ICCJ. Decizia nr. 603/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 603/2014
Dosar nr. 4629/86/2013
Şedinţa publică din 18 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa nr. 327/III/6/2013 din 10 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, a fost înaintată spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava, pe rolul căruia a fost înregistrată la data de 12 aprilie 2013 sub nr. 4629/86/2013, împreună cu concluziile de respingere ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul N.V. împotriva sentinţei penale nr. 367 din 31 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1634/P/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2575 din data de 19 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea formulată, revizuentul a solicitat achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat, autorul acesteia fiind de fapt numita M.A. (căsătorită D.).
Analizând cererea, parchetul a constatat că în ceea ce priveşte poziţia inculpatului, nevinovăţia sa a fost invocată şi în faţa instanţei de fond, iar pretinsa autoare a fost audiată şi în dosarul de fond. În raport de cele menţionate, s-a apreciat că nu sunt date cazurile prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen., nefiind descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, aşa cum cer disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., solicitându-se respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Prin sentinţa penală nr. 109 din 13 mai 2013 pronunţată, de Tribunalul Suceava, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul revizuent N.V., împotriva sentinţei, penale nr. 367 din 31 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1634/P/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2575 din data de 19 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 50 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă analizând, potrivit art. 403 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul N.V., a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 367 din 31 octombrie 2005 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2575 din 19 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul N.V. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani.
- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare.
În temeiul art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 11 aprilie 2005 la zi. S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 04 mai 2006.
Penitenciarul Botoşani cu adresa din 24 mai 2006 a comunicat: pedeapsa începe la 13 mai 2006 şi expiră la 10 aprilie 2024. Se scad 32 zile.
Prin sentinţa penală nr. 1578 din 19 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a admis cererea de contopire formulată de petentul N.V., în baza art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 35-34 C. pen. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), c) C. pen., aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 367/2005 a Tribunalului Suceava în componentele sale:
- 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
S-au descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 703/2004 a Judecătoriei Fălticeni în componentele:
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1) şi (4) din O.G. nr. 96/1998 republicată, conform Legii nr. 75/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 şi 37 C. pen.
- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 şi art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (2) rap. la art. 33-34 C. pen. s-au contopit pedepsele mai-sus menţionate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pedeapsă care a fost sporită cu 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în condiţiile art. 71, 64 C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada de la 11 aprilie 2005 la zi.
S-au anulat MEPÎ nr. 456/2005 emis de Tribunalul Suceava şi nr. 866/2005 emis de Judecătoria Fălticeni şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, pentru pedeapsa mai sus menţionată.
Prin sentinţa penală nr. 381 din 12 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1218/86/2007 s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul N.V.
Prin sentinţa penală nr. 40 din 30 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. 7649/86/2007, în temeiul art. 456 C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect întrerupere executare pedeapsă formulată de condamnatul N.V. în favoarea Tribunalului Botoşani.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea sentinţei penale definitive poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei, al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cadrul reglementării actuale, elementele noi în sensul primului caz de revizuire, necunoscute instanţelor care au soluţionat cauza, pot proveni din existenţa unor împrejurări care, în momentul judecăţii, luate în ansamblu, dădeau convingerea de vinovăţie sau nevinovăţie, dar care, în raport de noi împrejurări ajunse ulterior la cunoştinţa instanţei, sunt de natură a stabili că ceea ce s-a crezut a fi adevăr este în realitate o cunoaştere inexactă a faptelor. Noile elemente apar din alte fapte sau împrejurări stabilite prin probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă.
Pentru aplicabilitatea acestui caz de revizuire trebuie îndeplinite 3 condiţii:
a) să se fi descoperit fapte şi împrejurări. Este vorba de „fapte" şi „împrejurări" care fac parte din obiectul probaţiunii, în sensul că pot contribui la soluţionarea corectă a cauzei (fapte probatorii).
Deşi probele sunt fapte şi împrejurări care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de mijloace de probă noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Noile fapte şi împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele şi împrejurările pe care le dovedesc.
Aşadar, ceea ce se cere a fi nouă este fapta probatorie şi nu mijlocelele de probă care ar dovedi o faptă probatorie, pe care instanţa de fond a considerat-o inexistentă.
b) În al doilea rând faptele şi împrejurările invocate în revizuire trebuie să fie noi pentru instanţa de judecată, în sensul să nu fi fost cunoscute de instanţă, care a pronunţat hotărârea definitivă. Elementul de noutate trebuie analizat în raport de instanţă şi nu de părţi. Este îndeplinită această condiţie atunci când partea a cunoscut această faptă, dar nu a invocat-o în faţa instanţei.
Se va considera că faptele nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei atunci când ele sunt aduse, pentru prima dată la cunoştinţa instanţei, dar şi atunci când faptele indicate în cererea de revizuire au fost anterior invocate în instanţă dar nu s-a procedat la dovedirea lor, fiind doar simple afirmaţii asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat dacă sunt reale sau nu, deoarece fie nu s-a cerut dovedirea lor, fie aceasta nu a fost posibilă din lipsa mijloacelor de probă corespunzătoare, raţiune pentru care instanţa nu le-a avut în vedere la pronunţare.
Dacă însă instanţa de judecată s-a pronunţat asupra faptelor invocate ca noi, în sensul că a negat existenţa lor sau a considerat că nu atrag o altă soluţie în cauza dată, nu se mai poate trage concluzia că erau necunoscute pentru instanţă.
c) A treia condiţie este aceea că faptele noi să dovedească netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal.
În speţă, Tribunalul a constatat că cele invocate de revizuent se referă, la faptul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, solicitând achitarea sa. Reevaluarea probatoriului nu poate fi niciodată solicitată în procedura revizuirii (chiar dacă petentul susţine că în fapt este nevinovat), iar motivele invocate nu pot constitui motiv de revizuire, atâta timp cât nevinovăţia sa a fost invocată şi în faţa instanţei de fond, iar pretinsa autoare a fost audiată în cursul cercetării judecătoreşti.
În consecinţă, reţinând şi decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, (recurs în interesul legii), în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă şi decizia nr. 36/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (recurs în interesul legii), având în vedere că petentul a mai formulat o cerere cu acelaşi obiect şi invocând aceleaşi motive, Tribunalul a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel revizuentul N.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, precizând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, pe de o parte că prima instanţă nu a respectat dispoziţiile legale ce reglementează instituţia revizuirii, iar pe de altă parte, că sunt date condiţiile de admitere în principiu a cererii de revizuire, întrucât acele scrisori ce au fost scrise de către numita M.A. (căsătorită D.) şi remise lui, se coroborează cu cele susţinute de această martoră în declaraţia dată în apel existentă [dosar apel din care rezultă este autoarea infracţiunii - constituie o împrejurare de natura celei menţionate în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.].
Personal, revizuentul a arătat, în ultimul cuvânt, că a formulat plângere împotriva martorei M.A. şi nu înţelege de ce aceasta nu a fost condamnată sau măcar sancţionată pentru mărturie mincinoasă, reiterând totodată că martora la care a făcut referire anterior a declarat în faţa Curţii de Apel că este vinovată de loviturile aplicate victimei, care ulterior a decedat.
Prin decizia penală nr. 102 din 15 iulie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul N.V., împotriva sentinţei penale nr. 109 din 13 mai 2013 a Tribunalului Suceava.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a declarat recurs revizuentul, fără să expună motivele.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul acestuia a solicitat, în temeiul, art. 38515 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare, faţă de noua reglementare a procedurii revizuirii, potrivit căreia nu ar mai fi posibilă respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire, promovată de aceeaşi parte şi cu acelaşi obiect.
Examinând recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:
În raport de data pronunţării deciziei atacate se constată, mai întâi, că, potrivit art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivii dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Potrivit art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Conform art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., în cazul în care nu sunt respectate condiţiile de mai sus, instanţa de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., trebuie avute în vedere din oficiu:
În speţă, recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, iar cu ocazia dezbaterilor nu s-a invocat nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., ci s-a solicitat casarea, potrivit art. 38515 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., cu trimiterea cauzei spre rejudecare, faţă de noua reglementare a procedurii revizuirii, potrivit căreia nu ar mai fi posibilă respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire, promovată .de aceeaşi parte şi cu acelaşi obiect.
Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina aceste critici, care, în plus, nu se circumscriu nici vreunuia din cazurile ce pot fi avute în vedere din oficiu.
În consecinţă, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul N.V. împotriva deciziei penale nr. 102 din 15 iulie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 604/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 569/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
