ICCJ. Decizia nr. 605/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 605/2014
Dosar nr. 1919/113/2013
Şedinţa publică din 18 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penalănr. 19 din 01 iulie 2013 Tribunalul Brăila, în baza art. 403 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.M.I. privind sentinţa penală nr. 84 din 04 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Brăila.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1919/113/2013 petentul-condamnat G.M.I., a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 84 din 4 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Brăila.
Din actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a constatat, în fapt, următoarele:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, Biroul Teritorial Brăila, a înaintat acestei instanţe cererea de revizuire formulată de condamnatul-revizuent G.M.I., aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Brăila, împreună cu referatul întocmit de procuror, în vederea soluţionării cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 397-402 C. proc. pen.
Astfel, prin rechizitoriul nr. 74/D/P/2008 al DIICOT-Biroul Teritorial Brăila, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G.M.I. (alături de alţi 4 inculpaţi care au fost cercetaţi, însă, în stare de arest preventiv) pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a reţinut că, în perioada noiembrie-decembrie 2008, inculpatul G.M.I. a vândut în mod repetat, comprimate „ecstasy", respectiv:
- a vândut la data de 10 octombrie 2008 investigatorului sub acoperire „M.N." şi colaboratorului sub acoperire „G.R." un comprimat „ecstasy" de culoare albă;
- a vândut circa 20 de comprimate ecstasy de culoare albă inculpatului C.C.N., comprimate care proveneau de la C.M.C.
Întrucât în cauza în care era cercetat inculpatul G.M.I. se aflau şi alţi trei coinculpaţi arestaţi preventiv, impunându-se soluţionarea cauzei cu celeritate, s-a dispus disjungerea cauzei pentru:
- continuarea cercetărilor faţă de C.M.C., persoană despre care inculpatul G.M.I. a declarat că este sursa de furnizare a comprimatelor „ecstasy";
- lămurirea circumstanţelor în care inculpatul G.M.I. a procurat şi intermediat procurarea de haşiş, conform propriei declaraţii, de la mai multe persoane („S." şi „M.").
În cursul judecării cauzei la fond, respectiv la data de 15 iunie 2009, inculpatul G.M.I. a declarat că a cumpărat 17 comprimate „ecstasy" din care a consumat una, iar restul comprimatelor le-a vândut unor persoane necunoscute, negând, însă, că le-ar fi vândut inculpatului C.C.N., aşa cum a declarat iniţial la urmărirea penală.
Prin sentinţa penală nr. 84 din data de 4 mai 2010 Tribunalul Brăila a hotărât astfel: l-a condamnat pe inculpatul C.M.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată; aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile; executarea efectivă în regim de detenţie a pedepsei aplicate inculpatului G.M.I.; confiscarea de la acest inculpat a sumei de 1.000 RON provenită din vânzarea a 20 de comprimate ecstasy.
Prin prezenta cerere, petentul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 84 din data de 4 mai 2010, susţinând că:
- instanţa de judecată a dispus condamnarea sa pentru o faptă nedovedită, reţinută doar prin prisma propriilor sale declaraţii (făcând referire la vânzarea celor 20 de comprimate ecstasy către inculpatul C.C.N.);
- după rămânerea definitivă a sentinţei prin care a fost condamnat, revizuientul a aflat că faţă de C.M.C. nu s-a dispus trimiterea în judecată, deşi ar fi trebuit pedepsit în mod egal;
- dacă instanţa de fond ar fi avut cunoştinţă despre împrejurarea că numitul C.M.C. nu a fost tras la răspundere, ar fi aplicat o pedeapsă mai blândă sau poate ar fi dispus achitarea, în considerarea faptului că nu s-a dovedit decât vânzarea unui singur comprimat ecstasy.
Din redactarea cererii, rezultă că petentul a înţeles să promoveze această cale extraordinară de atac în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., care poate constitui motiv de revizuire dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare, conform art. 394 alin. (2) C. proc. pen.
Tribunalul a apreciat că, pentru admisibilitatea unei astfel de cereri este necesar a se dovedi existenţa faptelor sau împrejurărilor noi.
Ori, o simplă retractare a declaraţiilor date de revizuient în faza de urmărire penală şi ulterior la instanţa de judecată, nu a putut fi considerată o împrejurare nouă.
Făcând o analiză a declaraţiilor date de revizuient pe tot parcursul procesului penal, au rezultat următoarele:
La urmărirea penală G.M.I. a declarat că la începutul lunii decembrie 2008 C.M.C. i-a dat mai multe comprimate „ecstasy", ambalate într-o pungă de plastic şi aşezate într-o cutie de carton şi l-a rugat să le ascundă în garajul său.
Acesta a mai arătat că i-a dat inculpatului C.C.N. înjur de 20 comprimate ecstasy de culoare albă contra sumei de 50 RON/buc, drogurile aparţinând lui C.M.C.
La data de 13 decembrie 2008, în timp ce se afla la domiciliul său, au venit doi poliţişti, însă G.M.I. nu a deschis uşa, aşteptând până când aceştia au plecat.
Revizuientul cunoştea că „inculpatul C.C.N. fusese reţinut şi cercetat pentru trafic de droguri şi a bănuit că acest inculpat le-a vorbit poliţiştilor despre el".
La cercetarea judecătorească, G.M.I. a declarat că, la sfârşitul lunii septembrie 2008, s-a deplasat împreună cu C.M.C. la o discotecă din municipiul Bucureşti şi a cumpărat de la o persoană necunoscută 17 comprimate ecstasy de culoare albă cu suma de 700 RON. Suma de 500 RON a împrumutat-o de la C.M.C.
După ce a consumat o pastilă şi i s-a făcut rău, G.M.I. a vândut 13 comprimate de la discoteca din comuna C., judeţul Brăila, unor persoane necunoscute, iar cele 3 comprimate ecstasy rămase le-a vândut în Brăila unor persoane necunoscute.
G.M.I. a arătat că nu a fost ajutat de alte persoane când a vândut drogurile.
În cauza disjunsă, la data de 23 decembrie 2010, G.M.I. a declarat că numitul C.M.C. nu a fost implicat în nici o activitate legată de droguri împreună cu revizuientul.
În ceea ce priveşte vânzarea de haşiş, G.M.I. a declarat că a transportat cu taxiul şi le-a dat numărul de telefon al furnizorului celor două persoane interesate să cumpere haşiş pe care le-a condus la locul de întâlnire cu „S.".
Acesta nu a observat dacă între cele două persoane şi „S." s-a făcut vreo tranzacţie cu droguri.
Concluzionând, G.M.I. a afirmat, în mod constant, pe tot parcursul procesului penal că a vândut mai multe comprimate ecstasy, dar şi-a schimbat declaraţia atât în ceea ce priveşte sursa de aprovizionare cu droguri, cât şi în ceea ce priveşte persoanele cărora le-a vândut drogurile.
Întrucât în cauza disjunsă, G.M.I. a negat orice implicare a numitului C.M.C. în tranzacţiile cu droguri, iar alte probe nu au mai putut fi administrate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.M.C. (care a fost audiat în cauza disjunsă la data de 29 septembrie 2010), pe considerentul că aspectele sesizate nu s-au confirmat.
S-a mai arătat şi faptul că din considerentele hotărârii judecătoreşti de condamnare a revizuientului rezultă că au fost avute în vedere declaraţiile date de acesta atât la urmărirea penală, cât şi la cercetarea judecătorească, că au fost reţinute ca şi circumstanţe atenuante atât conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii, cât şi comportarea sinceră în cursul procesului [prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.].
Instanţa de judecată a coroborat susţinerile revizuientului cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză, cu declaraţia investigatorului sub acoperire care a arătat că prima cumpărare cu droguri a făcut-o de la inculpatul G.M.I. care, ulterior, l-a pus în legătură cu inculpatul C.C.N.
Împrejurarea că numitul C.M.C. nu a fost tras la răspundere penală se datorează faptului că nu au mai putut fi administrate alte probe pentru dovedirea vinovăţiei lui, dar, în primul rând, se datorează comportamentului procesual adoptat de revizuient care, iniţial, l-a denunţat şi pe C.M.C. ca fiind participant la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, iar ulterior, chiar la audierea sa la instanţa de judecată, a negat orice participare a persoanei denunţate.
La aceasta se adaugă şi faptul că G.M.I., în perioadă martie 2009 - octombrie 2010, a fost citat în nenumărate rânduri în cauza disjunsă, dar nu s-a prezentat, audierea sa realizându-se abia la data de 23 octombrie 2010 de către procuror.
În raport de cele anterior expuse, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila a constatat că instanţa de judecată a avut în vedere, la soluţionarea fondului, declaraţia dată de G.M.I. prin care nega orice implicare în activitatea infracţională, a numitului C.M.C., şi a individualizat pedeapsa în raport de toate circumstanţele reale rezultate la urmărirea penală şi la judecată, astfel că motivele invocate de revizuient au fost apreciate de tribunal că nu constituie o împrejurare nouă, iar petentul nu a indicat probe pertinente, concludente şi utile cauzei de natură a conduce la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare, cererea sa fiind inadmisibilă.
Pe cale de consecinţă, în referatul întocmit şi înaintat Tribunalului Brăila, se propune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire a sentinţei penale nr. 84 din data de 4 mai 2010 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 3313 din data de 28 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cerere formulată de către petentul G.M.I.
Tribunalul, analizând, în baza art. 403 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii, în camera de consiliu, fără citarea condamnatului şi fără participarea procurorului, a constatat că motivul invocat de către revizuent, respectiv faptul că instanţa de judecată a dispus condamnarea sa pentru o faptă nedovedită, reţinută doar prin prisma declaraţiilor sale, fără a dispune şi condamnarea lui C.M.C., care nu a mai fost trimis în judecată şi care ar fi atras aplicarea unei pedepse mai blânde în favoarea sa, poate chiar şi achitarea, nu se încadrează în art. 394 C. proc. pen., care prevede expres şi limitativ un număr de cinci cazuri când revizuirea poate fi cerută:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire ce cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Având în vedere şi decizia nr. 60/2007 publicată în M. Of. nr. 574/30.07.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, tribunalul a constatat că cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat, se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de articolul susmenţionat şi în conformitate cu dispoziţiile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, a declarat apel condamnatul G.M.I., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru faptul că, în motivarea hotărârii, preia considerentele din referatul întocmit de procuror, arătând că nu ar fi deţinut 20 de pastile ecstasy, ci doar una, situaţie ce ar fi condus la diminuarea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 204/A din 5 august 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul revizuent G.M.I. împotriva sentinţei penale nr. 19 din 01 iulie 2013 a Tribunalului Brăila.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul.
În raport de data pronunţării deciziei atacate se constată, mai întâi, că, potrivit art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivii dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Astfel, recursul promovat de revizuent nu a fost motivat cu cel puţin cinci zile înaintea primului termen potrivit art. 38510 C. proc. pen., motivele scrise fiind depuse la termenul de astăzi de apărătorul ales, care, oral, a invocat prevederile pct. 172 ale art. 3859 C. proc. pen., cu privire la greşita aplicare a legii, faţă de invocarea de către inculpat a unei alte stări de fapt decât cea reţinută pentru condamnarea acestuia, susţinându-se că inculpatul a vândut nu 21 de pastile, ci una, de ecstasy, aşa cum reiese din rezoluţia pronunţată în dosarul disjuns, de care el nu a avut cunoştinţă.
De asemenea, apărarea consideră că acest caz de casare invocat trebuie coroborat cu cel de la art. 3959pct. 3 C. proc. pen., faţă de participarea aceluiaşi procuror de şedinţă atât la judecarea în fond a inculpatului condamnat, cât şi la judecarea cererii de revizuire, instanţa nefiind compusă legal, faţă de incompatibilitatea procurorului.
Examinând recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:
În speţă, recursul a fost motivat în scris, însă nu în termenul prevăzut de lege, cu ocazia dezbaterilor şi prin motivele scrise depuse astăzi în instanţă, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în redactarea ulterioară Legii nr. 2/2013, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 38510alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că inculpatul şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecăţii, când a depus la dosar, prin apărătorul său ales, memoriul cuprinzând motivele de recurs, încălcându-şi, astfel, obligaţia care îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., care condiţionează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Referitor la cazul de casare de la art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., care poate fi examinat deoarece acesta poate fi invocat şi din oficiu, cu privire la incompatibilitatea procurorului care ar fi participat la judecarea cauzei în fond şi la judecarea cererii de revizuire, Înalta Curte reţine că acest caz de casare nu subzistă, nefiind îndeplinite condiţiile art. 49 C. proc. pen., apărarea nefăcând menţiune ce dispoziţie legală, ca obligaţie legală de abţinere a procurorului, ar fi fost încălcată, astfel încât să devină incident, în mod corelativ, şi un caz de incompatibilitate.
În consecinţă, pentru cele anterior reţinute, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul G.M.I. împotriva deciziei penale nr. 204/A din 5 august 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 633/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 604/2014. Penal → |
|---|
