ICCJ. Decizia nr. 60/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 60/A/2014
Dosar nr. 210/42/2013
Şedinţa publică din 19 martie 2014
Asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 din 12 iulie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti a fost condamnat inculpatul M.Ş.A. după cum urmează:
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, pentru trafic de influenţă, privind pe denunţătorul l.M., faptă din primăvara anului 2012, la 2 [doi] ani închisoare;
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, pentru trafic de influenţă, privind pe denunţătorul l.M., faptă din perioada noiembrie 2011 - septembrie 2012, la 2 (doi] ani închisoare;
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, pentru trafic de influenţă, privind pe învinuita S.C., faptă din perioada iulie - septembrie 2012, la 2 [doi] ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului M.Ş.A. pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a dispus interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Potrivit art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului M.Ş.A. iar în baza art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei de executat reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 05 martie 2013, la zi.
În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 republicată rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul M.Ş.A. suma de 2.000 RON beneficiu obţinut din infracţiunea privind pe învinuita S.C.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 republicată a obligat pe inculpatul M.Ş.A. să restituie către denunţătorul l.M. suma de 2.250 RON.
Conform art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M.Ş.A. la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 3.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În perioada 2011-2012, inculpatul M.Ş.A., inspector de poliţie şi organ de cercetare al poliţiei judiciare în cadrul Poliţiei municipiului Buzău, Biroul Investigaţii Criminale, a îndeplinit funcţia de şef al secţiei x Poliţie Rurală Smeeni, având sub coordonare activitatea desfăşurată sub acest aspect de mai multe posturi de poliţie de pe raza judeţului Buzău, între care şi Postului de Poliţie G.S.
Profitând de această calitate şi în considerarea raporturilor de prietenie stabilite cu martorul N.D., agent şef adjunct de poliţie, la acea dată şef al ultimei unităţi de poliţie şi atribuţii de organ de cercetare al poliţiei judiciare, împreună, au pretins şi primit diferite sume de bani, de la făptuitorii cercetaţi în trei dosare penale înregistrate pe rolul Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni, în schimbul netrimiterii în judecată, lăsând să se creadă că are influenţă asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele care supravegheau cercetarea penală ori poliţiştilor aflaţi în subordine, pentru adoptarea unei soluţii favorabile.
Astfel
1. La data de 13 aprilie 2012 martorul denunţătorul I.M., domiciliat în comuna G.S., judeţul Buzău, a fost depistat de un echipaj al Poliţiei Rutiere din cadrul Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni, în timp ce conducea pe drumurile publice un autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice.
Ca urmare, s-a întocmit dosar penal, cauza înregistrându-se pe rolul unităţii de poliţie sub nr. 1044102 din 17 aprilie 2012, iar ulterior sub numărul unic 280/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, acesta urmând să fie cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge alcoolemie peste limita legală prev. şi ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Potrivit rezoluţiei aplicată pe procesul verbal de sesizare din oficiu, în calitate de şef al Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Buzău, inculpatul M.Ş.A. a repartizat dosarul pentru „cercetări şi soluţionare legală" agentului şef adjunct de poliţie martorul N.D., la acea dată şef al Postului de Poliţie G.S. şi cu atribuţii de organ de cercetare al poliţiei judiciare.
Inculpatul a recunoscut şi rezultă din declaraţiile date de martorii N.D. şi I.M., că la scurt timp şi la sugestia acestuia, secundul a invitat denunţătorul „la o discuţie în trei", care s-a purtat întru-un bar din localitatea G.S., judeţul Buzău.
Cu acea ocazie, cei doi lucrători de poliţie au pretins denunţătorului suma de 2.500 RON (câte 150 RON pentru fiecare), pentru ca martorul N.D. să propună în dosarul instrumentat scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ iar inculpatul M.Ş.A. să intervină la procurorul de caz, în sensul confirmării soluţiei, lăsând să se creadă faptul că în contextul atribuţiilor de serviciu are influenţă asupra acestuia.
Acceptând cererea formulată, la sfârşitul lunii aprilie 2012, întorcându-se de la Bucureşti, unde participaseră la o ceremonie de botez, împreună cu martorul E.V., cumpărătorul de influenţă I.M. s-au oprit în localitatea Gârbovi, judeţul Ialomiţa şi a obţinut un împrumut în sumă de 2.500 RON de la martorii D.A. şi D.A.R., naşii săi de cununie, justificând faptul că va fi folosit „drept mită la doi poliţişti care avea legătură cu dosarul său".
După obţinerea împrumutului, folosind autoturismul condus de martorul E.V., denunţătorul a revenit în comuna G.S., la domiciliul martorului N.D., care după primirea sumei de 2.500 RON, în aceeaşi zi s-a întâlnit cu inculpatul M.Ş.A., remiţându-i jumătate din aceasta, potrivit înţelegerii anterior stabilite.
În aceste condiţii, la data de 4 iulie 2012, în calitate de agent şef adjunct cu atribuţii de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare, prin referatul nr. 280/P/2012 martorul N.D., a finalizat cercetările în dosarul penal instrumentat, propunând scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.M. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
La data de 30 septembrie 2012, dosarul conţinând propunerea respectivă s-a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, fiind reţinut de martorul M.N.A., procurorul care supraveghea cercetarea penală în cauza respectivă, cu solicitarea ca în ziua de 1 noiembrie 2012, învinuitul să fie condus de către martorul N.D., la sediul unităţii, în vederea prezentării materialului de urmărire penală.
Profitând de faptul că i se solicitase comunicarea telefonică a unor relaţii într-un alt dosar, la data convocării inculpatul M.Ş.A. i-a însoţit pe cei doi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele şi mai înaintea introducerii denunţătorului în vederea efectuării actului procedural, a intrat în biroul procurorului de caz, avansându-i rugămintea de a-l ajuta pe acesta, în sensul netrimiterii în judecată şi aplicării unei sancţiuni administrative, cu motivarea nereală, că ar fi informator al organelor de poliţie.
Nedându-se curs solicitării inculpatului M.Ş.A., la data de 15 ianuarie 2013, prin rechizitoriul nr. 280/P/2012 întocmit de martorul M.N.A., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului I.M. pentru săvârşirea unei infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge alcoolemie peste limita legală, cauza formând obiectul Dosarului nr. 160/282/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Pogoanele.
Participaţia la activitatea infracţională, în condiţiile expuse, a fost recunoscută de inculpatul atât în faza de urmărire penală cât şi la cercetarea judecătorească şi rezultă din coroborarea denunţului făcut de martorul I.M. cu declaraţiile martorilor M.N.A., D.A.R., E.V. şi T.E., procesele-verbale întocmite cu ocazia confruntării, precum şi cele privind redarea în scris a convorbirilor telefonice şi discuţiilor ambientale purtate de inculpatul M.Ş.A. cu martorii N.R.G. şi I.M., respectiv suporturile optice pe care s-au stocat ultimele informaţii, înregistrate conform art. 911, art. 915 C. proc. pen.
În drept, fapta inculpatului M.Ş.A. care, în calitate de şef al Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni şi organ de cercetare al poliţiei judiciare, în primăvara anului 2012, împreună cu subordonatul său agent şef adjunct de poliţie N.D., şef al Postului de Poliţie G.S. şi atribuţii de organ de cercetare penală, a pretins şi primit suma de 2.500 RON [din care i-a revenit suma de 1.250 RON], de la denunţătorul I.M., în schimbul intervenţiei pe lângă martorul M.N.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, lăsând să se creadă că are influenţă asupra acestuia pentru a confirma propunerea de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei amenzi administrative în dosarului penal nr. 280/P/2012, constituie infracţiunea de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
2. Prin plângerea înregistrată sub nr. 952343 din 28 septembrie 2011 partea vătămată I.I. din comuna G.S., judeţul Buzău, a sesizat Secţia de Poliţie Rurală x Smeeni, solicitând efectuarea de cercetări pentru identificarea persoanelor necunoscute care i-au sustras de pe câmp cultura de porumb de aproximativ 3.000 kg, estimând prejudiciul produs la cca 5.000 RON.
Formându-se Dosarul nr. 794/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, în calitate de şef al secţiei de poliţie, cu atribuţii de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare, inculpatul M.Ş.A. a repartizat cauza martorului N.D., agent şef adjunct de poliţie, desemnat cu atribuţii de organ de cercetare penală, prin rezoluţie dispunându-se „identificarea autorilor în vederea recuperării prejudiciului.
După alcătuirea cercului de suspecţi din investigaţiile preliminare a rezultat şi participarea făptuitorului I.M., deşi nu a recunoscut că ar fi autorul furtului reclamat, prin rezoluţia din 16 ianuarie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva mai multor făptuitori, printre care şi acesta din urmă.
Ca urmare, cu toate că instrumentarea cauzei fusese repartizată martorului N.D., la data de 5 martie 2012, inculpatul M.Ş.A. a procedat la audierea denunţătorului în calitate de învinuit, consemnându-i personal declaraţia privind recunoaşterea infracţiunii de furt calificat pretins a fi comisă împreună cu o altă persoană şi pe timpul nopţii.
Prin declaraţiile martorului N.D. s-au confirmat susţinerile denunţătorului l.M. că după acest moment, împreună cu subordonatul său, cei doi poliţişti i-au solicitat suma de 2.000 RON (din care fiecăruia urma să-i revină câte 1.000 RON), inculpatul M.Ş.A. explicându-i „că-l va scăpa de dosar", în sensul că îl poate ajuta „să obţină o soluţie de netrimitere în judecată".
Mai mult, pentru a face rost de suma de bani pretinsă, aceştia şi cumpărătorul de influenţă s-au deplasat cu autoturismul aflat în dotarea poliţiei la domiciliul martorilor l.la. şi l.G. din localitatea Gârbovi, judeţul Ialomiţa (bunicii secundului), de unde a reuşit să obţină un împrumut în sumă de 1.000 RON, sub motivaţia „că are nevoie de aceşti bani ca să-i dea mită poliţiştilor şi în acest fel să scape de dosar".
După primire, suma de bani a fost înmânată imediat inculpatului M.Ş.A. în prezenţa martorului N.D., care la rândul său ulterior a primit aceeaşi sumă, de această dată denunţătorul l.M. împrumutându-se de la martorul C.V.
Ca şi în precedent, prin referatul întocmit la 14 martie 2012 în dosarul penal nr. 286/P/2009 (consecinţă a conexării Dosarului nr. 794/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele cu alte dosare penale mai vechi], martorul N.D. a propus scoaterea de sub urmărire penală a mai multor învinuiţi printre care şi denunţătorul l.M. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Dosarul s-a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele cu adresa din 14 martie 2012, semnată de inculpatul M.Ş.A., în calitate de şef al Secţiei nr. x Poliţie Rurală Smeeni.
Verificându-se actele procedurale instrumentate, prin ordonanţa nr. 286/P/2009 din 24 august 2012, infirmând soluţia propusă martorul P.I., procurorul care supraveghea cercetarea penală, a dispus disjungerea cauzei cu privire la plângerea formulată de partea vătămată I.I., deci implicit referitor la furtul calificat pentru care fusese pus sub învinuire denunţătorul l.M., restituind dosarul Postului de Poliţie G.S. în vederea continuării cercetărilor.
Inculpatul a recunoscut participaţia la activitatea infracţională în condiţiile anterior menţionate şi reţinute prin rechizitoriu, poziţia procesuală coroborându-se atât cu denunţul şi declaraţia martorului l.M. cât şi declaraţiile martorilor N.D., l.la., l.G. şi C.V., procesele-verbale de confruntare a inculpatului şi primilor doi martori precum şi de înregistrare a convorbirilor telefonice şi discuţiilor purtate în mediul ambiental, în condiţiile art. 911 şi art. 915 C. proc. pen.
În drept, fapta inculpatului M.Ş.A., care, în calitate de şef al Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni şi organ de cercetare al poliţiei judiciare, în perioada noiembrie 2011 - martie 2012, împreună cu subordonatul său N.D., agent şef adjunct de poliţie, şef al Postului de Poliţie G.S., a pretins suma de 2.000 RON, (din care a primit pentru sine suma de 1.000 RON), de la denunţătorul l.M., cercetat pentru furt calificat în dosarul penal nr. 794/P/2011 (conexat la dosarul penal nr. 286/P/2009) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, instrumentat de secundul, în schimbul obţinerii scoaterii de sub urmărire penală şi aplicării unei sancţiuni administrative, dându-i asigurări că va interveni pentru pe lângă procurorul de caz P.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republicată.
3. La data de 24 iulie 2012, pe rolul Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni s-a înregistrat plângerea formulată de persoana vătămată N.T., solicitându-se tragerea la răspundere penală a făptuitoarei S.C., administrator SC C.S. 2004 SRL cu sediul în comuna G.S., judeţul Buzău, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen.
Formându-se dosarul penal nr. 602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, prin rezoluţia din data de 24 iulie 2012, cauza a fost repartizată de inculpatul M.Ş.A., subordonatului său, subinspector de poliţie M.Ş., cu atribuţii de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare, din cadrul Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni, pentru efectuarea investigaţiilor sub aspectul faptelor sesizate.
Recunoaşterea inculpatului rezultă şi din declaraţiile martorilor N.D. şi S.C., în sensul că, deşi cauza nu se afla în instrumentarea sa, la numai două zile după înregistrarea plângerii, el s-a deplasat la sediul Postului de Poliţie G.S. şi a solicitat subordonatului său, martorul N.D., să invite faptuitoarea reclamată pentru a fi audiată, secundul arătând că efectuarea actului procedural s-a justificat prin aceea că urmează să-i ceară „nişte bani" sub pretextul că vor fi folosiţi pentru renovarea clădirii postului respectiv.
Cu ocazia audierii şi a consemnării în scris a declaraţiei date, faptuitoarea S.C. a fost atenţionată, în mod repetat, de inculpat asupra faptului că reclamantul este o persoană deosebit de periculoasă, însă i-a dat asigurări că dosarul „se va rezolva".
După acest moment, revenind în localitate tot la propunerea acestuia şi însoţit fiind de martorul N.D., împreună au procedat la contactarea acesteia şi identificând-o pe câmp, unde supraveghea muncile agricole, în contextul în care au discutat despre posibilitatea obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul în care era cercetată, inculpatul M.Ş.A. i-a solicitat suma de 2.000 RON, pretextând că va fi folosită pentru procurarea materialelor de construcţie necesare renovării sediului Postului de Poliţie G.S. (lucrări aflate în derulare).
Întrucât nu deţinea suma respectivă, în considerarea finalizării cercetărilor în dosarul penal nr. 602/P/2012, în care fusese reclamată, făptuitoarea S.C. a fost de acord să procedeze la remiterea banilor, în modalitatea înregistrării în contabilitatea firmei sale, a unei facturi pe care să o plătească în contul societăţii emitente indicate de inculpatul M.Ş.A., astfel încât contravaloarea materialelor de construcţie (nelivrate în realitate] să ajungă în posesia acestuia.
Din coroborarea declaraţiilor martorilor N.D. şi R.M. (viceprimarul comunei G.S., judeţul Buzău), rezultă că, potrivit înţelegerii menţionate, în perioada următoare primul a reuşit să obţină factura din 3 septembrie 2012, având ca obiect livrarea materialelor de construcţie în valoare totală de 2.160 RON, emisă de secundul, în calitate de administrator al SC R.C. SRL Glodeanu Sărat, către SC C.S. 2004 SRL comuna G.S., aparţinând martorei S.C., mărfuri care în realitate nu au ajuns niciodată la firma beneficiară.
După preluarea facturii, ca şi în precedent, martorul N.D. şi inculpatul M.Ş.A. au realizat un nou contact cu făptuitoarea S.C., care asigurată fiind că „dosarul său se va rezolva" şi având reprezentarea adoptării unei soluţii favorabile, a procedat la înregistrarea acesteia în contabilitate şi efectuarea plăţii în contul societăţii emitente, prin ordinul de plată nr. 4 din 14 septembrie 2012.
Ulterior, suma de aproximativ de 2.000 RON, reprezentând contravaloarea facturii menţionate, a fost remisă de martorul R.M., agentului şef adjunct de poliţie N.D. la solicitarea acestuia din urmă, acceptând justificarea că între timp materialele respective ar fi fost procurate în alte condiţii iar banii urmează să fie folosiţi pentru plata meseriaşilor.
De această dată banii obţinuţi în modalitatea descrisă au fost remişi în totalitate inculpatului M.Ş.A., care pentru aceleaşi considerente ulterior a pretins făptuitoarei S.C. să accepte plata şi altor sume de bani, nespecificate, obligându-se să obţină o factură de la o societate administrată de o cunoştinţă a sa, propunerea fiind însă respinsă.
Prin declaraţiile date atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul M.Ş.A. a negat în mod constant că ar fi comis acte materiale specifice infracţiunii de trafic de influenţă, al cărei cumpărător de influenţă a fost făptuitoarea S.C.
Acesta s-a apărat, în sensul că acţiunile sale s-au limitat la a-l însoţi pe martorul N.D., în calitate de şef al Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni la care era arondat Postul de Poliţie G.S., cu ocazia discuţiilor pe care secundul le-a purtat cu făptuitoarea S.C., administrator al unei societăţi cu profil agricol, informat fiind că şi-ar fi manifestat disponibilitatea de a sponsoriza cu materialele de construcţie necesare lucrările de renovare a sediului unităţii, aflate în derulare.
Separat, prin apărătorul ales s-a susţinut că, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, cât timp din declaraţiile martorilor nu rezultă că el ar fi determinat numele persoanei faţă de care urma să exercitate presupusa influenţă şi că rezolvarea cauzei s-ar finaliza printr-o soluţie favorabilă făptuitoarei S.C., chiar reală fiind, pretinderea şi primirea sumei de 2.000 RON, exced legii penale şi cu atât mai mult nu întrunesc latura obiectivă din conţinutul legal al infracţiunii incriminate în art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Apărarea formulată de inculpatul M.Ş.A. nu este credibilă, fiind infirmată prin declaraţiile martorilor N.D. şi S.C., implicaţi direct în luarea şi desfăşurarea rezoluţiei infracţionale, (chiar circumstanţiate de secunda la cercetarea judecătorească], coroborate cu declaraţia martorului R.M. şi documentaţia financiar-contabilă (factura din 3 septembrie 2012 emisă în calitate de administrator al SC R.C. SRL Glodeanu Sărat şi ordinul de plată nr. 4 din 14 septembrie 2012 emis de SC C.S. 2004 SRL), mijloace folosite pentru remiterea sumei de 2.000 RON pretinsă în cadrul instrumentării dosarului penal nr. 602/P/2012 instrumentat în cadrul Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni.
Din examinarea acestor mijloace de probă, care potrivit jurisprudenţei interne sunt concludente pentru stabilirea: faptei şi vinovăţiei în cazul infracţiunilor de corupţie comise în exerciţiul atribuţiilor de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, rezultă cu certitudine că, profitând de funcţia de şef al Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni şi relaţiilor de subordonare existente între acesta şi martorul N.D., şef al Postului de Poliţie G.S., cu atribuţii similare, ca şi în situaţia denunţătorului I.M., în intervalul iulie - septembrie 2012 inculpatul M.Ş.A. a pretins şi primit de la făptuitoare suma de 2.000 RON, în schimbul obţinerii unei soluţii favorabile, raportat la infracţiunea de tulburare de posesie reclamantă de persoana vătămată N.T.
S-a dovedit astfel, că deşi dosarul fusese repartizat altui lucrător de poliţie cu atribuţii de organ de cercetare penală, respectiv subinspectorul M.Ş., din cadrul Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni, pe care o conducea, la numai câteva zile după înregistrarea plângerii, personal s-a deplasat la Postul de Poliţie G.S. unde a procedat la audierea făptuitoarei.
Cu această ocazie, ca şi după începerea demersurilor pentru obţinerea sumei percepute ca şi preţ al cumpărării influenţei, făptuitoarea a fost atenţionată în mod repetat asupra faptului că reclamantul ar fi o persoană „periculoasă", dar în acelaşi timp asigurată că „dosarul se va rezolva".
Mai mult, cu toate insistenţele acesteia, chiar după primirea banilor prin intermediul martorului R.M., plângerea depusă de petentul N.T. a fost lăsată în nelucrare, motiv pentru reluarea separată a rezoluţiei infracţionale, când singur a procedat la recontactarea martorei şi avansarea propunerii de achitare a altei facturi în aceeaşi modalitate.
De aceea, faţă de situaţia litigioasă în care se afla cu o persoană cunoscută ca fiind implicată şi în alte procese, funcţia notorie deţinută de inculpat, aceea de „comandantul de la secţia de poliţie Smeeni", deci şeful unităţii care instrumenta cauza şi situaţia financiară (lipsa lichidităţilor în contul societăţii], contrar precizărilor făcute în şedinţă publică, evident că afirmaţiile acestuia nu puteau determina pentru martoră decât reprezentarea declarată la urmărirea penală, respectiv că prin virarea sumei de 2.000 RON, va influenţa adoptarea unei soluţii favorabile intereselor sale, respectiv a neînceperii urmăririi penale, în dosarul în care era cercetată.
Că prin atitudinea adoptată şi în cadrul discuţiilor purtate, inculpatul M.Ş.A. a pretins şi primit suma de 2.000 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra persoanelor competente să adopte o soluţie în Dosarul nr. 602/P/2012 aflat pe rolul secţiei de poliţie rurală condusă, rezultă cu certitudine din declaraţiile martorului N.D. făcute în cursul urmăririi penale, precum şi cu ocazia reaudierii, la cerere, în şedinţa publică din data 9 iulie 2013, el detaliind întocmai împrejurările de fapt descrise prin actul de sesizare, precizând că similar celorlalte cauze (în care a fost inculpat şi condamnat pentru luare de mită) contactarea acesteia şi planul de operare au fost concepute de inculpat, el fiind acela căruia în final i s-a remis şi suma de 2.000 RON, încasată de martorul R.M.
Astfel, martorul a explicat că prezent fiind la primul contact realizat cu martora S.C., discuţiile au fost purtate exclusiv de inculpatul M.Ş.A., care i-a adus la cunoştinţă că „în dosarul în care este cercetată i se va propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, cu condiţia" remiterii sumei de 2.000 RON, bani care nu sunt destinaţi acestora, ci renovării postului de poliţie.
Or, este de principiu, că sub raport obiectiv, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesară numai precizarea actului pentru a cărui îndeplinire urmează să se exercite influenţa făptuitorului traficant iar nu şi indicarea persoanei asupra căreia va fi exercitată. Prin determinarea actului este determinată, în mod implicit şi persoana care îl va îndeplini, urmare a realei sau pretinsei influenţe a făptuitorului, şi anume funcţionarul în ale cărui atribuţii intră îndeplinirea acelui act.
De aceea, esenţial pentru caracterizarea juridică a actelor materiale ce compun latura obiectivă din conţinutul incriminat prin art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, este ca modul de concepere a activităţii infracţionale, atitudinea, precum şi calitatea infractorului să fie de natură a crea reprezentarea denunţătorului asupra posibilităţilor sale de a atenta la corectitudinea unei persoane aflată în exercitarea unei funcţii publice şi a interveni în rezolvarea atribuţiilor de serviciu de către aceştia.
În plus, nu este necesar ca infractorul să fi făcut intervenţia promisă şi nici ca cel pe lângă care se va pretinde că se va interveni, ca urmare a influenţei exercitate asupra lui, să fi efectuat sau nu actul care i s-a cerut.
Aşadar, din interpretarea dată în jurisprudenţa internă dispoziţiilor art. 257 C. pen. se constată că subiectul pasiv al infracţiunii de trafic de influenţă este persoana juridică unde lucrează funcţionarul a cărei funcţie este traficată şi ale cărei interese sunt lezate prin atari fapte de subminare a încrederii privind imparţialitatea şi corectitudinea exercitării atribuţiilor cu care a fost investită.
De aceea, împrejurarea că influenţa este ori nu reală, că se indică numele funcţionarului sau nu, că după primirea, pretinderea ori acceptarea promisiunilor nu se efectuează intervenţia promisă ori actul s-a îndeplinit de salariatul sau funcţionarul respectiv, fără vreo intervenţie, în limita atribuţiilor de serviciu, au fost apreciate ca fiind elemente complementare şi irelevante pentru încadrarea juridică a faptei.
În speţă, cum temeinic s-a reţinut şi în considerentele rechizitoriului, în perioada 2011- 2012 inculpatul M.Ş.A. a îndeplinit funcţia de şef al Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni, timp suficient în mediul rural pentru ca o astfel de calitate să devină notorie pe raza localităţilor unde se aflau posturile de poliţie arondate.
Mai mult, în contextul demersurilor efectuate în alte dosare (inclusiv cele privind pe denunţătorul I.M.), cunoscute fiind modalităţile de socializare în atari comunităţi restrânse, este cert că acesta era perceput inclusiv de martora S.C., ca fiind „comandantul” celorlalţi lucrători de poliţie, având atribuţiile de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Buzău, că putea accesa la celelalte organe judiciare (parchet, poliţie) ori realiza contacte cu lucrătorii de poliţie aflaţi în subordine, reprezentare confirmată prin atitudinea adoptată, după înregistrarea plângerilor penale, concretizată în deplasarea şi audierea acesteia la sediul Postului de Poliţie G.S.
Atari împrejurări de fapt, indubitabil au convins martora că el poate influenţa situaţia pentru rezolvarea în mod favorabil rezolvarea dosarului penal în care era cercetată şi, în final, au determinat-o să accepte contravaloarea facturii emise de SC R.C. SRL Glodeanu Sărat, solicitată de inculpat în prezenţa martorului N.D. ca şi sponsorizare a postului de poliţie condus de secundul.
Prin urmare, dovedindu-se că în intervalul iulie - septembrie 2012, inculpatul M.Ş.A. a pretins şi primit de la martora S.C. suma de 2.000 RON, în schimbul obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul penal nr. 602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, instrumentat de subinspector M.Ş., în cadrul Secţiei x Poliţie Rurală Smeeni, având ca obiect infracţiunea de tulburare de posesie reclamată de petentul N.T., sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Întrucât cele trei infracţiuni au fost comise în perioada noiembrie 2011 - septembrie 2012 şi mai înainte ca inculpatul M.Ş.A. să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanţa va constata incidenţa dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni, urmând ca potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. acesta să execute pedeapsa cea mai grea ce se va stabili.
La individualizarea pedepselor judiciare s-au avut în vedere criteriile înscrise sub art. 72 C. pen. pentru realizarea funcţiilor cerute de art. 52 C. pen., respectiv natura şi gravitatea celor trei infracţiuni stabilite în sarcină, modalitatea de operare şi consecinţele produse asupra înfăptuirii justiţiei în contextul exercitării funcţiei de ofiţer de poliţie cu atribuţii de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare, discreditându-se în mod esenţial şi real capacitatea acestei instituţii de a instrumenta dosarele penale repartizate pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorilor cercetaţi în trei dosare penale într-o perioadă de numai circa un an.
La acestea se adaugă iniţiativa avută în luarea rezoluţiei infracţionale, atragerea la încălcarea legii şi a altor agenţi de poliţie, profitându-se de ascendentul deţinut în funcţie de şef al unei secţii de poliţie rurală, cuantumul sumelor percepute şi primite de la cumpărătorii de influenţă, demersurile repetate efectuate pentru intrarea în posesia acestora inclusiv prin însoţirea denunţătorului I.M. pentru obţinerea unor împrumuturi în acest scop, toate demonstrând perseverenţă şi temeritate de excepţie prin favorizarea infractorilor, în detrimentul protejării interesului public şi privat.
Corelativ, s-a luat în considerare şi caracterizarea eliberată de I.P.J. Dâmboviţa din care rezultă că anterior comiterii faptelor acesta a avut o bună reputaţie, şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea întocmai a regulamentelor de funcţionare, că se află la primul conflict cu legea penală, este singurul întreţinător al unei familii în care există un copil minor, încă din cursul urmăririi penale a demisionat din sistemul organelor de poliţie, iar în ce priveşte infracţiunile având cumpărător de influenţă pe denunţătorul I.M. a înţeles să fie judecat pe baza acordului de vinovăţie, limitându-se cercetarea judecătorească numai pentru fapta privind martora S.C.
Faţă de circumstanţele de fapt şi personale menţionate, instanţa a apreciat că atât controlul statului asupra restabilirii încrederii societăţii civile în capacitatea organelor de cercetare ale poliţiei judiciare pentru înfăptuirea justiţiei cât şi funcţia retributivă cerută de art. 52 C. pen., în cazul inculpatului M.Ş.A. pot fi realizate prin dozarea cuantumului pedepselor la limita minimă prevăzută sub art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, rep. şi executarea pedepsei rezultante aplicate, în regim privativ de libertate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatul M.Ş.A.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti critică sentinţa recurată pentru netemeinicie întrucât inculpatul nu a fost condamnat şi la pedepsele complementare prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., deşi aceste pedepse erau necesare.
În motivarea recursului se arată de către Parchet că inculpatul a fost condamnat la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru infracţiuni de trafic de influenţă, aflate în concurs real, aşa încât se constată că prima condiţie obligatorie prev. de art. 65 alin. (1) C. pen. referitoare la cuantumul pedepsei este îndeplinită.
Şi cea de-a doua condiţie referitoare la necesitatea aplicării pedepsei este îndeplinită întrucât inculpatul a comis trei infracţiuni de o gravitate deosebită, din categoria celor de corupţie, cu un impact social puternic asupra societăţii civile.
Inculpatul M.Ş.A. critică hotărârea recurată pentru netemeiniciei sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 2571 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 privind pe martora S.C.
În motivarea recursului său, inculpatul arată că din probele administrate nu rezultă că ar fi sugerat martorei S.C. faptul că are influenţă asupra procurorului care supraveghea urmărirea penală pentru a se dispune o soluţie favorabilă în dosarul în care era cercetată martora.
Inculpatul a precizat doar că dosarul se va rezolva favorabil fără a face trimitere la vreun funcţionar ori instituţie care pot realiza soluţionarea finală a cauzei penale, după cum reiese din declaraţiile martorilor S.C., N.D. şi R.M.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a arătat că nu este îndeplinită acea condiţie suplimentară prev. de art. 291 din noul C. pen., respectiv promisiunea făptuitorului că va interveni pe lângă un funcţionar în scopul de a face, a nu face, a grăbi sau a întârzia efectuarea unui act ce intră în atribuţiile de serviciu.
În acest context, din probele administrate nu rezultă că inculpatul a promis în mod expres martorei denunţătoare că va interveni pe lângă procurorul de caz în scopul de a-l determina să adopte o soluţie favorabilă martorei.
Faţă de aspectele arătate, inculpatul solicită achitarea sa pentru infracţiunea de trafic de influenţă privind pe martora S.C. în temeiul art. 16 lit. b) sau art. 16 lit. c) din noul C. proc. pen.
Prealabil examinării căilor de atac declarate în cauză, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevedea calea de atac a apelului se soluţionează de aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă referitoare la apel.
În consecinţă, recursurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpatul M.Ş.A. vor fi examinate potrivit dispoziţiilor din noul C. proc. pen. referitoare la apel.
Examinând apelurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi a realizat o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor comise de inculpat în trei infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republicată.
În fapt, în primăvara anului 2012, inculpatul M.Ş.A., în calitate de şef al Secţiei z Poliţia Locală Smeeni având şi atribuţii de organ de cercetare al poliţiei judiciare, împreună cu subordonatul său agent şef adjunct de poliţie N.D. - şef al Postului de Poliţie G.S. - a pretins şi primit suma de 2500 RON, din care i-a revenit suma de 1.250 RON, de la denunţătorul I.M., în schimbul intervenţiei pe lângă martorii M.N.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, lăsând să se creadă că are influenţă asupra acestuia pentru a confirma propunerea de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative martorului denunţător în Dosarul nr. 280/P/2012.
În perioada noiembrie 2011 - martie 2012, acelaşi inculpat, împreună cu subordonatul său N.D., a pretins suma de 2000 RON, din care a primit pentru sine suma de 1000 RON, de la denunţătorul I.M., cercetat pentru furt calificat în dosarul penal nr. 794/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele instrumentat de N.D., în schimbul obţinerii scoaterii de sub urmărire penală şi aplicării unei sancţiuni administrative, asigurându-l pe denunţător că va interveni pe lângă procurorul de caz P.I. pentru dispunerea acestei soluţii.
Inculpatul M.Ş.A. a recunoscut comiterea celor două fapte de trafic de influenţă, recunoaşterea sa coroborându-se cu declaraţiile martorilor I.M., N.D., M.N.A., D.A.R., E.V., T.E., I.Ia., I.G. şi C.V., procesele-verbale de confruntare, precum şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental.
Referitor la cea de-a treia infracţiune de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului, Înalta Curte reţine că probele administrate în cauză dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis şi această faptă.
Astfel, în perioada iulie-septembrie 2012, inculpatul a pretins şi a primit de la martora S.C. suma de 2000 RON, în schimbul promisiunii obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul penal nr. 602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, instrumentat de subinspector M.Ş., în care martora era cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen. anterior, reclamată de numitul N.T.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea acestei fapte, arătând că în vara anului 2012 a luat legătura cu S.C. împreună cu martorul N.D. întrucât acesta i-a relatat că S.C. şi-a arătat disponibilitatea de a sponsoriza lucrările de renovare a Postului de Poliţie G.S., în sensul de a procura materialele de construcţie necesare.
În discuţiile purtate cu martora, aceasta a fost de acord să sponsorizeze aceste lucrări, specificând că materialele de construcţii trebuie achiziţionate de la un magazin din Glodeanu Sărat urmând să deconteze factura, iar martorul N.D. a spus că se va ocupa el de toate aceste aspecte.
Inculpatul a negat primirea vreunei sume de bani de la martora S.C.
Susţinerile inculpatului sunt contrazise de declaraţiile martorilor N.D., S.C. şi R.M., declaraţii ce se coroborează cu documentaţia financiară contabilă, respectiv factura din 3 septembrie 2012 emisă de SC R.C. SRL Glodeanu Sărat şi ordinul de plată nr. 4 din 14 septembrie 2012 emis de SC C.S. 2004 SRL, procesul-verbal de confruntare între inculpat şi martora S.C.
Astfel, martora S.C. a relatat că în luna iulie 2012 a fost chemată telefonic la Postul de Poliţie G.S. de către N.D., care i-a spus că la sediul postului de poliţie se află comandantul Postului de Poliţie Smeeni, respectiv inculpatul M.Ş.A., care intenţionează să o audieze în legătură cu sesizarea formulată împotriva sa de către N.T.
Martora s-a prezentat la postul de poliţie, a fost audiată de către inculpat/împrejurare în care acesta i-a relatat că N.T. este foarte periculos, dar cu toate acestea se va rezolva, martora înţelegând că există posibilitatea de a „scăpa" de dosarul penal.
După aproximativ o săptămână, în timp ce martora se afla la câmp supraveghind muncile agricole, inculpatul, însoţit fiind de N.D., s-a prezentat la martoră şi i-a spus că are nevoie de 2000 RON pentru a efectua reparaţii la Postul de Poliţie G.S., dându-i totodată asigurări că dosarul în care era cercetată pentru tulburare de posesie se va rezolva favorabil.
Pentru că nu dispunea de suma respectivă, martora i-a propus inculpatului şi lui N.D. să îi aducă o factură de materiale pe care să o plătească prin firma sa, propunere cu care inculpatul a fost de acord.
Peste aproximativ 2-3 săptămâni, cei doi - inculpatul şi martorul N.D. - au adus o factură ce avea ca obiect materiale de construcţii în valoare totală de 2160 RON emisă la 3 septembrie 2012 de SC R.C. Glodeanu Sărat către societatea sa.
Martora a achitat această factură cu ordin de plată în contul societăţii emitente. Şi în această împrejurare, inculpatul a asigurat-o din nou pe martoră că dosarul său va fi soluţionat favorabil.
În fapt, societatea martorei nu a primit niciodată materialele menţionate în factură, martora declarând că a acceptat să o plătească pentru că aceasta era modalitatea în care a putut să-i dea inculpatului suma de bani solicitată pentru a-i rezolva favorabil dosarul.
Martora a mai declarat că a fost conştientă de faptul că motivul invocat de inculpat, respectiv „sponsorizarea" pentru renovarea Postului de Poliţie G.S. era doar un pretext pentru a-i cere bani întrucât avea dosar penal la poliţie şi trebuia să fie interesată de o soluţie favorabilă pentru ea.
În toamna anului 2012, martora a fost căutată din nou de inculpat, care i-a spus că are nevoie de bani fără a-i preciza suma, ci doar faptul că poate să-i facă rost de o altă factură, însă martora a refuzat, spunându-i că nu are posibilitatea să-i dea bani.
Martora l-a întrebat din nou pe inculpat despre dosarul său, iar acesta i-a spus că „o să se rezolve".
Aceste aspecte sunt relatate şi de martorul N.D. În plus, acesta a arătat că R.M. i-a dat suma de 2000 RON, pe care ulterior i-a dus-o inculpatului, aspect confirmat şi de martorul R.M.
Astfel, acesta a relatat că martorul N.D. l-a rugat ca, în schimbul materialelor, să-i dea suma de bani pentru că a găsit materiale în altă parte, iar banii urmează a fi plătiţi muncitorilor. Martorul a fost de acord şi i-a înmânat lui N.D. suma de 2000 RON.
Acesta a mai arătat că nu a discutat niciodată cu S.C. despre această factură.
Din modalitatea în care s-au derulat faptele este evident că inculpatul a solicitat şi primit de la martoră suma de 2000 RON în scopul obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul în care era cercetată aceasta, inculpatul asigurând-o permanent pe martoră că aspectele referitoare la sesizarea lui N.T. vor fi rezolvate favorabil martorei.
Faptul că inculpatul nu a făcut referire în discuţiile purtate cu martora la vreun funcţionar ori instituţii care să-i soluţioneze favorabil cauza penală nu are relevanţă sub aspectul reţinerii infracţiunii de trafic de influenţă din moment ce pretinderea şi primirea banilor s-au realizat cu scopul evident de soluţionare favorabilă a dosarului penal, scop pe care martora l-a înţeles şi acceptat fără echivoc.
De asemenea, nu poate fi reţinută apărarea inculpatului în sensul că nu i-a promis martorei în mod expres că va interveni pentru soluţionarea favorabilă a dosarului în care era cercetată, din declaraţiile acesteia coroborate cu cele ale martorului N.D. rezultând că în permanenţă inculpatul i-a dat martorei asigurări că dosarul se va soluţiona favorabil.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluţia de condamnare a inculpatului şi pentru cea de a treia infracţiune de trafic de influenţă privind pe martora S.C. este temeinică şi legală.
Instanţa de fond a realizat şi o justă individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. anterior, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, numărul acestora, modalitatea de săvârşire, sumele de bani ce au fost pretinse şi primite de inculpat, calitatea în care inculpatul şi-a traficat influenţa, datele care circumstanţiaza persoana acestuia.
Astfel, acesta este la prima încălcare a legii penale, anterior comiterii faptelor a avut o bună conduită în familie şi societate, este căsătorit şi are în întreţinere un copil minor, a demisionat încă din cursul urmăririi penale din sistemul organelor de poliţie şi a recunoscut cele două infracţiuni de trafic de influenţă privindu-l pe martorul denunţător I.M.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea unor pedepse complementare inculpatului, aşa cum solicită Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în apelul său.
Infracţiunea de trafic de influenţă nu este sancţionată de legiuitor şi cu pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, astfel că aplicarea acesteia nu este obligatorie, fiind lăsată la latitudinea judecătorului aprecierea necesităţii aplicării acestei pedepsei, prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen. anterior.
În cauză au fost aplicate inculpatului trei pedepse de câte 2 ani închisoare, însă în raport cu aspectele arătate deja la individualizarea pedepsei, Înalta Curte apreciază că nu este necesară aplicarea unor pedepse complementare.
În aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte reţine că legea mai favorabilă inculpatului este C. pen. anterior, întrucât deşi în prezent infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, stabilindu-se deci o limită maximă mai redusă, faţă de C. pen. anterior unde aceasta era de 10 ani, în sarcina inculpatului se reţin trei infracţiuni în concurs real, iar regimul sancţionator prevăzut de noul C. pen. pentru concursul de infracţiuni este mult mai aspru decât cel prevăzut de C. pen. anterior.
Potrivit art. 39 lit. b) C. pen. în ipoteza în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, or potrivit art. 34 lit. b) C. pen. anterior, aplicarea unui spor de pedeapsă este facultativă.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpatul M.Ş.A. împotriva sentinţei penale nr. 129 din 12 iulie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 5 martie 2013 la 19 martie 2014.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezetarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 544/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 611/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art.... → |
|---|
