ICCJ. Decizia nr. 788/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 788/2014

Dosar nr. 5709/118/2012

Şedinţa publică din 05 martie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 86 din 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 5709/118/2012, s-au dispus următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata I.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune calificată în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) din C. pen. deoarece faptele nu întrunesc unul dintre elementele constitutive ale infracţiunilor.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută în cauză pentru 24 de ore la data de 23 februarie 2012.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) şi alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

A fost condamnat inculpatul I.A. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată în convenţii cu consecinţe deosebit de grave.

S-a făcut aplic. art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) şi alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen.;

S-a aplicat inculpatului I.A. pedeapsa cea mai grea respectiv 3 (trei) ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru inculpat.

În baza art. 86² alin. (1) C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani, termen compus din pedeapsa aplicată la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. respectiv:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În baza art. 86³ alin. (4) C. pen. s-a încredinţat supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinută în cauză pentru 24 de ore la data de 23 februarie 2012.

În baza art. 170 C. proc. pen. în ref. la art. 348 C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare prin anularea contractelor de credit cu numărul X, de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 250.000 RON, respectiv contractul cu numărul X1 de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON.

S-a admis în parte acţiunea civilă.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) şi alin. (2) teza III C. proc. pen. rap. la art. 1349 şi urm C. civ., art. 1382 C. civ. în ref. la art. 193 C. civ., a obligat pe inculpaţii I.G. şi I.A. în solidar la plata sumei de 494.380 RON, prejudiciu efectiv creat în dauna părţii civile CEC Bank - Sucursala Tulcea, respectiv valoarea nerestituită a creditului.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 2284/P/2011 din data de 05 mai 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I.G. şi I.A. ambii pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi de art. 291 din C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că la data de 08 februarie 2008, inculpata I.G. împreună cu soţul său, inculpatul I.A. au contractat un credit bancar de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON, fiind încheiat în acest sens contractul cu numărul X1, titularul creditului fiind I.G.

Pentru acordarea acestuia, inculpata a prezentat o serie de documente solicitate de unitatea bancară, printre care şi adeverinţa de salariat emisă de către SC C.I. SRL, cu sediul în mun. Medgidia, str. A., nr. 8, care atesta în mod nereal faptul ca învinuita este angajată a societăţii menţionate, cu contract de muncă, pe o perioadă nedeterminată.

Prin adresa cu numărul 12.724 din 01 februarie 2012 înaintată către ITM Constanţa, a fost solicitată verificarea calităţii de angajat a inculpatei I.G. la societatea menţionată, ocazie cu care s-a comunicat faptul că sus-numita nu a fost angajată a societăţii în cauză în perioada înscrisă în adeverinţa de salariat, aşa cum a fost prezentată băncii.

În acest fel, s-a apreciat faptul că inculpata a indus în eroare reprezentanţii unităţii bancare cu privire la calitatea sa de angajat, obţinând în acest fel aprobarea creditului, pe care nu l-ar fi obţinut în condiţii normale. Ulterior ridicării sumei de bani, inculpata nu a mai achitat ratele aferente creditului, prejudiciind astfel unitatea bancară cu echivalentul sumei astfel obţinute.

La data de 08 februarie 2008, separat de activitatea descrisă mai sus, inculpatul I.A., împreună cu inculpata I.G., a contractat un credit bancar de la CEC Bank - Sucursala Tulcea în valoare de 250.000 RON fiind încheiat în acest sens contractul cu numărul X, titularul creditului fiind I.A.

Pentru acordarea acestui credit bancar, acesta a prezentat o serie de documente solicitate de unitatea bancară, printre care şi adeverinţa de salariat emisă de către SC B.I. SRL cu sediul în Constanţa, Str. Ţ.V., nr. 17, care atesta în mod nereal faptul că inculpatul este angajat al societăţii menţionate, cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată.

Prin adresa cu numărul 12.723 din 01 februarie 2012 înaintată către ITM Constanţa, a fost solicitată verificarea calităţii de angajat a inculpatului I.A. la societatea menţionată, ocazie cu care reprezentanţii ITM Constanţa au comunicat faptul că sus-numitul nu a fost angajat al societăţii în cauză în perioada înscrisă în adeverinţa de salariat, prezentată băncii.

În acest fel, se poate concluziona faptul că inculpatul a indus în eroare reprezentanţii unităţii bancare cu privire la calitatea sa de angajat, obţinând în acest fel aprobarea creditului pe care nu l-ar fi obţinut în condiţii normale. Ulterior ridicării sumei de bani, inculpatul nu a mai achitat ratele aferente creditului, prejudiciind astfel unitatea bancară cu echivalentul sumei astfel obţinute.

S-a procedat la audierea reprezentantului SC C.I. SRL în persoana numitului C.C., ocazie cu care acesta a precizat că nu îi cunoaşte pe numiţii I.A. şi I.G. şi nu au fost angajaţi niciodată la societatea pe care o reprezintă şi nu le-a eliberat acestora niciodată documente în vederea obţinerii de credite bancare.

În vederea efectuării cercetărilor au fost ataşate la dosarul cauzei documentele de obţinere a creditului de către inculpaţi.

În data de 23 februarie 2012, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare în baza autorizaţiei de percheziţie numărul 60 emisă de către Tribunalul Constanţa la domiciliul inculpaţilor I.G. şi I.A., ocazie cu care au fost identificate documente ce au fost ataşate la prezenta cauză.

Inculpaţii I.G. şi I.A. au declarat că într-adevăr au semnat documentele de obţinere a creditului, au obţinut creditele în cauză respectiv I.G. 447.000 RON iar I.A. 250.000 RON, dar de obţinerea creditului s-a ocupat o "societate de credite al cărei nume nu îl mai cunoaşte şi nici nu poate indica persoanele care s-au ocupat de credit", aspecte care denotă eludarea adevărului de către inculpaţi care încearcă astfel, prin diferite modalităţi nesustenabile logic şi probator, să invoce participarea pasivă a lor la comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Analizând conţinutul infracţiunilor reclamate ca fiind săvârşite de către inculpaţi se reţine în actul de sesizare al instanţei că în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune inculpaţii I.G. şi I.A. au procedat la inducerea în eroare prin mijloace frauduloase (acte falsificate) în vederea obţinerii a două credite bancare, cauzând în acest fel un prejudiciu total de 697.000 RON, în detrimentul CEC BANK - Sucursala Tulcea iar în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals conform documentelor probatorii ataşate la prezentul dosar este cert faptul că inculpaţii sunt cei care s-au folosit de înscrisurile în cauză, respectiv adeverinţe ce prezentau faptul că sunt angajaţi la diferite societăţi comerciale, cunoscând că sunt nereale în conţinut, în vederea producerii unor consecinţe juridice, astfel că au fost ţinuţi responsabili de ambele infracţiuni pentru care au fost puşi sub învinuire.

Situaţia expusă în rechizitoriu s-a susţinut în cauză cu acte bancare, declaraţii inculpaţi, declaraţii martori.

În şedinţa publică din 19 septembrie 2012 a fost audiată inculpata I.G. care nu a recunoscut faptele şi a arătat că îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat până în prezent la Parchet cu precizarea că aceasta nu ştie să scrie, şi nici să citească, iar în ceea ce priveşte cele două contracte de credit, nu poate da detalii, precizând că la un moment dat soţul acesteia i-a spus să se prezinte la Tulcea împreună cu acesta, şi să semneze anumite hârtii, neştiind în fapt despre ce este vorba.

A fost de două ori la Tulcea, însă soţul acesteia, respectiv inculpatul I.A., nu i-a dat detalii despre aceste acte şi la ce anume folosesc ele. A fost, aşa cum a precizat, de două ori la Tulcea, cu încă o persoană de sex feminin cu maşina, persoană al cărei nume nu îl cunoaşte. Împreună cu aceasta, cu soţul acesteia şi cu şoferul se mai afla o doamna. Ştie că şoferul era soţul acelei persoane de sex feminin care i-a însoţit.

