ICCJ. Decizia nr. 765/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 765/2014

Dosar nr. 14082/118/2010

Şedinţa publică din 3 martie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 455 din 25 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 14082/118/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul M.I., din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul O.F.R., din infracţiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 33 lit. a) C. pen. pentru ambele infracţiuni, în infracţiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) - 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. pentru infracţiunea de înşelăciune în forma continuată, la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate comercială).

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a unei pedepse de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 518 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 791 din 24 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca această pedeapsă să se execute alăturat pedepsei aplicate prin prezenta, în final inculpatul M.I. având de executat pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. ( dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate comercială).

S-a dispus că pedeapsa va fi executată în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale, i s-au interzis inculpatului M.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate comercială).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.F.R. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.F.R. pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura obiectivă.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ. (vechea reglementare), a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabila civilmente SC M.P. SRL 23 August - prin lichidator judiciar T.C., la plata sumei de 906.392,71 lei, ce se va actualiza la momentul plăţii efective a prejudiciului, către partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

Au fost respinse celelalte pretenţii civile formulate în cauză de către partea civilă.

A fost menţinută măsura asiguratorie instituită în baza Ordonanţei procurorului nr. 190/P/2008 din data de 12 iulie 2010, asupra imobilului situat în Mangalia, str. P., proprietari fiind M.I. şi M.M.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită în faza de urmărire penală asupra conturilor bancare deţinute de inculpatul O.F.R. la U.T. Bank şi V. România.

De asemenea, s-a dispus că, la data rămânerii definitive a hotărârii, măsura se va comunica unităţilor bancare.

În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August - prin lichidator judiciar T.C., la plata sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

La data de 20 octombrie 2010, pe rolul Tribunalului Constanţa s-a înregistrat cauza cu nr. 14082/118/2010, privind pe inculpaţii M.I., trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi O.F.R., trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. şi art. 249 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta nr. 190/P/2008.

S-a reţinut că inculpatul M.I., în perioada 11 februarie 2006 - 8 noiembrie 2006, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator la SC M.P. SRL 23 August, a emis în favoarea părţii vătămate SC B. Movila Verde, un număr de 25 de file cec, cunoscând faptul că, pentru valoarea lor, nu exista disponibil necesar în contul emitentei, a solicitat şi primit, la data de 20 septembrie 2006, cu ajutorul inculpatului O.F.R., şi alte livrări de animale, pentru care nu a mai fost emis niciun instrument de plată, beneficiind de preţul unor livrări inexistente în realitate, aceste acte materiale producând un prejudiciu în dauna părţii civile în cuantum de 1207.315 lei.

Inculpatul O.F.R., în calitate de director general al părţii vătămate SC B. SA Movila Verde, a cauzat, prin neefectuarea demersurilor necesare recuperării creanţei sau a limitării prejudiciului creat de faptele comise de inculpatul M.I., de care avea cunoştinţă, concurând la realizarea unui prejudiciu în dauna părţii civile în cuantum de 1.062.005 lei şi, cu intenţie, l-a sprijinit în urma depunerii demisiei, pe inculpatul M.I., să înşele în continuare societatea la care ocupa funcţia de director general, în limita unui prejudiciu suplimentar de 145.310 lei.

În susţinerea actului de sesizare au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea părţii vătămate şi constituirea de parte civilă, contract de vânzare-cumpărare, facturi fiscale şi file cec, procese-verbale de investigaţie, raport de expertiză financiar contabilă, documente financiar contabile ce emană de la partea vătămată, fotocopii ale contractelor de muncă ale angajaţilor părţii vătămate, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor.

În faza cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul O.F.R.; inculpatul nu s-a mai prezentat în faţa instanţei, fiind plecat, posibil în Germania sau Italia întrucât, pe numele acestuia, a fost emis un mandat de arestare preventivă de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, nr. 135/2011; au fost audiaţi martorii din lucrări şi au fost depuse înscrisuri ce emană de la bancă, de la partea civilă şi de la inculpat.

La data de 15 iunie 2007, partea vătămată SC B. SA Movila Verde, reprezentată de director interimar P.D., a sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de inculpatul M.I., în calitate de administrator al SC M.P. SRL 23 August, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.

La data de 11 februarie 2006, SC B. SRL Movila Verde şi SC M.P. 23 August SRL au încheiat un contract de vânzare-cumpărare pe o durată de 12 luni, prin care prima societate se obliga să livreze celei de-a doua societăţi cel puţin 1000 capete de porci graşi, cu greutate cuprinsă între 90 - 110 kg greutate vie, preţul fiind negociat de părţi, iar plata urma să se facă cu filă cec scadentă la 30 de zile.

Astfel, începând cu luna februarie, a început derularea contractului în mod efectiv, iar relaţia contractuală era una de lucru normală.

Începând cu luna iunie 2006, însă, au început să apară incidente de plată, constând în aceea că erau refuzate cecurile eliberate de inculpatul M.I. cu titlu de instrument de plată, pentru lipsa totală sau parţială de disponibil, după cum se poate observa din menţiunile înscrise pe cecurile aflate la dosarul cauzei.

Conform documentelor existente la dosar, au fost emise în perioada 22 iulie 2006 - 03 octombrie 2006 un număr de 25 de facturi fiscale, pentru care M.P. SRL a emis 24 file cec, respectiv fila cec din 12 octombrie 2006 în valoare de 33.903,10, fila cec din 16 octombrie 2006 în valoare de 36.887,62 lei, fila cec din 17 octombrie 2006 în valoare de 35.201,63 lei, fila cec din 19 octombrie 2006 în valoare de 45631,74 lei, fila cec din 23 octombrie 2006 în valoare de 39505,62 lei, fila cec din 25 octombrie 2006 în valoare de 37830,10 lei, fila cec din 27 octombrie 2006 în valoare de 39.112,92 lei, fila cec din 27 octombrie 2006 în valoare de 38.406,06 lei, fila cec din 30 octombrie 2006 în valoare de 40.385,26 lei, fila cec din 3 noiembrie 2006 în valoare de 39.798,83 lei, fila cec din 6 noiembrie 2006 în valoare de 41.463,88 lei, fila cec din 8 noiembrie 2006 în valoare de 39.008,20 lei, fila cec din 10 noiembrie 2006 în valoare de 37.987,18 lei, fila cec din 17 noiembrie 2006 în valoare de 31919,25 lei, fila cec din 20 noiembrie 2006 în valoare de 34.688,50 lei, fila cec din 21 noiembrie 2006 în valoare de 34.767,04 lei, fila cec din 22 noiembrie 2006 în valoare de 30.342,62 lei, fila cec din 23 noiembrie 2006 în valoare de 25.5589,76 lei, fila cec din 24 noiembrie 2006 în valoare de 30216,48 lei, fila cec din 27 noiembrie 2006 în valoare de 25892,02 lei, fila cec din 28 noiembrie 2006 în valoare de 13.247,08 lei, fila cec din 29 noiembrie 2006 în valoare de 25.727,80 lei, fila cec din 30 noiembrie 2006 în valoare de 41.301,33 lei.

Cu toate acestea, din dispoziţia directorului general O.F.R., dar şi în urma hotărârii luate de Consiliul de Administraţie din cadrul SC B. SRL Movila Verde, livrările de porcine au continuat, iar despre acest aspect, inculpatul împreună cu S.L., au purtat unele discuţii, cel din urmă exprimându-şi nemulţumirea faţă de creşterea debitului neîncasat şi care au fost aduse la cunoştinţă şi martorului P.D., membru al Consiliului de Administraţie al societăţii.

Martorul S.L. s-a opus livrării în continuare a porcinelor, însă, din dispoziţia inculpatului O.F.R., livrările au continuat, iar după data de 15 august 2006, toate cecurile ce au fost emise de SC M.P. 23 August SRL au fost introduse la plată, însă au fost refuzate de bancă pentru lipsa totală de disponibil.

Când inculpatului O.F.R. i s-au cerut explicaţii de către P.D. cu privire la debitul înregistrat de SC M.P. 23 August SRL, acesta şi-a prezentat demisia, începând cu data de 20 septembrie 2011, care a fost acceptată după un preaviz de 30 de zile.

Aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor, inclusiv a martorului P.D. care, ulterior, a fost numit director interimar, inculpatul O.F.R. nu a mai avut nicio putere de decizie în perioada preavizului, doar s-a făcut o predare de gestiune şi de documente.

La data de 8 noiembrie 2006, Consiliul de Administraţie al SC M.P. 23 August SRL a dispus încetarea contractului de muncă al inculpatului O.F.R. prin Decizia nr. 62/2006, însă, din momentul depunerii demisiei şi până la data de 8 noiembrie 2006, au mai fost efectuate 4 livrări, fără a mai fi emise nici măcar file cec, însă susţinerea acuzării cum că acestea au fost efectuate din dispoziţia inculpatului nu s-a confirmat de către martorii audiaţi în cauză.

După preluarea funcţiei de director general interimar al SC B. SA, numitul P.D. a demarat procedura necesară acţionării în instanţă, însă, la data de 15 noiembrie 2006, s-a încheiat un proces-verbal de conciliere cu inculpatul M.I., în care inculpatul recunoştea valoarea debitului ca fiind de 919.578 lei, urmând ca, în perioada 15 noiembrie 2006 - 31 decembrie 2006, să achite 500.000 lei, iar în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 să achite suma de 419.578 lei, lucru ce nu s-a întâmplat.

La data de 14 februarie 2006, prin ordinul de plata nr. x/2006, SC B. SA a dispus plata către SC M.P. 23 August SRL a sumei de 16.814,7 lei, reprezentând contravaloarea unei cantităţi de cereale, pentru care inculpatul M.I. şi-a luat angajamentul să o livreze fără să se mai întâmple acest lucru.

Valoarea prejudiciului înregistrat de partea civilă SC B. SA s-a ridicat la suma de 906.392,71 lei, fiind creat prin activitatea inculpatului M.I. de a induce în eroare conducerea societăţii pe parcursul derulării contractului de vânzare-cumpărare, prin emiterea unor cecuri, ca instrumente de plată, fără a avea acoperirea necesară sau atunci când şi-a luat angajamentul livrării de cereale fără a avea posibilităţi certe de a efectua livrarea, dar şi prin acţiuni de menţinere în eroare a conducerii societăţii, la modul că inculpatul M.I., după ce a început derularea contractului şi a creat aparenţa de bun platnic, prin invocarea unor motive legate de efectuarea unor lucrări de modernizare a abatorului său, a solicitat prelungirea termenului de introducere a filelor cec la bancă, fapt ce s-a şi întâmplat ulterior, ca urmare a adoptării deciziei Consiliului de Administraţie din data de 18 mai 2006, când s-a stabilit ca plata de către debitori să se facă până la 60 de zile.

Din declaraţia inculpatului O.F.R., dată în faza de urmărire penală, a rezultat că, în ceea ce priveşte mărirea termenului de plată a produselor livrate către societatea inculpatului M.I., exista acordul Consiliului de Administraţie, fără a fi întocmit vreun document în acest sens. Toate filele cec, cu data scadentă anterioară demisiei sale din cadrul SC B. SA, au fost acceptate la pată, însă, ulterior demisiei sale, nu cunoaşte ce s-a mai întâmplat. Referitor la facturile fiscale ce au fost întocmite ulterior datei demisiei sale, a arătat că acele plăţi nu mai sunt în atributul său. Referitor la achiziţia de cereale de la societatea inculpatului, a susţinut că a existat acord scris dat de Consiliul de Administraţie, exprimat în scris prin procesul-verbal de şedinţă.

În faza cercetării judecătoreşti, acelaşi inculpat a arătat că a fost director general al SC B. SA, cu sediul în Movila Verde, până la data de 20 septembrie 2006, când şi-a dat demisia şi a fost suspendat din funcţie de Consiliul de Administraţie.

În anul 2005, l-a cunoscut pe inculpatul M.I., prin intermediul directorului comercial S.L. şi care deţinea o societate ce avea ca obiect de activitate prelucrarea cărnii, achiziţiona porci vii, pe care, ulterior, îi procesa.

Încă de atunci, au început relaţiile comerciale, dar pentru cantităţi mai mici de porci, însă apoi s-a încheiat un contract între cele două firme, pentru cca 1000 porci/lunar, iar modalitatea de plată era cu file cec cu termen la 30 de zile, pe o durată de 1 an.

În luna iunie, inculpatul M.I. a cerut un termen mai mare pentru achitarea facturilor, pe motiv că plăţile de la societatea S., cu care avea contract, se fac într-un termen mai lung, de 45 - 60 de zile.

Această situaţie a fost adusă la cunoştinţa Consiliului de Administraţie şi s-a stabilit o dată scadentă la 60 de zile.

P.D. era membru al Consiliului de Administraţie, dar şi director general la SC C. SA Pecineaga, care făcea parte dintr-un holding având acelaşi obiect de activitate. Avea aprobarea de la Consiliul de Administraţie să achiziţioneze 7000 tone de cereale, de aceea, după o discuţie purtată cu M.I., acesta s-a oferit să îi ajute în achiziţionarea cerealelor, acordându-se în acest sens un avans de 16.814 lei.

Au fost emise mai multe file cec ce au fost decontate pe durata cât a activat ca director general fiind încasată suma de 2,7 milioane lei, iar pentru restul mărfii livrate au fost emise file cec, cu termen scadent la 60 de zile.

Nu i-au fost sesizate întârzieri la plăţi, iar pentru ca o filă cec să fie depusă la bancă pentru decontare, se semna de către el un borderou.

P.D. a introdus toate filele cec scadente, dar şi cele pentru care termenul nu era depăşit, motiv pentru care M.I. a intrat în incapacitate de plată.

După data de 20 septembrie 2006, a fost suspendat din funcţie şi, cu toate că era în preaviz, nu mai avea nicio putere de decizie, fiind doar simplu salariat.

