ICCJ. Decizia nr. 2859/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2859/2014
Dosar nr. 4496/86/2012
Şedinţa publică din 22 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 18 din 4 februarie 2013, Tribunalul Suceava, în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata I.I., zisă "C.", având cetăţenie română, studii liceale, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorită, un copil minor, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de minori" şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi lit. e) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de persoane" şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi lit. e) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 vechiul C. civ., a obligat inculpata să plătească despăgubiri civile părţilor vătămate, constituite părţi civile în cauză, următoarele sume cu titlu de daune morale:
- V.M.F. - 30.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii;
- D.N. - 1.500 euro sau echivalentul în RON la data plăţii;
- I.A.M. - 30.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii;
- Ţ.V.E. - 30.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii.
S-a luat act că partea vătămată P.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială de la inculpata I.I. a sumei totale de 108.000 euro.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, inculpata I.I. are reputaţia de a fi o femeie de moravuri uşoare. Astfel, din corespondenţa cu autorităţile elene, apare că aceasta, în luna iulie 2008 a solicitat la Prefectura H. avizul de a lucra ca prostituată, după ce anterior, la 24 iunie 2008, a fost arestată pentru prostituţie. Tot în acest sens dau declaraţii şi numitul P.F. şi martorul C.I.Z., aceştia arătând că au stat fiecare cu inculpata I.I. timp de câteva zile, timp în care au întreţinut relaţii sexuale, aceasta părăsindu-i pentru alţi parteneri. Numitul P.F. a mai declarat că învinuita i-a povestit că în Grecia este asociată cu nişte cetăţeni albanezi într-o firmă de construcţii, iar acesta dorind să-l ia acolo la lucru, i-a spus că nu poate întrucât unul dintre ei este gelos, deducând de aici că se află într-o relaţie intimă cu respectivul.
Astfel, apare că şi alte persoane decât victimele audiate în prezenta cauză confirmă legătura dintre inculpată şi mai mulţi cetăţeni albanezi care desfăşoară în comun activităţi pe teritoriul Greciei, informaţia fiind cu atât mai preţioasă cu cât este o redare a spuselor inculpatei, într-un context cu totul diferit de cel al cauzei şi făcută de către o persoană care nu are legătură directă cu obiectul acesteia.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate, a rezultat că inculpata I.I., în perioada iunie 2009 - februarie 2011, a venit în mod repetat din Grecia în România, cu scopul de a recruta tinere, indiferent dacă erau minore sau majore, din medii sociale defavorizate, cărora le capta interesul prin oferte privind locuri de muncă bine retribuite în oraşul în care îşi are stabilită ilegal reşedinţa (H., insula Creta, Grecia), în vederea aducerii lor într-o stare de dependenţă materială şi psihică, faţă de ea şi complicii săi, pentru a le determina sau obliga la practicarea prostituţiei în folosul lor, urmărind obţinerea unor importante beneficii materiale. Astfel, învinuita a racolat un număr de 6 (şase) victime, dintre care 3 minore şi 3 majore, pe 5 (cinci) dintre acestea obligându-le sau determinându-le, prin complicitatea şi a trei cetăţeni albanezi, prieteni ai săi, să practice prostituţia în beneficiul lor.
Inculpata I.I., după cum rezultă din probele administrate în prezenta cauză, a racolat-o mai întâi pe victima majoră V.M.F., propunerea unui loc de muncă bine retribuit în H., fiindu-i lansată de către martorul C.C.C., la solicitarea celei dintâi, cu care se cunoştea, întrucât aceasta îi găsise în Grecia un loc de muncă în construcţii. Acestei victime, inculpata i-a trimis bani prin W.U., atât pentru propriile cheltuieli cât şi pentru transport. Această victimă s-a dovedit a fi cea mai labilă dintre toate fetele racolate de către inculpată, rămânând în dependenţă faţă de ea aproximativ 10 luni de zile şi realizând pentru aceasta aproximativ 100.000 euro din practicarea prostituţiei. S-a apreciat de către organele de urmărire penală că exemplul constituit de această victimă, a determinat-o pe inculpată să caute şi alte fete care să producă pentru ea şi acoliţii săi venituri la fel de consistente, pentru a-şi multiplica beneficiul. Astfel, victima V.M.F. a fost cea dintâi obligată de către inculpată să ademenească, la rândul ei o altă victimă, ceea ce ea a fost nevoită să facă, contactând-o pe victima minoră I.A.M., actualmente B., căreia i-a relatat despre posibilitatea obţinerii unui loc de muncă bine plătit în oraşul H., aşa cum i-a cerut inculpata. Resortul ce a determinat-o pe victima V.M.F. să cedeze în acest mod solicitării celei ce o exploata sexual a fost teama, întrucât aceasta a bătut-o după ce iniţial refuzase să o contacteze pe victima minoră I.A.M.
De asemenea, victima majoră R.D.M. a fost ademenită cu un loc de muncă atractiv şi bine plătit în oraşul H., prin aceeaşi strategie la care a recurs şi în cazul victimei I.A.M., cerându-i chiar acesteia din urmă să-i prezinte o situaţie deformată asupra realităţii pentru a o determina să meargă acolo.
În ceea ce o priveşte pe victima D.N., inculpata I.I. a abordat-o în mod direct şi nemijlocit şi i-a vorbit despre faptul de a-i face rost de un loc de muncă ca barmaniţă într-un restaurant din aceeaşi ţară, unde ar putea avea un venit de 35 - 40 euro pe zi. În acest caz, inculpata I.I. s-a deplasat împreună cu victima D.N., la domiciliul acesteia, pentru a-l convinge şi pe soţul ei de bunele ei intenţii.
Victimelor V.M.F. şi R.D.M., inculpata le-a rezervat locuri la avion şi le-a achitat contravaloarea biletelor de călătorie, acestea efectuând deplasarea la H. singure, în timp ce victima D.N. a călătorit împreună cu inculpata cu trenul, aceasta suportând toate cheltuielile de transport.
În cazul victimelor minore, inculpata I.I., după ce observa că acestea sunt interesate de propunerile sale, formulate generic (cazul victimelor Ţ.V.E. şi I.A.M.) prin intermediul fetelor pe care deja le exploata sexual. Astfel victima Ţ.V.E. a fost ademenită mai întâi prin victima I.A.M. iar aceasta din urmă prin intermediul victimei V.M.F., se deplasa la domiciliile lor sau lua legătura cu părinţii acestora pentru a le prezenta şi lor binefacerile deplasării fetelor lor în oraşul H., unde le aşteptau job-uri bine plătite, care urmau să le îmbunătăţească semnificativ situaţia materială nu numai a lor cât şi a întregii familii, după care le solicita să se deplaseze împreună cu ea la un birou notarial în vederea semnării procurilor prin care îşi dădeau acceptul ca acestea să o însoţească în Grecia iar în cazul victimei I.A.M., să recurgă inclusiv la obţinerea procurii prin aducerea în faţa notarului public a unei alte persoane decât cea îndreptăţită pentru a o semna, pe aceasta din urmă în fals, cazul victimei Ţ.V.E. sau în cazul imposibilităţii obţinerii procurii să rişte a o însoţi pe aceasta, iar la trecerea frontierei să recurgă la mituirea funcţionarului poliţiei de frontieră, pentru a trece peste lipsa documentelor legale de călătorie necesare unei persoane minore, cazul victimei P.A. Victimele minore au fost transportate, însoţite fiind de către inculpată, Ţ.V.E. şi P.A., cu autocarul, iar victima I.A.M., cu avionul.
Victimele provin toate din acelaşi areal geografic al judeţului Suceava, acestea fie se cunoşteau între ele, fie învinuita le-a cunoscut prin terţe persoane.
Pentru ca victimele sau apropiaţii lor să nu intre la bănuieli şi pentru ca aceştia să creadă în dezinteresul său, dându-le de înţeles că doar contextual i-a venit ideea de a propune celor dintâi să vină la lucru în Grecia, vorbindu-le şi de faptul că ea s-a realizat în această ţară, le spunea că suportă cheltuielile de transport către destinaţie urmând ca banii să-i fie restituiţi din primul salariu. Pentru ca propunerile să fie şi mai tentante, inculpata le asigura pe victime că vor beneficia de cazare şi hrană pe gratis, împrejurare care de altfel s-a dovedit a nu fi departe de adevăr întrucât acestea nu au trebuit să muncească şi suplimentar pentru ea, inculpata decontându-şi cheltuielile respective din veniturile realizate de fete prin practicarea prostituţiei.
Odată ce au ajuns în oraşul H., victimele au fost preluate de inculpată şi prietenii săi albanezi, au fost puse imediat în temă cu ocupaţia pe care urmau să o aibă, actele de identitate fiindu-le reţinute de către aceştia, accesul la comunicaţiile telefonice restricţionat la un minim de convorbiri pe care le-au putut efectua doar în prezenţa lor, au fost dotate cu recuzita necesară practicării prostituţiei şi învăţate cum să se comporte cu clienţii. De asemenea, li s-a pus în vedere în mod expres să nu comunice cu persoane străine, iar în cazul în care au fost surprinse că au făcut-o au suferit repercusiuni, aşa cum s-a întâmplat cu victima V.M.F., care, fiind descoperită de către numitul H.E. că a încălcat regulile impuse, prin faptul de a fi discutat mai mult cu unul dintre clienţi, căruia de altfel îi şi ceruse ajutorul, acesta i-a aplicat o corecţie fizică şi a dezbrăcat-o total făcându-i o percheziţie corporală şi un control amănunţit al hainelor şi obiectelor sale.
Dintre toate victimele, doar R.D.M. nu a ajuns să fie exploatată sexual de către traficanţi, întrucât aceasta, realizând imediat că oferta unui loc de muncă onest a fost una falsă, a fugit imediat de la ei.
În perioada iulie 2009 - mai 2011, cinci dintre cele şase victime au fost obligate de către inculpată, ori de către aceasta şi complicii săi albanezi, prin ameninţări ori constrângeri fizice sau psihice, să practice prostituţia în beneficiul lor, banii fiind încasaţi în totalitate de matroanele stabilimentelor şi împărţiţi doar cu traficanţii, astfel că ele au ajuns să fie întreţinute la limita subzistenţei, cu hrană puţină şi fără produse de protecţie intimă. Astfel, victima Ţ.V.E. a rămas însărcinată, în perioada în care a fost exploatată de către traficanţi, fiind nevoită să avorteze la reîntoarcerea în România, după ce a reuşit să fugă de la aceştia.
Cu referire la victima minoră Ţ.V.E., s-a reţinut că, în perioada 11 iunie 2010 - 9 iulie 2010, a fost exploatată prin obligare la practicarea prostituţiei, în oraşul H., Grecia, de către inculpata I.I., după ce anterior a fost recrutată prin promisiuni false cu privire la obţinerea unui loc de muncă bine plătit în străinătate, fiind transportată şi găzduită de către aceasta.
Victima Ţ.V.E., provine dintr-o familie destrămată, cu părinţi despărţiţi în fapt, ea fiind în grija bunicii sale paterne. Cu ajutorul financiar primit de la mama sa şi cu sprijinul bunicii sale, victima Ţ.V.E. a absolvit la începutul lunii iunie 2010 şcoala profesională de lăcătuşi mecanici din oraşul L., judeţul Suceava, fără a-şi găsi ulterior un loc de muncă.
În perioada în care victima Ţ.V.E. a urmat cursurile gimnaziale, aceasta a fost colegă de clasă cu victima I.A.M., actualmente B., cu care, ulterior a păstrat legătura.
La începutul anului 2010, victima I.A.M., actualmente B., se afla în oraşul H. din Grecia, unde era exploatată sexual de către inculpata I.I., zisă "C.". Pentru a-şi rotunji veniturile, traficanta a depus toate eforturile pentru a reuşi să aducă în Grecia cât mai multe tinere, care să realizeze venituri din practicarea prostituţiei. În acest scop, a determinat-o pe victima I.A.M., actualmente B., să contacteze prietene sau cunoştinţe de ale sale, dornice să lucreze în străinătate, pentru a le convinge să meargă la muncă în Grecia.
Astfel, la începutul anului 2010, I.A.M., actualmente B., în prezenţa inculpatei I.I., a contactat-o telefonic pe victima Ţ.V.E., căreia i-a spus că se află în Grecia, unde munceşte într-o cafenea, şi poate să vină şi ea pentru a lucra acolo, întrucât este un loc liber. Ulterior, I.A.M. i-a dat telefonul inculpatei I.I. şi aceasta din urmă i-a prezentat victimei Ţ.V.E. conţinutul ofertei de muncă, respectiv desfăşurarea unor activităţi ca ospătar într-o cafenea, ceea ce ar determina un venit lunar de 1.000 de euro, iar cazarea i-ar fi asigurată într-un apartament situat deasupra cafenelei. Victima Ţ.V.E. s-a arătat interesată de ofertă, arătând învinuitei că singurul impediment ar fi faptul că este minoră şi că nu şi-a terminat studiile. Ca răspuns, inculpata I.I. i-a precizat faptul că acest lucru se rezolvă printr-o procură notarială.
Situaţia materială precară, lipsa unui loc de muncă după terminarea studiilor, absenţa părinţilor de lângă ea, au făcut ca victima Ţ.V.E. să se gândească tot mai des la propunerea primită de a pleca la muncă în Grecia, văzând în această oportunitate singura cale de a realiza un venit propriu, menit a-i crea o independenţă financiară faţă de bunica sa.
În situaţia creată, victima Ţ.V.E. le-a prezentat părinţilor oferta primită, numai că, în timp ce mama sa a fost de acord ca ea să plece în străinătate, tatăl său s-a opus acestui fapt.
În cursul lunii martie 2010, inculpata I.I., aflându-se în România, s-a întâlnit cu victima Ţ.V.E. în municipiul Suceava, ocazie cu care i-a reînnoit oferta de muncă, spunându-i că, de fapt, cazarea este asigurată în mod gratuit. Totodată, inculpata i-a precizat victimei că, pentru a pleca, este strict necesară obţinerea unei procuri notariale prin care părinţii săi să-şi dea acordul pentru a pleca în străinătate.
Pentru a obţine semnăturile părinţilor, necesare încheierii procurii notariale, inculpata I.I. a stabilit ca victima Ţ.V.E. să facă rost de cartea de identitate a tatălui său, care urma să fie folosită la notar de către concubinul mamei sale.
Conform înţelegerii, la data de 15 martie 2010, victima Ţ.V.E., împreună cu mama sa, concubinul acesteia şi inculpata I.I., s-au prezentat în faţa notarului public A.I. din municipiul Suceava, unde au încheiat procura respectivă, care a fost semnată de toţi cei de faţă, inclusiv de concubinul numitei Ţ.I., care a semnat cu numele "Ţ.V.", tatăl victimei.
Din motive necunoscute dar şi din cauza faptului că în perioada imediat următoare, la data de 14 aprilie 2010, victima Ţ.V.E. urma să devină majoră şi îi expira valabilitatea cărţii de identitate, inculpata I.I. a renunţat, pe moment, să o transporte pe aceasta în Grecia. A aşteptat de fapt ca victima să împlinească 18 ani şi să îşi termine studiile profesionale, situaţie în care nu mai era necesar să uzeze de procura notarială încheiată.
Pentru a câştiga încrederea victimei, inculpata I.I. a achitat toate taxele necesare obţinerii noii ei cărţi de identitate precum şi cheltuielile de transport ale acesteia.
Întrucât victima Ţ.V.E. nu a refuzat oferta iniţială, în perioada aprilie - iunie 2010, inculpata I.I. a ţinut constant legătura telefonică cu ea, pentru a menţine activitatea de recrutare activă, în scopul efectuării, în orice moment, a transportului acesteia către locul de exploatare.
Având în vedere că la începutul lunii iunie 2010 se încheia anul şcolar, inculpata I.I. a fructificat imediat acest moment, sens în care a achitat contravaloarea biletului de autocar victimei Ţ.V.E., pentru ruta Suceava - Bucureşti. Ajunsă în Bucureşti, victima a primit indicaţii din partea inculpatei I.I. pentru a scoate banii necesari achitării transportului până în Atena, bani care i-au fost trimişi prin sistemul W.U. de către aceasta.
Victima Ţ.V.E. a urmat indicaţiile primite şi astfel, via Atena, a ajuns în oraşul H., din insula Creta, unde a fost preluată de inculpata I.I. Exceptând costul transportului, care a fost suportat de către victimă, restul cheltuielilor efectuate cu ocazia deplasării acesteia în Grecia, au fost suportate, în totalitate de către inculpata I.I.
Ajunsă la destinaţie, în jurul datei de 8 iunie 2010, victima Ţ.V.E. a fost găzduită de inculpata I.I. în apartamentul în care locuia ea, ocazie cu care i s-a pus la dispoziţie un telefon pentru a purta o scurtă discuţie cu mama sa, în care i-a precizat că totul e bine.
A doua zi, inculpata I.I. a transportat-o cu un scuter pe victima Ţ.V.E. la o locaţie situată la parterul unei case, în oraşul H., moment în care i-a adus la cunoştinţa acesteia, că, în realitate, acesta este locul său de muncă, în care urma să practice prostituţia.
Strategia traficantei de a pune victima în faţa faptului împlinit şi de a-i prezenta situaţia reală asupra locului de muncă, tocmai în casa de toleranţă în care urma să fie obligată a-şi desfăşura activitatea, coroborat cu faptul că aceasta nu ştia limba greacă, nu cunoştea nici o persoană din zonă şi nu avea asupra sa nici un document de identitate, acestea fiind în prealabil reţinute de inculpata I.I., sub pretextul că urmează a i se întocmi documente legale de şedere, a avut efectul scontat. Astfel, victima Ţ.V.E. nu a avut nici o posibilitate de reacţie, singura sa variantă, în situaţia dată, fiind aceea de a accepta să practice prostituţia în folosul traficantei, în speranţa că va putea ulterior fugi din acea locaţie.
Odată ce au fost create condiţiile favorabile de exploatare sexuală (existenţa unei locaţii, disponibilitatea de a asigura recuzita specifică activităţii pe care urma să o presteze victima, prin aceea că i-a asigurat lenjerie intimă, îmbrăcăminte adecvată, pantofi, etc), victima Ţ.V.E. a început imediat să "lucreze", astfel că, în perioada 11 iunie - 9 iulie 2010, aceasta a practicat prostituţia într-un bar şi apoi în hotelul "A.", având în total aproximativ 90 - 100 clienţi (în medie, 5 - 6 clienţi pe zi), obţinând aproximativ 3.000 de euro, tariful minim fiind de 30 de euro pentru fiecare act sexual, care nu trebuia să depăşească 10 minute. Întreaga sumă de bani a fost însuşită de inculpata I.I.
Iniţial, în barul respectiv, programul zilnic începea la orele 08:00 şi dura până la orele 21:00, în unele situaţii prelungindu-se până la orele 02:00, banii plătiţi de clienţi pentru serviciile sexuale, oferite de victima Ţ.V.E., fiind încasaţi de supraveghetoarea barului, numita P., care, ulterior, îi dădea inculpatei I.I.
Într-una din zile, cu ajutorul unui client, victima Ţ.V.E. a reuşit să părăsească locuinţa unde era cazată, sărind pe geam, în timp ce inculpata I.I. dormea. Imediat, traficanta, cu ajutorul unor complici, a identificat victima şi a readus-o în locaţia din care fugise, după ce clientului salvator i s-a aplicat o corecţie fizică.
Această întâmplare a reprezentat şi o pauză pentru victimă, dar şi schimbarea locului de exploatare, aceasta fiind mutată la hotelul "A." din oraşul H., unde a continuat să practice prostituţia, în beneficiul inculpatei I.I.
Pe întreaga perioadă de exploatare, victima Ţ.V.E. a fost supusă unui regim strict de către inculpata I.I., ce consta în restricţii privind libertatea de mişcare, imposibilitatea de a lua legătura telefonic cu membrii familiei, impunându-i-se ca hrană zilnică pâine, apă şi roşii, fiind mereu supravegheată şi primind ameninţări diverse, care constau în faptul că prietenul traficantei, cetăţeanul albanez H.E., poate să-i facă rău oricând, atât ei, cât şi familiei sale.
Într-o zi, profitând de neatenţia inculpatei I.I., victima Ţ.V.E. l-a contactat telefonic pe prietenul său, martorul P.D., căruia i-a povestit în ce situaţie se află, solicitându-i ajutorul. Ulterior, martorul P.D., care se afla în Belgia la acel moment, a contactat-o pe mama lui, martora A.P., pe care a rugat-o să depună toate eforturile pentru a reuşi să o aducă în ţară pe prietena sa. Astfel, martora A.P. a purtat mai multe discuţii telefonice cu victima Ţ.V.E. şi inculpata I.I., solicitându-i acesteia din urmă să-i permită tinerei să revină în ţară.
În aceeaşi perioadă, victima Ţ.V.E. a cunoscut un client, căruia i-a povestit tragedia pe care o trăieşte şi i-a solicitat ajutorul, motiv pentru care bărbatul respectiv s-a prezentat la reşedinţa inculpatei I.I. din oraşul H., Grecia, şi i-a cerut să o lase pe victimă să plece şi să locuiască cu el. Inculpata I.I. nu s-a opus dar a condiţionat dobândirea libertăţii de către victimă de primirea unei sume de bani.
Clientul respectiv a "răscumpărat-o" pe victima Ţ.V.E. fără a cunoaşte ce preţ a primit inculpata I.I. de la acesta. Beneficiind de sprijinul şi indicaţiile acestui client, victima Ţ.V.E. a revenit în România la data de 9 iulie 2010, fiind aşteptată la sosire de către martora A.P. însoţită de aceasta, victima Ţ.V.E. a depus o plângere la poliţia din municipiul Bucureşti, în care a relatat cele întâmplate pe timpul şederii sale în Grecia.
În perioada de exploatare, victima Ţ.V.E. s-a întâlnit în oraşul H., Grecia, cu partea vătămată I.A.M., actualmente B., şi martora R.D.M., despre care a aflat, de la inculpata I.I., că acestea au ajuns acolo prin intermediul său.
Pe timpul şederii în Grecia, victima Ţ.V.E. nu a primit de la inculpata I.I. nici o sumă de bani necesară întreţinerii personale şi deci, nici igienei sexuale, respectiv prezervative sau alte produse contraceptive şi nu a beneficiat de un instructaj care să privească modalităţile de protejare pentru a nu rămâne însărcinată.
Din această cauză şi din lipsa unei educaţii sexuale, la revenirea în România, victima Ţ.V.E. a efectuat un control ginecologic, în urma căruia s-a constatat că aceasta este însărcinată. În data de 15 iulie 2010, victima a efectuat un chiuretaj, la cerere, atunci când medicul specialist a stabilit că vârsta produsului de concepţie este de şapte săptămâni (+/- două săptămâni).
Având în vedere faptul că victima Ţ.V.E. a fost exploatată sexual începând cu data de 11 iunie 2010 şi luând în calcul vârsta produsului de concepţie, cu toleranţa aferentă, putem afirma că aceasta a rămas însărcinată ca urmare a raporturilor sexuale, neprotejate, întreţinute cu diverşi clienţi pe timpul şederii în Grecia.
Efectuarea unui avort de către victima Ţ.V.E. a lăsat urme adânci în conştiinţa acesteia şi, totodată, care îi poate afecta dezvoltarea ulterioară, atât fizică, cât şi psihică, având implicaţii în viaţa de familie sau putând duce la un dezechilibru mental. Prin faptul că trauma suferită de către victimă a fost o urmare a exploatării ei prin obligare la practicarea prostituţiei de către învinuita I.I., considerăm că libertatea sa individuală a fost grav încălcată, întrucât nu a putut lua hotărâri în ceea priveşte viaţa sa sexuală, pe durata exploatării sale, fără temerea că i s-a putea produce vreun rău. De fapt, puţin după împlinirea vârstei de 18 ani, victima Ţ.V.E. a trăit cea mai neagră perioadă din viaţa sa, fiind obligată la practicarea prostituţiei, fapte care reprezintă cea mai brutală formă de încălcare a libertăţii sexuale şi jignirea cea mai profundă ce i se poate aduce unei femei.
În ceea ce o priveşte pe victima I.A.M., s-a reţinut că, în perioada septembrie 2009 - decembrie 2010, a fost recrutată, prin promisiuni false cu privire la obţinerea unui loc de muncă bine plătit în străinătate, de către inculpata I.I., care a însoţit-o şi transportând-o în Grecia, unde a cazat-o, împreună cu cetăţeanul H.E., zis "M." sau "D." şi, ulterior, ambii au exploatat-o prin obligare şi determinare la practicarea prostituţiei, beneficiile rezultate fiind însuşite, în totalitate, de către aceştia.
În vara anului 2009, victima minoră I.A.M., actualmente B., a fost contactată telefonic din Grecia de către vecina sa, partea vătămată V.M.F., care, printre altele, i-a adus la cunoştinţă că o duce bine, având un venit lunar consistent. În acest sens, partea vătămată V.M.F. i-a transmis victimei I.A.M., actualmente B., că va fi contactată de patroana la care ea lucrează, inculpata I.I., zisă "C.".
În perioada iunie - septembrie 2009, victima I.A.M., a discutat în mai multe rânduri la telefon cu inculpata I.I.
La data de 12 septembrie 2009, victima a fost contactată telefonic de inculpata I.I., care i-a spus că o va însoţi în Grecia.
Victima I.A.M., a fost interesată de propunerea de a lucra în Grecia, şi a adus la cunoştinţa părinţilor săi conţinutul acesteia.
În condiţiile create, inculpata I.I. a discutat cu părinţii victimei I.A.M., spunându-le că fiica lor va trebui să lucreze într-un cămin de copii şi va câştiga 800 de euro pe lună.
Părinţii victimei şi-au dat acordul, motiv pentru care au încheiat o procură notarială prin care îşi dădeau acceptul ca fiica lor minoră să meargă în Grecia, însoţită de inculpata I.I. Toate cheltuielile privind obţinerea procurii notariale, respectiv transportul victimei şi a părinţilor acesteia precum şi achitarea taxei notariale au fost suportate de către inculpata I.I. După încheierea procurii, victima I.A.M., însoţită de inculpata I.I., a plecat în Grecia, insula Creta, oraş H., după o călătorie cu avionul. Costul biletelor de călătorie a fost achitat, în totalitate, de asemenea de către inculpata I.I.
Atât inculpata cât şi victima au ajuns la destinaţie în dimineaţa zilei de 16 septembrie 2009, fiind întâmpinate la aeroport de către partea vătămată V.M.F.
Conform indicaţiilor primite de la inculpata I.I., partea vătămată V.M.F., a preluat-o pe victima I.A.M. şi a condus-o la locuinţa indicată de aceasta, unde locuia şi prietenul traficantei, cetăţeanul albanez H.E. În acest timp, inculpata I.I. a plecat la Atena.
În prima seară, partea vătămată V.M.F. i-a spus victimei minore I.A.M., că ea practică prostituţia, banii proveniţi din serviciile sexuale fiind însuşiţi în totalitate de inculpata I.I. şi prietenul ei albanez, numitul H.E.
După ce a sosit de la Atena, inculpata I.I. i-a luat telefonul mobil victimei şi i-a spus acesteia că oferta iniţială a fost una falsă şi că, în realitate, ea va trebui să practice prostituţia, ceea ce reprezintă singura modalitate prin care va putea să îşi achite datoriile ocazionate de cheltuielile efectuate cu transportul şi singurul mijloc prin care poate să-şi procure hrana şi să-şi plătească chiria.
Aflându-se într-o situaţie delicată (nu cunoştea pe nimeni, nu ştia limba greacă, nu avea telefon mobil şi documente de identitate, acestea fiind reţinute de către traficantă), victima minoră I.A.M. a fost nevoită să accepte propunerea primită din partea traficantei, împrejurări în care a căutat orice modalitate de a se eschiva momentului "debutului" ca prostituată, ea reuşind să profite de faptul că era plăcută atât de prietenul traficantei, numitul H.E. cât şi de o rudă a acestuia.
Astfel, victima minoră I.A.M. a început să întreţină relaţii sexuale cu cei doi bărbaţi, fără ştirea învinuitei I.I., motiv pentru care aceasta a beneficiat, pe toată perioada şederii sale în Grecia, de clemenţa traficanţilor albanezi.
În acelaşi context, victima minoră I.A.M., se afla permanent într-o stare de stres, gândindu-se mereu ce ar putea face pentru a nu fi silită să se prostitueze. Deoarece victima invoca deseori probleme de sănătate, inculpata I.I. a transportat-o pe aceasta la un spital unde i s-a efectuat un control, rezultând că aceasta nu suferă de vreo afecţiune. După acest control medical, atât inculpata I.I. cât şi cei doi traficanţii albanezi au devenit mai agresivi verbal, pentru a o determina pe victimă să practice prostituţia în folosul lor.
Astfel, în perioada decembrie 2009 - februarie 2010, victima minoră I.A.M., a practicat prostituţia într-un bordel din oraşul H.
Aceasta avea câte 5 - 8 clienţi pe tură, ea lucrând, în general, cu pauze de 2 - 3 zile între ture, deoarece era minoră, ceea ce i-a determinat pe traficanţi să fie mai atenţi.
În cele aproximativ 20 de zile în care a practicat prostituţia, victima minoră I.A.M., a obţinut circa 1.500 de euro, sumă de bani care a fost însuşită integral de către inculpata I.I. şi cetăţeanul albanez H.E.
Din cauza faptului că era mereu supravegheată şi fiind stresată că nu va mai putea reveni în România vreodată, aceasta a apelat la o variantă disperată, astfel că a înghiţit mai multe pastile, care se aflau într-o cutie, în speranţa că va fi transportată la spital şi astfel va scăpa de ororile la care o supuneau traficanţii. Planul victimei nu a reuşit, întrucât inculpata I.I. a silit-o să bea cantităţi mari de lapte, ce au determinat-o să vomite, eliminând astfel medicamentele înghiţite anterior.
După ce victima I.A.M. a împlinit 18 ani, inculpata I.I. a încercat să o angajeze legal într-un bordel, dar din cauza unei infecţii ovariene, patroana casei de toleranţă i-a refuzat angajarea.
În perioada februarie - decembrie 2010, victima I.A.M. a locuit împreună cu cei trei traficanţi, fiind considerată una dintre iubitele celor doi albanezi, fiind mereu presată de inculpata I.I. să practice prostituţia, fapt care s-a întâmplat foarte rar, iar în data de 21 decembrie 2010, aceasta a revenit în ţară, după ce a beneficiat de bunăvoinţa unui alt cetăţean albanez, care i-a cumpărat şi biletul de avion către România.
Referitor la victima minoră P.A., s-a reţinut că, în perioada 21 noiembrie 2010 - 19 decembrie 2010, a fost exploatată prin obligare la practicarea prostituţiei, în oraşul H., Grecia, de către inculpata I.I., zisă "C.", după ce anterior a fost recrutată prin promisiuni false cu privire la obţinerea unui loc de muncă bine plătit în străinătate, fiind transportată şi găzduită de către aceasta.
În contextul în care familia victimei minore P.A. este compusă din zece membri (părinţii şi opt fraţi), iar veniturile realizate de aceştia sunt modeste, fiecare dintre copii a fost nevoit ca de la o vârstă fragedă să depună toate eforturile pentru a obţine un loc de muncă, care să-i permită să se întreţină singur. Astfel că, orice ofertă de muncă primită era văzută cu mult interes de către părinţi.
La începutul lunii noiembrie 2010, victima minoră P.A., a aflat despre faptul că inculpata I.I. lucrează în străinătate şi că avea nevoie de o bonă pentru copilul său. Astfel, aceasta a luat legătura cu traficanta care i-a precizat faptul că are un băieţel de şase ani, de care ar trebui să aibă grijă, în schimb primind suma de 500 de RON lunar.
Victima a fost interesată de propunerea primită, motiv pentru care i-a prezentat-o mamei sale, care a discutat telefonic cu inculpata I.I. despre aceste aspecte. Ulterior, inculpata I.I. s-a deplasat la domiciliul familiei PE, unde a insistat ca mama victimei să fie de acord ca aceasta să fie bona copilului său, pentru o retribuţie de 500 de RON lunar.
În următoarele trei zile, victima minoră P.A. a locuit împreună cu inculpata I.I., într-un apartament închiriat de aceasta din urmă pe raza municipiului Suceava. În acest timp, în două rânduri, cele două au mers împreună la domiciliul victimei, în scopul obţinerii cărţii de identitate de la părinţii celei din urmă. La fiecare vizită făcută familiei PE, inculpata I.I. a mers cu diferite cadouri (alimente, detergenţi, etc).
Bunăvoinţa manifestată de traficantă avea un dublu rol, unul de a câştiga încrederea părinţilor minorei şi celălalt, de a prezenta acestora faptul că fiica lor urmează să lucreze pentru a familie care duce un trai îndestulător.
Scopul urmărit de inculpata I.I. a fost atins, astfel că victima minoră P.A. a obţinut cartea de identitate de la părinţii săi, un argument în plus fiind şi acela că traficanta a prezentat acestora o situaţie falsă despre familia sa, arătându-le că soţul său primeşte în casă numai persoane cunoscute şi de bună credinţă, deoarece posedă o cantitate însemnată de bijuterii din aur în locuinţă.
În perioada 10 - 18 noiembrie 2010, victima minoră P.A. a fost cazată de către inculpata I.I. la hotelul T., din municipiul Suceava, toate cheltuielile fiind suportate de către traficantă.
În ziua de 18 noiembrie 2010, victima P.A., însoţită de către traficantă, s-a deplasat, cu un autocar, în municipiul Bucureşti, de unde, a doua zi, şi-au continuat drumul către Grecia, oraşul H.
Este de menţionat faptul că la ieşirea din ţară, după cum a rezultat din declaraţiile martorilor, inculpata I.I. ar fi mituit organele de control ale poliţiei de frontieră, deoarece nu avea o procură notarială prin care părinţii să-şi dea acordul ca minora P.A. să plece din ţară.
Pe timpul şederii în Grecia, în perioada 21 noiembrie 2010 - 18 decembrie 2010, victima minoră a fost obligată să practice prostituţia, sumele de bani rezultate fiind însuşite, în totalitate, de către inculpata I.I.
Deoarece inculpata I.I. a aflat că minora P.A. este căutată de poliţia română, aceasta fiind dată dispărută, a luat hotărârea de a reveni în ţară, împreună cu victima. Astfel, în jurul datei de 19 decembrie 2010, minora P.A. a revenit la domiciliu.
Cu privire la victima D.N., s-a reţinut că, în cursul anului 2011,victima D.N., a fost recrutată de către inculpata I.I., prin promisiuni false cu privire la obţinerea unui loc de muncă bine plătit în străinătate, şi transportată de aceasta în Grecia, unde, tot ea, a cazat-o şi transferat-o (vândut-o), împreună cu numitul H.E., zis "M." sau "D.", altor traficanţi de fiinţe umane, numiţii P.P. şi H.D., ambii cetăţeni albanezi, care, ulterior, au exploatat-o prin obligare şi determinare la practicarea prostituţiei, beneficiile rezultate fiind însuşite în totalitate de către aceştia.
Victima D.N. provine dintr-o familie cu o situaţie financiară precară, părinţii acesteia fiind despărţiţi în fapt de mai multă vreme.
În cursul anului 2009, victima s-a căsătorit cu martorul D.I.C., mariaj din care a rezultat un copil minor, familia nou întemeiată realizând cu greu mijloacele de subzistenţă, motiv pentru care cei doi părinţi se aflau permanent în căutarea unui loc de muncă.
În luna februarie 2011, în timp ce se afla cu familia la bunici, victima D.N. a cunoscut-o pe inculpata I.I., care i-a spus că realizează câştiguri băneşti considerabile din administrarea unei societăţi de construcţii pe care o avea în Grecia şi că ar putea să o ajute să-şi găsească un loc de muncă, ca barmaniţă într-un restaurant din aceeaşi ţară, unde ar putea avea un venit de 35 - 40 euro pe zi.
Deoarece victima D.N. nu avea un loc de muncă în România, iar situaţia familiei sale era una dificilă, soţul neavând un loc de muncă sigur, aceasta a reacţionat pozitiv la oferta de muncă primită, gândind că are oportunitatea de a obţine 1.000 de euro pe lună, ceea ce ar fi însemnat ca familia sa să ducă un trai decent.
În acest sens, victima D.N. a discutat cu soţul său despre oferta primită din partea inculpatei I.I., urmând a lua o hotărâre cât mai repede. Pentru ca oferta de muncă să fie cât mai credibilă, inculpata I.I. s-a deplasat împreună cu victima D.N., la domiciliul acesteia, unde în cadrul discuţiilor avute cu martorul D.I.C., a prezentat din nou condiţiile de muncă, precizând că locul de muncă este unul sigur, cheltuielile implicate de transportul în Grecia, urmând a fi suportate de către ea, cerând în schimb ca victima să returneze suma respectivă, din primul salariu realizat la noul loc de muncă.
Deplasarea inculpatei I.I. la domiciliul lor, condiţiile atractive de transport şi de muncă în Grecia ce le-au fost prezentate de către aceasta, precum şi posibilitatea obţinerii unei remuneraţii lunare ademenitoare, pe care în România nu ar fi putut să o obţină vreodată, i-au determinat pe cei doi soţi să accepte propunerea primită.
Astfel, la sfârşitul lunii februarie 2011, victima D.N. a plecat cu trenul către Bucureşti, fiind însoţită de către inculpata I.I., cea care, conform înţelegerii iniţiale, a achitat costul biletelor de tren şi ale celor de autocar, cu care au călătorit din municipiul Bucureşti până în Grecia.
După o călătorie de două zile, victima D.N. şi inculpata I.I. au ajuns în oraşul H., situat pe insula Creta, unde au fost aşteptate de prietenul traficantei, numitul H.E., care s-a recomandat "D.", ulterior deplasându-se cu toţii la un apartament, unde locuia acesta din urmă.
În perioada următoare, timp de o lună de zile, victima a lucrat la un bar, la spălat vase, realizând un venit de 700 euro, din care 500 euro i-a trimis familiei sale. Întrucât soţul victimei s-a îmbolnăvit, aceasta a revenit în România, pentru a fi alături de copilul său minor.
La sfârşitul lunii aprilie 2011, aflându-se în România, inculpata I.I. a contactat-o telefonic pe victima D.N. şi s-a întâlnit cu aceasta, reînnoindu-i oferta de a-i obţine un loc de muncă în Grecia.
Victima, având experienţa unei perioade de o lună de zile în care a muncit în Grecia, timp în care a obţinut un câştig convenabil, a fost receptivă la propunerea primită din partea inculpatei I.I., mai ales că situaţia financiară a familiei sale nu se schimbase în bine.
Având acordul soţului său, la data de 1 mai 2011, victima D.N. a plecat în Grecia însoţită de către inculpata I.I., urmând acelaşi traseu de deplasare pe care îl efectuase cu două luni în urmă, ce a constat în călătoria cu trenul până la Bucureşti, iar de acolo cu autocarul până la destinaţie - oraş H., Grecia. Şi de această dată, costul transportului a fost achitat integral de către inculpata I.I., urmând ca victima să restituie contravaloarea acestuia la primul salariu.
Inculpata I.I. a cazat-o pe victima D.N., la aceeaşi locaţie, un apartament situat în oraşul H., unde locuia şi prietenul traficantei, numitul H.E. După trei zile de la sosirea în Grecia, inculpata I.I. a informat-o pe victimă că a găsit un loc de muncă pentru ea, în altă zonă a oraşului, motiv pentru care va fi condusă la locul respectiv de către prietenul său, numitul H.E.
Conform planului stabilit de către traficanţi, numita a fost preluată de către numitul H.E. şi transportată într-o locaţie necunoscută din oraşul H., unde se afla un imobil la al cărui parter funcţiona o benzinărie. Aici, numitul H.E. s-a întâlnit cu cetăţeanul albanez P.P., transferând-o acestuia pe victima D.N., în schimbul sumei de 2.000 de euro. Victima a fost cazată şi sechestrată de către numitul P.P., care a folosit şi violenţa fizică împotriva acesteia, precum şi ameninţări. După câteva zile de la preluare, victima D.N. a fost transportată de către numitul P.P. într-un club de noapte, în care erau amenajate camere speciale, aici fiind exploatată sexual prin obligare la întreţinerea de raporturi sexuale cu diverşi clienţi.
În perioada 10 mai 2011 - 3 iunie 2011, cât timp victima D.N. a lucrat în clubul sus-menţionat, a întreţinut raporturi sexuale normale cu aproximativ 30 clienţi.
Referitor la victima V.M.F., s-a reţinut că, în perioada iulie 2009 - mai 2010, a fost recrutată prin promisiuni false cu privire la obţinerea unui loc de muncă bine plătit în străinătate de către inculpata I.I., care i-a asigurat transportul în Grecia, unde a fost cazată de către aceasta şi numitul H.E., zis "M." sau "D.", ulterior fiind exploatată prin obligare şi determinare la practicarea prostituţiei, beneficiile rezultate fiind însuşite, în totalitate, de către traficanţi.
După terminarea studiilor profesionale, partea vătămată V.M.F., a început să-şi caute un loc de muncă, fiind nevoită să realizeze un venit propriu, deoarece părinţii săi câştigau modest.
În cursul anului 2008, aceasta l-a cunoscut pe numitul P.C. şi a locuit, până la sfârşitul anului 2008, la domiciliul acestuia, ocazie cu care l-a cunoscut pe martorul C.C.C.
În cursului lunii iunie 2009, victima V.M.F. a fost contactată telefonic, în mod repetat, din Grecia de martorul C.C.C., care, i-a prezentat o ofertă ce consta în obţinerea unui loc de muncă la un magazin de comercializare a fructelor, în oraşul H., insula Creta, având asigurate cazarea şi hrana zilnică, cu posibilitatea realizării unui venit lunar mulţumitor.
În cele din urmă, martorul C.C.C. i-a transmis victimei că urmează a fi contactată telefonic de către o tânără româncă, care lucrează şi ea în acelaşi domeniu şi care cunoaşte propriu-zis activităţile care urmează a fi desfăşurate. Astfel, într-una din zile, victima a fost contactată telefonic de inculpata I.I., zisă "C.", care i-a prezentat acesteia povestea sa de succes, arătând că se află în Grecia de aproximativ şase ani, unde lucrează la un magazin de fructe şi legume, având un salariu lunar decent. În cadrul aceleiaşi discuţii, victimei V.M.F. i s-a prezentat de către traficantă aceeaşi ofertă de muncă, pe care o primise şi din partea martorului C.C.C., fiind înştiinţată că, dacă va accepta oferta de muncă îi vor fi asigurate, în mod gratuit, atât cazarea, cât şi hrana zilnică.
În perioada imediat următoare, inculpata I.I., zisă "C.", a purtat mai multe discuţii telefonice cu victima V.M.F., reuşind să o convingă pe aceasta că oferta sa de muncă este una profitabilă, mai ales că traficanta a asigurat-o că va suporta contravaloarea biletelor de transport.
La data de 2 iulie 2009, inculpata I.I., i-a trimis victimei V.M.F., prin sistemul W.U., suma de 100 de euro, reprezentând bani de buzunar, şi totodată, a achitat costul biletului de avion, bilet rezervat pe numele victimei pentru data de 4 iulie 2009, orele 05:30, când aceasta trebuia să se prezinte la aeroport pentru a se îmbarca în aeronava cu destinaţia H., insula Creta, ce efectua escale la Bucureşti şi Atena.
La data de 4 iulie 2009, conform înţelegerii prealabile, victima V.M.F. s-a îmbarcat în aeronava respectivă, ajungând la destinaţie, unde a fost aşteptată de inculpata I.I. şi cetăţeanul albanez H.E., zis "M." sau "D.", care au preluat-o şi au cazat-o în apartamentul situat în oraşul H., unde locuiau cu chirie aceştia din urmă.
În aceeaşi zi, inculpata I.I., i-a cumpărat victimei articole de lenjerie intimă şi vopsea de păr, aceasta din urmă fiind obligată să-şi schimbe culoarea părului din roşcat în brunet, după cum a vrut traficanta.
În perioada imediat următoare, victima V.M.F. a fost nevoită să-i însoţească pe inculpata I.I. şi numitul H.E. într-o vacanţă, care deja era programată de către aceştia din urmă.
Sosirea victimei V.M.F. în Grecia, înainte ca traficanţii să plece în vacanţă, a reprezentat un moment oportun şi benefic pentru aceştia, moment care, de altfel, a fost exploatat la maximum. Astfel, pentru zilele de vacanţă, inculpata I.I. i-a găsit drept partener victimei V.M.F., un bărbat albanez, care era o rudă a numitului H.E.
Această perioadă de vacanţă, care a avut un impact pozitiv asupra victimei V.M.F., a reprezentat pentru inculpata I.I. şi H.E., drept un "stagiu" de instruire a acesteia, ce consta în familiarizarea ei cu noile locuri şi cu limba greacă.
Inculpata I.I. şi numitul H.E. au profitat de starea de euforie a victimei la revenirea din vacanţă pentru a o anunţa pe aceasta că oferta de muncă iniţială a fost una falsă, şi că, în realitate, ea va trebui să practice prostituţia, iar sumele de bani rezultate din oferirea serviciilor sexuale vor fi împărţite în mod egal, în primele şase luni, iar după această perioadă toţi banii îi vor reveni victimei, urmând ca ea să achite lunar cazarea şi celelalte cheltuieli.
Iniţial, victima V.M.F. a refuzat să facă acest lucru, însă, ulterior, deoarece a rămas fără documentele de identitate, care i-au fost luate de către inculpata I.I. şi numitul H.E., fără a cunoaşte limba greacă şi neavând pe nimeni cunoscut în Grecia, iar pe deasupra fiind şi somată de către cei doi să le restituie contravaloarea transportului din România în Grecia, precum şi suma de 100 euro, care i-a fost trimisă ca bani de buzunar, a fost nevoită să accepte să practice prostituţia în condiţiile impuse de traficanţi, având speranţa că în scurt timp va reuşi să adune o sumă de bani cu care să-şi plătească datoriile şi să revină în România.
Pentru a diminua şocul pe care victima V.M.F. l-a avut în momentul în care a aflat că urmează să practice prostituţia, inculpata I.I. i-a oferit câteva zile de repaus, după care a condus-o la o casă de toleranţă, situată în centrul oraşului H., nu departe de locul unde aceasta era cazată.
Deoarece victima V.M.F. trebuia familiarizată cu regulile într-un bordel, a primit instructajul necesar din partea inculpatei I.I., pentru a putea avea succes în atragerea clienţilor. Astfel, victima V.M.F. trebuia să poarte doar lenjerie intimă şi să se prezinte în faţa clienţilor, atunci când îşi făceau apariţia, iar în cazul în care era solicitată, trebuia să conducă clientul în cameră pentru a-i oferi serviciile sexuale comandate de acesta. În acest scop, au fost puse la dispoziţia victimei prezervative şi diverse creme pentru protecţie şi igienă intimă.
Programul zilnic era format din două schimburi, dimineaţa de la orele 09:00 - 18:00 sau seara, de la orele 18:00 la 02:30, fiecare client achitând suma de 30 de euro matroanei din locaţia respectivă.
Victima V.M.F. a practicat prostituţia în bordelul respectiv timp de aproximativ trei săptămâni, fiind transportată şi preluată permanent la terminarea turei, de către inculpata I.I. sau prietenul acesteia, numitul H.E.
Pentru a deţine controlul asupra victimei, traficanţii au pus la dispoziţia acesteia un telefon mobil care funcţiona într-o reţea telefonică elenă, aceasta fiind obligată să-i informeze mereu despre locul în care se află.
În cele trei săptămâni în care a practicat prostituţia în acest bordel, victima V.M.F. a avut între 7 şi 62 de clienţi zilnic, acest lucru fiind notat atât de către supraveghetoarea stabilimentului, cât şi de către victimă, într-o agendă, pe care trebuia să o prezinte în fiecare seară traficanţilor. Este lesne de înţeles că traficanţii puteau verifica uşor victima, făcând corelaţii între agenda victimei şi notiţele de la bordel, astfel aceştia încasând un anumit procent din sumele de bani generate de prestaţiile sexuale oferite de aceasta.
Într-una din zile, victima V.M.F. a cerut ajutorul unui client român cu care a discutat mai mult timp, întâmplare care a fost adusă la cunoştinţa traficanţilor, motiv pentru care aceştia au decis să schimbe locul de exploatare a victimei.
Pentru următoarele două luni, victima V.M.F. a lucrat într-un bar din oraşul H., în care lucrurile se desfăşurau după următorul scenariu: victima, împreună cu alte fete, stătea la o masă, iar clienţii care intrau în bar şi doreau să întreţină relaţii sexuale cu una dintre fete, achitau patronului sume între 70 - 150 euro, după care, cu fata aleasă, coborau în una dintre camerele situate la subsol, durata unui act sexual fiind de maxim 20 minute.
Programul barului era numai de noapte, acesta fiind deschis între orele 21:00 - 06:30. În această perioadă, victima V.M.F. a avut între 2 şi 24 de clienţi pe zi, banii rezultaţi din serviciile sexuale prestate fiind încasaţi de patronul barului, care dădea un anumit procent traficanţilor.
Aici, victima V.M.F. l-a întâlnit din nou pe cetăţeanul român pe care îl cunoscuse din vremea când lucra la primul bordel, cel care a fost receptiv la ajutorul cerut de victimă, sens în care acesta i-a dus periodic pachete cu mâncare şi i-a cumpărat cartele telefonice.
Deoarece victima nu avea voie să părăsească barul, să poarte dialoguri lungi cu clienţii şi să primească diverse bunuri sau obiecte, aşa cum stabiliseră traficanţii, aceasta a fost descoperită de numitul H.E. că a încălcat regulile impuse, motiv pentru care i-a aplicat o corecţie fizică şi a dezbrăcat-o total făcându-i o percheziţie corporală şi un control amănunţit al hainelor şi obiectelor sale. Cu această ocazie, i-au fost descoperite victimei mai multe cartele telefonice, care ulterior au fost distruse de către traficant, acesta luându-i şi telefonul.
În ziua următoare, victima V.M.F. a fost bătută din nou de numitul H.E. care, în aceeaşi seară, a transportat-o, cu ajutorul unui amic, într-o pădure situată la marginea oraşului H., spunându-i că acolo o va omorî. În aceste împrejurări, victima V.M.F. a observat că numitul H.E. avea asupra sa un pistol şi un cuţit.
Ajuns în pădure, H.E. a renunţat a-şi duce planul până la capăt, atrăgând atenţia victimei că trebuie să asculte de ordinele sale, aducând-o pe aceasta în situaţia de a-şi cere scuze şi a-l implora să o lase în viaţă.
Pentru a-şi spori veniturile, inculpata I.I. şi-a propus a racola şi alte fete care să practice prostituţia în folosul său şi a prietenului ei. Astfel, sub ameninţări şi bătăi, traficanta a obligat pe victima V.M.F. să o contacteze telefonic pe numita I.A.M., actualmente B., pentru a o convinge să vină în Grecia. În acest scop, în luna septembrie 2009, inculpata I.I. s-a deplasat în România de unde a revenit, la câteva zile, însoţită de victima I.A.M.
În continuare, victimele V.M.F. şi I.A.M. au practicat prostituţia în barul sus-menţionat din oraşul H., dar după aproximativ două săptămâni, a izbucnit un scandal între fete, ceea ce i-a determinat pe traficanţi să renunţe a le exploata pe cele două în acea locaţie.
În perioada următoare, septembrie - octombrie 2009, inculpata I.I. şi numitul H.E. au închiriat un alt apartament, motiv pentru care cele două victime au participat la activităţile de mutare, astfel că în acest timp nu au fost exploatate sexual.
Începând cu data de 8 noiembrie 2009 şi până în luna mai 2010, victima V.M.F. a practicat prostituţia în folosul celor doi traficanţi, în acelaşi bordel din oraşul H. în care a fost exploatată sexual prima dată.
În viziunea traficanţilor, victima este privită ca un obiect care poate fi folositor într-un anumit mod, fără a ţine cont de faptul că o fiinţă umană are nevoie de sprijin psihic, de un tratament egal cu ceilalţi semeni, de hrană, de odihnă, de asistenţă medicală, etc. În cazul de faţă, victima V.M.F. a reprezentat pentru inculpata I.I. şi numitul H.E. o sursă sigură de venit, care o dată epuizată, poate fi abandonată fără nici o ezitare, motiv pentru care aceştia au obligat victima să lucreze şi în prima zi de Crăciun a anului 2009, atât tura de zi, cât şi cea de noapte, context în care aceasta a întreţinut relaţii sexuale cu 176 de clienţi. Această cifră a rămas imprimată puternic în mintea victimei din cauza suferinţelor fizice şi psihice pe care le-a trăit în acea zi.
La sfârşitul lunii mai 2010, ca urmare a faptului că victima V.M.F. nu realiza venituri băneşti la fel de consistente ca la început, coroborat şi cu descinderea poliţiei în bordelul respectiv, numitul H.E. i-a înapoiat actele de identitate acesteia.
Pentru a nu fi identificat de poliţia elenă, numitul H.E. a luat decizia de a o vinde pe victima V.M.F., lucru care de altfel s-a şi întâmplat.
Pe timpul exploatării sexuale, victima V.M.F. a ţinut legătura telefonic cu membrii familiei sale din România, dar a discutat cu aceştia numai în prezenţa traficanţilor. Cu bunăvoinţa traficanţilor, în perioada respectivă victima a reuşit să trimită în ţară suma totală de 2.750 de euro, în mai multe rânduri, în condiţiile în care aceasta realizase venituri din practicarea prostituţiei estimate la aproximativ 100.000 de euro.
Referitor la victima R.D.M., s-a reţinut că, în perioada mai - iunie 2010, victima R.D.M., a fost recrutată de către inculpata I.I., asigurându-i-se de către aceasta transportul şi cazarea într-un imobil din oraşul H., Grecia, după ce anterior i-a făcut promisiuni false cu privire la obţinerea unui loc de muncă bine plătit în străinătate.
În cursul anului 2008, victima R.D.M. a cunoscut-o pe partea vătămată I.A.M., actualmente B., ca fiind prietena fratelui său, R.N.
La începutul anului 2010, victima a fost contactată telefonic de partea vătămată I.A.M., care i-a spus că se află în Grecia, unde realizează un venit bun şi că ar putea vorbi cu şefa ei, inculpata I.I., pentru a-i obţine un loc de muncă.
La scurt timp, partea vătămată I.A.M., a revenit cu un telefon şi în cadrul discuţiilor purtate i-a prezentat acesteia oferta făcută de inculpata I.I., care consta în obţinerea unui loc de muncă bine plătit. Oferta respectivă includea şi asigurarea transportului până în Grecia, cât şi cazarea, în mod gratuit. Plata transportului urma a fi achitată de către victima R.D.M., din primul salariu realizat.
După mai multe discuţii telefonice, care au avut loc între victima R.D.M. şi partea vătămată I.A.M., aceasta din urmă, la indicaţiile primite de la inculpata I.I., a rezervat un bilet de avion pe numele victimei.
Neavând nici o sursă de venit, dar cu o oarecare experienţă în ceea ce privea munca în străinătate (lucrase câteva luni în Germania), la sfârşitul lunii mai 2010, victima R.D.M. a plecat cu un autocar până în municipiul Bucureşti, unde s-a îmbarcat într-un avion cu destinaţia H. - Creta, făcând escală la Atena.
La destinaţie, victima R.D.M. a fost aşteptată de inculpata I.I. şi cetăţeanul albanez H.E., zis "D.", însoţiţi de partea vătămată I.A.M., care au condus-o la apartamentul în care locuiau aceştia, situat în apropierea centrului oraşului H.
Imediat după sosire, victima R.D.M. a primit de la inculpata I.I. un telefon, prin intermediul căruia a luat legătura cu mama sa, spunându-i că a ajuns cu bine.
Timp de o săptămână de zile, victima a locuit împreună cu inculpata I.I., cetăţeanul albanez H.E., zis "D.", şi partea vătămată I.A.M., fiind în permanenţă supravegheată de către cea dintâi. În această perioadă, victimei nu i s-a oferit nici un loc de muncă. Într-o zi, aceasta a cunoscut-o pe parte vătămată V.M.F., care era însoţită de inculpata I.I.
Din cauza faptului că victima R.D.M. şi-a dat seama că oferta de muncă primită iniţial este una falsă şi văzând că traficanţii se certau între ei, a luat decizia să părăsească locaţia respectivă şi să se întoarcă în România.
În acest sens, victima R.D.M. a solicitat sprijinul părinţilor, cu care s-a înţeles că dacă nu-i contactează telefonic timp de o săptămână, să anunţe poliţia.
La aproximativ o săptămână de la sosirea sa în Grecia, victima R.D.M. a fugit din locaţia în care era cazată, fructificând momentul în care cei doi traficanţi plecaseră pentru câteva minute din casă.
În noaptea următoare, victima a dormit într-un parc, iar a doua zi a reuşit să intre în legătură cu o româncă, neidentificată, cu ajutorul căreia a obţinut o slujbă, la un bar amplasat în apropierea oraşului H. Cu banii câştigaţi din munca desfăşurată aici timp de trei săptămâni, victima R.D.M., a reuşit să-şi cumpere un bilet de avion, revenind în România, la sfârşitul lunii iunie 2010.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat că părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză, solicitând obligarea inculpatei la plata daunelor morale astfel: V.M.F. cu suma 50.000 euro; D.N. cu suma de 1.500 euro; I.A.M. cu suma de 40.000 euro, iar Ţ.V.E. cu suma de 30.000 euro.
Partea vătămată P.A. a arătat în faţa instanţei că nu înţelege să se constituie parte civilă în cauză, iar victima R.D.M. a avut calitatea de martor.
Tribunalul a reţinut că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, sănătatea şi integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare. Din această perspectivă, prin exploatarea părţilor vătămate, unele din ele fiind minore, acestora li s-a adus o atingere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar durerile psihice provocate de acţiunea inculpatei, pot şi trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reţinut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte prin apreciere, urmare aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză în plan psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, măsura în care acestora le-a fost afectată situaţia familială şi socială.
Ori, aceste fapte, cu referire deosebită la cea de esenţa infracţiunii de trafic de minori sunt aşezate nu întâmplător în "fruntea" infracţiunilor de crimă organizată, deoarece sunt forme brutale de încălcare a valorilor sociale ocrotite de lege, consecinţele comiterii lor sunt de o mare gravitate, dezechilibrul moral cauzat victimelor este major, iar reechilibrarea lor emoţională anevoioasă.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că părţile vătămate sunt îndreptăţite la despăgubiri pentru daune morale conform cererilor formulate de către acestea, însă până la un nivel maxim de 30.000 euro sau echivalent RON la data plăţii, cuantum apreciat de către instanţă ca fiind rezonabil în raport cu circumstanţele speţei.
Prin urmare, în baza art. 14 i 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 vechiul C. civ., a obligat inculpata să plătească despăgubiri civile părţilor vătămate, constituite părţi civile în cauză, următoarele sume cu titlu de daune morale: V.M.F. - 30.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii; D.N. - 1.500 euro sau echivalentul în RON la data plăţii; I.A.M. - 30.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii şi Ţ.V.E. - 30.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii.
De asemenea, a luat act că partea vătămată P.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Având în vedere că în urma activităţii sale infracţionale inculpata I.I. a obţinut sume de bani din exploatarea sexuală a victimelor Ţ.V.E. (3.000 euro), V.M.F. (100.000 euro) şi I.A.M. (5.000 euro), în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, tribunalul a dispus confiscarea specială de la inculpată a sumei totale de 108.000 euro. Nu pot fi admise cererile părţilor vătămate de a se dispune obligarea inculpatei la plata acestor sume cu titlu de daune morale, întrucât banii au fost obţinuţi prin prestarea unei activităţi ilicite conform legii române, chiar dacă victimele au fost constrânse.
Împotriva sentinţei tribunalului, a declarat recurs inculpata I.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele invocate oral de către apărătorul său fiind consemnate în partea introductivă a deciziei de faţă.
Prin Decizia penală nr. 150 din 25 noiembrie 2013 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpata I.I. împotriva Sentinţei penale nr. 18 din 4 februarie 2013 a Tribunalului Suceava.
A desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare, a descontopit pedepsele aplicate inculpatei prin sentinţa menţionată, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A redus pedeapsa principală şi complementară aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, de la 15 ani închisoare, pedeapsa principală şi 10 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., la 10 ani închisoare, pedeapsa principală şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
A redus pedeapsa principală şi complementară aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, de la 8 ani închisoare, pedeapsa principală şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare, pedeapsa principală şi 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) 34 lit. b) şi 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin decizia de faţă şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare, pedeapsa principală şi de 5 ani, pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei de faţă.
A respins cererea părţii vătămate Ţ.V.E. de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare din apel, ca nefondată.
Curtea de apel, examinând apelul prin prisma motivelor invocate cât şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:
Din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală, respectiv: plângerea numitei Ţ.V.E. din 14 iulie 2010; declaraţie parte vătămată Ţ.V.E. din 20 mai 2011, 21 aprilie 2011, 13 iulie 2010; Aviz psihologic din 23 mai 2011 emis pentru Ţ.V.E.; dovadă de ridicare a 5 (cinci) înscrisuri de la Ţ.V.E. din 10 mai 2011; Declaraţie notarială din 15 martie 2010 încheiată între părinţii părţii vătămate Ţ.V.E. şi I.I.; Proces-verbal de căutare din 14 aprilie 2011, 21 aprilie 2011; Proces-verbal de verificare din 24 mai 2011; Proces-verbal de verificare la Maternitatea Bucur din 24 mai 2011 şi 17 iunie 2011 privind pe Ţ.V.E.; Proces-verbal de recunoaştere şi planşa fotografică din 13 iulie 2010 activitate efectuată de Ţ.V.E.; ancheta socială privind pe Ţ.V.E. din 8 iunie 2011; declaraţia părţii vătămate I.A.M., actual B., din 26 mai 2011; Proces-verbal de recunoaştere şi planşa fotografică din 27 mai 2011 activitate efectuată de I.A.M., actual B.; dovadă de ridicare a 2 (două) înscrisuri de la I.A.M., actual B., din 21 iunie 2011; Declaraţie notarială din 14 septembrie 2009 încheiată între părinţii părţii vătămate I.A.M., actual B. şi I.I. şi xerocopii după buletinele acestora; anchetă socială privind pe I.A.M., actual B., din 8 iunie 2011; Adresa D.I.I.C.O.T. Bucureşti şi Referatul cu propunere de declinare a competenţei din 8 iulie 2011 privind pe I.I.; plângerea numitei G.G. din 2 iunie 2011; procese-verbale de verificare; informările Biroului Ataşatului Român de Afaceri Interne în Republica Elenă din 8 iunie 2011 şi 14 iunie 2011; Rezoluţie comisie rogatorie din 19 septembrie 2011; declaraţia părţii vătămate D.N. din 27 octombrie 2011; Proces-verbal de recunoaştere şi planşa fotografică din 27 octombrie 2011 activitate efectuată cu victima D.N.; declaraţia părţii vătămate V.M.F. din 27 mai 2011; Proces-verbal de recunoaştere şi planşa fotografică din 27 mai 2011, activitate efectuată de V.M.F.; Dovadă de ridicare din 2 iunie 2011 a unor înscrisuri de la partea vătămată V.M.F. şi înscrisurile; anchetă socială privind pe V.M.F. din 8 iunie 2011; declaraţiile martorului R.D.M. din 30 mai 2011; Proces-verbal de recunoaştere şi planşa fotografică din 30 mai 2011, activitate efectuată de R.D.M.; anchetă socială privind pe R.D.M. din 10 ianuarie 2012; declaraţia martorului Ţ.V. şi Proces-verbal din 21 aprilie 2011; declaraţiile martorului P.L. din 4 mai 2011; declaraţiile martorului P.D. din 10 mai 2011; declaraţiile martorului A.P. din 12 mai 2011 şi 19 iulie 2010; declaraţiile martorului R.B.G. din 19 mai 2011; declaraţiile martorului C.I.Z. din 24 mai 2011; Proces-verbal de recunoaştere şi planşa fotografică din 2 iunie 2011 activitate efectuată de C.I.Z.; declaraţia martorului T.M. din 1 iunie 2011; declaraţia martorului I.A.M. din 21 iunie 2011; declaraţia martorului I.D.G. din 21 iunie 2011; declaraţia martorului D.I.C. din 27 octombrie 2011; Proces-verbal de recunoaştere şi planşa fotografică din 27 octombrie 2011, activitate efectuată de D.I.C.; declaraţia martorului G.G. din 27 octombrie 2011; declaraţiile martorului L.P. din 6 ianuarie 2012; declaraţiile martorului C.C.C. din 6 ianuarie 2012; Proces-verbal din 18 ianuarie 2012 încheiat cu ocazia audierii martorului P.F.; Ordonanţa din 26 ianuarie 2012 şi Procesul-verbal de redare a declaraţiei martorului sub acoperire B.I.; declaraţiile martorului D.C.G. din 25 ianuarie 2012 şi 6 ianuarie 2012; declaraţia martorului I.G. din 31 ianuarie 2012; Proces-verbal din 2 martie 2012, adresa şi xerocopii după transferurile W.U. efectuate de I.I.; Procese-verbale din 25 iunie 2011, 6 iulie 2011 şi 5 martie 2012 de efectuare a unor schimburi de date cu autorităţile elene; Proces-verbal din 24 ianuarie 2012 întocmit cu privire la dispariţia minorei P.A.; Adresa Primăriei Vereşti din 1 februarie 2012 privind pe P.A., cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, şi anume: declaraţiile părţilor vătămate: B.A.M.; V.M.F.; Ţ.V.E.; declaraţia inculpatei I.I.; P.A.; declaraţiile martorilor din lucrări: P.L.; Ţ.V.; A.P.; R.B.G.; P.D.; C.I.Z.; T.M.; I.A.M.; I.D.G.; C.C.C.; L.P.; D.C.G.; B.A.
Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare realităţii, fiind dovedit faptul că inculpata a comis, în împrejurările arătate mai sus, faptele pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată de tribunal.
Inculpata a susţinut pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în faza apelului, că nu se face vinovată de comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, susţineri contrazise de probatoriul administrat în cele două faze procesuale.
Astfel, în ce o priveşte pe victima V.M.F., susţinerile sale referitor la modalitatea şi perioada în care a fost exploatată în Grecia prin obligare la practicarea prostituţiei, sunt coerente, credibile, relativ constante pe parcursul procesului penal, coroborându-se cu declaraţiile celorlalte victime audiate în cauză, precum şi cu declaraţia martorului C.C.C. Prin intermediul acestui martor, inculpata a intrat în legătură cu victima, căruia anterior îi mijlocise obţinerea unui loc de muncă în Grecia.
Această victimă a fost indusă în eroare la momentul în care se afla în România, de către inculpată, cu privire la condiţiile de lucru pe care ar fi urmat să le aibă în Grecia, şi că în momentul în care a ajuns în această ţară a fost obligată de către inculpată şi numitul H.E. să practice prostituţia.
Victima a fost ameninţată de către cei doi, deplasările şi comunicările telefonice îi erau supravegheate îndeaproape, toate sumele de bani obţinute erau însuşite în principal de către H.E., iar în cazurile sau momentele în care era suspectată de adoptarea unui comportament ce ar fi putut duce la deconspirarea activităţii ilicite sau la "evadarea" ei, era bătută şi ameninţată de către cetăţeanul albanez. Chiar dacă inculpata nu a exercitat nemijlocit acte de violenţă asupra victimei, contribuţia faptică a acesteia la săvârşirea infracţiunii se referă la activitatea de racolare prin inducere în eroare, asigurarea mijloacelor financiare necesare deplasării, exercitarea de ameninţări, însuşirea unei părţi importante a sumelor de bani obţinute, instigarea sau manipularea numitului H.E. (conducătorul activităţii de traficare) pentru a exercita violenţe asupra victimei. Sub acest ultim aspect, este în mod special relevantă modalitatea în care declaraţiile părţilor vătămate V.M.F. şi I.A.M. se coroborează, atât în ceea ce priveşte atitudinea celor doi traficanţi, ulterior depunerii plângerii penale în România, cât şi cu privire la falsele susţineri ale inculpatei din cursul lunii februarie 2010, în sensul că partea vătămată ar fi spus părinţilor situaţia în care se afla, ceea ce a dus la aplicarea unei corecţii fizice deosebit de violente asupra ei din partea lui H.E.
Împrejurarea că inculpata este o profesionistă a traficului de persoane rezultă foarte clar din modalitatea şi perseverenţa cu care victimele erau recrutate. Partea vătămată V.M.F. a fost constrânsă să o cheme în Grecia pe partea vătămată I.A.M., care la rândul său a fost constrânsă să le cheme pe părţile vătămate Ţ.V.E. şi R.D.M. (toate acestea pornind de la descoperirea de către inculpată a agentelor telefonice ale primelor două părţi vătămate).
Astfel, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, partea vătămată V.M.F. a intrat în legătură cu partea vătămată I.A.M. (în prezent B.), căreia i s-a spus că I.I. (care se prezenta tot timpul sub numele "C.") este patroana la care lucrează partea vătămată V.M.F. şi că îi poate facilita obţinerea unui loc de muncă bine plătit în Grecia. Urmare a discuţiilor telefonice, inculpata s-a deplasat chiar la domiciliul părţii vătămate şi a discutat cu părinţii acesteia. Din declaraţiile martorilor T.M., I.A. şi I.D.G., coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate I.A.M. şi V.M.F., rezultă că inculpata a indus-o în eroare şi pe această victimă atât cu privire la natura activităţii pe care ar urma să o presteze în Grecia, cât şi în ceea ce priveşte veniturile pe care ar fi urmat să le realizeze. De asemenea, în toată perioada în care s-a aflat în străinătate, familia părţii vătămate I.A.M. nu a avut cunoştinţă de numărul de telefon la care ar fi putut lua legătura cu ea, fiind tot timpul sunaţi de către inculpată de pe număr necunoscut şi permiţându-li-se să discute pentru un timp scurt cu victima, convorbiri în cadrul cărora aceasta răspundea stereotip la întrebările adresate.
Apărările inculpatei în sensul că ar fi adus-o pe victimă în Grecia la solicitarea şi cu sumele de bani date de către partea vătămată V.M.F., împrejurare pe care ar fi şi adus-o la cunoştinţa părinţilor victimei, sunt şi în acest caz în contradicţie flagrantă cu probatoriul administrat. Toţi cei care au interferat cu inculpata în perioada în care aceasta a racolat-o pe victima I.A.M. au susţinut în mod constant şi fără echivoc că oferta de lucru provenea din partea inculpatei, la fel ca şi suma promisă (de 800 - 1000 euro lunar) ca şi salariu.
De asemenea, este semnificativ că deşi şi-au dat acordul pentru plecarea fiicei lor din ţară prin semnarea unei procuri notariale în acest sens, părinţii victimei nu au primit un exemplar al acestei procuri deşi l-au cerut în mod expres de la inculpată.
Declaraţiile acestei părţi vătămate se coroborează într-o măsură importantă cu declaraţiile părţii vătămate V.M.F., având în vedere că cele două se aflau împreună exploatate în perioada septembrie 2009 - mai 2010. Ambele părţi vătămate au fost supuse în esenţă aceluiaşi regim, cu menţiunea că situaţia lui I.A.M. nu era atât de dificilă întrucât era minoră şi traficaţii îi impuneau astfel un program în care figurau şi zile de pauză, iar pe de altă parte pentru că a acceptat o relaţie cu H.E.
Acelaşi traseu infracţional a fost folosit de inculpată şi pentru racolarea părţilor vătămate Ţ.V.E. şi R.D.M., în sensul că inculpata a luat legătura cu acestea prin intermediul victimei I.A.M. care le cunoştea din România.
Din declaraţiile tuturor celor trei victime rezultă, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, că susţinerea inculpatei în sensul că nu o cunoaşte pe R.D.M. este nefondată.
Astfel, la momentul în care a ajuns în Grecia, martora R.D.M. a fost aşteptată de inculpată, partea vătămată I.A.M. şi H.E. La momentul respectiv cei trei locuiau împreună, cu ei fiind şi fratele lui D., iar partea vătămată V.M.F. venea cu intermitenţe. Aceeaşi situaţie de fapt se desprinde şi din declaraţiile celorlalte două părţi vătămate, V.M.F. şi I.A.M. De asemenea, aşa cum a indicat şi victima I.A.M., martora R.D.M. a indicat că la momentul respectiv erau frecvente certurile între inculpată, D. şi I.A.M., motivul divergenţei fiind legat de bănuiala inculpatei cu privire la relaţia dintre ceilalţi doi.
Întrucât martorei nu i s-a oferit locul de muncă promis, se simţea în permanenţă supravegheată şi nu a avut posibilitatea de a discuta singură cu partea vătămată I.A.M., a realizat că este posibil să fie ceva în neregulă, astfel că şi-a contactat părinţii când inculpata dormea iar ulterior a fugit din locuinţa inculpatei abandonându-şi o parte din haine. În baza unei înţelegeri prealabile cu partea vătămată I.A.M., aceasta din urmă a vorbit cu o cunoştinţă de-a sa din Grecia care, a doua zi după fuga martorei, a găsit-o pe aceasta în parc, i-a mijlocit obţinerea unui loc de muncă şi astfel procurarea mijloacelor financiare pentru revenirea în ţară.
În ce o priveşte pe victima Ţ.V.E., aceasta a fost colegă de clasă cu I.A.M., aceasta din urmă contactând-o, la solicitarea inculpatei. I-a spus că lucrează la o cafenea şi că ar avea posibilitatea de a se angaja în acelaşi loc pentru suma de 1.000 euro lunar. În continuare, legătura cu victima a fost ţinută de către inculpată, care s-a deplasat ulterior în România şi a luat legătură cu părinţii părţii vătămate.
Potrivit declaraţiei martorului Ţ.V., tatăl victimei, rezultă că acesta nu a fost de acord să semneze procura notarială în baza căreia fiica sa minoră ar fi putut părăsi teritoriul ţării cu inculpata, astfel că, aşa cum a indicat şi partea vătămată, procura a fost semnată în locul tatălui de concubinul mamei Ţ.I., în baza cărţii de identitate a tatălui minorei. Inculpata a avut cunoştinţă de această împrejurare şi, ca şi în cazul victimei I.A.M., ambele exemplare ale procurii au rămas în posesia inculpatei.
Inculpata a negat vreo implicare în activitatea infracţională şi în ce o priveşte pe această parte vătămată, susţinând că a luat legătura cu Ţ.V.E. doar ca urmare a solicitării lui I.A.M. şi în numele acesteia, că această împrejurare ar fi fost cunoscută de către cele două şi că nu a avut cunoştinţă că persoana care a semnat procura nu era tatăl părţii vătămate. Curtea nu poate primi aceste apărări, atâta timp cât, aşa cum a reţinut şi tribunalul, ele nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză, dimpotrivă, fiind contrazise de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor Ţ.V. şi R.B.G.
Situaţia părţii vătămate în perioada în care s-a aflat în Grecia a fost, ca şi în cazul celorlalte părţi vătămate, deosebit de dificilă, aşa cum rezultă din declaraţiile acesteia coroborate cu declaraţiile martorilor P.D. şi A.P. Cel dintâi era prieten cu victima şi aceasta a reuşit să-l contacteze telefonic, iar la rândul său martorul i-a cerut mamei sale să depună eforturi în vederea întoarcerii în ţară a părţii vătămate. Ambii au discutat telefonic cu inculpata, au constatat că partea vătămată nu poate discuta liber şi că cele indicate de către victimă cu privire la situaţia sa se confirmă, context în care A.P. a şi sesizat organele de poliţie. De asemenea, ambii martori au confirmat că revenirea în ţară a părţii vătămate a fost posibilă ca urmare a intervenţiei unui client care a reuşit (într-o modalitate care nu rezultă cu certitudine din probatoriul administrat) să o scoată de sub puterea inculpatei şi a ajutat-o financiar cu banii de transport în România.
Martora A.P. a aşteptat-o la revenirea în ţară, a însoţit-o pe partea vătămată în demersurile efectuate către organele de poliţie cât şi în perioada în care aceasta a suferit o întrerupere de sarcină. Din probatoriul administrat (acte medicale coroborate cu declaraţia martorei şi a părţii vătămate) rezultă fără nici o îndoială că victima a rămas însărcinată în perioada în care a fost obligată de către inculpată să practice prostituţia.
Referitor la celelalte două victime din prezenta cauză, P.A. şi D.N., acestea au fost racolate şi exploatate fără a exista vreo legătură între ele şi celelalte părţi vătămate, la un moment ulterior.
Astfel, partea vătămată P.A. s-a întâlnit întâmplător în România cu inculpata, care i-a propus să lucreze ca bonă pentru minorul său. Victima a acceptat şi a locuit aproximativ o săptămână în Suceava fără ca în această perioadă să aibă efectiv grijă de copilul inculpatei. Din declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu declaraţiile martorelor P.L. şi L.P., rezultă, aşa cum a reţinut în mod temeinic şi prima instanţă, că inculpata a urmărit să o convingă pe victimă să se deplaseze în străinătate, sub pretextul că acolo va lucra şi va câştiga o sumă importantă prin raportare la posibilităţile sale şi ale familiei. De altfel, familia victimei nu a avut cunoştinţă despre înţelegerea dintre inculpată şi partea vătămată, întrucât pe de o parte bunăvoinţa le-a fost câştigată prin bunurile pe care inculpata le-a adus cu prilejul vizitei efectuate, iar pe de altă parte a avut tot timpul convingerea că P.A. urma să fie bonă pentru copilul inculpatei.
Inculpata a susţinut, în mod mincinos, că nu o cunoaşte pe P.A., susţinere care însă este contrazisă flagrant de declaraţiile părţii vătămate, ale martorelor P.L. şi L.P., precum şi de cele ale martorului C.I.Z., care a şi recunoscut-o pe victimă pe planşa foto.
În consecinţă, după ce minora a obţinut cartea de identitate, inculpata s-a deplasat cu aceasta în străinătate, reuşind trecerea frontierei într-o modalitate necunoscută de partea vătămată. În Grecia, partea vătămată a locuit împreună cu inculpata şi D., şi deşi nu a cunoscut nici una dintre celelalte părţi vătămate (în perioada noiembrie - decembrie 2010), modalitatea de exploatare prezentată corespunde cu cea relatată în prezenta cauză, a fost transportată la un bordel în cadrul căruia ar fi trebuit să se prostitueze, unde a stat aproximativ o săptămână.
Deşi victima a susţinut că nu a fost ameninţată, lovită sau obligată să se prostitueze, a indicat de asemenea că avea cunoştinţă că albanezii sunt periculoşi şi, de frică, nu a pus întrebări.
Ca şi în cazul celorlalte victime, P.A. a refuzat situaţia şi a încercat să găsească o modalitate de a reveni în ţară, susţinând în acest sens că urmează a avea loc nunta surorii sale şi că după sărbătorile de iarnă va reveni în ţară, după cum fusese sfătuită de celelalte fete care lucrau acolo. În acest context, şi având în vedere că minora era căutată în România, inculpata a însoţit-o înapoi în ţară, însă victima a respins solicitările telefonice ulterioare de a reveni în Grecia şi şi-a schimbat numărul de telefon. Deşi partea vătămată nu relatat membrilor familiei succesiune detaliată a evenimentelor din Grecia, trauma la care a fost supusă şi schimbarea semnificativă în comportamentul său au fost sesizate de cei apropiaţi, astfel cum au şi declarat în faţa instanţei martorele P.L. şi L.P.
În fine, referitor la partea vătămată D.N., inculpata i-a mijlocit la începutul anului 2011 obţinerea unui loc de muncă în Grecia, unde partea vătămată a şi lucrat efectiv aproximativ o lună de zile, până la îmbolnăvirea soţului său, când a fost nevoită să revină în ţară.
În baza acestei experienţe pozitive, partea vătămată a acceptat oferta inculpatei de reveni în Grecia, însă de această dată inculpata i-a comunicat că D. urmează a o conduce la noul loc de muncă, iar acesta din urmă a "vândut-o" numitului P.P. pentru suma de 2.000 euro. Acesta din urmă a sechestrat-o, a ameninţat-o şi a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate, obligând-o astfel să practice prostituţia în beneficiul său.
Situaţia de fapt reţinută rezultă din plângerea şi declaraţia dată în cursul urmăririi penale, ce se coroborează cu declaraţia martorului D.I.C. (soţul său, a cărui audiere nu a fost de asemenea posibilă în cursul cercetării judecătoreşti), cu plângerea penală formulată de masa sa, G.G. şi mai ales cu actele oficiale comunicate de autorităţile elene cu privire la situaţia victimei D.N., care la data de 4 iunie 2011 a reuşit să scape de persoanele care o ţineau împotriva voinţei sale, mijloace de probă ce infirmă susţinerea inculpatei în sensul că nu ar fi mijlocit deplasarea părţii vătămate D.N. în Grecia şi că s-a întâlnit cu aceasta o singură dată în H.
Prin urmare, Curtea a constatat că mijloacele de probă ce au fost mai sus analizate, confirmă, fără putinţă de tăgadă, faptul că inculpata se face vinovată de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, şi anume, acelea de "trafic de minori", prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi "trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
S-a apreciat că apelul inculpatei este întemeiat doar sub aspectul individualizării pedepselor aplicate de prima instanţă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama de dispoziţiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţă, este real că limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt ridicate, respectiv, de la 10 la 20 de ani în cazul infracţiunii de trafic de minori în modalitatea reţinută în sarcina inculpatei şi de la 5 la 15 ani în cazul infracţiunii de trafic de persoane, de asemenea în modalitatea reţinută în sarcina inculpatei, că în cauză este dată forma continuată a infracţiunilor, precum şi faptul că victimele au suferit traume majore, aşa cum rezultă din declaraţiile membrilor familiilor acestora şi chiar din actele medicale depuse, consecinţele de o gravitate extremă suportate de părţile vătămate (de exemplu, Ţ.V.E. a suferit chiar şi o întrerupere de sarcină la revenirea în ţară, iar V.M.F. a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu 176 de clienţi în prima zi de Crăciun a anului 2009).
Cu toate acestea, Curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse peste minimul special prevăzut de lege, minim care, aşa cum s-a arătat mai sus, este foarte ridicat, este excesivă, concurând cu infracţiuni cu mult mai grave, cum ar fi aceea de omor calificat sau deosebit de grav, situaţii când, nu de puţine ori, în practica judiciară au fost cazuri în care s-au aplicat pedepse mai mici, uneori chiar cu suspendarea executării pedepsei.
Pe de altă parte, nu pot fi ignorate şi celelalte criterii de individualizare care vizează, spre exemplu, persoana inculpatei, care este tânără, are un copil mic în întreţinere şi nu este cunoscută cu antecedente penale, împrejurări care, chiar dacă nu pot fi reţinute ca şi circumstanţe atenuante în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) sau alin. (2) C. pen., pot fi avute în vedere la individualizarea pedepselor care să vizeze chiar minimul special prevăzut de lege.
Prin urmare, Curtea a admis apelul numai sub acest aspect, reducând pedepsele principale şi complementare aplicate inculpatei prin sentinţa apelată.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că sentinţa apelată este legală şi temeinică, atât sub aspectul reţinerii existenţei condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute la art. 998 din vechiul C. civ., în vigoare la data comiterii faptelor, respectiv: existenţa faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii, a unor prejudicii constând în suferinţele fizice şi psihice cauzate părţilor vătămate prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei, a vinovăţiei inculpatei şi a raportului de cauzalitate dintre fapte şi prejudicii, precum şi sub aspectul cuantumului stabilit, cuantum ce este în măsură să acopere, cel puţin parţial, aceste suferinţe.
Faţă de cele reţinute în cele ce preced, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatei şi a desfiinţat în parte sentinţa apelată, în sensul arătat mai sus, respectiv, a reducerii pedepselor aplicate acesteia prin hotărârea atacată.
Întrucât inculpatei nu i se poate reţine o culpă procesuală în acest stadiu, apelul fiindu-i admis, Curtea nu a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată Ţ.V.E., aşa cum aceasta a solicitat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi de inculpata I.I.
Examinând recursurile prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce urmează:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Ministerul Public a criticat decizia sub aspectul omisiunii dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei, critică ce poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Instanţa reţine că încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi / sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
În susţinerea recursului procurorul a invocat Decizia nr. 49 din 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
Instanţa de recurs reţine că potrivit Deciziei nr. 49 din 2007 dată în recurs în interesul legii, traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată.
În considerentele acestei decizii s-a statuat că atât timp cât prin săvârşirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art. 12 sau 13 din Legea nr. 678/2001 se încalcă de mai multe ori aceeaşi dispoziţie a legii, ca urmare a unei singure hotărâri infracţionale luate de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de timp mai mult sau mai puţin îndelungat se impune ca toate aceste acte, care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, să fie încadrate, după caz, într-o infracţiune unică, continuată, de trafic de persoane şi, respectiv, de trafic de minori.
Instanţa de apel a reţinut, în considerentele hotărârii că probatoriul administrat în cauză confirmă faptul că inculpata se face vinovată de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, încadrarea juridică dată acestor fapte fiind corectă, respectiv art. 13 alin. (1), (2) şi (3) Legea nr. 678/2001 rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate în concurs real.
Faţă de această împrejurare se concluzionează că reinserarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. în dispozitivul deciziei recurate reprezintă doar o eroare de tehnoredactare fără consecinţe majore asupra încadrării juridice a infracţiunii, hotărârea instanţei de fond fiind reformată în apel numai sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, instanţa de control judiciar apreciind pedepsele excesiv de mari, chiar în modalitatea reţinută de instanţă, respectiv în formă continuată.
Ca atare, critica ministerului public este nefondată.
Cu privire la recursul declarat de inculpata I.I., instanţa de ultim control judiciar reţine că aceasta a criticat decizia instanţei de apel sub aspectul greşitei condamnări apreciind că se impune, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, de care este acuzată, iar, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, întrucât faptele nu au fost comise de ea. Aceste critici au fost subsumate cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior.
Inculpata I.I. a apreciat că în cauză probatoriul nu a confirmat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de care este acuzată atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective, susţinând că nu a racolat, transportat sau exploatat în vreun fel părţile vătămate. A precizat că părţile vătămate au luat legătura cu ea şi, în mod dezinteresat le-a ajutat să ajungă la muncă în străinătate, iar după ce acestea au ajuns în Grecia s-au descurcat pe cont propriu. Mai mult inculpata a arătat că părţile vătămate s-au contactat una pe cealaltă şi s-au convins să meargă la lucru în străinătate.
Instanţa de recurs constată că aceste critici nu pot fi examinate prin cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, acestea vizând în realitate reevaluarea stării de fapt.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a caracterului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial prin amendarea cazurilor de casare, intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului doar asupra unor aspecte de drept.
Reevaluarea situaţiei de fapt ar fi fost posibilă doar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, referitor la grava eroare de fapt, în prezent abrogat, astfel că, în absenţa unui caz de casare care să permită reevaluarea probatoriului şi, implicit, a situaţiei de fapt, criticile formulate de inculpată nu pot fi primite.
Nici critica subsidiară prin care recurenta inculpată solicită pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autoarea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori nu poate fi examinată de instanţa de recurs, nefiind circumscrisă niciunui caz de casare expres şi limitativ prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi de inculpata I.I. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 25 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava; secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi de inculpata I.I. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 25 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2830/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2905/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