Ceea ce ştia de la soţul acesteia despre acea doamnă este că ea întocmise acele acte, şi că îi ajuta să scoată bani de la CEC, deoarece dumneaei avea o firmă de credit.

Inculpatul I.A. nu a recunoscut faptele, şi-a menţinut declaraţiile date până în prezent arătând că intenţiona să împrumute sume de bani consistente pentru a face nişte afaceri cu terenuri şi că a auzit prin oraş de o anumită persoana, P.M., şi interesându-se de societatea acesteia, a aflat de la anumite persoane din cartier că aceasta avea o firmă de creditare.

S-a întâlnit cu această persoană, şi aceasta i-a spus că nu este necesar să deţină o societate, fiindu-i necesare pentru obţinerea creditului doar actele sale de identitate şi ale soţiei sale.

A fost împreună cu aceasta la Tulcea deoarece îi spusese că trebuie să se prezinte la Sucursala CEC de acolo. S-a deplasat împreună cu soţia sa, într-o maşină aparţinând soţului respectivei P., care îi conducea maşina, lângă şofer fiind aceasta.

Când a ajuns la Tulcea, inculpatul şi soţia sa stăteau deoparte, iar această P. în faţa ghişeului unde se afla funcţionara de la bancă.

Acestea au întocmit mai multe acte, şi nu i-au chemat decât să semneze. Chiar la un moment dat P.M. l-a trimis după nişte sucuri.

La Tulcea a fost de două ori, cunoscând faptul că, doamna M., a luat legătura cu una dintre directoare, pe urmă a ajuns împreună cu aceasta la directorul general, o doamnă P.S.

În şedinţa publică din data de 10 octombrie 2012 a fost audiat martorul C.S.C. care a arătat că îşi menţine declaraţia pe care a dat-o până în prezent, în integralitatea acesteia, întrucât ea corespunde întru totul adevărului şi a făcut precizarea că din anul 1992 este administrator la SC C.I. SRL Medgidia, iar pe inculpaţii I.G. şi I.A., prezenţi în faţa sa, în sala de judecată, nu îi cunoaşte şi nu i-a văzut niciodată. De asemenea îşi aduce aminte că la urmărire penală i-au fost prezentate două adeverinţe de salariu emise de societatea sa, însă nu a recunoscut aceste adeverinţe, şi nici scrisul de pe acestea. Nu poate preciza cu exactitate, însă la prima vedere ştampila de pe acele adeverinţe părea a fi a societăţii sale, însă cu precizarea că acesta având ştampila din 1992, nu avea impresia aşa de clară ca şi impresia ştampilei de pe acele adeverinţe. Nu cunoaşte persoana cu numele T.M., care era trecută în calitate de director economic pe acele adeverinţe însă o cunoaşte pe numita P.M., însă nu a fost angajata sa.

În şedinţa publică din data de 31 octombrie 2012 au fost audiaţi martorii S.F., I.S. şi S.C.C. S.F. nu îi cunoaşte pe cei doi inculpaţi prezenţi în sală, deoarece specificul muncii sale în calitate de analist de credit în cadrul CEC Bank - Sucursala Tulcea, nu presupune o întâlnire cu cei care solicită creditul, ci doar analizarea scriptic a oportunităţii acordării de credite.

Nu a fost contactată de nicio firmă de credit care să uzeze de numele celor doi inculpaţi.

I.S. lucrează la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în calitate de analist credite, nu îi cunoaşte pe cei doi inculpaţi, nu a avut vreo legătură cu aceştia, însă a primit dosarul celor doi inculpaţi de la consilieri, aceasta analizând documentaţia din acel dosar. Nu a fost contactată de vreo firmă de credit în ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi.

Consilierii doar primesc actele de la solicitanţii băncii în ceea ce priveşte creditul, întocmeşte un dosar pe care îl înaintează analistului de credit, aşa cum este aceasta. Martora verifică financiar situaţia solicitantului, precum şi plafoanele legale în care aceştia se încadrează, după care înaintează dosarul unui comitet de credit ai băncii.

Nu a sesizat aspecte în neregulă în legătură cu dosarul inculpaţilor, cu atât mai mult nu ţine minte detalii deoarece a trecut mult timp de atunci.

S.C.C. lucrează la CEC Bank - Sucursala Tulcea în calitate de ofiţer relaţii clienţi, şi în această calitate are contact direct cu clienţii băncii care solicită credite şi în această calitate adună documentaţia necesară întocmirii unui dosar de la clienţi, îi consiliează în ceea ce priveşte completarea unor formulare tipizate ale băncii, le calculează valoarea creditului pe care îl pot solicitata, în baza acestor acte întocmind un dosar pe care îl înaintează analistului de credite. Îi cunoaşte pe cei doi inculpaţi deoarece s-au prezentat la bancă în vederea acordării unui credit. Nu-şi aminteşte dacă s-au prezentat la bancă însoţiţi de cineva.

Aceasta a verificat adeverinţa de salariu electronică a celor doi inculpaţi, deoarece nu avea atribuţii exprese în acest sens, însă pentru degrevarea activităţii băncii, s-a hotărât ca aceştia să facă acest lucru.

Procedura este să verifice adeverinţele să nu fie adăugite, să aibă două semnături, să fie pe formularul băncii. De altfel procedura impune să te verifice şi telefonic, pe site-uri, şi în această situaţie crede că a verificat. Adeverinţele de salariu trebuiau să fie depuse în original.

În general copiile de pe actele de proprietate sau de identitate le certifica această martoră. Îşi aduce aminte că a luat personal angajamentul inculpaţilor, cum de altfel este stipulat pe verso-ul adeverinţei, că societatea angajatoare este de acord cu poprirea în cazul neplăţii creditului.

S-au depus la dosarul cauzei contractele de credit pentru cei doi inculpaţi, actele aferente acestor contracte, raport de evaluare al imobilului inculpaţilor cu care s-au garantat aceste credite. Se relevă că, trebuie făcută distinct încă de la început diferenţa între modalitatea de a acţiona a celor doi inculpaţi.

Astfel la data de 08 februarie 2008, inculpata I.G. la solicitarea soţului său, inculpatul I.A., au contractat un credit bancar de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON, fiind încheiat în acest sens contractul cu numărul X1, titularul creditului fiind I.G.

Pentru acordarea acestuia, inculpata s-a deplasat în Tulcea, la sediul CEC Bank, fără a avea contact cu funcţionarii băncii, unde soţul acesteia împreună cu numita P.M. au prezentat o serie de documente solicitate de unitatea bancară, printre care şi adeverinţa de salariat emisă de către SC C.I. SRL cu sediul în mun. Medgidia, str. A., nr. 8, care atestă în mod nereal faptul că inculpata este angajată a societăţii menţionate, cu contract de muncă, pe o perioadă nedeterminată.

Prin adresa cu numărul 12.724 din 01 februarie 2012, înaintată către ITM Constanţa, a fost solicitată verificarea calităţii de angajat a inculpatei I.G. la societatea menţionată mai sus, ocazie cu care s-a comunicat faptul că sus-numita nu a fost angajată a societăţii în cauză în perioada înscrisă în adeverinţa de salariat aşa cum a fost prezentată băncii. Cei doi inculpaţi s-au deplasat împreuna cu reprezentanta firmei de credit la sucursala CEC Bank care a întocmit toate formalităţile necesare creditului. În timp ce inculpaţii aşteptau pe margine această reprezentantă discuta cu angajaţii CEC Bank.

După ce inculpaţii au fost analizaţi vizual de către angajaţii CEC Bank martora C.S. a verificat veridicitatea contractelor de angajare. În ambele cazuri persoana care a confirmat telefonic este P.M. Aceeaşi P.M. apare menţionată ca director la S.C. B. SRL firma angajatoare a lui I.A.

