ICCJ. Decizia nr. 612/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Actul sexual cu un minor (art. 198 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 612/2014
Dosar nr. 14048/111/2012
Şedinţa publică din data de 19 februarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 27 mai 2013, Tribunalul Bihor, în baza art. 197 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul G.L., pentru comiterea infracţiunii de viol la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestului preventiv a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 67 din 2 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 52/2012.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata a reţinerii şi a arestului preventiv de la 1 noiembrie 2012 la zi.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile T.L. prin reprezentantul ei legal T.E.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul în cuantum de 150 lei pentru avocatul din oficiu B.F. din cadrul Baroului Bihor s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei conform delegaţiei din 22 ianuarie 2013.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 27 decembrie 2012 emis în Dosarul nr. 834/P/2012 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G.L. pentru comiterea infracţiunii de viol prevăzuta de art. 197 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinându-se în sarcina sa că în perioada august octombrie 2012 a întreţinut relaţii sexuale orale şi prin introducerea de obiecte în vagin cu minora T.L. în vârsta de 11 ani, fără acordul acesteia şi prin constrângere morală.
Victima T.L., asistată de către apărător din oficiu, s-a constituit parte civilă, prin reprezentantul său legal T.E., împotriva inculpatului cu suma de 100.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit.
Inculpatul audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecaţii în fond a negat comiterea infracţiunii de viol.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În data de 29 octombrie 2012, victima T.L. s-a deplasat împreună cu alte două minore la sediul Primăriei Valea lui Mihai unde a contactat-o pe martora B.K., angajată în funcţia de reprezentant pentru problemele romilor. Iniţial, victima s-a plâns martorei că inculpatul „G.L. i-a transmis prin K.K. că dacă o prinde trece cu maşina peste ea şi a spus ca îi este frică. Eu am întrebat-o ce i-a făcut lui G.L. de o ameninţa. Ea mi-a spus ca o acuza ca i-a furat 300 lei. Am întrebat-o daca este adevărat şi mi-a răspuns ca nu a furat banii ci i-a primit de la G.L. Am întrebat de ce a primit ea atâţia bani. Nu mi-a spus nimic, dar sora ei mai mica a spus ca a avut raport sexual cu G.L. Atunci am întrebat-o din nou pe L. ce a făcut şi mi-a spus ca l-a lăsat pe G.L. sa o prindă de organul genital" (fila 47 urmărire penală). „T.L. mi-a spus ca numitul G.L. i-a transmis prin K.C. ca daca o prinde trece cu maşina peste ea şi ca i este frica de acesta. întrebând-o ce a făcut de este ameninţata de acel bărbat, minora mi-a spus ca o acuza ca i-a furat 300 lei, întrebând-o daca este adevărat ca i-a furat aceasta suma de bani, aceasta mi-a răspuns ca banii i-a primit de la G.L. nu i-a furat. La întrebarea mea ce a făcut pentru a primi de la acesta atâţia bani, aceasta a răspuns ca pentru ca 1-a lăsat pe acesta sa o atingă în zona intima, dar R. care se afla lângă L. a afirmat ca o futut cu G.L. Am întrebat-o pe L. daca este adevărat dar aceasta nu a răspuns dar din gesturile ei am inteles ca ceva era adevărat. I-am spus L. sa ii spună mamei sale sa vina la mine. În urma acestei discuţii am apreciat ca este de datoria mea sa anunţ organele abilitate astfel ca am sesizat Asistenta Sociala de la Primăria Valea lui Mihai care la rândul ei a sesizat Protecţia Copilului Bihor. Când a venit mama L., i-am relatat ce mi-a povestit fiica sa şi R. constatând ca aceasta nu ştia până în acel moment despre cele relatate de mine. I-am cerut acesteia sa stea de vorba cu fetita în sediul Primăriei pentru a afla daca cele relatate mie sunt adevărate. După ce au discutat cele două, mama L. mi-a "spus ca fetita a recunoscut ca G. i-a tras jos pantalonii şi ca i-a băgat ceva. Eu am întrebat-o pe fetita unde iar aceasta mi-a spus ca nu ştie. Eu am mai întrebat-o pe fetita cum a ajuns în casa la G.L. iar aceasta mi-a răspuns ca a chemat-o la cules de nuci şi ca i-a dat 2-3 lei" (fila 120 urmărire penală), „în luna octombrie a venit împreuna cu alţi doi copii ea şi cu încă o fetita, iar cel de-al treilea copil a rămas la uşa. Victima mi-a spus ca inculpatul o ameninţa ca trece cu maşina peste ea pentru ca i-ar fi furat 20.000 forinti. Eu am întrebat-o daca este adevărat ca i-a furat şi ea a negat. Eu am întrebat-o din nou daca este sincera, ea a răspuns ca da, însă cealaltă fata a spus atunci ca victima s-a culcat cu inculpatul. Eu am insistat cu întrebările şi atunci victima mi-a spus ca a primit 300 lei de la inculpat şi până la urma a spus şi ca a primit acei bani pentru ca s-a dezbrăcat în faţa inculpatului şi l-a lăsat sa o atingă în zona intima. Eu atunci i-am spus sa meargă imediat acasă şi sa vina împreuna cu mama ei de indata la birou. Victima s-a întors cu mama ei i-ar eu i-am cerut mamei sa stea de vorba cu fiica ei şi sa lămurească daca intr-adevăr s-a întâmplat ce susţine victima. Mama a discutat cu fiica ei pe hol şi după o vreme au revenit la mine şi mi-a spus ca intr-adevăr fiica ei susţine ca aşa s-ar fi întâmplat lucrurile, mai precis ca ar fi dezbrăcat-o şi ar fi întreţinut relaţii sexuale inculpatul cu victima. Victima mie nu mi-a spus ca ar fi întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul. fetia nu a specificat daca acel lucru s-a întâmplat o data sau de mai multe ori. Precizez ca după ce sora victimei mi-a spus ca T. s-a culcat cu inculpatul eu i-am cerut sa plece de acolo şi mai departe am continuat discuţiile doar cu victima. Rectific, sora este de fapt verisoara, R." (fila 72 fond).
Aceeaşi martora a sesizat concomitent atât organele de politie cât şi Asistenta Sociala din cadrul Primăriei Valea lui Minai, iar ulterior au fost demarate cercetările în cauza.
