ICCJ. Decizia nr. 707/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 707/2014
Dosar nr. 3300/97/2013
Şedinţa publică din 27 februarie 2014
Asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 113 din data de 22 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. 3300/97/2013, a Tribunalului Hunedoara s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul P.C.N.
Pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut Tribunalul Hunedoara că prin Adresa nr. 336 D/III/6 din 27 martie 2013, înregistrată la instanţă sub nr. 3300/97 din 27 martie 2013, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara a înaintat, împreună cu referatul de efectuare a actelor de cercetare, cererea prin care condamnatul P.C.-N. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 27 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Hunedoara, iar în urma readministrării şi reanalizării probaţiunii, să se dispună achitarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, să se reţină în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. şi să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată.
A menţionat condamnatul că nu a făcut parte dintr-un grup infracţional organizat şi nu a fost leader-ul niciunei grupări infracţionale, că, deşi a fost achitat pentru această faptă în primă instanţă, instanţa de prim control judiciar l-a condamnat în apel şi pentru infracţiunea respectivă fără administrarea altor probe, schimbându-i totodată şi modalitatea de executare a pedepsei. A adăugat revizuentul că nu a realizat sume de bani, vânzând doar ocazional ketamină şi că avea o sursă constantă de venituri.
Cazul de revizuire invocat este cel reglementat de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., condamnatul apreciind că s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În motivarea hotărârii sale a reţinut Tribunalul Hunedoara că prin Sentinţa penală nr. 27 din 10 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6269/97/2010, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia nr. 3822 din 21 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, revizuentul P.C.N. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă, privativă de libertate, de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru comiterea, în forma concursului real simplu eterogen, reglementat de art. 33 lit. a) C. pen., a infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina revizuentului s-a reţinut, în esenţă, că, în cursul anului 2010, a constituit un grup infracţional organizat, structurat, format din mai multe persoane, care au acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de droguri de risc, pentru a obţine beneficii materiale.
S-a mai reţinut în sarcina revizuentului că, în perioada martie 2010 - august 2010, a vândut, transportat şi distribuit, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cantităţi mari de ketamină inculpaţilor I.P.M. şi C.D.M., precum şi investigatorului sub acoperire.
Analizând motivele invocate de revizuent, Tribunalul Hunedoara a constatat că acesta nu se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., mai exact în speţa de faţă nu există fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţa de fond şi de cele de control judiciar la soluţionarea cauzei.
Revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este dublu condiţionată, în sensul că presupune descoperirea de fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi pot dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a revizuentului. Expresia "fapte sau împrejurări", utilizată de legea procesual-penală în reglementarea acestei căi extraordinare de atac, se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ, cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie sau stare care, în mod autonom sau prin coroborare cu alte probe, poate să conducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare a revizuentului.
Constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele sau împrejurările care nu au putut fi luate în considerare la soluţionarea cauzei din lipsa posibilităţii dovedirii lor.
Nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul textului de lege menţionat, apărările care au fost puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în primă instanţă şi în căile de atac promovate împotriva hotărârii primei instanţe.
S-a constatat că, de fapt, revizuentul P.C.N. solicită, în calea extraordinară de atac a revizuirii, reinterpretarea probaţiunii administrată şi evaluată atât de instanţa fondului, cât şi de instanţele de control judiciar, care au examinat toate susţinerile şi apărările sale cu privire la acuzaţiile aduse (a se vedea concluziile pe fond, în apel, dar şi motivele de recurs depuse de revizuent: dosar apel, dosar recurs), apărări care formează şi obiectul prezentei cauze.
În acest context factual, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.C.N. fiind inadmisibilă în principiu, a fost respinsă ca atare, întemeiat pe dispoziţiile art. 403 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 50 RON - cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi admiterea cererii sale de revizuire.
Revizuentul apelant nu a motivat în scris cererea sa de revizuire dar, oral, în faţa instanţei de apel, acesta a făcut trimitere la starea de fapt din cauză, a susţinut că nu a făcut parte dintr-un grup infracţional organizat şi nici nu a fost liderul unui asemenea grup.
Prin Decizia penală nr. 133/A din 4 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul P.C.N. împotriva Sentinţei penale nr. 113 din 22 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3300/97/2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul apelant P.C.N. să plătească suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuent, în cuantum de 200 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 27 din 10 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 6269/97/2010, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia nr. 3822 din 21 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, revizuentul P.C.N. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă, privativă de libertate, de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru comiterea, în forma concursului real simplu eterogen, reglementat de art. 33 lit. a) C. pen., a infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina revizuentului s-a reţinut, în esenţă, că, în cursul anului 2010, a constituit un grup infracţional organizat, structurat, format din mai multe persoane, care au acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de droguri de risc, pentru a obţine beneficii materiale.
S-a mai reţinut în sarcina revizuentului că, în perioada martie 2010 - august 2010, a vândut, transportat şi distribuit, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cantităţi mari de ketamină inculpaţilor I.P.M. şi C.D.M., precum şi investigatorului sub acoperire.
S-a arătat că revizuentul a formulat prezenta cerere de revizuire, fundamentată în drept pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. în motivarea cererii s-a că nu a fost liderul şi nu a făcut parte dintr-un grup infracţional organizat, nu a obţinut bani din distribuţia de ketamină, la data faptelor avea o sursă sigură de venituri. A apreciat revizuentul că se pot reţine -circumstanţe atenuante în favoarea sa şi că pedeapsa poate fi suspendată condiţionat.
Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoaşterea de către instanţele care au soluţionat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la înţelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca şi în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situaţie, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Aşa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul Suprem (Decizia nr. 1643/1976), textul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se referă la "fapte şi împrejurări", deci la fapte probatorii şi nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea, situaţie de natură a afecta principiul securităţii raporturilor juridice aplicabil şi în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi, însă, considerate "probe noi" în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudenţa în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunţată hotărârea iniţială.
Este adevărat că necunoaşterea faptelor sau împrejurărilor de către instanţă nu trebuie înţeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele şi lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluţionarea cauzei din lipsa posibilităţii dovedirii lor.
Raportat la aceste considerente de natură teoretică şi la situaţia concretă din prezenta cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că în mod corect Tribunalul Hunedoara a respins ca şi inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul F.V. În mod corect a constatat Tribunalul Hunedoara că nici unul dintre motivele invocate de revizuent nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de textul art. 394 lit. a) C. proc. pen. Argumentele invocate de revizuent, argumente legate de reindividualizarea judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia nu pot justifica admiterea unei cereri de revizuire. Pe calea revizuirii nu se poate ajunge la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunţată hotărârea iniţială şi nici la reindividualizarea pedepsei sau a modalităţii sale de executare.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că în mod corect prima instanţă a respins cererea revizuentului ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs revizuentul condamnat P.C.N., fără să prezinte motivele de casare.
Astăzi în şedinţă publică, recurentul revizuent P.C.N. a arătat că îşi retrage recursul formulat împotriva hotărârii instanţei de apel, solicitând să se ia act de manifestarea sa de voinţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 care prevede că retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere.
În speţă, recurentul revizuent, prezent în faţa instanţei de recurs a declarat că îşi retrage recursul formulat împotriva hotărârii instanţei de apel.
Constatând că în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de revizuentul condamnat P.C.N. împotriva Deciziei penale nr. 133/A din 4 septembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul P.C.N. împotriva Deciziei penale nr. 133/A din 4 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 765/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 706/2014. Penal → |
|---|