Din analiza profilului educaţional social al inculpatei I.G., neşcolarizată, fără a şti să scrie şi să citească, s-a reţinut că acest aspect nu poate permite raţiunii acesteia să efectueze astfel de operaţiuni financiare. Este indubitabil ca aceasta a fost coordonată de angajaţii CEC Bank şi ai firmei de credit care au constatat pe baza înscrisurilor că deţine în coproprietate un imobil valoros, mult mai mare ca valoare decât creditul ce urma a fi acordat.

Constatând ca un aspect modest cum ar fi lipsa documentelor de angajat însă existând o ipoteca serioasă, aceste aspecte au fost complinite de angajaţii CEC Bank şi ai firmei de credit. Nu se poate trage concluzia că documentele prezentate de cei 2 la bancă sunt false în condiţiile în care firmele existau în realitate iar cei doi nu au cunoscut falsificarea acestora, operaţiuni ce au revenit angajaţilor CEC Bank şi ai firmei de credit. Declaraţiile angajaţilor CEC Bank respectiv S.F., I.S. şi S.C.C. sunt relevante în această cauză, fiind favorabile inculpatei, în condiţiile în care niciuna dintre martorele audiate nu îi identifică pe niciunul dintre inculpaţi, cu atât mai puţin pe inculpata I.G.

S-a apreciat că nu se poate reţine că inculpata a indus în eroare reprezentanţii unităţii bancare cu privire la calitatea sa de angajat, obţinând în acest fel aprobarea creditului, pe care nu l-ar fi obţinut în condiţii normale, în condiţiile în care aceasta neşcolarizată, a reacţionat conform indicaţiilor soţului acesteia care dorea să contracteze un credit, aşa cum de altfel o declară chiar inculpatul, în acest sens depunând demersuri pentru identificarea unei firme de credite care îi putea facilita acest lucru.

În acest demers datele de identificare ale inculpatei, actele de proprietate ale imobilului coproprietate dar şi alte date au fost folosite de către inculpatul I.A., fără ca inculpata I.G. să cunoască vreunul dintre aceste aspecte sau modalitatea de obţinere a creditului.

Din perspectiva expusă nu se poate reţine intenţia inculpatei I.G. de a frauda unitatea bancară sau de a accepta acest aspect în necunoştinţă de cauză.

În consecinţă s-a apreciat că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii respectiv intenţia.

Chiar şi fără acest element, fără cunoştinţa inculpatei I.G., activitatea reţinută în Rechizitoriu şi-a produs efectele, respectiv s-a întocmit contractul de credit cu numărul X1 de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON, acte ce nu ar fi fost obţinute dacă nu existau documentele falsificate astfel că instanţa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata I.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. şi de art. 291 din C. pen., deoarece faptele nu întrunesc unul dintre elementele constitutive ale infracţiunilor.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.A. la data de 08 februarie 2008, acesta după ce a depus demersurile necesare în vederea contractării unui credit, acceptând faptul că nu este necesar să deţină o societate, fiindu-i necesare pentru obţinerea creditului doar actele sale de identitate şi ale soţiei sale aşa cum îi precizase numita P.M., determinat de faptul că inculpatul dorea să obţină un credit pentru a derula afaceri cu terenuri, împreună cu inculpata I.G., pe care a determinat-o să se deplaseze împreună cu acesta în localitatea Tulcea - fără ca aceasta din urmă să aibă cunoştinţă despre ce este vorba, a contractat un credit bancar de la CEC Bank - Sucursala Tulcea în valoare de 250.000 RON, fiind încheiat în acest sens contractul cu numărul X, titularul creditului fiind I.A.

Pentru acordarea acestui credit bancar, inculpatul a prezentat o serie de documente solicitate de unitatea bancară prin intermediul numitei P.M., printre care şi adeverinţa de salariat emisă de către S.C. B.I. SRL cu sediul în Constanţa, Str. Ţ.V., care atestă în mod nereal faptul că inculpatul este angajat al societăţii menţionate, cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată.

Prin adresa cu numărul 12.723 din 01 februarie 2012 înaintată către ITM Constanţă a fost solicitată verificarea calităţii de angajat a inculpatului I.A. la societatea menţionată mai sus, ocazie cu care reprezentanţii ITM Constanţa au comunicat faptul că sus-numitul nu a fost angajat al societăţii în cauză în perioada înscrisă în adeverinţa de salariat prezentată băncii.

În acest fel s-a concluzionat faptul că inculpatul a indus în eroare reprezentanţii unităţii bancare cu privire la calitatea sa de angajat, acceptând faptul că pentru obţinerea creditului îi sunt necesare doar actele sale de identitate şi ale soţiei sale aşa cum îi precizase numita P.M., obţinând în acest fel aprobarea creditului pe care nu l-ar fi obţinut în condiţii normale.

Inculpaţii răspund în solidar din perspectiva faptului că au acţionat împreună chiar dacă unul dintre ei respectiv I.G. a acţionat fără vinovăţie, ambii inculpaţi realizând acţiuni ilicite dar care sunt diferenţiate în opinia instanţei după cum întrunesc sau nu elementele constitutive ale infracţiunii.

Faptele inculpatului I.A., comise la data de 08 august 2008, de a obţine ilegal, prin utilizarea unor documente cu un conţinut nereal, în scopul inducerii în eroare a unităţii bancare, a contractelor de credit cu numărul X de la CEC Bank - Sucursala Tulcea în valoare de 250.000 RON acte ce nu ar fi fost obţinute dacă nu existau documentele falsificate sus-menţionate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune calificată în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, infr. prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. şi uz de fals, infr. prev. şi ped. de art. 291 din C. pen.

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. s-au avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispoziţiile părţii generale ale C. pen., normele care impun regimul sancţionator, natura şi gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârşire a acestora, respectiv inculpatul a indus în eroare reprezentanţii unităţii bancare cu privire la calitatea sa de angajat, acceptând faptul că pentru obţinerea creditului îi sunt necesare doar actele sale de identitate şi ale soţiei sale aşa cum îi precizase numita P.M., însă a garantat acest credit cu un imobil mult mai mare ca valoare decât suma creditată a acestuia şi a soţiei sale, însumată dar şi datele ce-l caracterizează pe inculpat pe parcursul urmăririi penale dar şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut un comportament pozitiv, este căsătorit, a acceptat faptul că adeverinţele de angajat sunt false însă a fost determinat în demersurile sale de o altă persoană respectiv de P.M., a plătit ratele constant o anumită perioadă de timp, care, chiar dacă nu-l exonerează de răspundere penală, constituie un element de apreciere. În sensul incidenţei art. 74 alin. (1) lit c) şi alin. (2) C. pen., apreciindu-se în aceste condiţii că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate către minimul prevăzut de lege ca urmare a aplicării disp. art. 76 C. pen. iar ca modalitate de executare, s-a apreciat ca optimă în cauză suspendarea executării-pedepsei sub supraveghere având în vedere pe de o parte circumstanţele concrete ale cauzei dar şi faptul că prin acţiunea lor inculpaţii au produs o pagubă ce trebuie reparată, regimul de detenţie fiind impropriu realizării acestui deziderat.

Prejudiciul cauzat prin faptele învinuiţilor este de 447.000 RON în cazul inculpatei I.G. şi respectiv 250.000 RON în cazul inculpatului I.A., nerecuperat în integralitate.

Prin Adresa nr. 5218 din 14 iunie 2012, CEC Bank - Sucursala Tulcea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 831.936,37 RON respectiv pentru inculpata I.G. creanţa este în valoare de 529.936,03 RON şi este compusă din credit 461.700,66 RON, credit restant 6.327,62 RON, dobânzi 40.721,36 RON, dobânda la credit restant 332,77 RON, dobânda la zi 450,66 RON, comisioane 402,96 RON iar pentru inculpatul I.A. creanţa este în valoare de 301.819,34 RON şi este compusă din credit 272.805,10 RON, credit restant 3.406,35 RON, dobânzi 25.250,39 RON, dobânda la credit restant 186,08 RON, dobânda la zi 75,17, comisioane 96,25 RON.