Victima T.L., cunoscută în comunitate şi T., a declarat ca „. în luna septembrie 2012, K.C. m-a chemat sa mergem la G.L. pentru a-i presta diferite munci prin curte. Ne-am dus amândouă la domiciliul acestei persoane şi am lucrat prin curte (am strâns nuci, am maturat curtea) după care acest G.L. a ieşit în curte şi ne-a dat bani, nu mai a reţinut ce suma. După câteva zile, împreuna cu K.C. ne-am dus din nou la aceasta persoana acasă unde am intrat în locuinţa şi numita C. m-a prins de mâini şi picioare)eram pe un pat, iar numitul G.L. cu forţa a întreţinut cu mine relaţii sexuale orale. După un timp acesta s-a ridicat din pat iar C. mi-a dat drumul iar eu m-am ridicat din pat iar G.L. mi-a dat suma de 15 lei şi mi-a cerut sa nu spun nimănui ce s-a întâmplat. Am fost la domiciliul acestui G. de mai multe ori şi de fiecare data a întreţinut cu mine relaţii sexuale orale, de fiecare data mi-a dat bani sa nu spun nimic (primeam de la 5 până la 10 lei). în data de 19 octombrie 2012, aproximativ la orele 17, m-am dus către locuinţa lui G. singura, pe drum m-am întâlnit cu K.C. şi împreuna ne-am dus la domiciliul lui G.. Acesta era la domiciliu, am intrat în locuinţa iar după un timp C. a plecat iar eu am rămas în locuinţă întrucât acesta a închis uşa cu cheia. G.L. s-a dezbrăcat şi m-a dus în dormitor unde m-a dezbrăcat după care m-a violat (am sângerat). După ce totul s-a terminat acesta mi-a dat suma de 300 lei şi mi-a spus să-mi cumpăr haine şi de asemenea să nu spun nimănui ce s-a întâmplat" (fila 11 urmărire penală).
În declaraţia dată a doua zi victima a declarat că „în vacanţa de vară a anului 2012, eu împreună cu H.M. am fost chemate de către G.L. la locuinţa sa pentru a-i tăia buruienele din curte. După terminarea lucrului G.L. i-a cerut lui H.M. să-i arate sânii şi organul genital, dar aceasta a refuzat, mie nu mi-a cerut acest lucru. Am fost plătite cu suma de 10 lei. în luna august 2012 împreună cu altă prietenă K.C. am plecat la locuinţa lui G.L. la insistenţele C.. După ce am ajuns la locuinţa acestuia K.C. i-a spus lui G. „ţi-am adus-o, aici e fata, poţi s-o pipăi, nu o să afle nimeni" după care C. a venit spre mine, s-a aşezat peste picioarele mele, iar G.L. s-a apropiat de mine, cu chiloţii daţi jos şi cu penisul s-a apropiat de gura mea, iar K.C. mi-a împins capul spre penisul lui. Am refuzat în primă fază, dar C. m-a împins de cap şi m-am mişcat înainte-înapoi. înainte de a pleca de la locuinţa lui G.L., acesta mi-a dat 5 lei, iar C. m-a ameninţat să nu spun la nimeni, fiindcă în caz contrar voi lua bătaie. în ziua următoare am mers din nou cu C. la locuinţa lui G.L. unde acesta a început să mă pipăie şi a introdus degetul în vaginul meu şi m-a pus să-i sug penisul. După acest lucru am primit de la G. suma de 10 lei. La câteva zile eu cu sora mea de 8 ani A., am mers la locuinţa lui G.L., ajunsă aici m-a chemat pe mine în locuinţă, a închis uşa de la casă şi mi-a introdus din nou degetul în vagin. în data de 19 octombrie 2012 am fost din nou la locuinţa lui G.L., cu K.C., la un moment dat C. a plecat iar G.L. a închis uşa cu cheia, m-a dezbrăcat, m-a dus în dormitor unde m-a violat, până am sângerat" (fila 12, 13 dosar urmărire penală).
În a treia declaraţie dată în 14 noiembrie 2012 victima a arătat că l-a cunoscut pe inculpat „în luna august 2012, când am fost acasă la acesta cu H.M. zisă B., la iniţiativa lui H.M., căreia K. i-a spus că G.L. ne plăteşte pentru diferite munci în gospodărie. Cu acea ocazie am intrat cu H. doar în curtea locuinţei lui G., care era singur acasă şi a ieşit în curte. Acesta ne-a propus să tăiem iarba din curte.când am terminat am primit câte 2 lei şi ne-a chemat şi a două zi. A două zi împreună cu H.M. am fost din nou la G.L. care ne-a cerut să udăm florile. Împreună cu H.M. am fost la G.L. de 5, 6 ori. la un moment dat în timp ce eram în curtea locuinţei acestuia şi strângeam fructe împreună cu H.M., G.L. i-a cerut lui H.M. să-i arate vaginul negru şi sânii negri, promiţându-i suma de 20 lei, H.M. a refuzat şi a plecat din curte, iar eu am plecat cu ea. După această dată H.M. nu m-a mai însoţit la locuinţa lui G.L. Eu nu am fost singură niciodată la G.L. acasă. Aproximativ după începerea şcolii în luna septembrie.a venit la mine K.C. care mi-a propus să o însoţesc acasă la G.L., am fost de acord astfel că am însoţit-o.K.C. i-a spus acestuia am adus o gagică bună, iar G. mi-a oferit bani dacă-l las să mă mângâie. Eu nu am fost de acord, dar K. m-a ameninţat că mă bate dacă mă împotrivesc. K. m-a împins spre G.L. care a început să mă mângâie peste haine, peste tot şi în zona intimă. Am început să plâng, iar K. m-a ameninţat din nou că mă bate dacă mai plâng. După câteva minute G. mi-a dat suma de 10 lei, apoi am plecat acasă. A două zi însoţită de K.C. care m-a ameninţat că mă bate dacă nu merg cu ea, m-am deplasat din nou la locuinţa acestuia. ne-am aşezat la masă, iar G. a venit lângă mine şi şi-a scos penisul din pantaloni, apoi şi-a apropiat penisul de faţa mea iar K. m-a prins de mână şi m-a împins, iar când m-a lăsat K., m-a prins de cap G. şi m-a împins pentru a nu putea pleca, nu ştiu cât a durat, apoi s-a oprit şi mi-a dat suma de 20 lei. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori, pe parcursul a mai multor zile. În data de 19 octombrie 2010 m-am întâlnit în faţa şcolii cu C. a spus să mergem la G. şi m-a ameninţat din nou că dacă nu o însoţesc mă bate. G. ajunsese acasă când noi am intrat în casă, era singur, C. a ieşit din casă iar G. a încuiat uşa de casă, s-a dezbrăcat în pielea goală, mi-a dat pantalonii jos, m-a aşezat pe spate pe canapea şi mi-a introdus penisul, eu i-am spus să-l scoată că mă doare, apoi acesta s-a ridicat de pe mine şi s-a dus în baie. În acest timp, eu m-am îmbrăcat am luat de pe masa din cameră o bancnotă de 20.000 forinţi deşi pe masă erau mai multe, pe care am ascuns-o, iar când a venit mi-a deschis uşa şi am plecat. Ulterior K.C. mi-a spus că G.L. i-a spus că mă va căuta cu maşina, unde mă întâlneşte, pentru că i-am furat cei 20.000 de forinţi, fiindu-mi frică m-a dus la primărie, unde am căutat-o pe B.K." (fila 14 dosar urmărire penală).
În declaraţia dată în faţa procurorului în data de 01 noiembrie 2012, victima a reiterat aceleaşi afirmaţii cu privire la relaţiile sexuale întreţinute cu inculpatul şi, de asemenea, în declaraţia data în 02 noiembrie 2012 (fila 20 urrnărire penală).
Martora K.C. a declarat că „în urmă cu circa 2 ani l-am cunoscut pe G.L. şi l-am ajutat la diferite treburi în gospodărie, la scurt timp după ce l-am cunoscut acesta mi-a propus să înta reţinutm sex oral în schimbul unei sume de bani, iar eu am fost de acord.în urmă cu circa o lună am mers acasă la L.B. împreună cu T., pentru a-i cere bani împrumut. Precizez că T. şi L.B. se cunoşteau întrucât eu i-am văzut înainte pe stradă când T. îi cerea 1, 2 lei lui L. Ajunşi acasă la L., eu i-am cerut acestuia sume de 500 lei, iar acesta mi i-a dat. Şi T. i-a cerut împrumut bani lui L., dar nu ştiu ce sumă şi nici dacă i-a dat, eu am plecat apoi acasă, iar T. a mai rămas la L.B.. în timpul în care am stat atunci la L.B. acasă, nu s-a întâmplat.nimic între L.B. şi T. Precizez că aceasta a fost singura dată când am mers împreună cu T. acasă la L.B., dar au mai fost situaţii în care eu şi T. ne-am întâlnit în locuinţa acestuia. Astfel, înainte de acea zi în care eu şi T. am mers să cerem bani, m-am dus singură acasă la acesta şi acolo am văzut că se afla T., iar L.B. stătea în bucătărie, la masă şi rezolva rebus. La un moment dat L.B., a întrebat-o pe T. dacă vrea să-i sugă penisul, iar ea a spus că da, după care L.B. s-a ridicat de la masă, şi-a desfăcut şliţul şi şi-a scos penisul, iar T. a început să-i sugă. Precizez că T. a acceptat fără nici un fel de probleme să-i sugă penisul lui L.B. şi am văzut că a ştiut să facă sex oral astfel că mi-am dat seama că cei doi au mai întreţinut sex oral şi înainte. Nu i-am mai văzut pe cei doi să întreţină relaţii sexuale oral" (fila 30 dosar urmărire penală).
În declaraţia dată în 02 noiembrie 2012, martora a reiterat aceleaşi afirmaţii adăugând că, aproximativ din august 2012, „am mers acasă la G.L., iar în locuinţă am găsit-o pe T.L. ascunsă după un fotoliu. Aceasta s-a ridicat şi a început să râdă numitul G. i-a cerut L. să-i facă sex oral, iar aceasta a fost de acord" (fila 33 dosar urmărire penală).
Martora a mai declarat în fata instanţei de fond că a văzut-o pe victimă de două ori la inculpat acasă „prima dată m-am dus la inculpat iar partea civilă era ascunsă după un fotoliu, inculpatul i-a spus să iasă afară, să nu se ascundă. La un moment dat inculpatul a întrebat-o pe victimă dacă vrea să facă sex oral, iar victima a dat din umeri, după care a avut loc actul sexual, eu în acest timp am stat mai departe la masă. Revin şi arat că din câte am văzut eu, victima a fost de acord să facă sex oral cu inculpatul". Martora a mai susţinut că a mai văzut-o pe victimă la inculpat o singură dată, însă nu ea i-a cerut să meargă la inculpat, ci victima a mers din proprie iniţiativă" (fila 68 dosar fond).
Martora H.M. a declarat la 1 noiembrie 2012 că „în urmă cu circa o lună L. m-a chemat să merg cu ea la cules de nuci în curtea lui G.L., eu am fost de acord şi am mers împreună cu L. şi doi fraţi de ai mei. Am cules nuci, iar la un moment dat G.L. în timp ce stătea lângă mine şi L. ghemuit, mi-a spus că dacă mergem cu el în casă şi ne dezbrăcăm, ne dă amândurora suma de 100 lei, eu am spus că nu fac aşa ceva şi am plecat, iar în urma mea au venit şi fraţii mei. L. nu a spus nimic pe moment şi a rămas în curtea lui L.B., L. mi-a spus că a primit de la L.B. suma de 5 lei pentru că a cules nucile, dar nu mi-a spus dacă s-a dezbrăcat. Ulterior, mi-a spus că L. a pipăit-o, mai ştiu că atunci când a fost ziua de naştere a lui L.B., acesta a trimis-o pe K.C., după L. să o aducă la el acasă, ştiu acest lucru pentru că eu m-am întâlnit atunci cu C., iar aceasta m-a întrebat dacă nu ştiu unde este L. pentru că a trimis-o după ea L.B., fiind ziua de naştere a acestuia" (fila 44 dosar urmărire penală).
Declaraţia dată în aceeaşi zi organelor de poliţie şi în lipsa unui traducător de limba maghiară, martora a mai spus că L. i-ar fi spus că „s-a dezbrăcat în pielea goală în faţa lui G.L., care a mângâiat-o, după care ar fi primit bani, dar nu a spus ce sumă" (fila 44 dosar urmărire penală).
În faţa instanţei de fond martora a declarat din nou că a fost la inculpat acasă, chemată de victimă, însă într-adevăr într-una din aceste vizite inculpatul „mi-a cerut mie şi victimei să intrăm în casă şi să ne dezbrăcăm, spunând ca ne va plăti o 100 lei. Nici eu, nici T. nu am fost de acord şi am plecat de la inculpat. Ştiu că am ieşit împreună din curtea sa, iar eu m-am dus acasă, dar victima nu ştiu ce a făcut. Nu este adevărat că T. mi-ar fi spus că inculpatul ar fi pipăit-o în zona genitală.ştiu că K.C. a chemat-o de mai multe ori şi a şi luat-o de pe stradă pe T. ca să o ducă la inculpat acasă. Am fost de faţă când K.C. a venit şi a cerut victimei să meargă cu ea, iar ulterior am aflat că a mai fost la inculpat" (fila 69 dosar fond).
Martora T.A., sora victimei a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că „am fost o singură dată la inculpat trimisă de mama mea ca să o aduc acasă pe T., mama mea ştia că T. obişnuieşte să meargă la inculpat acasă. Când am ajuns am bătut la uşă, T. a deschis şi am plecată acasă.Nu am văzut nimic şi nici nu am văzut ceva înăuntru, am auzit de afară că T. plângea. Acasă i-am povestit mamei, că am auzit-o pe T. plângând. T. a fost bătută de mama mea după ce am spus că am auzit-o plângând" (fila 20 fond).
În cauză, în cursul urmăririi penale a fost efectuată o constatare medico-legală ce a concluzionat că minora T.L. la data examinării medico-legale prezintă semnele unei deflorări vechi a cărei vechime nu poate fi precizată şi că minora nu prezintă semne de violenţă în sfera anogenitală (fila 8 urmărire penală).
În cursul judecaţii a fost efectuată şi o expertiză medico-legala ce a concluzionat că minora prezintă semnele unei deflorări vechi a cărei vechime nu poate fi precizată, fără a prezenta semne de violenţă în sfera anogenitală, precizându-se totodată că nu există elemente medico-legale obiective care să precizeze cu exactitate data producerii deflorării minorei în condiţiile în care acest lucru nu se mai poate face dacă au trecut mai mult de 2-3 săptămâni de la data deflorării (fila 93).
Inculpatul a declarat cu prilejul primei sale audieri în 01 noiembrie 2012 ca acuzaţiile aduse de către minora T.L. sunt formulate cu intenţia de a obţine sume de bani de la el. A arătat ca minora a venit într-adevăr de două ori în cursul lunii octombrie 2012 la el acasă pentru a-l ajuta la diferite activităţi în curtea locuinţei sale, împreună cu alţi copii, fiind răsplătiţi pentru munca prestată cu diverse sume de bani. De asemenea, a arătat ca victima a fost o singură dată în locuinţa sa împreună cu K.C. şi sora acesteia, dar în acea împrejurare le-a spus să plece. Inculpatul a negat că i-ar fi cerut martorei H.M. să se dezbrace pentru o sumaăde bani (fila 59 şi 61 urmărire penală). Aceeaşi poziţie a fost consemnată şi cu prilejul audierii inculpatului cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă (fila 75 urmărire penală).
Ulterior, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penala, inculpatul a arătat în completarea declaraţiilor sale că „partea vătămata a fost în locuinţa mea de trei ori: prima data T.L. a intrat în locuinţa împreuna cu H.M., nu ştiu când, dar era în perioada în care eram spitalizat, dar am avut o învoire. Cele două au venit atunci la strada sa îmi ceara bani, dar eu nu le-am dat şi am intrat în curte. Când am văzut ca în curte sunt frunze căzute, le-am chemat sa le aduce în schimbul unor sume de bani. cele două au intrat apoi în locuinţa sa îmi ceara de mâncare, iar eu le-am spus ca este mâncare în bucătărie. Partea vătămata a mâncat iar cealaltă minora a rămas lângă ea. Cele două fete au stat atunci doar în bucătărie, timp de circa 10 minute, după care au plecat în curte. Eu am ieşit şi le-am dat suma de 4 lei. A doua oara, partea vătămata T.L. a venit intr-o după amiaza, a bătut la uşa şi mi-a spus ca vrea sa ii facă o surpriza C.L. s-a ascuns după un fotoliu, iar când a venit C. a găsit-o şi a trimis-o după bere. C. s-a dus sa facă dus iar apoi L. s-a întors şi a lăsat berea, eu fiind în bucătărie. Nu am văzut ce făcut apoi L., dar când a ieşit C. din baie mi-a spus ca şi L. e înăuntru şi face dus. Nu am intrat în baie iar L. a ieşit apoi şi am întrebat-o de ce a făcut baie iar ea mi-a spus ca şi C. a făcut. Ne-am aşezat toţi trei la masa iar cele două fete au băut bere şi am jucat cruce. Când am terminat jocul, i-am spus lui L. sa plece iar ea mi-a spus ca mai are de băut puţina bere a şi apoi pleacă. Eu am mers sa îmi pregătesc patul pentru culcare iar când m-am întors în prima camera unde rămăseseră fetele, a venit spre mine L. din direcţia toaletei, care mirosea a palinca. C. mi-a spus ca aceasta a luat palinca dintr-un dulap şi a băut, iar atunci eu am dat-o afara pe L. A treia oară L. a venit cu sora ei şi cu C. Cineva a bătut la uşă, iar când am întrebat cine e mi-a răspuns C. I-am spus să intre dar aceasta a intrat împreună cu L. şi sora acesteia, toate trei aşezându-se apoi la masa din leaving. Acestea au spus că au venit să facă curăţenie dar le-am spus că nu am timp şi le-am cerut să plece. Eu am mers apoi spre hol iar fetele au rămas în urma mea, iar pe L. nu am văzut-o, C. şi sora lui L. au ieşit din casă iar eu am strigat spre L. ce face, iar ea mi-a răspuns că bea apă, după care a venit în fugă din bucătărie." (fila 125 urmărire penală).
În declaraţia dată în cursul judecaţii în fond, inculpatul a susţinut că „am cunoscut-o pe partea vătămată cred că în cursul lunii august 2012 întrucât aceasta cerşea în localul unde eu obisnuiam să joc cu alte persoane cărţi. Precizez că eu nu consum băuturi alcoolice. Ulterior, cred că în cursul lunii octombrie partea vătămată a venit la mine împreună cu alţi doi copii si mi-au cerut bani, iar eu le-am răspuns că dacă vor bani să vină să lucreze ceva, mai precis le-am spus să culeagă nişte fructe căzute la mine în curte. Precizez că acest lucru s-a mai repetat încă o dată însă si a doua oară partea vătămată a fost însoţită de alţi doi copii, cu menţiunea că grupul lor era mai numeros însă eu am permis intrarea la mine în curte doar pentru 3 copii. Nu îmi aduc aminte exact dar cred că au cules timp de circa 5-10 minute după care eu le-am dat 5 lei. Ulterior m-am mai.întâlnit încă o dată cu partea vătămată într-o zi când aceasta a bătut la mine la usă si mi-a spus că trebuie să vină și C. și să-i facem o surpriza. Eu am întrebat-o ce surpriza vrea să-i facă C. dar chiar în acest moment a apărut si aceasta, astfel că partea vătămată nu mi-a mai răspuns ci a fugit si s-a ascuns în spatele unei piese de mobilier. C. a intrat la mine în casă eu i-am spus că o aşteaptă o surpriza, să caute iar ea a găsit-o pe partea vătămată si a întrebat-o ce caută aici. C. a întrebat-o pe partea vătămată ce caută acolo dar nu am înţeles mai departe ce au vorbit, ştiu doar că după aceea C. m-a întrebat dacă am bere si întrucât eu i-am spus că nu am mi-a spus să-i dau 10 lei părţii vătămate si s-o trimit să cumpere bere. Partea vătămată a plecat după bere iar eu în acest timp m-am dus la baie, când m-am întors cele două fete erau la masă fiecare cu câte un pahar de bere, partea vătămată cu un pahar mai mic. Am întrebat-o ce face si dacă nu îi este ruşine să bea, iar ea a răspuns că a mai băut până acum. Eu i-am cerut să plece, ea a promis că pleacă însă a rămas si-a propus C. să joace cărţi. Am jucat si eu 2-3 partide cu ele după care am verificat nişte rezultate sportive la televizor întrucât anterior pariasem. La un moment dat C. m-a întrebat dacă poate să facă baie la mine eu mi-am dat acordul după care am ieşit afară ca să aduc maşina din stradă în curte am închis poarta iar când m-am întors în casă am văzut-o pe C. venind dinspre baia dormitorului meu. Nu mult după aceea a venit si partea vătămată tot de acolo. Eu nu ştiu dacă T. a făcut și ea baie sau nu. Imediat după acea m-am dus din nou în dormitor si am urmărit nişte meciuri de tenis, în timp ce cele două ascultau muzică si dansau în living. La un moment dat pentru că muzica era prea puternică m-am întors în living iar când partea vătămată s-a apropiat de mine am simţit miros de palincă, fapt ce m-a enervat foarte tare astfel că am luat-o de mână si am dus-o cu forţa afară, spunându-i să nu te mai prind la mine niciodată. Partea vătămată a plecat iar eu m-am întors în casă si am întrebat-o pe C. ce a făcut, iar aceasta mi-a răspuns că partea vătămată singură a căutat băutură în frigider si a băut fără să-i ceară ei voie. Precizez că T. la care am făcut referire este partea vătămată, acesta este numele pe care-l ştiam eu. Pe C. ştiu că se numeşte si K., o cunosc de circa 2 ani de zile, poate chiar mai mult, m-a ajutat de multe ori în gospodărie, cu diverse munci pentru care am plătit-o, dar am întreţinut si relaţii sexuale cu ea, de mai multe ori. Precizez că am întreţinut relaţii sexuale cu ea încă din anul 2010, dar în ultima vreme acest lucru nu s-a mai întâmplat, întrucât am fost bolnav. Precizez că în ziua la care am făcut referire mai devreme C. a venit pentru a face curăţenie la mine asa cum am stabilit anterior cu maică-sa. Eu am vorbit la telefon cu mama ei si aceasta a trimis-o la mine. Este adevărat că i-am dat acestei C. două telefoane mobile pentru a putea vorbi cu ea si acest lucru s-a întâmplat mai demult. Precizez că această C. venea în fiecare săptămână la mine însă relaţii sexuale întreţineam o dată sau de două ori pe lună. Nu mai ştiu exact, după circa 8-10 zile, însă ştiu că a fost în data de 18 octombrie 2012, a venit din nou C. la mine împreună cu o soră de-a ei mai mică si cu partea vătămată, eu am întrebat-o pe C. ce caută fetele la mine, iar ea mi-a răspuns că le-a adus să o ajute la curăţenie. Eu i-am spus că în acea zi nu am timp de asa ceva pentru că am ceva de rezolvat în Ungaria si trebuie să plec. Cred că era ora 11,30 -12,00. M-am îndreptat spre ieşirea din locuinţă urmat de C. și sora ei, când am fost la usă am observat că partea vătămată a rămas undeva mai în spate si am întrebat-o ce face, să vină să iasă si ea, ea mi-a răspuns că vrea să bea nişte apă, după care a ieşit și ea. Nu mi-am dat seama atunci însă am descoperit ulterior că mi-au dispărut de pe masă 20.000 forinți. Mi-am dat seama de acest lucru abia când am ajuns în Ungaria și am vrut să fac o plată. Ulterior, nu m-am mai întâlnit cu partea vătămată. După vreo două zile m-am întâlnit cu C. și am întrebat-o de bani, iar ea mi-a spus că partea vătămată a luat aceşti bani. Eu i-am spus C. să-i transmită părţii vătămate că de aici încolo să mă ocolească și să nu-mi ceară nici măcar un leu. Sunt sigur că toate aceste întâlniri au avut loc în octombrie întrucât în septembrie 29 de zile am fost internat în spital. Cred că am fost externat în 7 sau 8 octombrie. Arat că, sunt sigur că toate aceste lucruri s-au întâmplat în octombrie, întrucât în august nu au putut culege nuci, iar în septembrie asa cum am arătat am fost bolnav.
Precizez că în luna august am observat că partea vătămată nu mai era acolo la crâşmă împreună cu alţi copii la cerşit si am întrebat pe acei copii, unde-i cea care îi aduce pe ei la cerşit iar ei mi-au răspuns că îi plecată la tatăl ei într-o altă localitate. Mai arat că, acei copii mi-au spus că partea vătămată era şefa lor. Nu este adevărat că i-as fi propus părţii vătămate sau celeilalte fete care a însotit-o când au cules fructe să se dezbrace, eu nu am cerut asa ceva. Mi se pare că a doua oară când au venit la cules de fructe nu au mai venit cu o anume fetită, ci în loc a fost un băiat. Precizez că i-am atras atenţia si barmanului de la crâşmă să nu-i permită părţii vătămate si copiilor în local, acesta mi-a ascultat dorinţa circa o săptămână după care le-a permis din nou accesul iar eu din această cauză nu am mai jucat cărţi acolo. Nu ştiu de ce K.C. a dat declaraţiile pe care le-a dat la urmărire penală, dar nu sunt adevărate acele relatări. Precizez că declaraţia din data de 1 noiembrie 2012, scrisă de către mine are conţinutul pe care mi l-au dictat organele de poliţie, dar nu este adevărat că eu as fi spus că partea vătămată nu a fost niciodată în casa mea. în locuinţa mea sunt două băi, în ambele se poate face dus dar nu ştiu de ce K.C. s-a dus să facă dus în baia de la dormitor. Eu am ieşit afară atunci când ea s-a dus la dus. Precizez că i-am cerut acelui barman să nu mai lase copii în local înainte de ziua în care C. a făcut dus la mine. Precizez că partea vătămată a intrat la mine în casă în ziua în care a venit și C., fără acordul meu și mai înainte de a reuşi ca eu s-o opresc. îmi aduc aminte că râdea când a intrat în casă. Fiind întrebat arat că eu i-am spus de mai multe ori părţii vătămate să plecedacă nu mă înşel și C. i-a spus la un moment dat să plece acasă. Sunt sigur că în 18 octombrie 2012, partea vătămată a luat bani de la mine pentru că atunci eu am făcut o plată la materiale de construcţii. Mi se prezintă de către apărătorul meu fotocopia unui înscris în limba maghiară si arăt că acesta vizează o plată pentru alte materiale de a doua zi. Precizez că si în data de 18 cât și în data de 19 octombrie am mers în Ungaria. În data de 19 octombrie am plecat în Ungaria pe la ora 11:00 dimineaţa și m-am întors seara de fiecare dată. Nu am încercat să recuperez cei 20.000 de forinți nu i-am cerut înapoi, dimpotrivă i-am spus C. să nu mai facă scandal pentru aceasta. Pe K.C. nu o plăteam cu aceeaşi sumă pentru relaţii sexuale, se întâmpla să plătesc 30, lei 20 de lei, 50 de lei".
Instanţa de fond a reţinut în primul rând, contrar celor susţinute de către inculpat, că victima nu a avut iniţiativa reclamării relaţiilor sexuale cu inculpatul ci s-a adresat martorei B. doar privitor la ameninţările vizând sustragerea suinei de bani. Victima nu a amintit deloc contextul în care a avut loc luarea acelei sume de bani din locuinţa inculpatului, decât după ce a reţinut că întreţinerea unor relaţii sexuale cu inculpatul a fost dezvăluită de cealaltă minoră care o însoţea pe victimă la Primăria Valea lui Mihai.
Mai mult, s-a subliniat faptul că plângerea mamei victimei împotriva inculpatului a fost formulată de abia după ce martora B.K., funcţionar în cadrul Primăriei Valea lui Mihai, a sesizat Asistenta Sociala din cadrul primăriei şi i-a adus la cunoştinţa mamei despre aceasta împrejurare. S-a arătat faptul că este adevărat că după ce martora B.K. i-a învederat sesizarea autorităţilor, mama victimei a manifestat şi ea la rândul său o atitudine de indignare, însă acest comportament trebuie plasat în contextul în care mama victimei cunoştea de mai multa vreme ca fiica sa, T.L., îl vizitează acasă pe inculpat. Aceste vizite nu puteau avea un caracter firesc în lipsa oricăror relaţii de rudenie sau a altor relaţii între familiile inculpatului şi victimei, iar lipsa luării unor măsuri corespunzătoare pentru oprirea acestora nu poate fi decât imputabila mamei victimei.
Ca atare, instanţa de fond a înlăturat ca fiind vădit nefondata o asemenea apărare din partea inculpatului. Dimpotrivă, circumstanţele concrete în care faptele au fost relatate iniţial de către victimă, aspectul că altcineva le-a dezvăluit, iar acest lucru a survenit doar ca urmare a întrebărilor insistente din partea martorei B.K., conduce la concluzia că victima a manifestat sinceritate în declaraţiile sale.
S-a apreciat faptul că, de altfel, declaraţiile sale se coroborează parţial cu declaraţiile martorei K.C. care a relatat atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecaţii că a fost prezentă la un act sexual oral întreţinut de către inculpat cu victima în locuinţa primului. Această martoră nu se afla în conflict cu inculpatul, ci dimpotrivă, între cei doi a fost o relaţie de lungă durată, cu caracter oneros, în cadrul căreia, martora întreţinea relaţii sexuale cu inculpatul pentru care era remunerată. Nici martora şi nici inculpatul nu au invocat vreo cauză de duşmănie între ei care să justifice proferarea unor asemenea acuzaţii grave ca cea relatată în declaraţia de martor.
Pe de altă parte, susţinerile inculpatului că între martora Kanalas şi familia victimei ar fi survenit o înţelegere în scopul obţinerii unor sume de bani de la inculpat trebuie înlăturate în condiţiile în care victima o acuza şi pe martoră de o anumită participaţie la aceste fapte (martora ar fi cea care a condus-o în mod repetat pe victimă la inculpat, chiar împotriva voinţei sale şi a obligat-o să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul).
Faptul că declaraţia victimei nu se coroborează pe deplin cu cea a martorei K.C. a fost analizat şi din perspectiva poziţiei acesteia din urma care a fost acuzată la rândul său de către victimă, aşa cum s-a arătat mai sus, că a obligat-o de mai multe ori să meargă la inculpat acasă şi a obligat-o şi să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul.
Dimpotrivă, poziţia sinceră a victimei care a afirmat că a fost condusă de mai multe ori la inculpat de către K.C. a fost reliefată şi de împrejurarea că cele relatate de ea se coroborează şi cu declaraţia martorei H.M. care a arătat că martora K.C. a căutat-o pe victimă pentru a o duce la inculpat. Aceeaşi martoră a relatat un alt fapt deosebit de important pentru stabilirea contextului în care s-au săvârşit faptele. Astfel, instanţa de fond a reţinut ca fiind deosebit de relevantă împrejurarea, stabilită fără urma de îndoială chiar dacă este contestată de către inculpat, că acesta din urma le-a propus victimei şi martorei H.M. să se dezbrace contra unor sume de bani.
Sinceritatea victimei, în contradicţie cu cea a inculpatului, se verifica şi din perspectiva descrierii făcute interiorului locuinţei unde au fost întreţinute relaţiile sexuale. Astfel, T.L. a fost în măsură să descrie cu acurateţe inclusiv toaleta aferentă dormitorului inculpatului, deşi iniţial acesta a susţinut că victima a fost o singură dată în locuinţa sa când i-a cerut imediat să plece. Faptul că ulterior inculpatul şi-a modificat declaraţia este întemeiată doar de intenţia de a justifica cunoştinţele dovedite ale victimei.
Ca atare, instanţa de fond a reţinut că ansamblul probator administrat dovedeşte întreţinerea de acte sexuale - orale şi prin intromisiunea degetului în vagin, în mod repetat, de către inculpat cu victima T.L. Mijloacele de probă nu conduc la stabilirea individuală a fiecărui act sexual, însă instanţa de fond a reţinut că aceste acte sexuale au avut un caracter repetat şi s-au întins pe perioada lunilor septembrie şi octombrie 2012. S-a apreciat faptul că apărarea inculpatului care a susţinut că a fost internat o bună parte din această perioadă este irelevantă câtă vreme chiar inculpatul a recunoscut într-una din împrejurările în care a fost vizitat de către victimă, că se afla într-o învoire.
Sub aspectul consimţământului victimei la înreţinerea acestor acte sexuale, instanţa de fond a reţinut ca nefiind relevant a se stabili cu certitudine existenţa constrângerii fizice sau morale la aceste acte sexuale câtă vreme vârsta acesteia de 11 ani şi caracterele specifice personalităţii sale reliefate de raportul de evaluare psihologică - orientare temporo - spaţială în curs de formare, capacitate cognitiva de procesare a informaţiei infantila -fila 113 urmărire penală, a relevat fără urmă de îndoială că victima nu a putut manifesta un consimţământ valabil în raport de actele sexuale la care a fost supusă. Instanţa de fond a constatat că la vârsta de 11 ani şi în condiţiile de dezvoltare psihică amintite, victima nu putea avea reprezentarea reală a semnificaţiei şi conţinutului actelor sexuale şi, ca atare, o eventuală acceptare - clamată de către martora K.C. - echivalează cu lipsa consimţământului victimei. Pentru aceste motive a fost respinsă cererea formulată de către inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol în cea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) sau (1) şi (3) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel partea civilă T.L., prin reprezentantul său legal, T.E. şi inculpatul G.L.
Partea civilă T.L. a solicitat desfiinţarea sentinţei în sensul obligării inculpatului apelant la plata sumei de 100.000 lei, cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză şi, totodată obligarea inculpatului şi la plata cheltuielilor de judecată.
S-a mai susţinut că suma de 20.000 lei acordată de instanţa de fond nu reflectă şi nu compensează prejudiciul moral şi emoţional pe care l-a produs în viaţa unui copil aflat în plină formare, care a fost practic abuzat şi traumatizat prin comportamentul deviant al inculpatului care a profitat de situaţia precară din punct de vedere material a minorei, precum şi de statutul social al acesteia.
Inculpatul G.L., a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol în formă continuată, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. şi ped. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., înlăturarea formei continuate, reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 127/A din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul penal declarat de inculpatul G.L., pe care a desfiinţat-o în sensul că:
S-a înlăturat dispoziţia privind condamnarea inculpatului G.L. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 197 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul G.L. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
În baza art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.L. şi s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă T.E. în reprezentarea minorei T.L. împotriva aceleaşi sentinţe.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este netemeinică sub aspectul încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată.
Din probele administrate în faza de urmărire penală şi ţinând seama şi de declaraţia inculpatului apelant dată în faţa acestei instanţe în şedinţa publică din 14 noiembrie 2013, Curtea a apreciat că în cauză se afla în prezenţa infracţiunii de act sexual cu un minor, iar în nu prezenţa infracţiunii de viol.
Astfel, declaraţiile părţii civile, minora T.L. nu au fost constante.
Minora T.L. a contactat-o în data de 29 octombrie 2012 pe martora B.K.E. (filele 47, 119-120 din dosarul de urmărire penală şi fila 72 din dosarul instanţei de fond), angajată a Primăriei Valea lui Mihai în funcţia de reprezentant pentru problemele rromilor şi i s-a plâns că inculpatul G.L., i-a transmis prin intermediul martorei K.K. că, dacă o întâlneşte „trece peste ea cu maşina", deoarece minora îi furase o sumă de bani, respectiv 300 de lei.
La întrebarea martorei, minora a arătat că nu a furat banii, ci i-a primit de la inculpat, pentru că l-a lăsat pe acesta să o atingă în zona intimă.
Deoarece persoana care o însoţea pe minoră, R., a susţinut că minora a întreţinut şi relaţii sexuale cu inculpatul, martora i-a cerut minorei să se reîntoarcă cu mama sa şi a sesizat asistenta socială care, la rândul ei a sesizat D.G.A.S.P.C. Bihor.
Ulterior, cum mama minorei nu avea cunoştinţă despre cele relatate de minoră, martora i-a cerut acesteia să poarte o discuţie cu minora. în urma acestei discuţii, mama minorei a susţinut că este adevărat că inculpatul ar fi întreţinut relaţii sexuale cu minora, fără însă ca detaliile date mamă şi minoră să fie exacte sau să concorde.
Minora T.L. a fost audiată în 29 octombrie 2012, 30 octombrie 2012, 1 noiembrie 2012, 2 noiembrie 2012, 14 noiembrie 2012, însă, de fiecare dată a prezentat o altă versiune cu privire la cele întâmplate între ea şi inculpat.
Din declaraţiile minorei, care sub acest aspect s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, a rezultat că în vacanţa de vară a anului 2012, minora a început să meargă, împreună cu alte persoane, inclusiv cu martora Kanals C. la domiciliul inculpatului, pentru a presta diferite munci.
Dacă în prima declaraţie, din 29 octombrie 2012, minora a susţinut că, începând cu luna septembrie 2012, inculpatul a început să întreţină cu ea relaţii sexuale orale, care s-ar fi consumat de mai multe ori, iar în data de 19 octombrie 2012 ar fi violat-o, ulterior (declaraţia din 30 octombrie 2012) a susţinut că inculpatul iniţial i-a introdus degetul în vagin, de două ori, iar în data de 19 octombrie 2012 a violat-o.
În declaraţia din 14 noiembrie 2012, minora a susţinut că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale orale cu ea pe parcursul mai multor zile, respectiv o săptămână şi că în 19 octombrie 2012 a violat-o.
În declaraţia din 1 noiembrie 2012, minora a susţinut, de asemenea, că a întreţinut relaţii sexuale orale de mai multe ori cu inculpatul şi că acesta, i-a introdus degetul iar apoi penisul în vagin.
În declaraţia orală din 2 noiembrie 2012, consemnată în procesul-verbal din aceeaşi dată, minora a arătat că în data de 19 octombrie 2012, inculpatul, după ce şi-a introdus degetul în vaginul său, a încercat să-şi introducă şi penisul, dar, întrucât minora a plâns, pentru că o durea, inculpatul a renunţat.
În declaraţia dată în faţa instanţei de fond (filele 45-46) minora a precizat că a întreţinut o singură dată relaţii sexuale normale cu inculpatul, aceea fiind şi ocazia în care inculpatul i-a introdus degetul în vagin.
În mod cert însă, din declaraţiile minorei, a rezultat că acel act sexual normal ar fi avut loc în ziua de 19 octombrie 2012, zi în care a sustras de la inculpatul suma de 20.000 de forinţi.
Minora a fost expertizată medical în data de 30 octombrie 2012 (raportul de constatare medico-legală aflat la filele 7-8 din dosarul de urmărire penală), concluzionându-se că, la data examinării prezenta semnele unei deflorări mai vechi, a cărei vechime nu a putut fi precizată, neprezentând semne de violenţă în sfera anogenitală.
În raportul de expertiză medico-legală întocmit din dispoziţia instanţei de fond de S.M.L. al judeţului Bihor, s-a precizat că „în leziunile vechi ale himenului nu se mai poate face precizarea asupra datei producerii acelei leziuni dacă au trecut mai mult de 2-3 săptămâni de la data deflorării".
Cum între data în care minora a susţinut că a fost violată -19 octombrie 2012 - şi data examinării sale - 30 octombrie 2012 au trecut 11 zile, respectiv mai puţin de 2 săptămâni, Curtea a apreciat că nu s-a putut reţine că inculpatul ar fi violat-o pe minoră, această susţinere a minorei necoroborându-se cu nicio altă probă.
Din raportul de evaluare psihologică (filele 113-116 din dosarul de urmărire penală), a rezultat că, legat de momentul abuzului sexual, minora a susţinut că s-a petrecut în casa inculpatului, că a fost îndemnată şi obligată de martora K.K., iar prin bombardamentul subliminal, examinatorul a ajuns la concluzia că a existat un act experimentat prin repetare, posibil şi cu alte persoane.
De asemenea, din acelaşi raport a rezultat că relaţia sexuală s-a consumat pe fondul promisiunilor şi modelelor de recompensare bănească a unor prietene din colonie, pentru „munca la inculpat în curte", iar simptomele psihice identificate fac parte din spectrul stresului psihic şi sunt de intensitate mică şi nu întrunesc criteriile pentru nicio tulburare emoţională,
În declaraţia dată de inculpatul apelant în faţa acestei instanţe, la termenul de judecată din 14 noiembrie 2013 - care s-a coroborat cu cele ale martorei K.C. -, inclusiv cu cea dată la acelaşi termen de judecată -, acesta a recunoscut că a întreţinut un raport sexual oral cu minora, chiar dacă a susţinut că minora a fost cea care l-a iniţiat, atât inculpatul cât şi martora declarând că inculpatul nu a avut erecţie.
Inculpatul a declarat că i-a dat cu acea ocazie minorei 25 de lei şi chiar -dacă în declaraţia dată în fata instanţei de fond minora a susţinut că inculpatul nu i-a dat niciodată bani pentru a întreţine cu el relaţii sexuale, în declaraţiile date în faza de urmărire penală a arătat că inculpatul i-a dat suma de 10 lei, în luna septembrie a anului 2012, când s-ar fi consumat primul act sexual oral (declaraţia din 14 decembrie 2012 - fila 15 din dosarul de urmărire penală), iar a doua oară i-ar fi dat suma de 20 de lei. De asemenea, în declaraţia din 1 noiembrie 2012, minora a susţinut că inculpatul i-ar fi dat suma de 5 lei.
În declaraţia orală din 2 noiembrie 2012, consemnată în procesul-verb al din aceeaşi dată, minora a arătat că a primit prima dată suma de 10 lei, iar a doua oară suma de 5 lei.
În raport de declaraţiile oscilante date de minoră, care nu s-au coroborat cu alte probe, Curtea a dat valoare probantă declaraţiei inculpatului apelant, dată în şedinţa publică din .14 noiembrie 2013, reţinând că acesta a întreţinut, în data de 19 octombrie 2012, un act sexual oral cu minora T.L., la acea dată în vârstă de 11 ani, act ce a fost determinat de oferirea de bani de către inculpat, direct minorei.
Nu a putut fi primită susţinerea primei instanţe în sensul că actele sexuale dintre inculpat şi victimă ar fi avut un caracter repetat sau că s-ar fi întins pe perioada lunilor septembrie şi octombrie 2012, câtă vreme, aşa cum s-a arătat, declaraţiile minorei în acest sens nu s-au coroborat cu alte probe.
Împrejurarea că minora a descris cu acurateţe interiorul locuinţei inculpatului nu a putut duce la concluzia că într-adevăr, actele sexuale ar fi avut caracter de repetabilitate.
Este de precizat că deşi în dovedirea învinuirii se pot folosi atât probe directe, care se referă la faptul principal, cât şi probe indirecte prin care se constată faptele probatorii din ansamblul cărora se trage concluzia existenţei sau inexistenţei faptului principal, ceea ce interesează în cazul probaţiunii prin probe indirecte este nu numărul acestora ci ansamblul lor, fiecare probă trebuind să se încadreze într-o înlănţuire de probe indirecte şi, în cele din urmă, ansamblul probelor indirecte să ducă la o singură concluzie cu privire la faptul principal.
În speţă, susţinerile minorei în sensul că ar fi întreţinut de mai multe ori acte sexuale orale cu inculpatul nu s-au coroborat cu alte probe indirecte, cele la care a făcut referire prima instanţă neîncadrându-se într-o înlănţuire care să ducă la această concluzie.
În aceste condiţii, Curtea a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat sentinţa în sensul că va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracţiunea prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Curtea a reţinut că deşi se afla în prezenţa unui singur act sexual oral, fapta inculpatului este extrem de gravă.
Aşa cum rezultă din raportul de evaluare psihologică la care s-a făcut referire, raportul sexual s-a consumat pe fondul promisiunilor şi modelelor precedente de recompensare bănească.
Chiar dacă, aşa cum a susţinut inculpatul, raportul sexual ar fi fost iniţiat de minoră, aceasta nu scuză faptul că acesta i-a dat curs, în raport de împrejurarea că în cauză este vorba despre o minoră de 11 ani şi este evident că acesta a profitat de faptul că minora provine dintr-un mediul social precar, fără să se gândească la consecinţele faptei sale şi la influenţa pe care aceasta o va avea asupra dezvoltării ulterioare a minorei.
Curtea a apreciat că această pedeapsa de 4 ani închisoare corespunde, atât sub aspectul naturii cât şi al duratei sale, gravităţii deosebite a faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a apreciat că suma de 20.000 lei, ce a fost acordată cu titlul de daune morale este proporţională cu suferinţele psihice susceptibil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, astfel cum s-a arătat în raportul de evaluare psihologică, minora suferind un disconfort psihic, fiindu-i ruşine de cele întâmplate, la şcoală fiind cunoscut evenimentul critic prin care a trecut, iar copii râd de ea, în timp ce cadrele didactice o marginalizează, minora nemaidorind să continue şcoala.
Curtea a apreciat că în stabilirea acestei sume s-a ţinut seama de consecinţele negative suferită de minoră, de importanţa valorilor lezate, de măsura în care acestea au fost lezate, dar şi de intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, considerent pentru care apelul părţii civile a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs inculpatul G.L. şi partea civilă T.L. prin reprezentant legal T.E.
Recurentul inculpat G.L., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
Recurenta parte civilă T.L. prin reprezentant legal T.E. a solicitat, sub aspectul laturii penale, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 172 C. proc. pen., menţinerea încadrării juridice şi pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 111 din 27 mai 2013 de către Tribunalul Bihor, iar sub aspectul laturii civile, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. stabilirea despăgubirilor civile la cuantumul de 100.000 lei.
Examinând recursurile declarate de inculpatul G.L. şi de partea civilă T.L. prin reprezentant legal T.E. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte a constatat că acesta sunt nefondate pentru considerentele care urmează.
Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidenţă în prezenta speţă.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devolutiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alineatul 21, că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 14 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devolutiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Cu privire la criticile recurentei părţi civile T.L. prin reprezentant legal T.E., circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., se are în vedere, faptul că acest caz de casare a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. invocat de recurenta parte civilă T.L. prin reprezentant legal T.E. se constată că încadrarea juridică a faptei săvârşite nu poate fi examinată în recursul de fată nici sub incidenţa acestui caz, deoarece ceea ce nu se poate obţine direct nu poate fi obţinut nici indirect, prin „deturnarea,, de la finalitatea sa reală a acestui din urmă caz de casare ( pct. 172).
Totodată, nu se crcumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. nici critica adusă laturii civile.
Cu privire la aplicarea prevederilor art. 5 C. pen. (în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă), Înalta Curte constată că primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 februarie 2014. în speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 14 noiembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează actul sexual cu un minor a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurentul inculpat G.L. instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. în examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;.
Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat.
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.
Înalta Curte constată că inculpatul G.L. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., la pedeapsă de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, în prezent fiind incrirninată C. pen. în vigoare în dispoziţiile art. 220 alin. (2) C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii, se constată că inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b) şi e) C. pen. anterior, respectiv:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
e) dreptul de a fi. tutore sau curator.
Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
f) dreptul de a fi tutore sau curator.
Aşadar, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru infracţiuni care preved această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f) C. pen., în aplicarea incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen. se constată că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.
Drept urmare, având în vedere că în cadrul recursurilor guvernate de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 în aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs nu realizează o nouă individualizare a sancţiunii, iar în prezenta cauză nu se impune reducerea proporţională a sancţiunii stabilite în raport cu limitele prevăzute de legea penală nouă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va menţine pedeapsa rezultantă de 4 ani întrucât pedeapsa aplicată inculpatului G.L. se încadrează în noile limite de pedeapsă.
În consecinţă, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul G.L. şi de partea civilă T.L. prin reprezentant legal T.E. împotriva Deciziei penale nr. 127/A din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.L. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 1 noiembrie 2012 la 19 februarie 2014.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul G.L. şi partea civilă T.L. prin reprezentant legal T.E. împotriva Deciziei penale nr. 127/A din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.L. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 1 noiembrie 2012 la 19 februarie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 611/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art.... | ICCJ. Decizia nr. 615/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
