ICCJ. Decizia nr. 604/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 604/2014
Dosar nr. 4204/121/2013
Şedinţa publică din 18 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26172013 Tribunalul Galaţi a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la nr. 4204/121/2013 din 20 mai 2013 petentul condamnat D.P. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 357/2011 a Tribunalului Galaţi, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174-175 lit. i) C. pen.
În motivarea cererii, condamnatul D.P. a precizat că se impune revizuirea hotărârii de condamnare deoarece martorii audiaţi au făcut declaraţii mincinoase, certificatul medico-legal al victimei nu a constatat leziuni grave, iar pe de altă parte a recunoscut şi regretat cele întâmplate şi doreşte aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei cu 1/3.
În cauză s-au efectuat cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi conf. art. 397-399 C. proc. pen., s-a întocmit referat corespunzător cu concluzia de a se respinge cererea de revizuire, întrucât în cauză nu s-au invocat motive de revizuire de către condamnatul D.P. şi nu sunt aplicabile disp. art. 394 C. proc. pen.
Cererea de revizuire formulată de condamnatul D.P. este inadmisibilă.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă a cauzei, dar numai pentru motivele legale strict prev. de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen.
Motivele legate de revizuirea unei hotărâri penale definitive prev. de art. 394 C. proc. pen. vizează aspecte precum: s-au descoperit fapte sau întâmplări necunoscute de instanţă la data pronunţării hotărârii de condamnare, martorii audiaţi au făcut declaraţii mincinoase, un înscris folosit la soluţionarea hotărârii de condamnare a fost declarat ulterior fals, autorităţile judiciare care au instrumentat cauza au comis fapte penale în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere sau există două sau mai multe hotărâri penale definitive care nu se pot concilia.
În cauză condamnatul D.P. a invocat motive confuze şi contradictorii, care nu pot fi încadrate clar la disp. 394 C. proc. pen. şi, prin urmare, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 357/2011 a Tribunalului Galaţi este vădit inadmisibilă.
Astfel, iniţial, condamnatul a arătat, în esenţă, că este nevinovat şi că martorii audiaţi au făcut declaraţii mincinoase la adresa sa şi a situaţiei de fapt reţinută prin sentinţa penală nr. 357/2011 a Tribunalului Galaţi, după care, prin aceiaşi cerere, a precizat că a recunoscut şi regretat cele întâmplate şi trebuie să beneficieze de aplicarea art. 3201C. proc. pen.
Din analiza probelor aflate în dosarul de fond aferent prezentei cereri de revizuire se constată că nu există nici o probă din care să rezulte că martorii au fost cercetaţi sau condamnaţi pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen., iar înscrisurile aflate la dosar inclusiv actul de constatare medico-legală a victimei nu este falsificat şi reflectă situaţia medicală constatată de medicii legişti.
Pe de altă parte, aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. nu se poate dispune în faza de executare a pedepsei sau într-o cerere de revizuire, ci doar în faţa instanţei de fond sesizată cu rechizitoriul, şi până la momentul începerii cercetării judecătoreşti.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal condamnatul D.P., care a solicitat admiterea cererii de revizuire şi să se constate că în această cauză sunt probe din care rezultă că martorii N.T. şi O.F. au dat declaraţii mincinoase.
De asemenea, în condiţiile în care şi-a recunoscut fapta, în sensul că a aplicat nişte lovituri victimei pentru a o dezarma de cuţitul ce-l avea în mână, să beneficieze de disp. art. 3201 C. proc. pen. în referire la recunoaşterea vinovăţiei.
Prin decizia penală nr. 212/A din 5 septembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.P. împotriva sentinţei penale nr. 267/2013 a Tribunalului Galaţi.
În mod judicios, instanţa de fond a respins cererea de revizuire formulată de condamnat.
Astfel, motivele invocate referitoare la declaraţiile mincinoase ale martorilor, precum şi aplicarea disp. art. 3201C. proc. pen. în referire la recunoaşterea vinovăţiei nu se încadrează în cazurile strict prevăzute de lege.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar motivele de admitere ale unei astfel de cereri sunt strict şi limitativ prevăzute de lege.
Pentru a se putea admite cererea de revizuire pe motivul că martorii N.T. şi O.F. au dat declaraţii mincinoase trebuie să existe o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se constate că aceştia au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza în care s-a dispus condamnarea definitivă a revizuentului.
Simplele afirmaţii ale acestuia de săvârşire a infracţiunii de mărturie mincinoasă nu sunt suficiente pentru admiterea cererii de revizuire.
În ceea ce priveşte aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., referitor la recunoaşterea vinovăţiei, acest motiv excede cazurilor de revizuire prevăzute de lege şi pe cale de consecinţă nu poate fi analizat pe fond.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a declarat recurs revizuentul, fără să expună motivele.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul acestuia a menţionat că, în opinia revizuentului, acesta a fost condamnat pe baza declaraţiilor mincinoase, certificatul medico-legal nu ar conţine date reale şi acesta se consideră nevinovat, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:
În raport de data pronunţării deciziei atacate se constată, mai întâi, că, potrivit art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivii dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Potrivit art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Conform art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., în cazul în care nu sunt respectate condiţiile de mai sus, instanţa de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. (3) din C. proc. pen., trebuie avute în vedere din oficiu.
În speţă, recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, iar cu ocazia dezbaterilor nu s-a invocat nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., ci s-au făcut susţineri, pe de o parte, că revizuentul ar fi fost condamnat pe baza declaraţiilor mincinoase, considerându-se nevinovat, iar pe de altă parte, că certificatul medico-legal nu ar conţine date reale.
Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina aceste critici, care, în plus, nu se circumscriu nici vreunuia din cazurile ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Mai mult, trebuie precizat că judecarea prezentului recurs se realizează din perspectiva soluţiei pronunţate prin sentinţa şi decizia recurate - fiind vorba despre soluţionarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, şi nu de soluţionarea fondului cauzei.
În consecinţă, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat D.P. împotriva deciziei penale nr. 212/A din 5 septembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 605/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 603/2014. Penal → |
|---|