Astfel valoarea totala a celor doua credite a fost de 697.000 RON din care până în prezent cei doi inculpaţi au achitat suma de totală de 202.620 RON conform extraselor de cont înaintate de CEC Bank - sucursala Tulcea.

În condiţiile în care contractele de credit cu numărul X, de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 250.000 RON, respectiv contractul cu numărul X1 de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON sunt rezultatul unor acte ilicite, s-a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 170 C. proc. penală, în sensul repunerii părţilor în situaţia anterioară, aspect ce a fost evidenţiat în cuprinsul dispozitivului.

Potrivit legii procesual penale instanţa poate dispune în sensul art. 346 - 353 şi urm. C. proc. pen. respectiv al desfiinţării contractelor obţinute prin înşelăciune, ca având cauză ilicită şi totodată asupra realităţii şi întinderii sumelor efectiv datorate de inculpaţi, respectiv al înlăturării dobânzilor şi penalităţilor invocate. Solicitarea unor beneficii contractuale respectiv dobânzi, dobânda la zi, comisioane, în plus faţă de debitul efectiv, echivalează cu o îmbogăţire fără just temei, iar legal şi drept, inculpaţii datorează suma efectiv încasată, nu şi accesoriile rezultate din activităţile expuse. S-a impus în opinia instanţei repunerea părţilor în situaţia anterioara conform art. 170 C. proc. pen. dar şi plata de către cei doi inculpaţi a sumei de 494.380 RON, prejudiciu efectiv creat în dauna părţii civile CEC Bank ca urmare a achitării unei părţi din suma creditată. O astfel de apreciere este justificată de faptul că în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că s-a constituit în termen legal parte civilă CEC Bank - Sucursala Tulcea care a solicitat obligarea celor doi inculpaţi la plata sumei de 831.936, 37 RON.

S-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele răspunderii civile delictuale: fapta ilicita a celor doi inculpaţi cu sau fără vinovăţie constând în acţiunea acestora de la data de 08 august 2008 de a obţine ilegal, prin utilizarea unor documente cu un conţinut nereal, inducând în eroare unitatea bancară CEC Bank - Sucursala Tulcea a contractelor de credit cu numărul X, de la CEC Bank - Sucursala Tulcea în valoare de 250.000 RON respectiv contractul cu numărul X1 de la CEC Bank - Sucursala Tulcea în valoare de 447.000 RON acte ce nu ar fi fost obţinute dacă nu existau documentele falsificate sus-menţionate.

Solicitarea, însă, de către CEC Bank - Sucursala Tulcea a sumei totale de 831.936, 37 RON respectiv creanţa, credit, credit restant, dobânzi, dobânda la credit restant, dobânda la zi, comisioane exclude acordarea acestor sume ca nefiind datorate de inculpaţi. Din perspectiva prejudiciului cert care însoţeşte o infracţiune nu se poate dispune decât pentru acordarea prejudiciului concret deoarece cu privire la penalităţi există posibilitatea formulării unei acţiuni civile pe de o parte dar şi pe de altă parte aceste sume sunt viitoare, incerte, nedatorate, încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii implicând prejudicii bine determinate.

Cu atât mai mult se impune repunerea părţilor în situaţia anterioară dat fiind faptul că aceste contracte au fost încheiate prin acţiuni ilicite respectiv al desfiinţării contractelor obţinute prin înşelăciune ca având cauză ilicită şi totodată asupra realităţii şi întinderii sumelor efectiv datorate de inculpaţi, respectiv al înlăturării dobânzilor şi penalităţilor invocate.

Împotriva sus-menţionatei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, partea civilă CEC Bank - Sucursala Tulcea şi inculpatul I.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei I.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi de art. 291 C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind în mod eronat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, lipsind elementul intenţional şi aceasta motivat de împrejurarea că inculpata este neşcolarizată şi nu ştie carte, astfel încât nu putea să efectueze operaţiuni bancare.

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu se poate aprecia că inculpata I.G. indus în eroare reprezentanţii unităţii bancare cu privire la calitatea sa de angajat în condiţiile în care aceasta neşcolarizată a acţionat conform indicaţiilor soţului acesteia care dorea să contracteze un credit, demers în care datele de identificare ale inculpatei, actele de proprietate a imobilului coproprietate dar şi alte date au fost folosite de către inculpatul I.A. fără ca inculpata să cunoască vreunul dintre aceste aspecte şi modalitatea de obţinere a creditului.

Contra aspectelor reţinute pentru inculpata I.G. în ceea cel priveşte pe inculpatul I.A. instanţa de fond a apreciat că s-a probat intenţia acestuia de a induce în eroare unitatea bancară cu privire la calitatea sa de angajat, acceptând faptul că, pentru obţinerea creditului sunt necesare doar actele sale de identitate şi ale soţiei sale, aşa cum i-a precizat numita P.M. fără a mai face nicio referire cu privire la garanţia imobiliară, constând în ipoteca asupra imobilului de pe str. P.V.

S-a susţinut că nu se justifică tratamentul diferenţiat între cei doi inculpaţi în condiţiile în care au folosit şi/sau au semnat acte similare conţinând date nereale pentru obţinerea creditelor bancare în mod ilicit, respectiv adeverinţe de salariat false, fluturaş de salariu, cereri de credit, fişe de client, angajamente de plată prin care se atestă ocupaţia şi locul de muncă al fiecăruia dintre cei doi inculpaţi.

În sensul acestei concluzii, s-a făcut trimitere la faptul că atât în faza urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, inculpaţii au avut declaraţii similare, fără să existe vreo diferenţă cu privire la demersurile pe care le-a întreprins fiecare cu ocazia obţinerii creditelor bancare. Conform declaraţiilor inculpaţilor din faza de urmărire penală, aceştia au dorit să obţină un împrumut bancar, sens în care cei doi s-au deplasat la o societate de credit situată pe str. S. din mun. Constanţa pentru a-i ajuta la obţinerea creditelor bancare, unde li s-au solicitat de către reprezentanţii firmei de credit copii ale actelor de identitate şi documentelor de proprietate a locuinţei, iar inculpaţii s-au conformat.

Au mai arătat inculpaţii că, ulterior, reprezentanţii societăţii de credit s-au ocupat de documentele necesare obţinerii creditului bancar, inculpaţii deplasându-se la o bancă din Tulcea, de câteva ori, unde au semnat nişte documente fără a citi conţinutul lor.

Relevant în declaraţiile celor doi inculpaţi s-a reţinut faptul că ambii au declarat că nu cunosc numărul imobilului în care îşi avea sediul societatea de credit şi nici nu cunosc numele persoanelor din cadrul acelei societăţi cu care au colaborat pentru obţinerea creditelor bancare. Totodată, se reliefează că niciunul dintre cei doi inculpaţi nu a declarat că ar fi avut o contribuţie mai mare sau că ar fi fost în cunoştinţă de cauză mai mult decât celălalt în ceea ce priveşte modul de obţinere a creditului şi cu toate acestea tratamentul penal a fost diferenţiat.

S-a susţinut că apărările inculpatei I.G. nu pot fi primite prin simpla motivare că nu a citit documentele pe care le-a semnat în condiţiile în care era vorba de un împrumut substanţial ce impunea o atitudine diligentă şi rezonabilă pe care orice persoană de bună credinţă ar avea-o într-o astfel de situaţie. Se relevă totodată că analfabetismul nu o poate exonera pe inculpată de rigorile legii penale.

