ICCJ. Decizia nr. 611/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 611/2014

Dosar nr. 17050/3/2013

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 559 din 03 iulie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a hotărât următoarele:

I. În baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) şi d C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.N., la pedeapsa închisorii de 25 de ani.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunţată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 şi a contopit restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această sentinţă, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă, de 25 ani închisoare.

În baza art. 71C.p. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 6 7 C. pen. a dispus degradarea militară a inculpatului I.N. .

II. În baza art. 211 alin. (1) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 20 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap la art 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 3 5 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la zi.

A luat act că moştenitorii victimei S.D.G. şi P.A.S. nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea obiectului folosit la săvârşirea infracţiunii, respectiv cuţitul.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare de stat în sumă de 11.000 lei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

Din adresa D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic - Laboratorul de Dactiloscopie Judiciară din 20 noiembrie 2012 a rezultat că o urmă papilară ridicată de pe uşa de la baie cu ocazia cercetării la fata locului a locuinţei victimei S.A. a fost creată de degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului I.N.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică din 31 ianuarie 2013 a concluzionat că urma digitală ridicată de pe exteriorul tocului uşii de acces din hol către baie şi urma digitală ridicată de pe interiorul tocului din dreapta al uşii de acces din hol către sufragerie au fost create de degetul arătător de la mâna dreaptă şi, respectiv degetul mare de la mâna stângă a inculpatului I.N.

Raportul de expertiză medico-legală - examen A.D.N. - a concluzionat că urmele de spermă din interiorul prezervativului găsit în locuinţa victimei S.A. au pus în evidenţă un profil genetic unic masculin, perfect concordant cu cel al victimei S.A. Urmele biologice de pe exteriorul aceluiaşi prezervativ au pus în evidenţă un profil genetic mixt, provenit din amestecul de material biologic de la minim două persoane de sex masculin. Caracterele genetice autozomale şi cromozomiale Y ale victimei S.A. se regăsesc integral în amestec, alături de cele aparţinând inculpatului I.N. Din acest raport a rezultat că inculpatul şi victima au întreţinut relaţii sexuale.

Din procesul-verbal din data de 20 noiembrie 2012 încheiat cu ocazia percheziţiei corporale a inculpatului I.N. a rezultat că acesta avea asupra sa, între altele, o cartelă M. cu 10 călătorii; un telefon mobil, utilizat cu cartela S.I.M. cu nr. de apel X şi un telefon mobil utilizat cu cartela S.I.M. cu nr. de apel X.

De pe reversul cartelei M. a rezultat că a fost utilizată în data de 15 noiembrie 2012, orele 10.39 la staţia de metrou D., care se află în imediata apropiere a domiciliului victimei.

Din procesele-verbale din datele de 20 noiembrie 2012 şi 25 martie 2013, încheiate cu ocazia vizionării înregistrărilor video efectuate de camerele de supraveghere instalate în interior, blocului unde locuia victima, din perioada 14 noiembrie 2012 orele 12.00 - 15 noiembrie 2012, orele 12.00 a rezultat următoarele:

- în data de 14 noiembrie 2012, orele 16.56, se observă cum inculpatul I.N. cum intră în scara blocului şi se îndreaptă spre lift. Inculpatul este îmbrăcat cu o geacă de piele neagră, tricou de culoare alb în partea de sus şi gri închis în partea de jos, blue jeans, pe cap poartă o şapcă albastră, iar în picioare are o pereche de pantofi sport de culoare albă. Inculpatul nu avea asupra sa niciun obiect şi urcă la etaj cu liftul din stânga.

- în data de 15 noiembrie 2012, la ora 06:36 se observă cum victima S.A. coboară din lift, fiind însoţită de câinele său, şi iese din scara blocului. Victima revine in scara blocului la ora 06:39 şi urcă cu liftul.

- în ziua de 15 noiembrie 2012 la orele 09.27 se observă cum martorul S.A. coboară din liftul de la scara 3 a blocului şi discută timp de trei minute cu agentul de pază, după care pleacă din nou cu liftul. La ora 09.31, agentul de pază de la scara 3 îşi părăseşte postul, se duce la postul de pază de la scara 2, discută cu agentul de la acest post, apoi împreună urcă cu liftul de la scara 2. La ora 09.48 se observă cum agentul de pază de la postul de la scara 2 revine cu liftul la parter şi îşi reia activitatea;

- în ziua de 15 noiembrie 2012 la orele 10.39 se observă cum inculpatul I.N., iese din liftul din dreapta, la parter, fiind îmbrăcat cu aceleaşi haine ca şi în ziua precedentă. Inculpatul avea asupra sa o geantă de mână de culoare maro, ce pare a avea obiecte în interior, şi se îndreaptă spre uşa de ieşire din bloc.

Din procesul-verbal din data de 20 noiembrie 2012 mai a rezultat că ora afişată pe înregistrările video este cu două minute înaintea orei reale.

Din declaraţia martorului B.I., prieten apropiat al victimei, dată după vizionarea imaginilor video, a rezultat că geanta cu care inculpatul este observat pe camerele video în data de 15 noiembrie 2012 aparţine victimei, este de culoare maro şi este confecţionată din petice din piele. Victima a cumpărat geanta în urmă cu trei ani din Germania.

Geanta de culoare maron, confecţionată din petice din piele, care a aparţinut victimei a fost găsită la locuinţa unde inculpatul stă fără forme legale, fapt ce a rezultat din procesul-verbal de percheziţie domiciliară.

Din declaraţiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că victima folosea un telefon cu numărul de apel X.

Prin referatul din data de 19 noiembrie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat Tribunalului Bucureşti autorizarea obţinerii de la operatorii de telefonie mobilă a listing-ului convorbirilor telefonice purtate în perioada de 26 iulie 2012 -19 noiembrie 2012 de la postul telefonic cu număr de apel: cu nr. X (folosit de către inculpatul I.N.). Prin încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 44559/3/2012, Tribunalul Bucureşti a încuviinţat cererea parchetului şi a autorizat obţinerea de la operatorii de telefonie a datelor solicitate.

Din analiza, acestor convorbiri a rezultat că deţinătorul postului telefonic (inculpatul I.N.) s-a aflat la locuinţa victimei din ziua de 14 noiembrie 2012 până în dimineaţa zilei de 15 noiembrie 2012.

De asemenea, din listing a rezultat că imediat ce a plecat din locuinţa victimei posesorul cartelei (inculpatul I.N.) a schimbat aparatul telefonic, pe care l-a folosit în timp ce se afla în locuinţa victimei.

Din declaraţiile martorului N.E.C., vecina victimei, a rezultat că în data de 15 noiembrie 2012, în jurul orelor 09.15, din locuinţa victimei cu care se învecinează, a auzit mai multe ţipete de bărbat. Iniţial nu a înţeles ce ţipa bărbatul respectiv, însă, într-un final a auzit strigând Hoţii! Hoţii! urmate de nişte bubuituri. Prietenul ei, martorul S.A., a mers la agentul de pază al blocului şi l-a chemat să verifice ce se petrece în apartamentul vecin. Agenţii de pază au bătut la uşa apartamentului victimei, însă nu a răspuns nicio persoană şi nici nu s-au auzit alte zgomote exceptând lătratul câinelui. Până a doua zi, când a venit poliţia, nu a mai auzit zgomote suspecte în apartamentul vecin.

A.V., femeia de serviciu, a declarat că, în data de 15 noiembrie 2012, paznicul blocului a fost anunţat că este un scandal în apartamentul 934. A urcat împreună cu paznicul la acel apartament, însă nu s-a mai auzit niciun zgomot. Din interior se auzea doar câinele care era foarte agitat. Paznicul a sunat insistent la uşă, însă nu a ieşit nimeni. Aceasta a declarat că uşa era închisă, însă nu ştie dacă era şi încuiată.

Martorul B.I. a declarat că a întreţinut relaţii sexuale cu S.A. din anul 1996, iar în perioada 2003 -2007 a locuit în apartamentul acestuia. S.A. era homosexual activ şi mergea aproape zilnic în Parcul O. pentru a întâlni bărbaţi cu orientări homosexuale.

S.D.G., fiul victimei, a declarat că S.A. s-a mutat în Bucureşti în anul 1991, după despărţirea de soţie. în perioada 2000-2010, tatăl său a desfăşurat o activitate comercială, respectiv cumpăra îmbrăcăminte şi o revindea în piaţa Obor. în luna septembrie 2011, lui şi surorilor sale, S.A. le-a dat suma de 100.000 lei.

S.V., fosta soţie a victimei, a declarat că s-au despărţit în anul 1989, moment în care a aflat şi de orientările homosexuale ale lui S.A. în anul 2011, victima le-a dat celor 4 copii câte 25.000 lei fiecăruia, iar ei i-a dat suma de 10.000 lei. Nu a putut preciza de unde avea bani fostul soţ.

Din extrasul de cont furnizat de C.E.C. B. a rezultat că victima avea deschis la această bancă un depozit cu depuneri ulterioare cu un sold de 93.542,83 lei.

Tribunalul a reţinut că, din considerentele sentinţei penale nr. 114 din 20 martie 2000 a Tribunalului Buzău, prin care inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, se desprind anumite asemănări cu speţa de faţă. Astfel, victima locuia singură şi desfăşura afaceri profitabile având mai multe depozite la bănci şi sume mari de bani în posesia sa. între inculpat şi victimă s-a stabilit o relaţie de apropiere în urma căreia victima i-a împrumutat inculpatului o sumă de bani. Inculpatul a condus-o pe victimă într-un loc izolat, unde a ucis-o prin aplicarea mai multor lovituri cu o piatră în cap. în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat iniţial săvârşirea faptei pentru ca apoi să recunoască, dar să motiveze că a lovit-o pe victimă datorită faptului că încercase să-l excite în vederea practicării unor relaţii homosexuale.

Iniţial, inculpatul I.N. a negat că l-ar fi cunoscut pe S.A. sau că ar fi fost în locuinţa acestuia. De asemenea, inculpatul a negat înclinaţiile homosexuale.

Ulterior, inculpatul I.N., a revenit asupra declaraţiilor şi a precizat că, după ce a fost liberat condiţionat în data de 20 iunie 2012, a venit în Bucureşti, unde s-a împrietenit cu un băiat pe nume “A.” (martorul T.F.), Prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe S.A., iar “A.” i-a povestit că acesta din urmă locuieşte singur într-o garsonieră din zona D. şi că are obiecte de valoare în casă: obiecte din aur, sume de bani. „A.” i-a mai povestit că el a fost la locuinţa lui S.A. şi a întreţinut raporturi sexuale cu acesta şi a fost plătit cu sume între 100-130 lei. Inculpatul a susţinut că S.A. îl suna aproape zilnic şi îi propunea să meargă la locuinţa lui. în data de 14 noiembrie 2012, în jurul orelor 17.00 - 17.30, a mers la locuinţa victimei, la invitaţia telefonică a acesteia. Au consumat băuturi alcoolice şi au stat până târziu, motiv pentru care a rămas să doarmă la locuinţa victimei. în data de 15 noiembrie 2012, S.A. s-a trezit în jurul orelor 06.30 şi a ieşit să plimbe câinele, revenind în garsonieră după circa 30 de minute. Victima a încuiat uşa şi a băgat cheile în buzunar pentru a-l împiedica să plece. Ulterior, victima a făcut o cafea, a intrat în baie şi a făcut duş. Când a ieşit din baie a constatat că era dezbrăcată. Victima a venit la el pe canapea şi i-a propus să întreţină relaţii sexuale. A refuzat şi l-a împins pe S.A. de pe canapea, iar acesta a căzut lângă masă. Victima s-a ridicat şi a început să strige „Hoţiil" Ca să-l potolească s-a ridicat de pe canapea şi i-a spus să tacă. „Nu a ascultat şi s-a dus în bucătărie şi a luat un cuţit din sertarul unde ținea cuţitele. Eu, când am văzut, m-am dus să îl iau de mână să nu se întâmple o nenorocire. Nu am putut, şi m-a lovit cu cuţitul peste mana dreaptă şi m-a tăiat. După aceea, i-am făcut un vânt şi a căzut jos. Ulterior, am luat cuţitul de pe jos şi i-am aplicat o lovitură în gat după care victima a început să strige Hoţii! Când am auzit acest lucru, am luat unul dintre cuţitele căzute jos şi i-am aplicat o lovitură în gât, i-am tăiat aorta sa nu mai ţipe, şi o lovitură de cuţit în piept". Ulterior, s-a spălat pe mâini, s-a îmbrăcat, a spălat cuţitul şi l-a aruncat pe jos lângă celelalte cuţite. De pe degetul victimei a sustras două inele din platină, după care a mai sustras şi telefonul victimei. A mai luat de pe un dulap o geantă pe care i-o dăduse anterior victima, în care se aflau haine şi lenjeria sa. După circa 10 minute după înjunghiere, la uşa garsonierei au venit 2-3 vecini, iar unul dintre ei a bătut la uşă. După ce vecinii au plecat, a părăsit garsoniera şi a luat bunurile menţionate. A lăsat uşa de acces în garsonieră descuiată şi a mers cu metroul până în Piaţa Unirii. Aici a aruncat telefonul victimei şi cheile de la garsonieră. De asemenea, a aruncat şi cele două inele pentru a nu fi găsite asupra sa. Geanta victimei se află la locuinţa sa.

Tribunalul a constatat că, prin modul de prezentare a faptelor inculpatul a tins să creeze impresia că a acţionat provocat de avansurile victimei, aceste declaraţii nefiind adevărate. Din declaraţiile martorului T.F. a rezultat că inculpatul avea acelaşi înclinaţii sexuale cu ale victimei. De asemenea, inculpatul cunoştea faptul că victima este homosexual, iar din raportul de expertiză genetică a rezultat că inculpatul şi victima au întreţinut relaţii sexuale, A.D.N.-ul celor doi fiind identificat pe un prezervativ.

S-a observat că inculpatul a folosit aceeaşi apărare neadevărată ca şi în procesul penal anterior, însă în ambele cazuri, scopul urmărit de inculpat a fost obţinerea unor foloase materiale prin uciderea victimelor.

Având în vedere leziunile pe care le prezenta victima, în momentul agresiunii inculpatul era cel mai probabil dezbrăcat. Prin tăierea pachetului vascular al victimei, datorită presiunii sângelui, dacă inculpatul ar fi fost îmbrăcat cu siguranţă ar fi fost stropit de cantităţi importante de sânge, fapt ce ar fi atras atenţia.

Din faptul că inculpatul a sustras o geantă a victimei, două inele, telefonul mobil şi a căutat în hainele victimei după alte valori, a rezultat că a ucis-o cu scopul de o tâlhări, şi nicidecum pentru a se apăra de avansurile ei.

Cu ocazia conducerii în teren din data de 07 februarie 2013, inculpatul a indicat modul de comitere a faptei.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului I.N. constând în aceea că, în data de 15 noiembrie 2012, în jurul orelor 09.00-10.00, în apartamentul din Bucureşti, sector 3, i-a aplicat victimei S.A. mai multe lovituri (circa 13) cu un cuţit în zona gâtului şi a toracelui, provo cându-i leziuni în urma cărora a decedat, după care i-a sustras o geantă, un telefon mobil şi mai multe bunuri mobile, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prev. de art. 174 alin. (1) -176 alin. (1) lit. c), d) C. pen. şi art. 211 alin. (1), alin. (2)¹ lit. c) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Deşi inculpatul nu a recunoscut infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina sa, totuşi tribunalul a constatat că este autorul acesteia, întrucât, după vizionarea imaginilor video efectuate de camerele de supraveghere instalate în interiorul blocului unde locuia victima, a reieşit că geanta cu care inculpatul a părăsit imobilul în data de 15 noiembrie 2012, aparţine victimei, este de culoare maro, este confecţionată din petice de piele şi părea a avea obiecte în interior, geantă pe care victima o cumpărase în urmă cu 3 ani din Germania. De altfel, aceeaşi geantă a fost găsita la locuinţa unde inculpatul locuieşte fără forme legale şi care a fost descoperită cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul I.N. a fost condamnat la pedeapsa de 21 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 - 175 lit. a) şi b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. prin sentinţa Tribunalului Buzău nr. 114 din 20 martie 2000, definitivă prin Decizia C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000. Prin aceeaşi sentinţă s-a revocat beneficiul graţierii acordat prin sentinţa penală nr. 2842/1997, iar pedeapsa de un an închisoare pronunţată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 213 C. pen. şi 280 C. pen. a fost adăugată la pedeapsa ulterioară, urmând să execute în total pedeapsa rezultantă de 22 de ani. Din executarea pedepsei inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 20 iunie 2012 cu un rest de pedeapsă de 3012 zile, constatându-se astfel că faptele deduse judecăţii au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie.

În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că se impune revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea acestei pedepse, pe lângă fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, potrivit art. 61 C. pen., contopind restul rămas neexecutat de 3012 zile cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani închisoare.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul I.N. criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A solicitat, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav reducerea cuantumului pedepsei aplicate, iar pentru infracţiunea de tâlhărie, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Curtea, examinând hotărârea atacată în baza temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelantul-inculpat şi din oficiu întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul declarat de inculpatul I.N. este fondat, însă pentru un alt motiv decât acelea invocate de inculpat.

S-a reţinut că, în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, în baza cărora s-au reţinut corect starea de fapt, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a faptelor.

De asemenea s-a reţinut că, din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că inculpatul I.N. s-a liberat condiţionat, la data de 20 iunie 2012, din executarea unei condamnări de 22 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat şi, deoarece a rupt orice legătură cu familia care locuieşte în mun. Braşov, acesta s-a stabilit în Bucureşti.

Totodată, s-a reţinut că individualizarea pedepsei rezultante de 25 de ani închisoare, precum şi a pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune (25 de ani pentru omor deosebit de grav şi 20 de ani pentru tâlhărie) s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., ţinându-se seama de gradul mare de pericol social concret al celor două infracţiuni, de împrejurările reale ale comiterii faptei (şi anume, victima şi inculpatul se cunoşteau de mai multă vreme, inculpatul având cunoştinţă de starea materială foarte bună a victimei), violenţa extremă de care a dat dovadă inculpatul şi de circumstanţele personale ale acestuia, care este recidivist, iar acest omor a fost comis în condiţiile în care inculpatul a săvârşit anterior un alt omor. Această ultimă împrejurare demonstrează că inculpatul nu are nicio compasiune şi nici regret pentru viaţă în general şi pentru cei din jur.

S-a apreciat că pedeapsa rezultantă este proporţională cu gravitatea faptelor comise, eficientă în ceea ce priveşte ocrotirea societăţii de asemenea violenţe şi descurajantă în plan individual şi general.

Curtea a mai arătat că apelul inculpatului este nefondat în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de tâlhărie şi individualizarea pedepsei, însă este fondat referitor la greşita confiscare a cuţitului folosit la comiterea omorului, care aparţine victimei şi, în consecinţă, nu trebuie confiscat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I.N., care invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., a solicitat, pentru infracţiunea de omor, reindividualizarea pedepsei, iar pentru infracţiunea de tâlhărie, achitarea acestuia, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

De asemenea a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile. Examinând recursul declarat de inculpatul I.N. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385⁹, art. 385³ C. proc. pen. anterior.

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate în cauză, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) şi (2)¹ C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod, prin urmare, verificarea instanţei de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.).

Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial, scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 19 august 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării -vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în cauză.

Referitor la cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct 17² C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat I.N., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat I.N. şi-a motivat recursul prin respectarea, obligaţiei ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., însă critica acestuia privind reindividualizarea pedepsei, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., nu poate fi analizată prin prisma acestuia, ci, eventual, ar putea fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, în ceea ce priveşte reindividualizarea pedepsei, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată că în cauză criticile întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct 12 C. proc. pen. invocate de inculpatul I.N. vizând achitarea pentru infracţiunea de tâlhărie, nu pot fi subsumate acestui caz de casare, potrivit cu care casarea poate interveni, „când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337", având în vedere că ele vizează starea de fapt reţinută de instanţele inferioare, în sensul că nu are susţinere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, era cel prevăzut în dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situaţiei de fapt de către instanţa de control judiciar nu mai este posibilă. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat I.N. privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1969) excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei urmează să fie respinse.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen. -aplicabilitatea legii penale mai favorabile, solicitată de inculpatul I.N., se constată următoarele:

În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 februarie 2014. în speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 19 august 2013 şi până la data soluţionării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează omorul deosebit de grav şi tâlhăria, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. în examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.

Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Inculpatul I.N. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. cu aplic. art 37 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa închisorii de 25 de ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 C. pen. a dispus degradarea militară a inculpatului I.N.

II. În baza art. 211 alin. (1) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 20 ani.

În baza art. 71C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (2) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 7 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap la art 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani.

Analizând influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care este acuzat inculpatul I.N., Înalta Curte constată următoarele:

Astfel potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., în forma anterioară, omorul, respectiv omorul calificat se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, respectiv închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În noua reglementare omorul, respectiv omorul calificat au fost incriminate în art. 188 alin. (1) rap. la art. 189 lit. d) şi c) C. pen. care sunt pedepsite cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, respectiv închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

După cum se poate observa, limitele de pedeapsă, atât în vechea, cât şi în noua reglementare sunt aceleaşi, iar pedeapsa 25 de ani aplicată inculpatului I.N. se încadrează în aceste limite.

Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii, se constată că inculpatului I.N. i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) Cod' penal anterior, pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

De asemenea, în baza art. 67 C. pen. s-a dispus degradarea militară.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) şi art. 69 C. pen.

Aşadar, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru o infracţiune care prevedem această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare.

Cât priveşte tratamentul sancţionator al stării de recidivă, acesta va rămâne cel din legea anterioară, date fiind dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd aplicabilitatea noii reglementări doar în situaţia în care una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, aspect care nu este incident în cauză.

În concluzie, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior, pedeapsa de 25 de ani închisoare, respectiv 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., aplicate inculpatului I.N., încadrându-se şi în noile limite.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. anterior, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 20 ani, incriminată în reglementarea actuală, în art. 234 alin. (1) lit. f) care, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, astfel că, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile, legea nouă este mai favorabilă sub aspectul condiţiilor de incriminare.

Având în vedere situaţia faptică reţinută de cele două instanţe şi proporţionalitatea pedepsei, instanţa de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat şi primele instanţe.

În ce priveşte pedeapsa complementară, din reglementarea noului C. pen., se constată că are corespondent în legea veche, sub aspectul conţinutului şi a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, însă legiuitorul a prevăzut expres limitele de executare a acesteia, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, situaţie în care legea nouă cuprinde dispoziţii mai favorabile.

Aşa fiind, va admite recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din 19 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 559 din 03 iulie 2013 a Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, rejudecand:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul I.N. din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi (2)¹ lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. revocă beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 114/20 martie 2000 pronunţată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 şi contopeşte restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această sentinţă, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3012 zile închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la 19 februarie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din 19 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 559 din 03 iulie 2013 a Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi.în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul I.N. din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi (2)¹ lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 233 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. revocă beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 22 de ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 114 din 20 martie 2000 pronunţată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală a C.S.J. nr. 2784 din 16 iunie 2000 şi contopeşte restul rămas neexecutat de 3012 zile cu pedeapsa aplicată prin această sentinţă, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3012 zile închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21 noiembrie 2012 la 19 februarie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 60/2014. Penal. Traficul de influenţă...		ICCJ. Decizia nr. 612/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Actul... →

ICCJ. Decizia nr. 611/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 611/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs