ICCJ. Decizia nr. 633/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 633/2014
Dosar nr. 655/105/2010
Şedinţa publică din 20 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 361 din 09 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul C.E.C., după cum urmează:
În baza dispoziţiilor art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a dispoziţiilor art. 13 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 3201alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă calificată şi continuată, faptă din perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003, prejudiciu total 31.704.122.412 ROL, respectiv 3.170.412,2412 RON, la 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
În baza dispoziţiilor art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 3201 alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, faptă din perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003, la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 124 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 13 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.E.C., pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., a dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., s-a contopit pedepsele aplicate inculpatului precizate mai sus, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Pedeapsa complementară aplicată inculpatului privind interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, se va executa în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 66 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de o zi din data de 14 ianuarie 2004 şi durata arestării sale preventive începând cu data de 20 ianuarie 2004 până la data de 15 aprilie 2004 inclusiv.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 3.170.412, 2412 RON obţinută de inculpatul C.E.C. prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În baza dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea în întregime a înscrisurilor constatate ca fiind falsificate în cauză, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
Deşi iniţial nu a recunoscut comiterea faptelor penale reţinute în sarcina sa, la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2012, după consultarea cu apărătorul său ales, inculpatul C.E.C. a arătat că solicită ca judecarea cauzei să se facă în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 3201 şi urm. C. proc. pen., pe baza recunoaşterii vinovăţiei, arătând în declaraţiile luate în şedinţa publică că recunoaşte în întregime toate faptele pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei şi solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Instanţa a pus în discuţia părţilor admisibilitatea cererii inculpatului de a se judeca potrivit dispoziţiilor art. 3201 şi urm. C. proc. pen. şi constatând că nu există niciun impediment legal de respingere a acestuia, a admis cererea de judecare potrivit dispoziţiilor art. 3201 şi urm. C. proc. pen., pe baza recunoaşterii vinovăţiei făcute de inculpat.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, care a precizat că solicită ca judecarea cauzei să se facă în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 3201 şi urm. C. proc. pen., respectiv pe baza recunoaşterii vinovăţiei sale, în sensul că recunoaşte toate faptele pentru care a fost trimis în judecată în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei, arătând pe scurt modul în care a procedat la comiterea faptelor penale.
Inculpatul a precizat în şedinţa publică că nu solicită administrarea altor probatorii în cauză, precum şi faptul că îşi asumă întreg prejudiciul cauzat prin comiterea faptelor penale, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare al instanţei.
Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3201alin. (1) şi urm. C. proc. pen., precum şi declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de judecată în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului şi următoarea situaţie de fapt:
În calitate de asociat şi administrator la SC I. SRL Ploieşti inculpatul s-a asociat cu ceilalţi doi inculpaţi arătaţi, iar în perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003 au desfăşurat o intensă activitate de comercializare a cantităţii totale de 4.32829 kg produs petrolier industrial, drept produs petrolier finit, respectiv motorină, prin crearea unui circuit fictiv, materializat în falsificarea documentelor fiscale, respectiv facturi fiscale, chitanţe fiscale şi certificate de conformitate, cauzând un prejudiciu total de 31.704.122.412 ROL reprezentând accize, taxa MTR, cuprinse în mod nejustificat în facturile de livrare a produsului petrolier industrial, neaccizat, drept motorină, ca şi produs produs petrolier accizat fiind totodată împuternicit şi pe contul societăţii SC O. SRL Ştefăneşti, pentru a derula operaţiuni bancare în scopul facilitării activităţii infracţionale.
Scopul realizării acestui circuit documentar fictiv a fost acela de a crea aparenţa livrării de motorină deşi în realitate se livrau produse petroliere industriale, realizându-se astfel însuşirea ilicită a diferenţei de preţ dintre produsul petrolier industrial şi carburantul auto (motorină), ştiut fiind că motorina este un produs accizabil spre deosebire de produsele petroliere, fiind deci un produs mai scump.
De asemenea, în scopul de a crea o aparenţă legală a provenienţei carburanţilor auto comercializaţi, inculpaţii şi învinuitul predau beneficiarilor finali, pe lângă facturile fiscale de livrare şi certificate de conformitate falsificate, pretins emise de producători, adică de rafinării.
În realizarea scopului asocierii infracţionale, inculpatul C.E.C. a acţionat, atât în calitate de administrator şi asociat al SC I. SRL, cât şi în numele SC O. SRL.
În fapt au existat două circuite de facturări succesive a produselor petroliere, respectiv:
Astfel, primul circuit s-a realizat pe relaţia SC B.I. SRL Ploieşti - SC A.P.C. SRL Ploieşti - SC L. SRL Ploieşti - SC I. SRL Ploieşti - SC O. SRL Ştefăneşti.
SC B.I. SRL. Ploieşti s-a aprovizionat de la mai mulţi furnizori (Rafinăria A.R. SA Ploieşti, SC R. SA Bucureşti - Rafinăria V. Ploieşti, SC C.M. SA Buzău, etc.) cu produse petroliere purtătoare de accize (combustibil lichid uşor, combustibil uşor, combustibil lichid neindustrial, combustibil marin uşor), precum şi cu produse petroliere nepurtătoare de accize (ulei nerafinat, diferite tipuri de uleiuri, benzină de extracţie, solvent, solvexol).
SC B.I. SRL. Ploieşti a facturat diferite cantităţi de produse petroliere către SC A.P.C. SRL Ploieşti, iar această societate Ie-a facturat către SC L. SRL Ploieşti, care la rândul ei Ie-a facturat către SC I. SRL Ploieşti, societate ce în final Ie-a facturat către SC O. SRL Ştefăneşti.
Al doilea circuit s-a realizat pe relaţia SC O. SRL Ştefăneşti - SC I. SRL Ploieşti - SC L. SRL Ploieşti - societăţi deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto.
SC O. SRL Ştefăneşti a emis către SC I. SRL Ploieşti facturi cuprinzând în cea mai mare parte motorină, deşi în cursul cercetărilor efectuate nu au fost identificate documente din care să rezulte că societatea a avut intrări de motorină sau alte documente care să justifice provenienţa acestui produs în continuare, SC I. SRL Ploieşti a emis facturi cuprinzând în cea mai mare parte motorină către SC L. SRL Ploieşti, iar în câteva situaţii SC I. SRL Ploieşti a emis facturi cuprinzând motorină direct către societăţile deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto.
Ulterior, SC L. SRL Ploieşti a emis facturi cuprinzând în cea mai mare parte motorină, către societăţi deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto.
Astfel, în primul circuit prezentat anterior, se livrau produse petroliere, iar în cel de-al doilea circuit se livra motorină, schimbarea produsului realizându-se doar scriptic, prin falsificarea facturilor fiscale şi a certificatelor de conformitate ce însoţeau marfa.
Firma SC O. SRL a achiziţionat produs petrolier în primul circuit, iar în al doilea circuit aceeaşi firmă a livrat motorină deşi, din cercetările efectuate în cauză, a rezultat că SC O. SRL nu a achiziţionat niciodată motorină, deci, în această societate comercială care închide primul circuit şi îl deschide pe al doilea, intra produs petrolier industrial şi ieşea (scriptic) carburant auto (motorină).
În realitate, la beneficiari ajungea tot produs petrolier industrial, dar la preţ de carburant auto, grupul infracţional însuşindu-şi astfel, în mod nelegal, diferenţa de preţ dintre cele două produse.
Activitatea infracţională s-a desfăşurat în esenţă după cum urmează:
Firma SC O. SRL în perioada noiembrie 2002 - iulie 2003, a achiziţionat de la SC I. SRL Ploieşti cantitatea de 5.394,70 tone uleiuri minerale diferite în valoare totală de 73.340.889.000 ROL şi a comercializat către SC I. SRL Ploieşti cantitatea totală de 5.205 tone uleiuri minerale diferite în valoare totală de 73.340.889.000 ROL şi a comercializat către SC I. SRL Ploieşti cantitatea totală de 5.205 tone uleiuri minerale în valoare totală de 81.428.898.000 ROL, din care cea mai mare parte, respectiv 4.219,30 tone în valoare de 70.490.262.000 ROL, reprezintă motorină.
Din nota de constatare reiese faptul că pentru cantităţile de uleiuri minerale aprovizionate şi comercializate de către SC O. SRL Ştefăneşti nu au fost prezentate certificatele de conformitate emise în condiţiile legii, încălcându-se astfel prevederile art. 4 lit. f) din O.G. nr. 3/2003.
De asemenea, din nota de constatare a Gărzii Financiare - Secţia Botoşani încheiată la 30 octombrie 2003 rezultă că SC O. SRL Ştefăneşti nu a respectat prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 30/2003 din 24 aprilie 2003 pentru instituirea unor măsuri speciale privind producţia, importul şi comercializarea uleiurilor minerale, respectiv nu a depus documentele necesare la Garda Financiară Centrală, pentru a fi inclusă în lista agenţilor economici comercianţi en-gros de uleiuri minerale, întrucât societatea începând cu luna mai 2003 nu a avut calitatea de comerciant en-gros de uleiuri minerale.
Organele de control ale Gărzii Financiare au constatat că SC O. SRL Ştefăneşti nu a înregistrat în totalitate în contabilitate, precum şi în bilanţul contabil întocmit pentru anul 2002 şi bilanţul contabil întocmit pentru perioada ianuarie - iunie 2003, activitatea comercială desfăşurată între cele două societăţi, şi astfel a încasat de 202 facturi fiscale în valoare totală de 88.079.660.017 ROL, cuprinzând cantitatea totală de 5.438,561 kg produse petroliere neaccizate.
Tot în aceeaşi perioadă, SC O. SRL Ştefăneşti a emis către SC I. SRL Ploieşti un număr de 202 facturi fiscale speciale în valoare totală de 103.823.579.470 ROL, cuprinzând cantitatea totală de 5.680,881 tone produse petroliere din care 4.362,271 kg motorină. Organele de control au stabilit că SC I. SRL Ploieşti a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 71.873.425.933 ROL, compusă din: 60.397.836.919 ROL taxa specială de consumaţie (acciza sustrasă); 11.475.589.014 ROL valoare TVA la acciza sustrasă.
În baza constatărilor efectuate, Garda Financiară - Secţia Prahova a formulat plângere penală împotriva inculpatului C.E.C., administrator al SC I. SRL Ploieşti, prin care sesiza faptul că tranzacţiile dintre SC O. SRL Ştefăneşti şi SC I. SRL Ploieşti au un caracter fictiv, administratorii celor două societăţi, în complicitate, urmărind substituirea produsului motorină care a fost livrat ulterior de către SC I. SRL pe bază de facturi către terţi beneficiari, pentru a asigura o provenienţă legală a produsului motorină şi totodată însuşirea sumelor decurgând din aceste tranzacţii reprezentând accize şi TVA aferente.
Garda Financiară - Secţia Botoşani a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani o plângere penală din care reieşea faptul că SC O. SRL Ştefăneşti a comercializat fără a dovedi provenienţa în condiţiile legii cantitatea de 4.246,3 tone uleiuri minerale, din care 4.219,3 tone reprezintă motorină şi astfel a încasat necuvenit suma de 53.783.938.000 ROL reprezentând accize, taxa MTR şi fond special pentru produse petroliere.
Aceste aspecte sesizate de Garda Financiară au fost confirmate şi de expertiza contabilă efectuată în faza de urmărirea penală prin care s-a stabilit că, în cadrul primului circuit, pe relaţia SC I. SRL Ploieşti - SC O. SRL Ştefăneşti, în perioada noiembrie 2002 - septembrie 2003, SC I. SRL Ploieşti a facturat către SC O. SRL Ştefăneşti cantitatea totală de 5.436.009 kg produse petroliere, compusă din: 1.326.875 kg combustibil lichid uşor, neindustrial şi marin; 370.120 kg solvenţi; 198.610 kg solvexol; 308.350 kg benzină extracţie; 3.006.444 kg ulei nerafinat; 225.610 kg uleiuri.
Valoarea totală a produselor petroliere facturate de SC I. SRL Ploieşti către SC O. SRL Ştefăneşti în perioada noiembrie 2002 - septembrie 2003 a fost de 87.921.872.151 ROL, compusă din: 68.835.351.450 ROL valoare fără TVA şi accize; 5.047.214.369 ROL accize; 14.039.306.332 ROL TVA.
În cadrul celui de-al doilea circuit pe relaţia SC O. SRL Ştefăneşti - SC I. SRL Ploieşti, în perioada noiembrie 2002 - septembrie 2003, SC O. SRL Ştefăneşti a facturat către SC I. SRL Ploieşti, cantitatea totală de 5.784.539 kg produse petroliere care s-a compus din: motorină 4.328,289 kg, combustibil lichid uşor 648.820 kg, solvenţi 72.030 kg, ulei nerafinat 27.000 kg, combustibil lichid greu 708.400 kg.
Valoarea totală a produselor petroliere facturate de SC O. SRL Ştefăneşti către SC I. SRL Ploieşti a fost de 105.459.141.411 ROL, compusă din: 54.271.526.235 ROL, valoare fără TVA şi accize; 27.091.349.819 ROL accize; 16.568.148.770 ROL TVA; 5.834.156.229 ROL taxa MTR; 1.693.960.358 ROL taxa FSPP.
De asemenea, din aceeaşi expertiza contabilă a reieşit faptul că, deşi SC O. SRL Ştefăneşti nu a făcut dovada pe bază de documente a intrării cantităţii de 4.328.289 kg motorină, a facturat această cantitate de motorină către SC I. SRL Ploieşti, facturi care conţin în aceste condiţii în mod nejustificat suma de 31.704.122.412 ROL reprezentând accize, taxa MTR şi FSPP.
Apoi, SC I. SRL Ploieşti a facturat în continuare cantitatea de motorină către SC L. SRL Ploieşti, care la rândul său a facturat-o către societăţile deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto. SC L. SRL Ploieşti a încasat de la aceste societăţi contravaloarea produselor facturate inclusiv accize, taxa MTR şi FSPP.
Din extrasele de cont aflate la dosarul cauzei, a reieşit faptul că pentru o parte din plăţile efectuate de SC L. SRL Ploieşti către SC I. SRL Ploieşti şi de către SC I. SRL Ploieşti către SC O. SRL Ştefăneşti, este menţionat la obiectul plăţii „contravaloare accize”.
Din expertiza contabilă a reieşit că SC O. SRL Ştefăneşti a facturat în mod nejustificat către SC I. SRL Ploieşti suma de 31.704.122.412 ROL, reprezentând accize, taxa MTR şi FSPP, aferente cantităţii de 4.328.289 kg motorină înscrisă în facturile fiscale, fără a dovedi pe bază de documente provenienţa, respectiv sursa de intrare.
De asemenea, s-a mai stabilit prin aceeaşi expertiza contabilă că SC O. SRL Ştefăneşti nu şi-a creat obligaţii de plată către bugetul statului pentru suma de 31.704.122.412 ROL întrucât, conform prevederilor art. 27 alin. (2) „plătitorii de accize pentru uleiuri minerale sunt agenţii economici producători, procesatori sau importatori, de astfel de produse” ori SC O. SRL Ştefăneşti nu a avut calitatea de producător sau procesator şi nu a realizat nici importuri de motorină.
Facturând însă acest produs, fără a justifica provenienţa, SC O. SRL Ştefăneşti s-a comportat practic ca un producător sau procesator şi a facturat în mod nejustificat cantitatea de 4.328.289 kg motorină şi accize, taxa MTR şi FSPP aferente în sumă totală de 31.704.122.412 ROL.
Contravaloarea „motorinei” facturate a fost încasată de la societăţile deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto de către SC L. SRL Ştefăneşti şi o parte de către SC I. SRL Ploieşti (pentru cantităţile de „motorină” livrate direct către societăţile deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto de către această societate comercială).
În acest fel, societăţile ce deţin staţii de alimentare cu carburanţi auto au vândut utilizatorilor finali „motorina” pe care au primit-o de la SC L. SRL Ploieşti şi respectiv SC I. SRL Ploieşti, care la rândul lor au avut ca furnizor SC O. SRL Ştefăneşti, societate ce nu a justificat pe bază de documente provenienţa cantităţii de 4.328.289 kg motorină.
Din interpretarea concluziilor expertizei contabile coroborate cu declaraţiile martorilor din cauză şi înscrisurile existente la dosar a reieşit că persoanele care au alimentat la pompă în staţiile de alimentare cu carburant auto, produs petrolier industrial vândut drept motorină, întrucât aceştia au suportat în final diferenţa de preţ între produsul neaccizabil şi cel accizabil.
Decontările între SC I. SRL Ploieşti şi SC O. SRL Ştefăneşti s-au efectuat pe bază de ordine de plată, în numerar pe bază de chitanţe şi în cea mai mare parte pe bază de procese-verbale de compensare.
Din probatoriile arătate a reieşit că SC I. SRL Ploieşti a efectuat plăţi către SC O. SRL Ştefăneşti, în sumă totală de 11.274.207.490 ROL, compusă din: 6.004.950.000 ROL, plăţi efectuate de SC I. SRL Ploieşti în perioada ianuarie 2003 - octombrie 2003, din contul său deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti şi 5.269.257.490 ROL, plăţi pe bază de chitanţe emise de SC O. SRL Ştefăneşti, în perioada februarie 2003 - octombrie 2003, reprezentând încasări în numerar de la SC I. SRL Ploieşti.
În ceea ce priveşte plăţile efectuate de SC O. SRL Ştefăneşti către SC I. SRL Ploieşti acestea au fost în valoare totală de 3.237.929.000 ROL şi au fost efectuate din contul SC O. SRL Ştefăneşti deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti, în perioada 10 ianuarie 2003 - 02 august 2003.
Din situaţia prezentată mai sus a reieşit faptul că SC I. SRL Ploieşti a efectuat către SC O. SRL Ştefăneşti plăţi în valoare totală de 11.274.207.490 ROL, iar SC O. SRL Ştefăneşti a efectuat către SC I. SRL Ploieşti, plăţi în valoare totală de 3.237.929.000 ROL, rezultând astfel o diferenţă de 8.036.278.490 ROL.
Astfel, pe baza operaţiunilor de facturări şi plăţi reciproce efectuate în perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003 între cele două societăţi, având în vedere documentele existente la dosarul cauzei, expertiza contabilă a reliefat faptul că SC O. SRL Ştefăneşti mai are de încasat de la SC I. SRL Ploieşti suma de 9.500.990.770 ROL.
Din declaraţiile date de numitul S.N. a rezultat că acesta, la rugămintea inculpatului E.L., a întocmit balanţele lunare şi bilanţurile semestriale pentru SC O. SRL Ştefăneşti, dar nu Ie-a semnat niciodată şi nici nu a fost angajat cu contract de muncă sau cu contract de prestări servicii în calitate de contabil la această societate, deoarece nu are studii de specialitate, terminând doar studii liceale cu profil economic.
În luna octombrie 2002, inculpatul C.E.C. a primit de la numitul E.L. două blocuri de facturi fiscale conţinând un număr de 100 facturi fiscale, facturi pe care le-a achiziţionat de la S.N.P. P., deoarece această societate avea un surplus de facturi, iar în perioada respectivă D.G.F.P.J. Botoşani nu mai avea pe stoc facturi fiscale cu regim special.
De asemenea, numitul E.L. a declarat că într-una dintre deplasările realizate în municipiul Ploieşti a confecţionat două ştampile purtând impresiunea SC O. SRL Ştefăneşti, iar pe una dintre acestea i-a predat-o inculpatului C.E.C.
Inculpatul C.E.C. a plătit suma de bani cuprinse între 2-3 milioane ROL, în total primind suma de aproximativ 30.000.000 ROL, sume ce reprezentau în general plata cheltuielilor realizate în urma deplasărilor în municipiul Ploieşti de la numitul E.L.
În cauză s-a dispus şi efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică grafică ce s-a materializat în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 04 februarie 2004 prin care, printre altele, s-a concluzionat că semnăturile de la rubrica „am primit” din procesele-verbale încheiate la 18 iulie 2002, 20 iunie 2002, 31 mai 2012 şi 07 septembrie 2002 aparţin inculpatului C.E.C., iar semnăturile de la aceeaşi rubrică de pe procesele-verbale din 16 aprilie 2003 şi 18 martie 2003 nu au fost executate de inculpatul C.E.C.
Totodată, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 februarie 2004 s-a concluzionat că semnăturile de la rubrica „casier” aplicate pe chitanţele fiscale emise în perioada 01 martie 2003 - 31 iulie 2003 de către SC O. SRL Ştefăneşti prin care atestă că a primit de la SC I. SRL Ploieşti sume de câte 30.000.000 ROL, reprezentând avans/contravaloare marfă, au fost executate de numitul E.L.
Din documentele puse la dispoziţie de Banca T. prin adresa din 02 decembrie 2003 rezultă că E.L. a deschis un cont la această unitate bancară pentru SC O. SRL în data de 27 septembrie 2001, dată la care l-a şi împuternicit pe cont pe inculpatul C.E.C. şi au depus şi specimene de semnătură în bancă.
Având în vedere aspectele anterior expuse, se constată că cei doi au pus la punct detaliile necesare desfăşurării activităţii infracţionale cu multă minuţiozitate, înainte să înceapă efectiv derularea acesteia, acoperind documentar toate situaţiile posibile.
SC I. SRL a fost înmatriculată la Camera de Comerţ şi Industrie Prahova în 19 septembrie 2000 şi are sediul social în municipiul Ploieşti, str. V., judeţ Prahova.
Pe certificatul de înregistrare al societăţii emis la data de 06 noiembrie 2002, este menţionată ca activitate principală: „comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate”.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză a rezultat că, în cadrul primului circuit pe relaţia SC L. SRL Ploieşti - SC I. SRL Ploieşti, în perioada noiembrie 2002 - aprilie 2003 SC L. SRL Ploieşti a facturat către SC I. SRL Ploieşti, cantitatea totală de 4.412.415 kg produse petroliere, compusă din: 1.226.415 kg combustibil lichid uşor, neindustrial şi marin; 2.648.560 kg ulei nerafinat; 99.240 kg uleiuri diferite tipuri; 167.670 kg benzină extracţie; 192.010 kg solvenţi; 78.520 kg solvexol, iar valoarea totală a produselor petroliere facturate de SC L. SRL Ploieşti către SC I. SRL Ploieşti a fost de 71.440.753.651 ROL, compusă din: 55.400.142.775 ROL, valoare fără TVA şi accize; 4.634.103.972 ROL, accize; 11.406.506.904 ROL, TVA.
Din documentele existente la dosarul cauzei, expertiza contabilă a constatat că SC I. SRL Ploieşti a mai primit facturi cuprinzând produse petroliere de la următorii furnizori: de la SC A.P.C. SRL Ploieşti, în perioada noiembrie 2002 - iulie 2003, a fost facturată cantitatea totală de 770.534 kg produse petroliere, compusă din: 100.460 kg combustibil lichid uşor; 498.064 kg ulei nerafinat; 80.750 kg uleiuri diferite tipuri; 83.280 kg benzină extracţie; 7.980 kg solvenţi, iar valoarea totală a produselor petroliere menţionate mai sus a fost de 12.481.709.525 ROL, compusă din: 10.115.418.700 ROL valoare fără TVA, şi accize; 373.412.834 ROL accize; 1.992.877.991 ROL TVA; de la SC M.L.E. SRL în perioada noiembrie 2002 - ianuarie 2003, a fost facturată cantitatea de 150.060 kg, compusă din: solvenţi 61.510 kg, solvexol 88.550 kg, iar valoarea totală a produselor petroliere menţionate mai sus, a fost de 2.275.869.288 ROL, compusă din: 1.912.495.200 ROL valoare fără TVA şi accize; 363.374.088 ROL TVA.
În cadrul celui de-al doilea circuit, pe relaţia SC I. SRL Ploieşti - SC L. SRL Ploieşti, expertiza contabilă a reţinut că în perioada noiembrie 2002 - aprilie 2003 SC I. SRL Ploieşti a facturat către SC L. SRL Ploieşti, cantitatea totală de 4.589.398 kg produse petroliere, compusă din: 4.205.348 kg motorină; 384.050 kg combustibil lichid uşor, iar valoarea totală a produselor petroliere facturate de SC I. SRL Ploieşti către SC L. SRL Ploieşti a fost de 87.955.039.082 ROL, compusă din: 41.808.775.235 ROL, valoare fără TVA şi accize; 25.626.206.451 ROL, accize; 5.117.722.967 ROL, taxă MTR; 1.617.504.132 ROL, taxa FSPP; 13.784.830.297 ROL, TVA.
În ceea ce priveşte încasările şi plăţile realizate, SC I. SRL Ploieşti a avut deschise următoarele conturi: la Banca T. - Sucursala Prahova, conform fişei specimenelor de semnături, persoanele autorizate să dispună de cont sunt titular C.E.C. şi împuternicit C.C.; la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Prahova.
Referitor la decontările reciproce dintre SC I. SRL Ploieşti şi SC L. SRL Ploieşti s-a constatat că cele două societăţi au avut una faţă de cealaltă calitatea, atât de client, cât şi de furnizor, totalul facturilor emise de SC I. SRL Ploieşti către SC L. SRL Ploieşti fiind mai mare cu suma de 16.514.285.431 ROL faţă de totalul facturilor pe care societatea Ie-a primit de la SC L. SRL Ploieşti.
Expertiza contabilă a centralizat situaţia plăţilor realizate între cele două societăţi şi a stabilit că:
- SC L. SRL Ploieşti a realizat către SC I. SRL Ploieşti plăţi în sumă totală de 18.425.628.525 ROL, compusă din: 16.388.328.525 ROL, plăţi efectuate de SC L. SRL Ploieşti în perioada noiembrie 2002 - septembrie 2003, din contul său deschis la Banca T. şi 2.037.300.000 ROL, plăţi efectuate de SC L. SRL Ploieşti în perioada februarie - iunie 2003, din contul său deschis la Banca C.R. - Sucursala Ploieşti;
- SC I. SRL Ploieşti a realizat către SC L. SRL Ploieşti plăţi în sumă totală de 4.033.627.500 ROL, plăţi efectuate de SC I. SRL Ploieşti din contul său deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti, în perioada 10 ianuarie 2003 - 25 aprilie 2003.
Totodată, expertiza contabilă a relevat faptul că la dosarul cauzei se află mai multe procese-verbale de compensare încheiate între SC I. SRL şi SC O. SRL, precum şi între SC L. SRL şi SC I. SRL care, în lipsa documentelor de evidenţă contabilă a societăţilor în cauză, respectiv fişele de evidenţă analitică a contului 411 „Clienţi” şi contul 401 „Furnizori” nu au nicio relevanţă. De asemenea, această modalitate de plată nu respectă prevederile legale care reglementează efectuarea plăţilor prin compensare, respectiv Regulamentul de compensare a datoriilor nerambursate la scadenţă ale contribuabililor persoane juridice aprobat prin H.G. nr. 685/1999 care prevede la art. 1 că obiectul regulamentului de compensare îl constituie compensarea succesivă a obligaţiilor de plată reciproce dintre persoane juridice pe bază de ordine de compensare.
Astfel, pe baza operaţiunilor de facturări şi plăţi reciproce între cele două societăţi, având în vedere documentele existente la dosarul cauzei, expertiza contabilă a reliefat faptul că SC I. SRL Ploieşti mai are de încasat de la SC L. SRL Ploieşti suma de 2.122.284.406 ROL.
Din documentele aflate la dosar, cât şi din expertiza contabilă realizată pe baza acestor documente a rezultat faptul că au existat situaţii în care SC I. SRL Ploieşti a facturat direct către staţiile de alimentare cu combustibil auto, cantitatea de 1.107.401 kg produse petroliere în valoare totală de 17.009.709.674 ROL, pentru care a încasat suma totală de 8.202.025.855 ROL, după cum urmează:
- către SC P.O. SRL, a facturat în perioada noiembrie 2002 - martie 2003, cantitatea de 116.720 kg motorină, în valoare totală de 2.310.216.014 ROL.
În contul livrărilor de produse petroliere, SC P.O. SRL Orăştie a efectuat către SC I. SRL Ploieşti plăţi în sumă totală de 1.776.284.000 ROL, rămânând o diferenţă neachitată de 533.932.014 ROL.
- către SC M.S.T. SRL, a facturat în luna decembrie 2002 cantitatea de 62.511 kg motorină, în valoare totală de 1.212.919.655 ROL.
SC O. SRL Ştefăneşti a facturat cantitatea de 62.511 kg motorină către SC I. SRL Ploieşti cu preţul de 8.675 ROL/kg, iar SC I. SRL Ploieşti a facturat către SC M.S.T. SRL cu preţul de 8.700 ROL/kg (adaos comercial 0,288%).
În contul livrărilor de produse petroliere, SC I. SRL Ploieşti a încasat de la SC M.S.T. SRL suma totală de 1.212.919.655 ROL, reprezentând valoarea integrală a facturilor emise.
- către M.K.O., a facturat în luna decembrie 2002 şi ianuarie 2003 cantitatea de 86.570 kg motorină, în valoare totală de 1.706.322.200 ROL.
SC O. SRL Ştefăneşti a facturat cantitatea de 86.570 kg motorină către SC I. SRL Ploieşti cu preţul de 8.545 ROL/kg, iar SC I. SRL Ploieşti a facturat către SC M.K.O. SRL cu preţuire 8.570 ROL/kg (adaos 0,29%).
În contul livrărilor de motorină, SC I. SRL Ploieşti a încasat de la M.K.O. suma de 1.706.322.200 ROL, reprezentând ccontravaloarea integrală a facturilor emise.
- către SC A.I. SRL, a facturat cantitatea de 55.050 litri lichid greu pentru focare, în valoare totală de 880.775.228 ROL.
SC O. SRL Ştefăneşti a facturat cantitatea de 55.050 litri lichid greu către SC I. SRL Ploieşti cu preţul de 13.420 ROL/l, iar SC I. SRL Ploieşti a facturat către SC A.I. SRL cu preţul de 13.445 ROL/l, (adaos 0,19%).
La dosarul cauzei nu au fost identificate documente din care să rezulte încasări efectuate de SC I. SRL Ploieşti de la SC A.I. SRL Bucureşti.
Din nota de constatare încheiată de Garda Financiară Centrală la SC A.I. SRL, înregistrată în 11 noiembrie 2003, a reieşit faptul că în perioada noiembrie 2002 - iulie 2003, societatea nu a înregistrat intrări de produse petroliere de la SC I. SRL Ploieşti.
În aceste condiţii, SC A.I. SRL Bucureşti nu a efectuat niciun fel de plăţi către SC I. SRL Ploieşti, ceea ce înseamnă că, probabil SC I. SRL Ploieşti a livrat cantitatea pretins livrată către SC A.I. SRL, unei alte societăţi comerciale neidentificată, dar fără documente justificative.
- către SC M.L.E. SRL, a facturat cantitatea de 27.000 kg ulei nerafinat şi 72.030 kg solvent uşor tip II în valoare totală de 1.398.603.430 ROL.
Din adresa din 26 martie 2004 transmisă de Garda Financiară - Comisariatul General către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, a reieşit faptul că SC M.L.E. SRL nu funcţionează la sediul social declarat.
Nu au fost identificate documente din care să rezulte plăţi efectuate de SC M.L.E. SRL către SC I. SRL.
- către SC C.C. SRL, a facturat în perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003 cantitatea de 687.520 kg combustibil lichid uşor, combustibil lichid greu pentru focare în valoare totală de 9.500.873.147 ROL.
SC I. SRL Ploieşti a facturat produsele respective către SC C.C. SRL cu următoarele preţuri: combustibil lichid uşor 5.500 ROL/kg. (adaos 0,46%) şi combustibil lichid greu pentru focare cu 12.600 ROL/kg (adaos 0,20%).
În contul livrărilor de produse petroliere, la dosarul cauzei au fost identificate documente din care rezultă că SC C.C. SRL a efectuat în perioada iulie - septembrie 2003 către SC I. SRL Ploieşti plăţi în sumă totală de 2.041.500.000 ROL, rezultând o diferenţă neachitată de 7.459.373.147 ROL.
Prin contul deschis la Banca T. Ploieşti, SC I. SRL Ploieşti a încasat de la SC C.C. SRL Ploieşti în perioada 07 iulie 2003 - 10 noiembrie 2003 suma de 3.506.500.000 ROL, şi astfel diferenţa neîncasată este de 5.994.373.147 ROL.
În cauză urmează a fi observat că pentru toate aceste livrări SC I. SRL Ploieşti au avut ca unic furnizor pe SC O. SRL Ştefăneşti.
Situaţia livrărilor reciproce şi a decontărilor de asemenea reciproce realizate între SC I. SRL Ploieşti şi SC O. SRL de la SC I. SRL Ploieşti, în valoare totală de 1.740.000.000 ROL.
Inculpatul C.E.C. a precizat în declaraţiile date în faza de urmărire penală că împreună cu M.C. şi E.L. s-au deplasat la sfârşitul lunii septembrie 2001 la sediul Băncii T. din municipiul Ploieşti, unde a îndeplinit formalităţile necesare depunerii specimenului de semnătură, fiind totodată împuternicit să realizeze încasări şi plăţi în/din contul deţinut de SC O. SRL Ştefăneşti la Banca T.
Inculpatul C.E.C. a mai arătat că a realizat retrageri aproape zilnice de numerar în limita impusă de unitatea bancară, respectiv de câte 30.000.000 ROL/zi, sume pe care apoi i le înmâna lui M.C. Totodată, a declarat că deşi E.L. venea în municipiul Ploieşti destul de des, de aproximativ 2-3 ori pe lună, tot el era cel care realiza retragerile de numerar, dar în aceste situaţii sumele de bani retrase în numerar i le înmâna E.L., care, la rândul lui, i le dădea numitului M.C.
Pentru această activitate, inculpatul C.E.C. a declarat că a primit, până în luna octombrie 2002, sume de bani relativ mici cuprinse între 500.000 - 1.000.000 ROL de la învinuitul M.C., dar din câte ştie, de câte ori venea în municipiul Ploieşti, inculpatul E.L. pleca cu sume foarte mari, respectiv cu aproximativ 30.000.000 - 40.000.000 ROL.
În cursul lunii octombrie 2002 inculpatul a acceptat propunerea numitului M.C. de a-şi înfiinţa o societate comercială şi de a desfăşura operaţiuni comerciale cu produse petroliere în relaţie cu SC A.P.C. SRL reprezentată de numitul M.C. şi cu SC O. SRL Ştefăneşti reprezentată de numitul E.L.
Astfel, prin cesiune, a dobândit părţile sociale de la SC I. SRL Ploieşti, devenind astfel asociat unic şi administrator al unei societăţi comerciale gata înfiinţate, dar care avea ca obiect de activitate printre altele şi derularea de operaţiuni comerciale cu produse petroliere. Totodată, a arătat că deşi la început M.C. nu i-a dat prea multe detalii, pe parcurs a remarcat modul în care se realizau operaţiile comerciale cu produse petroliere, în sensul că SC B.I. SRL. se aproviziona direct de la rafinăriile din Ploieşti cu produse petroliere neaccizate pe care le livra către SC A.P.C. SRL, aceasta le livra la rândul ei către SC L. SRL reprezentată de P.G., care le livra către societatea comercială administrată de el, respectiv către SC I. SRL Ploieşti, ce le livra în continuare către SC O. SRL Ştefăneşti.
Ulterior, după cel mult două zile, dar de cele mai multe ori în aceeaşi zi, SC O. SRL Ştefăneşti, reprezentată de inculpatul E.L., îi livra înapoi produsul ca şi motorină, produs pe care-l livra mai departe către SC L. SRL, societate care, în final, realiza livrările către beneficiarii finali, adică realiza livrările către societăţile comerciale deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto, existând însă şi câteva situaţii în care SC I. SRL Ploieşti a livrat motorina direct către societăţile comerciale deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 aprilie 2004 a concluzionat că menţiunile de completare din notele de recepţie şi constatare diferenţe din perioada 01 - 07 martie 2003 şi din perioada 07 martie - 14 aprilie 2003, precum şi din 07 martie 2003 încheiate de SC I. SRL Ploieşti cu ocazia recepţiei produselor livrate de SC A.P.C. SRL, SC L. SRL şi SC O. SRL au fost executate de martora S.E.R.
Începând din toamna anului 2002 numitul T.F. a început să completeze facturi fiscale cu datele indicate de inculpatul C.E.C.
Acesta a precizat că, referitor la rubrica furnizor o completa cu numele societăţii înscrise pe ştampila ce era aplicată pe aceste facturi, respectiv SC O. SRL Ştefăneşti şi din câte a remarcat unele facturi erau inscripţionate cu „Uleiuri Minerale”, iar altele erau simple, obişnuite, neinscripţionate, marea lor majoritate fiind completate cu produsul motorină şi câteva dintre ele, puţine la număr, cu combustibil lichid pentru centrale.
Împrejurarea că martorul T.F. şi C.D., soţia inculpatului, au completat facturi fiscale este confirmată prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 aprilie 2004 care a concluzionat că, menţiunile de completare de pe facturile fiscale emise în perioada 01 martie - 14 octombrie 2003 de SC O. SRL Ştefăneşti către SC I. SRL Ploieşti ce aveau ca obiect solvent uşor tip lI şi combustibil lichid greu pentru focare industriale şi centrale termice, de asemenea menţiunile de completare de pe facturile fiscale emise în perioadele 04 - 30 noiembrie 2002 şi 01 martie - 04 aprilie 2003 de SC O. SRL Ştefăneşti către SC I. SRL Ploieşti ce aveau ca obiect motorină, precum şi menţiunile de completare de pe procesele-verbale de compensare încheiate în perioada 13 - 30 noiembrie 2002 având ca părţi la compensare pe SC O. SRL Ştefăneşti şi SC I. SRL Ploieşti au fost executate de martorul T.F., iar în raport s-a concluzionat că menţiunile de completare de pe facturile emise la data de 03 decembrie 2002 de SC O. SRL Ştefăneşti către SC I. SRL Ploieşti ce aveau ca obiect motorină au fost executate de C.D.
Totodată, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 februarie 2004 s-a concluzionat că menţiunile de completare din chitanţele fiscale emise de SC M.L.E. SRL în perioada 06 - 30 ianuarie 2003, prin care se atestă primirea de către această societate comercială a unor sume de câte 30.000.000 ROL de la SC I. SRL Ploieşti cu justificarea contravaloare marfă, au fost executate de C.D.
SC L. SRL Ploieşti a fost înmatriculată la Camera de Comerţ şi Industrie Prahova în 01 iunie 1999 şi are sediul social declarat în Ploieşti, Aleea C., judeţ Prahova.
Pe certificatul de înregistrare al societăţii este menţionată ca activitate principală: „comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate”.
Societatea a fost înscrisă în lista din 2003 a agenţilor economici comercianţi en-gros de uleiuri minerale publicată de Ministerul Finanţelor Publice în M. Of. nr. 364/28.05.2003.
Din expertiza contabilă realizată în cauză a reieşit că, în cadrul primului circuit, SC L. SRL Ploieşti a avut drept unic furnizor al produselor petroliere pe SC A.P.C. SRL Ploieşti, care, în perioada septembrie 2002 - octombrie 2003, a facturat către SC L. SRL Ploieşti, cantitatea totală de 6.945.555 kg produse petroliere, compusă din: 3.227.565 kg combustibil lichid uşor, neindustrial şi marin; 2.577.850 kg ulei nerafinat; 54.820 kg uleiuri diferite tipuri; 266.910 kg benzină extracţie; 339.030 kg solvenţi; 479.380 kg solvexol, iar valoarea totală a produselor petroliere facturate de SC A.P.C. SRL Ploieşti către SC L. SRL Ploieşti, în perioada septembrie 2002 - octombrie 2003, a fost de 109.659.464.484 ROL, compusă din: 79.901.311.580 ROL, valoare fără TVA şi accize; 17.508.653.993 ROL TVA; 12.249.498.911 ROL, accize.
Ulterior, SC L. SRL Ploieşti a livrat produs petrolier, în cadrul primului circuit, către SC I. SRL Ploieşti, iar în cadrul celui de-al doilea circuit a achiziţionat motorină de la SC I. SRL Ploieşti, pe care mai apoi a livrat-o către societăţile deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto.
În consecinţă, având în vedere că situaţia livrărilor reciproce şi a decontărilor de asemenea reciproce realizate între SC L. SRL Ploieşti şi SC I. SRL Ploieşti, care au avut una faţă de cealaltă calitatea atât de client, cât şi de furnizor, a fost expusă când s-a analizat activitatea infracţională realizată în cadrul acestei din urmă societăţi.
În ceea ce priveşte încasările şi plăţile SC L. SRL Ploieşti, a avut deschise următoarele conturi: contul deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Prahova şi deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti, iar conform fişei specimenelor de semnătură persoana autorizată să dispună de cont este P.G.
Aşa cum s-a precizat mai sus, din cercetările efectuate în cauză şi din expertiza contabilă a rezultat că SC A.P.C. SRL Ploieşti a facturat către SC L. SRL Ploieşti, în perioada septembrie 2002 - octombrie 2003, produse petroliere în valoare totală de 109.659.464.484 ROL.
Întrucât pentru o parte din cadrul circuitului de facturare a produselor petroliere există facturi începând cu luna noiembrie 2002, expertiza contabilă, în analizarea situaţiei plăţilor realizate în cadrul acestei relaţii, a defalcat facturile emise de SC A.P.C. SRL Ploieşti către SC L. SRL Ploieşti pe perioadele: septembrie - octombrie 2002 şi noiembrie 2002 - octombrie 2003.
Astfel, valoarea produselor petroliere facturate în perioada septembrie - octombrie 2002 a fost de 33.092.029.044 ROL, iar valoarea produselor petroliere facturate de SC A.P.C. SRL Ploieşti către SC L. SRL Ploieşti în perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003 a fost în sumă totală de 76.567.435.440 ROL (109.659.464.484 - 33.092.029.044 ROL).
Din documentele bancare existente la dosarul cauzei, respectiv extrasele de cont ale celor două societăţi, a rezultat că SC L. SRL Ploieşti a efectuat către SC A.P.C. SRL Ploieşti, în perioada 01 noiembrie 2002 - 31 decembrie 2003 plăţi în valoare totală de 75.754.100.000 ROL, astfel: 44.859.100.000 ROL, plăţi efectuate în perioada 07 noiembrie 2002 - 16 septembrie 2003, din contul deschis de SC L. SRL Ploieşti la Banca T. - Sucursala Ploieşti; 30.895.000.000 ROL, plăţi efectuate în perioada 01 noiembrie 2002 - 21 august 2003, din contul deschis de SC L. SRL la Banca C.R. - Sucursala Ploieşti.
Din cele arătate reiese că SC A.P.C. SRL Ploieşti a facturat către SC L. SRL Ploieşti, în perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003, produse petroliere în valoare totală de 76.567.435.440 ROL, iar SC L. SRL Ploieşti a efectuat către S.C. A.P.C. SRL Ploieşti plăţi prin conturi bancare în valoare totală de 75.754.100.000 ROL, rezultând astfel pentru această perioadă o diferenţă de plată în sarcina SC L. SRL Ploieşti către SC A.P.C. SRL Ploieşti, în valoare de 813.335.440 ROL.
Din cercetările efectuate în cauză, dar şi din expertiza contabilă realizată, a rezultat că, ulterior achiziţionării produsului motorină de la SC I. SRL Ploieşti, SC L. SRL Ploieşti a realizat livrări de motorină către societăţi deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto.
Astfel, expertiza contabilă a centralizat situaţia acestor livrări şi a stabilit că, în perioada mai 2002 - septembrie 2003, SC L. SRL Ploieşti a livrat către societăţi deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto, cantitatea totală de 7.003.256 kg produse petroliere compusă din: 6.415.656 kg motorină; 587.600 kg combustibil lichid uşor.
Având în vedere faptul că pe relaţiile SC I. SRL Ploieşti - SC O. SRL Ştefăneşti; SC O. SRL Ştefăneşti - SC I. SRL Ploieşti şi SC I. SRL Ploieşti - SC L. SRL Ploieşti, se regăsesc facturi emise în perioada noiembrie 2002 - septembrie 2003, iar pentru livrările efectuate de SC L. SRL Ploieşti către societăţi deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto se regăsesc facturi emise în perioada mai 2002 - septembrie 2003, expertiza contabilă a defalcat aceste livrări în două perioade, respectiv: mai 2002 - octombrie 2002 şi noiembrie 2002 - septembrie 2003.
Pentru cantitatea de 2.578.518 kg produse petroliere facturată de SC L. SRL Ploieşti către societăţile deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto în perioada mai 2002 - octombrie 2002, în urma cercetărilor efectuate, nu au fost identificate documente din care să rezulte care au fost furnizorii SC L. SRL Ploieşti.
În ceea ce priveşte cantitatea de 4.424.738 kg produse petroliere facturată de SC L. SRL Ploieşti către societăţile deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto, aceasta are ca sursă de provenienţă facturile emise pe circuitul SC O. SRL Ştefăneşti - SC I. SRL Ploieşti - SC L. SRL Ploieşti.
Valoarea totală a produselor petroliere facturate de SC L. SRL Ploieşti, în perioada mai 2002 - septembrie 2003, către societăţile deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto a fost de 129.715.281.309 ROL.
În ceea ce priveşte situaţia produselor petroliere facturate de SC L. SRL Ploieşti către fiecare societate comercială deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto, aceasta se prezintă după cum urmează: către SC P. SRL Chişineu Criş, a facturat în data de 02 decembrie 2002 cantitatea de 29.075 kg motorină în valoare totală de 559.653.031 ROL; către SC M.S.T. SRL, a facturat în perioada mai 2002 - aprilie 2003, cantitatea de 1.194.369 kg motorină în valoare totală de 22.296.736.066 ROL; către SC A.S. SRL Sibiu a facturat în perioada septembrie 2002 - aprilie 2003, cantitatea totală de 1.061.824 kg motorină, în valoare totală de 20.326.345.422 ROL; către M.K.O. Timişoara, a facturat în perioada decembrie 2002 - aprilie 2003, cantitatea de 744.940 kg motorină, în valoare totală de 14.882.660.036 ROL; către SC E. SRL Sălişte, a facturat în perioada martie - aprilie 2003, cantitatea de 723.590 kg motorină, în valoare totală de 14.518.964.729 ROL; către SC B.J. SRL a facturat în perioada ianuarie - februarie 2003, cantitatea de 128.220 kg motorină, în valoare totală de 2.556.486.954 ROL; către SC P.T. SRL Timişoara, a facturat în perioada iunie 2002 - februarie 2003, cantitatea de 227.967 kg motorină, în valoare totală de 4.183.009.010 ROL; către SC P.O. SRL Orăştie, a facturat în perioada mai 2002 - martie 2003, cantitatea de 507.410 kg motorină, în valoare totală de 9.130.735.235 ROL; către SC P.E. SA Oradea, a facturat în perioada iunie - iulie 2002, cantitatea totală de 287.456 kg motorină, în valoare totală de 4.986.386.622 ROL; către SC S.A. SRL, a facturat în perioada decembrie 2002 - aprilie 2003, cantitatea de 480.440 kg produse petroliere (96.300 kg combustibil lichid uşor tip III şi 384.140 kg motorină), în valoare totală de 9.427.726.743 ROL; către SC M. SRL Brădeşti, a facturat în perioada septembrie 2002 - aprilie 2003, cantitatea de 130.210 kg motorină, în valoare totală de.2.536.63.1.528 ROL; către SC P.D. SRL Sebeş, a facturat în perioada decembrie 2002 - ianuarie 2003, cantitatea de 150.635 kg motorină, în valoare totală de 3.014.501.613 ROL; către SC T. SRL Bacău, a facturat în luna februarie 2003, cantitatea de 29.180 kg motorină, în valoare totală de 581.880.133 ROL; către SC B.S. SRL Bacău, a facturat în luna aprilie 2003, cantitatea de 60.230 kg motorină, în valoare totală de 1.215.297.418 ROL; către SC G.I. SRL Giurgiu, a facturat în perioada mai 2002 - aprilie 2003, cantitatea de 722.160 kg motorină, în valoare totală de 13.277.326.348 ROL; către SC C. SRL, a facturat în perioada octombrie 2002 - februarie 2003, cantitatea de 491.300 kg combustibil lichid uşor în valoare totală de 5.648.101.104 ROL; către SC M.I. SRL, a facturat cantitatea de 34.250 kg motorină în data de 17 iunie 2002, în valoare totală de 572.847.353 ROL.
Situaţia plăţilor realizate de societăţile deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto pentru motorina livrată de SC L. SRL Ploieşti se prezenta în felul următor:
Astfel, SC P. SRL a achitat integral datoria, prin transfer bancar, cu ordinul de plată din 13 ianuarie 2003. Plata a fost efectuată în contul SC L. SRL Ploieşti deschis la Banca T. Ploieşti, iar SC M.S.T. SRL a efectuat plăţi în sumă totală de 22.814.459.374 ROL. Toate plăţile au fost efectuate pe baza de ordine de plată în conturile SC L. SRL Ploieşti deschise la următoarele unităţi bancare: 18.177.296.341 ROL, în contul deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti şi 4.637.163.033 ROL, în contul deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Ploieşti. Plăţile au fost efectuate în perioada iunie 2002 - aprilie 2003, rezultând că a fost plătită în plus suma de 517.723.308 ROL.
De asemenea, SC A.S. SRL a efectuat plăţi în suma totală de 20.208.172.213 ROL. Toate plăţile au fost efectuate pe baza de ordine de plata în conturile SC L. SRL Ploieşti, deschise la următoarele unităţi bancare: 10.080.931.524 ROL, în contul deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti şi 10.127.240.689 ROL, în contul deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Prahova. Plăţile au fost efectuate în perioada septembrie 2002 - aprilie 2003, rămânând o datorie neachitată de 118.173.209 ROL, iar M.K.O. a efectuat plaţi în sumă totală de 14.882.660.036 ROL. Plăţile au fost efectuate pe bază de ordine de plată şi cec cu limită de sumă în conturile SC L. SRL Ploieşti, deschise la următoarele unităţi bancare: 12.652.260.036 ROL, cu ordine de plată, în contul deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti; 1.298.400.000 ROL, cu ordine de plată, în contul deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Prahova; 597.000.000 ROL, cu ordine de plată, în contul deschis la Banca R.D. Ploieşti; 335.000.000 ROL, cu cec cu limită de sumă, în contul deschis la Banca R.D. Ploieşti, deci M.K.O. a achitat integral datoria.
În privinţa SC E. SRL Sălişte aceasta a efectuat plăţi în valoare totală de 14.518.964729 ROL, achitând astfel integral contravaloarea facturilor primite. Plăţile au fost efectuate în perioada ianuarie 2003 - mai 2003, pe baza de ordine de plată în conturile SC L. SRL Ploieşti, deschise la următoarele unităţi bancare: 10.778.527.773 ROL, în contul deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti şi 3.740.436.956 ROL, în contul deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Prahova, iar SC B.J. SRL a efectuat plăţi în valoare totală de 2.556.457.819 ROL, rezultând o diferenţă neachitată de 29.135 ROL. Plăţile au fost efectuate pe bază de ordine de plată în contul SC L. SRL Ploieşti deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Prahova.
SC P.T. SRL Timişoara a efectuat plăţi în valoare totală de 4.183.028.110 ROL, rezultând astfel o diferenţă plătită în plus de 19.100 ROL. Plăţile au fost efectuate în numerar şi prin transfer bancar, pe bază de ordine de plată în conturile SC L. SRL Ploieşti, deschise la mai multe unităţi bancare, după cum urmează: 80.177.749 ROL, în numerar, pe bază de chitanţe emise de SC L. SRL Ploieşti; 58.519.361 ROL, în contul deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Ploieşti şi 4.044.331.000 ROL, în contul deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti, iar SC P.O. SRL, a efectuat plăţi în sumă totală de 9.014.778.185 ROL, rezultând astfel o diferenţă de plată de 125.956.350 ROL.
SC P.E. SA Oradea a efectuat plăţi în valoare totală de 4.118.000.000 ROL, rezultând astfel o diferenţă neachitată de 868.386.622 ROL. Plăţile au fost efectuate pe bază de ordine de plată în conturile SC L. SRL Ploieşti, deschise la următoarele unităţi bancare, după cum urmează: 1.198.000.000 ROL în contul deschis la Banca R.D. Ploieşti; 2.920.000.000 ROL în contul deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti.
SC S.A. SRL a efectuat plăţi în sumă totală de 8.252.540.112 ROL, rezultând astfel o diferenţă neachitată de 1.175.186.631 ROL. Plăţile au fost efectuate pe bază de ordjne de plată, după cum urmează: 1.260.000.000 ROL în contul SC L. SRL Ploieşti, deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Ploieşti; 308.395.180 ROL, plăţi efectuate pe bază de file cec cu limita de sumă; 6.563.144.932 ROL, plăţi efectuate pe bază de ordine de plată, în contul SC L. SRL Ploieşti deschis la Banca T. - Sucursala Prahova şi 120.000.000; ROL, plăţi efectuate de SC S.A. SRL către SC A.P.C. SRL Ploieşti la ordinul SC L. SRL Ploieşti, iar SC M. SRL a efectuat plăţi în valoare totală de 2.475.000.000 ROL, rezultând astfel o diferenţă neachitată de 61.631.528 ROL. Toate plăţile au fost efectuate pe bază de ordine de plată în contul SC L. SRL Ploieşti deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Ploieşti.
SC P.D. SRL Sebeş a efectuat plăţi în suma totală de 2.984.413.810 ROL, rezultând astfel o diferenţă neachitată de 30.087.803 ROL. Toate plăţile au fost efectuate pe bază de ordine de plată în contul SC L. SRL Ploieşti deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Prahova.
De asemenea, SC T. SRL a efectuat plăţi în sumă totală de 581.880.133 ROL, achitând astfel integral contravaloarea facturilor primite. Cele două plăţi în sumă totală de 581.880.133 ROL au fost efectuate pe bază de cecuri cu limită de sumă, pe care SC L. SRL Ploieşti Ie-a încasat în contul său deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti, iar SC B.S. SRL a efectuat plăţi în sumă totală de 1.015.297.418 ROL, rezultând o diferenţă neachitată de 200.000.000 ROL. Plata sumei de 1.015.297.418 ROL către SC L. SRL Ploieşti a fost efectuată după cum urmează: 815.297.418 ROL, în contul deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Prahova şi 200.000.000 ROL, în contul deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti.
SC G.I. SRL a efectuat plăţi în sumă totală de 12.566.607.862 ROL, rezultând astfel o diferenţă neachitată de 710.718.486 ROL. Plăţile au fost efectuate în numerar şi pe bază de ordine de plată, după cum urmează: 567.085.402 ROL, în numerar în baza chitanţelor emise de SC L. SRL Ploieşti; 11.999.522.460 ROL, pe bază de ordine de plată, în contul SC L. SRL Ploieşti deschis la Banca C.R. - Sucursala Judeţeană Ploieşti, iar SC C.C. SRL a efectuat plăţi în sumă totală de 7.555.700.000 ROL, din care: 7.525.700.000 ROL în contul societăţii deschis la Banca T. - Sucursala Ploieşti; 30.000.000 ROL, plăţi în numerar pe bază de chitanţe, rezultând astfel o diferenţă plătită în plus în sumă de 1.907.598.896 ROL.
De asemenea, SC M.I. SRL a efectuat către SC L. SRL Ploieşti plăţi în valoare totală de 573.000.000 ROL, rezultând astfel o diferenţă plătită în plus de 152.647 ROL.
Din cele arătate a reieşit că SC L. SRL Ploieşti a facturat în perioada mai 2002 - noiembrie 2003 către societăţile deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto, produse petroliere în valoare totală de 129.715.289.345 ROL, din care a încasat suma totală de 128.850.613.532 ROL.
În privinţa documentelor justificative în baza cărora s-a efectuat livrările de produse petroliere, în expertiza contabilă se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 26 din O.U.G. nr. 158 din 27 noiembrie 2001, privind regimul accizelor (aplicabile în prezenta cauză) pentru motorină, se utilizează în mod obligatoriu facturi fiscale speciale sau avize de însoţire a mărfii, pentru toate livrările şi transferurile de produse efectuate de agenţii economici producători interni, procesatori şi importatori.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 158 din 27 noiembrie 2001 pe lungimea în diagonală a fiecărei facturi trebuie să fie inscripţionate cuvintele „uleiuri minerale” şi să fie tipărite de Compania Naţională Imprimeria Naţională SA.
În ceea ce priveşte facturile utilizate în prezenta cauză, s-a constatat că pentru facturile care au înscris produsul motorină emise de SC O. SRL Ştefăneşti către SC I. SRL Ploieşti şi cele emise de SC I. SRL Ploieşti către SC L. SRL Ploieşti (în cadrul celui de-al doilea circuit) au fost utilizate facturi fiscale speciale în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 158 din 27 noiembrie 2001.
În ceea ce priveşte, însă, la facturile completate cu produsul motorină de SC L. SRL Ploieşti către societăţi deţinătoare de staţii de vânzare carburanţi auto, s-a constatat că au fost folosite atât facturi fiscale speciale, dar, în unele cazuri, şi facturi fiscale normale, ca de exemplu: facturile fiscale din 31 mai 2012, din 24 mai 2002, din 22 mai 2002, din 30 iunie 2002, din 25 iunie 2002, din 17 iunie 2002, din 11 iunie 2002, din 30 iulie 2002, din 26 iulie 2002 emise către SC M.S.T. SRL; factura din 01 iunie 2002 emisă către SC P.T. SRL; facturile din 16 august 2002, din 02 august 2002, din 26 iulie 2002, din 13 iulie 2002 emise către SC P.O. SRL; facturile din 11 iunie 2002, din 25 iunie 2002 şi din 26 iunie 2002 emise către SC G.I. SRL Giurgiu.
În privinţa respectării prevederilor art. 4 lit. f) din O.G. nr. 3/2003 privind obligaţia comercianţilor de produse petroliere în sistem en-gros şi a deţinătorilor staţiilor prin care se comercializează carburanţi auto de a deţine certificatul de conformitate, emis în condiţiile legii, s-a constatat că pentru facturile completate cu produsul motorină emise de SC O. SRL Ştefăneşti către SC I. SRL Ploieşti şi cele emise de SC I. SRL Ploieşti către SC L. SRL Ploieşti nu există declaraţii sau certificate de conformitate, iar pentru facturile emise de SC L. SRL Ploieşti către societăţile deţinătoare de staţii de alimentare cu carburanţi auto pentru unele societăţi există astfel de documente (SC S.A. SRL, SC E. SRL, SC P.T. SRL, SC P.O. SRL, SC P.D. SRL, SC M.I. SRL), iar pentru alte societăţi nu există astfel de documente (SC A.S. SRL, SC M.S.T. SRL, M.K.O., SC B.J. SRL., SC P.E. SA, SC B.S. SRL, SC G.I. SRL).
Din probatoriile existente la dosar rezultă că pe relaţia SC L. SRL Ploieşti - SC S.A. SRL facturilor de livrare le-au fost ataşate următoarele declaraţii de conformitate, pretins emise de către S.N.P. P. SA - Sucursala Petrobrazi: din 25 aprilie 2003, din 23 martie 2003 emise pentru beneficiar SC T. SRL (aveau aplicate în josul paginii ştampila SC L. SRL Ploieşti); din 16 aprilie 2003, din 01 aprilie 2003 emise pentru beneficiar SC A.I. SRL (aveau aplicate în josul paginii ştampila SC L. SRL Ploieşti); din 14 martie 2003 emisă pentru beneficiar SC A.I. SRL (nu are nicio altă ştampilă aplicată); din 10 martie 2003 emisă pentru beneficiar SC A.I. SRL (are pe verso aplicate ştampilele SC A.I. SRL, SC O. SRL, SC I. SRL şi SC L. SRL); din 01 martie 2003, din 25 februarie 2003 emise pentru beneficiar SC I. SRL Ploieşti; din 24 februarie 2003 emisă pentru beneficiar SC L. SRL Ploieşti; declaraţiile de conformitate din 21 ianuarie 2003, din 19 ianuarie 2003, din 03 decembrie 2002 pretins emise de S.N.P. P. SA - Departamentul Comercial - Direcţia Livrări Produse Petroliere în Mijloace Auto pentru beneficiar SC L. SRL Ploieşti, precum şi declaraţia de conformitate din 18 februarie 2003 pretins emisă de SC Rafinăria A.R. SA Ploieşti pentru beneficiar. SC I. SRL Ploieşti.
De asemenea, pe relaţia SC L. SRL Ploieşti - SC E. SRL facturile de livrare au avut ataşate următoarele declaraţii de conformitate, pretins emise de către S.N.P. P. SA - Sucursala Petrobrazi: din 08 martie 2003, din 10 martie 2003, din 13 martie 2003, din 11 aprilie 2003, din 14 aprilie 2003, din 15 aprilie 2003, din 17 aprilie 2003, din 20 aprilie 2003, emise pentru beneficiar SC A.I. SRL (au aplicate ştampilele SC A.I. SRL, SC O. SRL, SC I. SRL şi SC L. SRL); din 11 martie 2003, din 14 martie 2003, din 15 martie 2003, din 21 martie 2003, din 21 aprilie 2003, din 22 aprilie 2003, din 23 aprilie 2003, din 24 aprilie 2003 emise pentru beneficiar SC T. SRL (au aplicate ştampilele SC T. SRL, SC O. SRL, SC I. SRL şi SC L. SRL); din 11 martie 2003 emisă pentru beneficiar SC A.C. SRL (are aplicate ştampilele, SC O. SRL, SC I. SRL şi SC L. SRL). În privinţa raporturilor comerciale între SC L. SRL Ploieşti şi SC P.O. SRL facturile de livrare au avut ataşate următoarele declaraţii de conformitate pretins emise de către S.N.P. P. SA - Sucursala Petrobrazi: din 23 august 2003 emisă pentru beneficiar SC T. SRL. (are aplicate ştampilele SC T. SRL, SC O. SRL, SC I. SRL şi SC L. SRL); din 30 mai 2002 emisă pentru beneficiar SC D. SRL; din 20 mai 2002 emisă pentru beneficiar SC W.P. SA; declaraţiile de conformitate din 02 iulie 2002 şi din 11 iunie 2002 emise de SC R. SA - Punctul de lucru Rafinăria V. Ploieşti pentru beneficiar SC W.P. SA.
În privinţa relaţiei comerciale între SC L. SRL Ploieşti - SC P.D. SRL facturile de livrare au avut ataşate declaraţia de conformitate din 07 aprilie 2003 pretins emisă de către S.N.P. P. SA - Sucursala Petrobrazi pentru beneficiar SC T. SRL.; declaraţiile de conformitate din 16 ianuarie 2003, din 14 ianuarie 2003 emise de SC Rafinăria S.R. SA Câmpina emise pentru beneficiari SC M. SRL şi SC C.T. S.R.L.; declaraţiile de conformitate din 17 februarie 2003 şi din 21 aprilie 2003 emise de SC Rafinăria A.R. SA Ploieşti pentru beneficiar SC L. SRL Ploieşti.
Totodată, au fost identificate şi declaraţii de conformitate ce au însoţit facturile de livrare ale SC I. SRL Ploieşti către societăţile deţinătoare de staţii de carburanţi auto, de exemplu: declaraţia de conformitate din 08 aprilie 2003 emisă de către S.N.P. P. SA - Sucursala Petrobrazi pentru beneficiar SC A.I. SRL a fost ataşată facturii de livrare către SC M.K.O. SRL; declaraţia de conformitate din 13 martie 2003 emisă de către S.N.P. P. SA - Sucursala Petrobrazi pentru beneficiar SC A.I. SRL a fost ataşată facturii de livrare către SC P.O. SRL; declaraţia de conformitate din 20 februarie 2003 emisă de către S.N.P. P. SA -Sucursala Petrobrazi pentru beneficiar SC T. SRL. a fost ataşată facturii de livrare către SC P.O. SRL.
Toate aceste declaraţii de conformitate s-au dovedit a fi false, întrucât din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, în realitate, acestea fie nu au fost emise de către rafinării, fie au fost emise de rafinării, dar cu alte date.
Răspunzând adresei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani prin care s-a solicitat să se comunice dacă declaraţiile de conformitate din 20 mai 2002, din 13 martie 2003, din 28 februarie 2003, din 07 aprilie 2003, din 30 mai 2002, din 17 aprilie 2003, din 20 aprilie 2003, din 21 aprilie 2003, din 22 aprilie 2003, din 23 aprilie 2003, din 24 aprilie 2003, din 23 martie 2003, din 21 martie 2003, din 11 aprilie 2003, din 14 aprilie 2003, din 15 aprilie 2003, din 11 martie 2003, din 13 martie 2003, din 14 martie 2003, din 15 martie 2003, din 21 ianuarie 2003, din 10 martie 2003, din 08 martie 2003, din 03 decembrie 2002, din 19 ianuarie 2003, din 21 ianuarie 2003, din 25 aprilie 2003, din 16 aprilie 2003, din 01 aprilie 2003, din 23 martie 2003, din 14 martie 2003, din 10 martie 2003, din 01 martie 2003, din 25 februarie 2003 şi din 24 martie 2003, au fost emise de S.N.P. P. SA - Sucursala Petrobrazi, prin adresa S.N.P. P. SA - Sucursala Petrobrazi s-a comunicat că toate aceste declaraţii nu au fost emise de Sucursala Petrobrazi.
Prin adresa din 19 martie 2004 a SC R. SA Bucureşti - Punct de lucru Rafinăria V. Ploieşti a comunicat faptul că declaraţiile de conformitate din 11 iunie 2002, din 02 iulie 2002, din 12 iulie 2002 şi din 09 septembrie 2002 nu au fost eliberate şi completate cu datele celor puse la dispoziţie de organele de urmărire penală, ci în evidenţele societăţii aceste declaraţii de conformitate figurează cu aceleaşi numere, dar emise la alte date şi către alte societăţi beneficiare, fapt pentru care au transmis organelor de urmărire penală fotocopii ale acestor declaraţii aflate în arhiva societăţii.
De asemenea, prin adresa din 18 martie 2003 SC Rafinăria S.R. SA a comunicat că declaraţiile de conformitate din 14 ianuarie 2003 şi din 16 ianuarie 2003 au fost emise de societate, dar cele puse la dispoziţie de organele de urmărire penală sunt false, întrucât nu sunt conforme cu originalele.
Prin adresa din 17 martie 2003 SC Rafinăria A.R. SA Ploieşti a comunicat că declaraţiile de conformitate din 18 februarie 2003, din 17 februarie 2003 şi din 21 aprilie 2003 nu coincid la numerele de ordine cu cele emise de societate, iar pentru comparaţie au transmis organelor de urmărire penală fotocopii ale declaraţiilor de conformitate aflate în arhiva societăţii.
Cu privire la relaţia cu SC I. SRL Ploieşti reprezentată de inculpatul C.E.C., numitul P.G. a declarat că de la această societate s-a aprovizionat cu motorină şi altele, iar factura de livrare o primea de la inculpatul C.E.C., la poarta rafinăriei unde se realiza şi transferul mărfii în cisterna închiriată de el, cisternă cu care mai apoi se deplasa la clienţii din ţară.
Referitor la plata produselor achiziţionate de la SC I. SRL Ploieşti a declarat că se realiza în principal prin compensare, iar diferenţa o achita prin ordine de plată, prin bancă. Totodată, a precizat că, faţă de această societate avea şi calitatea de furnizor, situaţie în care proceda ca în relaţia cu SC O. SRL Ştefăneşti.
Cu privire la retragerile de numerar, acesta a declarat că le realiza în limita plafonului stabilit de bancă de 30.000.000 ROL şi le utiliza pentru plata furnizorilor sau a şoferilor de pe cisterne.
Din probatorii reiese că SC L. SRL Ploieşti nu s-a aprovizionat cu motorină de la SC O. SRL Ştefăneşti şi nici nu a avut vreo relaţie comercială cu această societate totuşi între cele două societăţi comerciale s-au realizat plăţi reciproce, aspect confirmat şi de expertiza contabilă realizată în cauză.
Astfel, în expertiza contabilă s-a precizat expres că nu au fost identificate facturi emise de SC O. SRL Ştefăneşti către SC L. SRL Ploieşti şi nici facturi emise de SC L. SRL Ploieşti către SC O. SRL Ştefăneşti, dar SC L. SRL Ploieşti a efectuat către SC O. SRL Ştefăneşti plăţi în sumă totală de 3.070.999.331 ROL, iar SC O. SRL Ştefăneşti a efectuat către SC L. SRL Ploieşti plăţi în sumă de 670.000.000 ROL.
Ca modalitate de lucru, în situaţiile în care furnizor era SC B.I. SRL Ploieşti, iar livrările se realizau către SC L. SRL Ploieşti şi SC I. SRL Ploieşti, proceda în felul următor, după ce era contactat telefonic de învinuitul P.G. sau de către inculpatul C.E.C. care-i comunicau că doresc „marfă”, la rândul lui îl contacta pe A.N. reprezentantul SC B.I. SRL. Ploieşti căruia, tot telefonic, îi formula comandă de produse petroliere. Acesta din urmă, se aproviziona, în baza comenzii primite, cu produs petrolier în special de la Rafinăria V. Ploieşti.
În ceea ce priveşte destinatarii finali ai produselor livrate către SC L. SRL Ploieşti şi SC I. SRL Ploieşti, M.C. a declarat că nu-i cunoaşte, întrucât nu-l interesa acest aspect şi nici nu ştie dacă produsele petroliere vândute de societatea comercială reprezentată de el erau livrate de SC L. SRL Ploieşti şi SC I. SRL Ploieşti utilizatorilor finali drept motorină, tot ceea ce ştie este că el a livrat marfa fără a modifica produsul petrolier sub aspectul cantităţii sau calităţii.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 aprilie 2004 s-a concluzionat că menţiunile de completare de pe un număr de 3 facturi emise în perioada 06 - 09 septembrie 2002 de SC L. SRL Ploieşti către SC A.S. SRL şi SC P.O. SRL au fost executate de numitul M.C.
În drept, fapta inculpatului C.E.C., care în calitate de asociat şi administrator al SC I. SRL Ploieşti s-a asociat cu inculpatul E.L. şi învinuitul P.G. în vederea săvârşirii de infracţiuni ce au constat în aceea că în perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003 au desfăşurat o intensă activitate de comercializare a cantităţii totale de 4.328.289 kg produs petrolier industrial drept produs petrolier finit, respectiv motorină, prin crearea unui circuit documentar fictiv materializat prin falsificarea documentelor fiscale (facturi fiscale, chitanţe fiscale, certificate de conformitate, etc), creând astfel un prejudiciu total în cuantum de 31.704.122.412 ROL reprezentând accize, taxa MTR şi FSPP cuprinse în mod nejustificat în facturile de livrare a produsului petrolier industrial (neaccizat) drept motorină (produs petrolier accizat), fiind totodată împuternicit şi pe contul SC O. SRL Ştefăneşti pentru a derula operaţiuni bancare în scopul facilitării activităţii infracţionale, întruneşte elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni, respectiv înşelăciune în formă continuată şi calificată prev. şi ped. de disp. art. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 323 C. pen.
Astfel, instanţa a reţinut că faptele inculpatului constând în aceea că, în calitate de asociat şi administrator al SC I. SRL Ploieşti s-a asociat cu inculpaţii E.L. şi P.G. în vederea săvârşirii de infracţiuni ce au constat în aceea că, în perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003 au desfăşurat o intensă activitate de comercializare a cantităţii totale de 4.328.289 kg produs petrolier industrial drept produs petrolier finit, respectiv motorină, prin crearea unui circuit documentar fictiv materializat prin falsificarea documentelor fiscale (facturi fiscale, chitanţe fiscale, certificate de conformitate, etc), creând astfel un prejudiciu total în cuantum de 31.704.122.412 ROL reprezentând accize, taxa MTR şi FSPP cuprinse în mod nejustificat în facturile de livrare a produsului petrolier industrial (neaccizat) drept motorină (produs petrolier accizat), fiind totodată împuternicit şi pe contul SC O. SRL Ştefăneşti pentru a derula operaţiuni bancare în scopul facilitării activităţii infracţionale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe grave în formă continuată prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., texte de lege în baza cărora instanţa a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei de a vinde produse petroliere industriale (scutite de taxe şi accize) drept carburanţi auto (produse purtătoare de taxe şi accize) s-a avut în vedere şi practica judiciară a instanţei supreme valabilă şi în prezent (respectiv decizia nr. 5524 din 27 noiembrie 2003 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) în care s-a reţinut că fapta administratorului unei societăţi comerciale de a achiziţiona marfă de calitate inferioară, scutită de taxe şi accize, de a o vinde drept produse de calitate superioară, purtătoare de taxe şi accize, şi de a însuşi valoarea acestor din urmă componente ale preţului constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. săvârşită în dauna cumpărătorilor, iar nu infracţiunile de delapidare prevăzută de art. 2151C. pen. şi de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută în art. 297 din acelaşi cod, deoarece ultimele infracţiuni nu pot fi reţinute, întrucât societatea nu este prejudiciată prin fapta săvârşită, iar marfa nu a fost falsificată ori substituită.
Faţă de cele arătate, constatând că inculpatul se face vinovat de faptele penale pentru care a fost trimis în judecata, vinovăţia acestuia rezultând din probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală la care s-a făcut referire pe larg mai sus, cât şi din declaraţia acestuia, care recunoaşte cu sinceritate comiterea infracţiunii reţinută în sarcina sa, instanţa în baza dispoziţiilor art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a dispoziţiilor art. 13 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 3201 alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă calificată şi continuată, faptă din perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003, prejudiciu total 31.704.122.412 ROL, respectiv 3.170.412,2412 RON, la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 3201, alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de asociere pentru săvârşire de infracţiuni, faptă din perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art 64 lit. a), b) şi c) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
La individualizarea sancţiunilor aplicate instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen., dispoziţiile legale prevăzute de art. 3201 alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen. care atrag reducerea pedepsei cu 1/3, modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunilor, gradul de pericol social al faptelor penale comise de către inculpat, prejudiciul foarte mare cauzat prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, care, deşi a recunoscut comiterea faptelor penale pentru care a fost trimis în judecată, în prezent este arestat în altă cauză pentru săvârşirea unor infracţiuni asemănătoare.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a constatat că această infracţiune s-a epuizat în luna octombrie 2003, şi până în prezent au trecut mai mult de 7 ani şi 6 luni, cât era necesar pentru a se împlini prescripţia specială în cauză, care conduce la încetarea procesului penal pentru această infracţiune, oricâte întreruperi ar interveni.
În raport cu cele arătate, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 124 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 13 C. pen. instanţa a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.E.C., cu datele de stare civilă precizate mai sus, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale.
Constatând că cele două infracţiuni au fost comise înainte de condamnarea definitivă a inculpatului pentru vreuna dintre ele, adică în concurs real, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., a dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului precizate mai sus, în final acesta va executa pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
Instanţa a luat act de faptul că deşi iniţial inculpatul solicitase contopirea pedepsei aplicate prin sentinţa recurată cu celelalte concurente, aşa cum a reieşit din cazierul său judiciar, acesta a revenit asupra acestei cereri, precizând că în privinţa pedepselor aplicate pentru alte infracţiuni, va formula cereri de revizuire şi ulterior, cereri de contopire a pedepselor, în condiţiile prevăzute de art. 449 C. proc. pen.
Având în vedere gravitatea faptelor comise de către inculpat, cât şi obligativitatea impusă de lege privind aplicarea unor pedepse complementare s-a apreciat că în speţă se impune aplicarea atât a unor pedepse accesorii, cât şi complementare în condiţiile prevăzute de lege.
Ţinând seama de practica judiciară în materie a instanţei supreme (decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), din care reiese că aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. s-a interpretat în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 C. pen. nu se va face prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei în funcţie de criteriile prevăzute de art. 71 C. pen., instanţa de judecată având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşită de inculpat, s-a apreciat că în cauză se interzice cu titlul de pedeapsă accesorie, cât şi complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), şi c), cu excepţia dreptului de a alege.
Astfel, în privinţa interzicerii prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. se constată că în cauză nu se justifică potrivit principiului proporţionalităţii învederat şi de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, şi interzicerea dreptului de a alege a inculpatei pe o perioadă determinată de timp, atât cu titlul de pedeapsă accesorie, cât şi complementar.
În raport cu cele arătate instanţa a interzis cu titlul de pedeapsă accesorie, cât şi complementară drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) cu excepţia dreptului de a alege, aşa cum s-a arătat.
În privinţa pedepsei accesorii şi complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., aplicarea acesteia s-a justificat prin faptul că inculpatul a săvârşit infracţiuni în calitate a sa de administrator şi s-a impus interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii.
Faţă de cele arătate, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 64 lit. a), b), şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, iar pedeapsa complementară aplicată inculpatei privind interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, se va executa în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 66 C. pen.
Întrucât în faza de urmărire penală inculpatul a fost reţinut şi apoi arestat preventiv, instanţa în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de o zi din data de 14 ianuarie 2004 şi durata arestării sale preventive începând cu data de 20 ianuarie 2004 până la data de 15 aprilie 2004 inclusiv.
Întrucât din analiza fişei de cazier judiciar a inculpatului, cât şi din declaraţia acestuia a reieşit că în prezent acesta execută o altă pedeapsă aplicată printr-o sentinţă rămasă definitivă, instanţa în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a luat act că inculpatuleste arestat în altă cauză.
În privinţa laturii civile a cauzei, instanţa a constatat că valoarea totală a prejudiciului creat, stabilit prin expertiză contabilă, este în cuantum de 31.704.122.412 ROL, care urmează a se confisca în temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., pentru argumentele următoare:
Astfel, în privinţa persoanelor vătămate prin vânzarea produselor petroliere industriale (neaccizate) drept produse petroliere finite (accizate), s-a constatat că acestea sunt toate persoanele care şi-au alimentat autovehiculele cu produse petroliere industriale vândute drept motorină la pompele societăţilor comerciale deţinătoare de staţii de alimentare cu combustibili auto indicate în cuprinsul rechizitoriului şi nu aceste societăţi comerciale deţinătoare de staţii de alimentare cu combustibil auto, care şi-au încasat preţul de la cumpărători fără a se crea vreun prejudiciu în patrimoniul lor.
Având în vedere imposibilitatea fizică de a identifica toţi aceşti cumpărători, în temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen. instanţa de judecată a dispus confiscarea sumei de 31.704.122.412 ROL, reprezentând prejudiciul infracţional creat prin vânzarea produselor petroliere industriale drept carburanţi auto, dar şi diferenţa de preţ dintre aceste două categorii distincte de produse.
În acest sens este şi practica judiciară a instanţei supreme, respectiv deciziei nr. 5524 din 27 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în considerentele căreia s-a reţinut că: „întrucât eticheta sub care s-au vândut aceste produse petroliere inferioare, scutite de taxa FSDP şi accize, a fost aceea de benzină şi motorină, produse purtătoare de taxe şi accize, preţul plătit de cumpărători a inclus şi aceste diferenţe suplimentare, nejustificate, ei fiind induşi în eroare cu privire la calitatea şi costul produsului cumpărat”.
Valoarea taxelor şi accizelor nedatorate, în sumă de 2.568.102.252 ROL, inclusă în preţul plătit, nu reprezintă obligaţii către bugetul de stat, ci, aşa cum s-a arătat, constituie prejudiciu cauzat cumpărătorilor şi folosul material injust dobândit de inculpat în mod fraudulos.
Suma dobândită prin săvârşirea infracţiunii, ce nu poate fi restituită persoanelor vătămate, ele nefiind identificate, şi, ca atare, nu serveşte la despăgubirea acestora, urmează a fi confiscate în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., prin obligarea inculpatului la plata acesteia către stat”.
Având în vedere, modul în care a fost comisă infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, ca şi infracţiune scop, prin utilizarea de mijloace frauduloase care constituie prin ea însăşi o altă infracţiune şi anume aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa în baza dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea în întregime a înscrisurilor constatate ca fiind falsificate în cauză.
Întrucât numai acest inculpat a solicitat judecarea acţiunii penale şi civile în condiţiile recunoaşterii vinovăţiei potrivit art. 3201 şi urm. C. proc. pen., instanţa în baza disp. art. 3201 alin. (1). şi (5) C. proc. pen. raportat la disp. art. 347 C. proc. pen. şi art. 353 C. proc. pen., a disjuns soluţionarea acţiunii penale şi civile faţă de inculpaţii E.L. şi P.G., ambii trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală cu nr. 384/D/P/2005, pentru infracţiunile precizate în dispozitivul acestuia, precum şi pentru pronunţarea asupra măsurilor asigurătorii, de siguranţă, precum şi a cheltuielilor judiciare datorate statului şi efectuate de părţi, drept pentru care se va fixa termen pentru soluţionarea acţiunii penale şi civile faţă de cei doi inculpaţi la data de 08 noiembrie 2012, pentru când se vor cita părţile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.E.C., solicitând desfiinţarea ei şi redozarea pedepsei aplicate.
Cu ocazia dezbaterilor judiciare apărătorul inculpatului a susţinut că inculpatul a avut o atitudine sinceră şi de regret a faptelor comise, iar perioada detenţiei a avut o influenţă pozitivă asupra lui, respectiv de reconsiderare faţă de valorile apărate de legea penală.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de critica invocată, dar şi din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea va aprecia că apelul este nefondat.
Astfel, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea a constatat că în faţa primei instanţe, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 3201C. proc. pen., recunoscând faptele imputate prin rechizitoriu şi nesolicitând administrarea altor probe.
În această situaţie, instanţa de fond este obligată însă să verifice dacă la dosarul de urmărire penală există probe suficiente şi concludente din care să rezulte în mod cert că fapta a fost comisă de inculpat, iar aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii imputate.
Din probele expuse in extenso în considerentele sentinţei coroborate cu declaraţia inculpatului apelant de recunoaştere a faptelor imputate rezultă indubitabil că faptele acestuia care, în calitate de administrator al firmei SC I. SRL Ploieşti, în înţelegere cu coinculpaţii E.L. şi P.G. pentru comiterea de infracţiuni, în perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003 au comercializat cantitatea totală de 4.328.289 kg de produs petrolier finit (motorină) disimulând acest lucru prin crearea unui circuit documentar fictiv prin falsificarea actelor contabile, cu consecinţa unui prejudiciu de 31.704.122.412 ROL, reprezentând accize, taxa MTR şi F.S.P.P., cuprinse totuşi în facturile fiscale de livrare a produsului petrolier neaccizat drept motorină, adică produs accizat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzute de art. 323 C. pen., înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3) şi (5) C. pen. în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. în formă continuată.
În concluzie, instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă a apreciat îndeplinirea cerinţelor art. 3201 alin. (4) C. proc. pen.
Referitor la critica apelantului C.E.C. privind individualizarea pedepsei aplicate, instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă a interpretat şi aplicat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea cea mai gravă (înşelăciunea) sunt de la 10 la 20 ani închisoare, iar prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. aceste limite sunt reduse cu 1/3.
În ceea ce priveşte pericolul concret al faptelor, prima instanţă a avut în vedere modalitatea de săvârşire, prejudiciul foarte mare cauzat şi circumstanţele personale ale inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptelor, dar a mai comis fapte asemănătoare şi pentru care este arestat într-o altă cauză.
Totodată, instanţa de apel a mai relevat şi faptul că inculpatul-apelant a întreprins o amplă şi intensă activitate infracţională, desfăşurând în perioada anilor 2002 - 2003 o activitate comercială ilicită prin care a achiziţionat şi vândut o cantitate impresionantă de produs petrolier în condiţiile expuse.
De asemenea, inculpatul s-a asociat şi cu coinculpaţii E.L. şi P.G. în vederea săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi fals ducând astfel amploarea acţiunilor sale la un nivel de pericol social mult mai ridicat.
S-au avut în vedere şi numărul mare de firme cu care inculpatul a intrat în relaţii comerciale şi cărora Ie-a vândut produsul petrolier.
Toate aceste aspecte au condus, în opinia Curţii, la concluzia că pedepsele aplicate apelantului nu sunt nici pe departe prea aspre, ci, din contră, ele sunt orientate către minimul special redus conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente şi neconstatând alte motive care ar putea fi luate în considerare din oficiu, Curtea de Apel, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.E.C., acesta nefiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Prin recursul susţinut oral a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitându-se aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este fondat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 01 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 C. pen.
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, instanţa de recurs constată că se impune aplicarea legii penale noi, care este mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de legiuitor.
Inculpatul C.E.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a dispoziţiilor art. 13 C. pen. şi de asociere pentru săvârşire de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 3201 alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen. (fapte din perioada noiembrie 2002 - octombrie 2003).
În reglementarea actuală legiuitorul a prevăzut în normele de încriminare a celor două infracţiuni, care au corespondent în dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 367 alin. (1) din noul C. pen., limite de pedeapsă între 1 an şi 5 ani închisoare, astfel că, raportat la principiul aplicării legii penale mai favorabile, legea nouă este mai favorabilă.
În ce priveşte prescripţia răspunderii penale, instanţa de recurs constată că sunt mai favorabile dispoziţiile prevăzute în C. pen. anterior, sub aspectul termenului de prescripţie specială.
Astfel, potrivit art. 124 C. pen. anterior, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 155 C. pen. actual, termenul de prescripţie ar fi împlinit dacă a fost depăşit cu încă o dată.
În raport cu noile limite de pedeapsă şi cu prevederile art. 124 - 122 lit. d) C. pen. anterior, instanţa de recurs constată că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului este de 5 ani. Având în vedere data săvârşirii celor două infracţiuni, instanţa de recurs constată că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale s-a împlinit.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie va admite recursul declarat de inculpatul C.E.C. împotriva deciziei penale nr. 86 din data de 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 361 din 09 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 17 alin. (2) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a ll-a din noul C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.E.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. şi art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen., cu referire la art. 5 din noul C. pen., urmare a intervenirii prescripţiei speciale.
În baza art. 17 alin. (2) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a ll-a din noul C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.E.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen., urmare a intervenirii prescripţiei speciale.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.E.C. împotriva deciziei penale nr. 86 din data de 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 361 din 09 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 17 alin. (2) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a ll-a din noul C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.E.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) din noul C. pen. cu aplic. art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen., cu referire la art. 5 din noul C. pen., urmare a intervenirii prescripţiei speciale.
Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 361 din 09 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 17 alin. (2) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a ll-a din noul C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.E.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. şi art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen., cu referire la art. 5 din noul C. pen., urmare a intervenirii prescripţiei speciale.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 719/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 605/2014. Penal → |
|---|