S-a făcut trimitere la declaraţiile martorei S.C. care a precizat în faţa instanţei de fond că în calitate de ofiţer relaţii clienţi consiliază clienţii în ceea ce priveşte completarea unor formulare tipizate ale băncii şi că a luat personal angajamentul inculpaţilor prezenţi în sala de judecată la acel termen că societatea angajatoare este deacord cu poprirea în cazul neplăţii creditului ceea ce confirmă faptul că ambii inculpaţi s-au prevalat cu ştiinţă de falsa calitate de salariaţi în faţa angajaţilor băncii pentru a obţine creditele bancare. Faptul că inculpata cunoştea condiţiile obţinerii creditului bancare reiese şi din aceea că mai contractase anterior un credit bancar de la CEC Bank în anul 2006, tot prin folosirea unei adeverinţe de salariu, probabil falsă, şi prin constituirea garanţiei imobiliare a ipotecii asupra imobilului proprietate personală.

Nu a putut fi primită nici apărarea inculpaţilor potrivit cu care au fost ajutaţi la obţinerea împrumuturilor bancare de o societate de credit atâta timp cât ei nu au putut oferi vreo informaţie cu privire la adresa respectivei societăţi sau cu privire la numele persoanelor care lucrau în cadrul acesteia, aspect ce este de natură a produce suspiciunea că inculpaţii au colaborat cu nişte persoane pentru a obţine documentele false pentru obţinerea contractelor de credit, însă nu au dorit să le dezvăluie identitatea. S-a făcut trimitere şi la precizările inculpaţilor cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în sensul că au acţionat în modalitatea reţinută, întrucât au avut încredere în numitul Ş.I. care le-a dat o parte din credit şi cu care au achitat o parte din datoria la bancă fiind de notorietate faptul că au fost obţinute mai multe credite bancare în mod ilicit, iar numitul Ş.I. a fost un numitor comun în aceste fraude. În susţinerea acestei concluzii este şi faptul că inculpaţii au obţinut creditele bancare fără un motiv întemeiat.

S-a mai arătat că lipsa posibilităţii inculpatei de a citi personal documentele pe care le-a semnat nu poate semnifica faptul că nu este responsabilă pentru actele pe care şi le-a asumat prin semnare, inculpata fiind o persoană în deplinătatea facultăţilor mintale, putem realiza deci importanţa demersului său în obţinerea creditului.

Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei şi executarea efectivă a acesteia. Nu s-a luat în considerare gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, modul şi mijloacele de comitere prin folosirea de documente false şi valoarea considerabilă a prejudiciului cauzat părţii vătămate. Nu s-a avut în vedere nici atitudinea procesuală adoptată de inculpat în tot cursul procesului penal constând în nerecunoaşterea faptelor.

În mod greşit instanţa de fond nu a dispus în baza art. 348 C. proc. pen. anularea adeverinţelor de salariu false folosite de către cei doi inculpaţi pentru obţinerea creditelor.

În apelul formulat de partea civilă CEC Bank - Sucursala Tulcea.

În mod greşit instanţa de fond în soluţionarea acţiunii civile nu a obligat în solidar pe cei doi inculpaţi la suma totală de 831.755,37 RON, sumă de bani reprezentând c/val. creditelor obţinute de către inculpaţi conform dispoziţiilor contractelor de credit încheiate de aceştia, conform clauzelor contractuale. În mod greşit instanţa de fond a dispus anularea celor două contracte de credit, în cauză nefiind incidente nicio clauză de nulitate a contractului.

S-a relevat că, înşelăciunea în contracte echivalează cu dolul ca viciu de consimţământ care atrage nulitatea relativă a unui act juridic, nulitate care nu poate fi invocată şi pronunţată din oficiu, fiind o nulitate relativă. S-a solicitat să se aibă în vedere că nici inculpaţii nu s-ar fi putut prevala de împrejurările încheierii contractului în condiţiile în care nimeni nu poate invoca propria culpă în vederea producerii de consecinţe juridice.

Prin anularea contractelor de credit instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., întrucât trebuia să se aibă în vedere că înscrisurile falsificate sunt doar adeverinţele de venit utilizate la obţinerea creditelor, iar acestea nu au nicio influenţă cu privire la contractele de credit şi de garanţie în condiţiile în care acestea respectă toate cerinţele prevăzute de lege pentru încheierea lor. Faţă de cele reliefate s-a solicitat să se ia în considerare că înscrisurile falsificate în raport de care s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de uz de fals sunt doar adeverinţele de salarizare.

În apelul formulat de apelantul inculpat I.A.:

În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 291 C. pen., impunându-se achitarea acestuia pentru ambele infracţiuni potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele materiale şi aceasta întrucât inculpatul nu a ştiut că documentele prezentate erau false, nu ştia ce conţine dosarul de credit, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu are decât 4 clase. Buna credinţă a inculpatului este probată de faptul că împrumutul acordat a fost garantat cu un imobil a cărui valoare era de 3 ori mai mare decât valoarea creditului, iar banca, în caz de neplată, putea să se îndestuleze.

S-a susţinut că, în momentul în care angajaţii bănci au verificat veridicitatea contractelor de angajare, puteau să-şi dea seama că cei doi inculpaţi nu pot fi directori de marketing şi manager la o firmă serioasă.

S-a susţinut că, din analiza profilului educaţional al celor doi inculpaţi se poate trage concluzia că raportat la caracterul rudimentar al dezvoltării lor psiho-sociale aceştia nu au capacitatea de a efectua astfel de operaţiuni financiare. Este cert că au fost coordonaţi de angajaţii băncii şi ai firmei de credit, care au constatat că inculpaţii deţin un imobil de trei ori mai valoros decât creditul. În mod greşit s-a reţinut faptul că documentele prezentate la bancă sunt false, cât timp firmele existau în realitate, iar cei doi nu au cunoscut falsificarea acestora.

Examinând legalitatea şi temeinicia sus-menţionatei sentinţe din perspectiva criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei I.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi de art. 291 C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind în mod eronat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, prin lipsa elementului intenţional, critica formulată în acest sens de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa fiind apreciată ca întemeiată.

La data de 30 ianuarie 2006 între inculpata I.G. şi CEK Bank - Sucursala Tulcea s-a perfectat contractul de credit nr. X prin care unitatea bancară a acordat inculpatei un credit în valoare de 200.000 RON.

Pentru încheierea acestui contract, astfel cum rezultă din conţinutul contractului, inculpata I.G. a prezentat şi adeverinţa de salariu nr. 4 din 18 ianuarie 2006 emisă de SC E.I. SRL, copie după contractul individual de muncă, adeverinţa nr. 74366 din 18 ianuarie 2006 emisă de ITM şi un angajament de plată. Acest contract s-a perfectat de către inculpată fără intermedierea vreunei societăţi de creditare, situaţie în care rezultă, fără niciun dubiu faptul că încă din acel moment inculpata I.G. cunoştea condiţiile în care se poate obţine în condiţii de legalitate un credit bancar.

S-a reţinut că este cert faptul că, pentru încheierea contractului, angajaţii băncii, conform procedurii standard, au adus la cunoştinţa inculpatei I.G. condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească, actele prealabile necesare, suma de bani ce reprezintă rată lunară de restituit, posibilitatea acordării unei anumite sume de bani fiind determinată în primul rând de situaţia financiară a inculpatei, mai exact dacă venitul său lunar permitea restituirea creditului prin plata lunară a unei sume de bani. Şi în cazul acestui contract, creditul s-a garantat cu imobilul proprietatea personală a inculpaţilor, inculpatul I.A. luând cunoştinţă de clauzele contractuale, contractul fiind semnat de ambii inculpaţi.

În consecinţă, s-a reţinut, fără echivoc, faptul că inculpata I.G. era familiarizată cu procedura instituită de bancă pentru acordarea unui credit bancar.

Pentru refinanţarea acestui credit, la data de 08 februarie 2008 între inculpata I.G. şi CEK Bank - Sucursala Tulcea s-a perfectat contractatul de credit bancar numărul X1, în valoare de 447.000 RON.

Pentru încheierea acestui act, astfel cum a rezultat din conţinutul contractului şi din înscrisurile depuse de instituţia bancară, inculpata I.G. a prezentat adeverinţa de salariu nr. 142 din 05 februarie 2008 emisă de SC C.I. SRL Medgidia prin care se atestă că inculpata I.G. este angajată la această societate în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminata, având un salariu lunar de 1.613 RON.

S-a apreciat că este evident că s-a urmat aceiaşi procedură ca şi în cazul primului contract de credit încheiat de inculpată, aceasta având deci cunoştinţă de faptul că pentru contractarea creditului era necesară calitatea de salariat ce se dovedeşte cu o adeverinţă de salariu.

La aceiaşi dată, respectiv 08 februarie 2008, s-a semnat de către inculpata I.G. şi un angajament de plată prin care a consimţit să se reţină din veniturile sale sumele necesare pentru achitarea datoriilor ce rezultă din contractul de credit. S-a evidenţiat faptul că, deşi adeverinţa de salariu era semnată de numitul C.S.C., în calitate de director şi de numita T.M., în calitate de director economic, stabilindu-se ca persoană de contact tot pe numita T.M., la momentul verificării informaţiilor s-a luat legătura telefonic cu numita P.M., persoană care, este evident nu avea nicio calitate la societatea emitentă.

În aceste condiţii, s-a reţinut că este cert că numele acestei persoane şi numărul de telefon al acesteia s-au indicat de către inculpată.

Angajamentul de plată emis la data de 08 februarie 2008 prezintă o deosebită relevanţă sub aspect probator întrucât dovedeşte faptul că, la momentul perfectării contractului şi la derularea întregii proceduri bancare constând în prezentarea şi semnarea tuturor înscrisurilor necesare, numita P.M. nu era prezentă la sediul unităţii bancare, aceasta reieşind, fără echivoc din faptul că, la acel moment a fost contactată telefonic pentru a confirma calitatea de salariat a inculpatei şi acordul societăţii angajatoare privind reţinerea unor sume de bani din salariu.

În consecinţă, inculpata a luat cunoştinţă personal de conţinutul adeverinţei de salariu, de calitatea sa de salariat, şi cu toate că ştia că împrejurările atestate nu sunt reale a continuat procedura de acordare a creditului.

În sensul aceleiaşi concluzii s-a apreciat şi faptul că, martora S.C.C., în calitate de ofiţer relaţii clienţi la CEC Bank - Sucursala Tulcea, potrivit atribuţiilor de serviciu, are contact direct cu clienţii băncii care solicită acordarea de credite, şi în această calitate adună documentaţia necesară întocmirii unui dosar de la clienţi, îi consiliază pe clienţi în ceea ce priveşte completarea unor formulare tipizate ale băncii, le calculează acestora valoarea creditului pe care îl pot solicita, acte pe care le înaintează analistului de credite.

Martora a confirmat că s-a urmat procedura standard şi important a arătat că îi cunoaşte pe cei doi inculpaţi deoarece s-au prezentat la bancă în vederea acordării unui credit precum şi faptul că a luat personal angajamentul inculpaţilor că societatea angajatoare este de acord cu poprirea în cazul neplăţii creditului.

Faţă de cele reliefate, întreaga apărare a inculpatei potrivit cu care nu a avut cunoştinţă de actele sau de conţinutul actelor pe care le-a prezentat unităţii bancare sau pe care le-a semnat întrucât de strângerea şi de prezentarea lor s-ar fi ocupat numita P.M., aceasta fiind prezentă şi la data la care s-a perfectat contractul, nu poate fi reţinută din materialul probator prezentat şi analizat reieşind, fără dubiu, contrariul.

În consecinţă, s-a reţinut, cu caracter de certitudine faptul că, în scopul de a obţine un împrumut bancar, inculpata I.G. a indus în eroare CEC Bank - Sucursala Tulcea la perfectarea contractatului de credit bancar nr. X1, în valoare de. 447.000 RON, prin acea că a prezentat şi s-a folosit de o adeverinţă de salariu care atesta în mod nereal calitatea sa de angajat la SC C.I. SRL Medgidia, conţinut pe care îl cunoştea, acţiuni ce au fost comise de inculpată cu intenţie directă.

Constatând, în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost comise de inculpata I.G., instanţa de apel a pronunţat condamnarea acesteia pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi de art. 291 C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale şi obligatorii prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., normele care impun regimul sancţionator, natura şi gravitatea faptelor comise, de periculozitatea făptuitorului, astfel cum rezultă din circumstanţele reale în care s-au comis faptele şi din circumstanţele personale ale inculpatei.

S-a apreciat că fapta comisă de inculpata I.G. prezintă, în concret un grad ridicat de pericol social determinat de împrejurările şi modalitatea de săvârşire prin inducerea în eroare a unităţii bancare, prin folosirea unor acte false şi în primul rând valoarea deosebit de mare a sumei obţinută de la unitatea bancară, ce constituie şi prejudiciul cauzat, ceea ce a determinat reţinerea consecinţelor grave şi nerestituirea creditului conform obligaţiilor asumate.

S-a avut în vedere însă şi faptul că, suma de bani obţinută nu a fost folosită de inculpată, aceasta fiind remisă în mare parte unei alte persoane, respectiv numitului Ş.I. dar şi faptul că, o perioadă de timp ratele au fost plătite constant şi există posibilitatea restituirii acestei sume de bani prin executarea silită asupra garanţiei imobiliare instituită în favoarea băncii şi anume aspra imobilului proprietatea personală a inculpaţilor, împrejurări ce au fost reţinute ca circumstanţe atenuante în condiţiile art. 74 lit. c) şi alin. (2) C. pen.

Ca circumstanţe personale, s-au reţinut vârsta inculpatei, lipsa antecedentelor penale, integrarea familială şi lipsa instrucţiei şcolare.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei s-a apreciat, raportat la aceleaşi circumstanţe că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 86¹ C. pen., astfel încât s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, modalitate ce constituie un avertisment pentru inculpată să nu mai comită alte fapte penale în condiţiile unei supravegheri instituţionalizate.

În mod corect instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi de art. 291 C. pen., apreciind în mod corect, raportat la materialul probator existent, că sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, critica formulată în acest sens de inculpatul I.A. fiind neîntemeiată.

S-a reţinut că este cert, ca şi în cazul inculpatei I.G. faptul că inculpatul I.A. în scopul de a obţine un împrumut bancar a indus în eroare CEC Bank - Sucursala Tulcea la perfectarea contractatului de credit bancar nr. X, în valoare de 250.000 RON, prin acea că a prezentat şi s-a folosit de o adeverinţă de salariu care atesta în mod nereal calitatea sa de angajat la SC B.I. SRL Constanţa, conţinut pe care îl cunoştea, acţiuni ce au fost comise de inculpat cu intenţie directă. S-a evidenţiat că la data perfectării de către inculpata I.G. a contractului de credit nr. X, respectiv 30 ianuarie 2006, prin care unitatea bancară a acordat acesteia un credit în valoare de 200.000 RON, inculpatul I.A. a participat la semnarea acestuia, luând cunoştinţă de conţinutul contractului şi fiind de acord cu clauzele acestuia, cu atât mai mult cu cât, creditul a fost garantat cu imobilul proprietate personală al inculpaţilor.

Cu acea ocazie, inculpatul a luat cunoştinţă de procedura standard de acordare a creditelor bancare inclusiv de faptul că, valoarea creditului depindea de venitul lunar realizat de solicitant, venit dovedit cu o adeverinţă de salariu.

S-a reţinut că, la acea dată actul s-a încheiat personal de cei doi inculpaţi.

La data de 08 februarie 2008 între inculpatul I.A. şi CEC Bank - Sucursala Tulcea s-a perfectat contractatul de credit bancar nr. X, în valoare de 250.000 RON. Pentru încheierea acestui act, astfel, cum rezultă din conţinutul contractului şi din înscrisurile depuse de instituţia bancară, inculpatul I.A. a prezentat adeverinţa de salariu nr. 148 din 05 februarie 2008 emisă de SC B.I. SRL Constanţa prin care se atestă că inculpatul I.A. este angajat la această societate în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminată, având un salariu lunar de 702 RON.

S-a reţinut că este evident că s-a urmat aceiaşi procedură ca şi în cazul primului contract de credit încheiat de inculpata I.G., acesta având deci cunoştinţă de faptul că, pentru contractarea creditului era necesară calitatea de salariat ce se dovedeşte cu o adeverinţă de salariu.

Adeverinţa de salariu menţionată era semnată de numita P.M., în calitate de director şi de numita M.A., în calitate de director economic, stabilindu-se ca persoană de contact tot pe numita M.A.

Relevant s-a apreciat a fi faptul că, deşi inculpatul I.A. a pretins că numita P.M. era reprezentanta unei societăţi de creditare, care de altfel a întocmit toate actele, putea să constate caracterul fals al adeverinţei, aceiaşi persoană neputând fi şi director al societăţii unde era angajat inculpatul. La aceiaşi dată cu perfectarea contractului de credit, respectiv 08 februarie 2008, s-a semnat de către inculpatul I.A. şi un angajament de plată prin care a consimţit să se reţină din veniturile sale, realizate în calitate de salariat la SC B.I. SRL Constanţa, sumele necesare pentru achitarea datoriilor ce rezultă din contractul de credit, astfel încât, în mod corect s-a înlăturat apărarea inculpatului potrivit cu care nu a cunoscut actele ce s-au depus de numita P.M. la bancă pentru obţinerea creditului.

În momentul semnării angajamentului, chiar dacă s-ar accepta faptul că inculpatul I.A. nu a avut cunoştinţă de adeverinţa de salariu emisă pe numele său, a luat în mod direct cunoştinţă de faptul că are calitatea de salariat al unei societăţi comerciale şi a consimţit să i se poprească din salariul realizat datoriile creditului, or, deşi a luat cunoştinţă de caracterul nereal al adeverinţei, a continuat procedura de acordare a creditului.

Totodată, apărarea inculpatului potrivit cu care toată procedura în faţa băncii s-a realizat prin intermediul numitei P.M. nu poate fi primită întrucât, la data de 08 februarie 2008, data semnării contractului de credit, aceasta nu a fost prezentă la sediul băncii, aspect probat de faptul că, la aceiaşi dată fiind semnat angajamentul de plată de către inculpata I.G., numita P.M. nu era prezentă la sediul unităţii bancare, aceasta reieşind, fără echivoc din faptul că, la acel moment a fost contactată telefonic pentru a confirma calitatea de salariat a inculpatei şi acordul societăţii angajatoare privind reţinerea unor sume de bani din salariu.

În sensul înlăturării apărării inculpatului I.A. este şi faptul că martora S.C.C., în calitate de ofiţer relaţii clienţi la CEC Bank - Sucursala Tulcea, potrivit atribuţiilor de serviciu, are contact direct cu clienţii băncii care solicită acordarea de credite, şi în această calitate adună documentaţia necesară întocmirii unui dosar de la clienţi, îi consiliază pe clienţi în ceea ce priveşte completarea unor formulare tipizate ale băncii, le calculează acestora valoarea creditului pe care îl pot solicitata, acte pe care le înaintează analistului de credite.

Prima instanţă a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanţiază cât şi circumstanţele personale ale inculpatului apelant, realizând o individualizare-corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) C. pen.

Fapta comisă de inculpata I.A. prezintă, în concret un grad ridicat de pericol social determinat de împrejurările şi modalitatea de săvârşire prin inducerea în eroare a unităţii bancare prin folosirea unor acte false şi în primul rând valoarea deosebit de mare a sumei obţinută de la unitatea bancară, ce constituie şi prejudiciul cauzat, ceea ce a determinat reţinerea consecinţelor grave şi nerestituirea creditului conform obligaţiilor asumate.

Totuşi, s-a avut în vedere şi faptul că, suma de bani obţinută nu a fost folosită de inculpat, aceasta fiind remisă în mare parte unei alte persoane, respectiv numitului Ş.I. dar şi împrejurarea că, o perioadă de timp ratele au fost plătite constant şi există posibilitatea restituirii creditului prin executarea silită asupra garanţiei imobiliare instituită în favoarea băncii şi anume aspra imobilului proprietatea personală a inculpaţilor, împrejurări care în mod corect au fost reţinute ca circumstanţe atenuante în condiţiile art. 74 lit. c) şi alin. (2) C. pen.

Ca circumstanţe personale, s-au reţinut vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, integrarea familială şi instrucţia şcolară precară.

În consecinţă, critica formulată în acest sens de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a reţinut că este neîntemeiată.

În mod greşit instanţa de fond nu a dispus în baza art. 348 C. proc. pen. anularea adeverinţelor de salariu false folosite de către cei doi inculpaţi pentru obţinerea creditelor, impunându-se în baza dispoziţiilor legale menţionate anularea adeverinţelor de salariu emise de SC C.I. SRL şi de SC B.I. SRL, ca fiind false, critica formulată în acest sens de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a reţinut ca fiind întemeiată.

În apelul formulat de partea civilă CEC Bank - Sucursala Tulcea.

În mod greşit instanţa de fond a dispus anularea contractatul de credit bancar numărul X1, în valoare de 447.000 RON încheiat la data de 08 februarie 2008 între inculpata I.G. şi CEK Bank - Sucursala Tulcea şi a contractatul de credit bancar nr. X1, în valoare de 250.000 RON încheiat la data de 08 februarie 2008 între inculpatul I.A. şi CEC Bank - Sucursala Tulcea, apreciind în mod greşit că acestea ar fi afectate de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă.

S-a reţinut că este real că, la perfectarea acestora s-au folosit adeverinţe de salarizare false însă, aceste contracte nu sunt afectate de caracterul fals al înscrisurilor întrucât dovedesc doar calitatea de salariat al celor doi inculpaţi, cu consecinţe asupra posibilităţii inculpaţilor de restituire a creditului conform clauzelor contractuale şi nu asupra actului în întregimea sa. Contractele de credit au fost executate prin remiterea către inculpaţi a sumelor de bani menţionate, în prezent fiind executorie obligaţia inculpaţilor de rambursare a creditelor acordate.

S-a reţinut totodată că rambursarea celor două credite a fost garantată cu ipotecă asupra imobilului proprietate personală, contract care, de asemenea, nu este afectat de caracterul fals al adeverinţelor de salarizare, fiind posibilă executarea silită a obligaţiilor debitorilor prin valorificarea garanţiei.Urmare a existenţei celor două titluri executorii apare ca fiind lipsită de interes obligarea inculpaţilor la plata sumelor de bani ce ar rezulta din contracte, acestea putând fi puse în executare, un nou titlu, reprezentat de hotărârea judecătorească fiind inutil.

În consecinţă, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, de apelanta parte civilă CEK Bank - Sucursala Tulcea şi de apelantul inculpat I.A. împotriva Sentinţei penale nr. 86 din 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 5709/118/2012, a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 86 din 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 5709/118/2012 şi rejudecând a dispus, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) şi alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei I.G. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată în convenţii cu consecinţe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) şi alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata I.G. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatei I.G. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatei I.G. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei I.G.

În baza art. 86² alin. (1) C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani, termen compus din pedeapsa aplicată la care s-a adăugat intervalul de timp de 2 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpata I.G. se va supune măsurilor de supraveghere prev de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. respectiv să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (4) C. pen., se va încredinţa supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpatei I.G. către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei I.G. asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

S-a înlăturat dispoziţia privind anularea contractelor de credit cu numărul X, de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 250.000 RON, respectiv contractul cu numărul X1 de la CEC Bank - Sucursala Tulcea, în valoare de 447.000 RON.

S-a respins, ca nefondată acţiunea civilă formulată de partea civilă CEC Bank - Sucursala Tulcea.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea adeverinţelor de salariu emise de SC C.I. SRL şi de SC B.I. SRL ca fiind false.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parţiale avocaţi oficiu în cuantum de câte 50 RON s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea avocaţilor R.E.V. şi B.M.

Împotriva Deciziei penale nr. 92/P din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

În susţinerea recursului, reprezentantul parchetului a arătat că, având în vedere incidenţa legii penale noi, care pune problema aplicării legii penale mai favorabile, primul motiv de recurs dezvoltat în concluziile scrise, referitor la aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu mai poate fi susţinut şi a precizat că îl modifică, în sensul că solicită aplicarea legii penale mai favorabile.

În acest context, a învederat că infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, pedepsită cu închisoare pe legea veche de la 10 la 20 ani, are drept corespondent în legea nouă infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., care este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Analizând calea de atac declarată în cauză instanţa retine următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. este prezent când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În ceea ce priveşte efectele abrogării art. 215 alin. (1), (2), (3) (4) şi (5) şi art. 291 C. pen. anterior şi reincriminarea faptei de înşelăciune în art. 244 C. pen. şi a celei de uz de fals în art. 323, instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 29 ianuarie 2014. În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 27 iunie 2013, şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţa, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează înşelăciunea şi uzul de fals, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi.

Examinarea încadrării juridice, data faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii, este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 215 şi art. 291 C. pen. şi incriminarea înşelăciunii la art. 244 noul C. pen. şi a uzului de fals la art. 323 C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, vechiul C. pen. şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi inculpaţii, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpaţi conduce la dezincriminarea faptei faţă de aceştia.

"Art. 291 - Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată."

"Art. 215 - Înşelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."

"Art. 323 - Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată."

"Art. 244 - Înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală."

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 291 şi art. 215 C. pen. a intrat în vigoare art. 323 şi art. 244 C. pen., care cuprinde toate elementele din acuzaţia pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii. În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I.G. şi I.A., acuzaţia faţă de care au fost condamnaţi a constat în folosirea de adeverinţe de salarizare false la perfectarea contractelor de credit şi în scopul de a obţine un împrumut bancar, au indus în eroare a CEC Bank - Sucursala Tulcea la perfectarea contractelor de credit bancar.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îi priveşte pe I.G. şi I.A., respectiv inducerea în eroare a CEC Bank - Sucursala Tulcea nu prezintă diferenţe între art. 215 C. pen. anterior şi art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 291 şi art. 215 C. pen. anterior, şi efectele acuzaţiei în legea nouă, art. 323 şi art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen.).

Legea veche prevedea o sancţiune de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă pentru uzul de fals, iar legea nouă prevede aceeaşi sancţiune, însă prin reţinerea circumstanţelor atenuante care nu se mai regăsesc în legea nouă, inculpaţilor li s-a aplicat o sancţiune de o lună, situată sub limita minimului special prevăzut de lege, astfel că este mai favorabilă legea veche în cazul inculpaţilor cu privire la infracţiunea de uz de fals. Cu privire la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave Legea veche prevedea o sancţiune de la 10 ani la 20 ani închisoare, iar Legea nouă prevede un minimum de 1 an şi un maxim de 5 ani închisoare astfel că legea nouă va retroactiva.

Cu privire la regulile privind concursul de infracţiuni, pe legea nouă se prevede adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel că s-ar ajunge în situaţia de a se aplica pedepse peste limita maximă prevăzută de lege, astfel că se va aplica legea veche, iar legea nouă nu va retroactiva.

Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidenţă în cazul unor instituţii diferite de incriminare şi sancţiune este impusă de lege, jurisprudenţa Curţii Constituţionale:

- instituţii autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport de încadrarea juridică şi sancţiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracţiuni (art. 10), suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voinţa legiuitorului este clară şi neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte.

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936. V.D. în C. pen. adnotat din 1936 arăta că "aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile cari funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului". Aceeaşi idee este regăsită şi în C. pen. comentat şi adnotat - 1969, T.Vasiliu, D. Pavel; etc. şi este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. I, paginile 32 - 41, Constantin Mitrache în Explicaţii preliminare ale noului Cod penal, pag. 76 parag. 1, pag. 77 ).

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. Lex terţia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin Lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravenţională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabileşte modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituţii autonome este incident în speţă cu privire la efectele concursului de infracţiuni.

Referitor la existenta concursului de infracţiuni, instanţa constă că legea veche este mai favorabilă inculpaţilor întrucât aplicarea sporului de pedeapsă are caracter facultativ, în timp ce legea nouă are caracter obligatoriu şi având în vedere că inculpaţii au fost condamnaţi la pedeapsa rezultantă de câte 3 ani închisoare, cuantum situat sub minimul prevăzut de lege ca efect a reţinerii de circumstanţe atenuante şi prin neaplicarea sporului de pedeapsă, dispoziţiile legii noi nu sunt mai favorabile şi nu pot retroactiva sub acest aspect.

La stabilirea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu va face o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de fond şi cea de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat şi instanţa de apel care a stabilit aceeaşi sancţiune sub minimul special ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, care însă nu se mai regăsesc în legea nouă, de asemenea proporţional se va reduce şi termenul de încercare stabilit pentru fiecare dintre inculpaţi.

În raport de cuantumul pedepselor ce vor aplica inculpaţilor, nu se vor mai aplica pedepsele complementare.

Faţă de cele ce preced va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 92/P din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi I.G. şi I.A.

Se va casa în parte atât decizia recurată cât şi Sentinţa penală nr. 86 din 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 5709/118/2012 numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite.

Va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor I.G. şi I.A. de câte 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente de câte 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) şi alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., şi ped. de câte o lună închisoare închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) şi alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, se va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) şi alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., texte de lege în bază cărora va condamna pe inculpaţi la câte o pedeapsă de 1 an închisoare.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., se vor contopi pedepsele principale de câte 1 an şi câte 1 lună închisoare, aplicate inculpaţilor I.G. şi I.A., în final aceştia executând pedeapsa principală cea mai grea de câte 1 an închisoare.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicată inculpatei I.G. timpul reţinerii de 24 de ore din data de 23 februarie 2012.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii, inclusiv dispoziţiile privind modalitatea de executare şi reduce termenele de încercare de la câte 5 ani la câte 3 ani, termene care se compun din pedepsele principale aplicate prin prezenta şi un interval de timp de câte 2 ani.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în sumă de câte 300 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 92/P din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi I.G. şi I.A.

Casează în parte atât decizia recurată cât şi Sentinţa penală nr. 86 din 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 5709/118/2012 numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite.

Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor I.G. şi I.A. de câte 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente de câte 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) şi alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit a) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., şi ped. de câte o lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) şi alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic art. 74 lit. c) şi alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., texte de lege în bază cărora condamnă pe inculpaţi la câte o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele principale de câte 1 an şi câte 1 lună închisoare, aplicate inculpaţilor I.G. şi I.A., în final aceştia executând pedeapsa principală cea mai grea de câte 1(un) an închisoare.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicată inculpatei I.G. timpul reţinerii de 24 de ore din data de 23 februarie 2012.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii, inclusiv dispoziţiile privind modalitatea de executare şi reduce termenele de încercare de la câte 5 ani la câte 3 ani, termene care se compun din pedepsele principale aplicate prin prezenta şi un interval de timp de câte 2 ani.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în sumă de câte 300 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 martie 2014.

Procesat de GGC - AM

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 789/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 765/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 788/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 788/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs