentat numitul G.I.S. de către lucrători din cadrul Direcţiei Generale de Politie a Municipiului Bucureşti - Serviciul de Investigaţii Criminale, identificat în baza CI. seria X nr. X1, eliberată de SPCLEP la data de 23 martie 2011.
Numitului G.I.S. i s-au adus la cunoştinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, că autorităţile judiciare poloneze au dispus urmărirea sa internaţională fiind emis la data de 3 iulie 2014 împotriva sa un mandat european de arestare pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de participare la un grup criminal organizat şi fraudă, prev. de art. 258.1, art. 286.1 şi art. 294.1 C. pen. polonez, fapte comise pe teritoriul polonez împreună cu alte persoane aşa cum sunt descrise în mandatul de arestare european pus la dispoziţie în copie persoanei urmărite.
În conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, numitului G.I.S. i-a fost înmânat, în fotocopie, traducerea în limba română a mandatului european de arestare.
De asemenea, numitului G.I.S. i s-a adus la cunoştinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 83 lit. c) C. proc. pen. că are dreptul de a fi asistat de un apărător ales, precum şi dreptul de a solicita, potrivit dispoziţiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 210 alin. (1) C. proc. pen., ca despre măsura reţinerii să fie încunoştinţat un membru al familiei sau o altă persoană desemnată de acesta.
În prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, avocat M.D.L., persoana solicitată a declarat următoarele:
„Mi s-au adus la cunoştinţă obiectul cauzei şi drepturile procesuale.
Recunosc comiterea faptelor pentru care a fost emis prezentul mandat european de arestare de autorităţile judiciare poloneze.
Sunt de acord să fiu predat autorităţilor judiciare poloneze pentru a-mi lămuri situaţia juridică.
Menţionez că în prezent nu sunt cercetat de către organele de urmărire penală din România pentru fapte similare sau pentru alte fapte şi nu am fost informat de autorităţile judiciare poloneze cu privire la faptele ce mi se impută".
Prin Adresa nr. 1484/11-5/2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 iulie 2014 de către autorităţile judiciare poloneze faţă de numitul G.I.S., urmărit internaţional pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de participare la un grup criminal organizat şi fraudă, prev. de art. 258.1, art. 286.1 şi art. 294.1 C. pen. polonez.
După prezentarea sa în faţa judecătorului din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 5 septembrie 2014, în conformitate cu art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată G.I.S., în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, a fost informată despre motivul reţinerii şi audiată, aceasta formulând obiecţiuni cu privire la identitate cu argumentul că nu este persoana care apare în fotografia anexată documentelor de către autorităţile poloneze.
Interpelată persoana solicitată a confirmat că datele sale de identitate corespund cu datele de identificare menţionate în mandatul european de arestare şi nu a putut oferi motive pertinente în sprijinul obiecţiunii formulate astfel că aceasta a fost apreciată drept formală.
Totodată, persoana solicitată a revenit asupra consimţământului la predarea sa către autorităţile judiciare poloneze exprimat iniţial, în declaraţia luată de procuror, judecătorul de drepturi şi libertăţi explicându-i drepturile conferite de regula specialităţii.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, Curtea a reţinut că faţă de persoana solicitată G.I.S. a fost emis la data de 3 iulie 2014 mandatul european de arestare către autorităţile judiciare poloneze, aceasta fiind urmărită internaţional pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de participare la un grup criminal organizat şi fraudă, prev. de art. 258.1, art, 286.1 şi art. 294.1 C. pen. polonez.
Curtea a apreciat că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/200, sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind punerea în executarea a mandatului european de arestare şi predarea.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana solicitată G.I.S., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 septembrie 2014.
În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată G.I.S., prin apărător din oficiu, a solicitat admiterea contestaţiei şi înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură restrictivă de libertate, făcând precizarea că la momentul comiterii infracţiunilor se afla în România şi nu a fost înştiinţat de către autorităţile judiciare străine cu privire la săvârşirea vreunei fapte penale.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată G.I.S., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu prioritate, Înalta Curte menţionează că, în mod legal, calea de atac promovată de persoana solicitată a fost calificată ca fiind contestaţie.
Potrivit art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificat prin art. II pct. 20 şi art. IV din Legea nr. 300/2013, hotărârea prev. la art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.
Prin urmare, începând cu 1 februarie 2014, în mod expres, legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevede că recursul, care nu mai este reglementat ca şi cale ordinară de atac, a fost înlocuit cu calea de atac a contestaţiei, în materia executării de către autorităţile române a unui mandat european de arestare.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi art. 96 din prezenta lege.
Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerinţele legii, dat fiind faptul că autorităţile poloneze au menţionat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităţilor judiciare române o constituie „Mandatul european de arestare nr. II KP 670/12/P, emis la data de 3 iulie 2014 de Tribunalul Districtual din Cracovia, Republica Polonia, pe numele persoanei solicitate G.I.S.
În atare condiţii, instanţa de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Republica Polonia.
În cauză nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile poloneze a persoanei solicitate, neexistând niciunul din motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004
Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dispus arestarea persoanei solicitate, conform art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că aceasta nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile judiciare poloneze, conform Procesului-verbal din data de 5 septembrie 2014, aflat la dosarul instanţei de fond, ceea ce echivalează cu o lipsă de cooperare cu autorităţile judiciare din statul solicitant, existând astfel riscul să se sustragă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată G.I.S. împotriva Sentinţei penale nr. 313/F din data de 5 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi o va obliga la 520 RON cheltuieli judiciare către stat din care 320 RON onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată G.I.S. împotriva Sentinţei penale nr. 313/F din data de 5 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 253/2014. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 255/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