S-a reţinut că nu este real că ar fi ştiut de efectuarea unor lucrări de modernizare a abatorului, doar Consiliul de Administraţie având atribuţii de a decide cu privire la declanşarea procedurilor de recuperare a unor sume de bani.

Martorul P.D., membru al Consiliului de Administraţie la SC B. SA Movila Verde, în anul 2006 era director general la SC C. SA Pecineaga. Cu societatea inculpatului M.I. au existat relaţii comerciale, atât cu SC B. SA, dar şi cu SC C. SA Pecineaga, însă această din urmă societate a constatat că inculpatul este rău platnic şi, de aceea, au fost sistate relaţiile comerciale.

La cealaltă societate a fost informat de către directorul comercial S.L. că livrările se făceau zilnic către societatea inculpatului M.I. şi plata se făcea cu cecuri ce nu au fost decontate la plată.

În calitate de membru al Consiliului de Administraţie, i-a interzis inculpatului să mai facă livrări, însă, cu toate acestea, livrările au continuat.

S-au efectuat livrări de aproximativ 10 miliarde lei, însă acestea au rămas neachitate. Au existat discuţii de prelungire a termenului de plată de la 30 de zile, la 60 de zile şi chiar s-a încercat o conciliere, însă toate demersurile au rămas fără rezultat.

Cecurile au fost refuzate la plată încă din perioada când inculpatul O.R. era în funcţie. Uneori, M.I. le spunea că nu are disponibil în cont şi atunci filele cec nu erau introduse la plată, dar, după ce a intrat în incapacitate de plată, acesta nu a mai anunţat nimic.

Instrumentele de plată nu erau lăsate cu titlu de garanţie, ci ca mijloc de plată. Inculpatul O.R. nu mai avea niciun rol de a mai dispune livrări de porcine după ce şi-a înaintat demisia. Au mai fost efectuate livrări şi după acest moment, întrucât inculpatul M.I. a spus ca nu ar putea să achite toate acele sume, numai dacă i se mai fac şi alte câteva livrări, lucru admis de preşedintele Consiliului de Administraţie.

În faza de urmărire penală, acelaşi martor a mai relatat şi despre cantitatea de 47100 Kg cereale pe care inculpatul M.I. urma să o livreze, fără să se întâmple în realitate acest lucru, însă a încasat pentru aceasta suma de 16.814 lei.

Martora N.D., ce a avut funcţia de director economic la SC B. SA în perioada 2005 - 2008 a arătat în faza de urmărire penală că are cunoştinţă de existenţa unui contract de vânzare-cumpărare porcine încheiat cu inculpatul M.I. şi care s-a derulat la început în bune condiţii, însă, după o perioadă scurtă, au început să apară întârzieri la plată şi refuzul unor file cec.

P.D., membru al Consiliului de Administraţie, i-a spus directorului general O.R. să sisteze orice livrare până la achitarea debitului.

După eliberarea din funcţie a inculpatului O.R., au existat mai multe demersuri de recuperare a prejudiciului, fără rezultat.

Cecurile emise ca instrumente de plată ajungeau la această martoră care, în virtutea funcţiei, le introducea la plată la termenul scadent.

În luna octombrie, când au mai fost dispuse şi alte livrări, iar inculpatul O.R. era în preaviz, a arătat martora că nu îşi aminteşte cine a dispus efectiv aceste livrări.

Nu avea nicio putere de decizie cu privire la situaţia financiară a societăţii, toate operaţiunile fiind efectuate din dispoziţia strictă a directorului general.

În faza cercetării judecătoreşti, martora N.D. a relatat aproximativ aceleaşi aspecte, cu precizarea că, după demisia inculpatului O.R., acesta nu mai avea nicio putere de decizie în cadrul societăţii, iar livrările efectuate ulterior s-au dispus de către P.D.

Martorul S.V.L. a arătat că îşi menţine declaraţia de la urmărire penală, arătând că a fost director comercial în perioada 2005 - 2009 şi ştie că s-a încheiat un contract pentru livrarea porcilor cu societatea inculpatului M.I., care părea benefic, iar contractul, la început, a decurs în mod normal. A înţeles că M.I. avea un contract cu un beneficiar mai mare şi solicita cantităţi tot mai mari de porci, pe care nu le mai puteau onora.

Prin luna august, P.D. a spus că s-au făcut livrări prea mari, iar filele cec de la bancă se întorceau nedecontate.

Filele cec se depuneau la bancă la 30 de zile, dar s-au depus şi mai târziu, la cererea lui M.I.

Datoria ajunsese la cca 10 miliarde, însă filele cec erau scadente în luna septembrie şi, astfel, M.I. era în termen. În luna septembrie, când filele cec au ajuns la bancă, au primit răspuns că acestea sunt fără acoperire şi au fost refuzate, după care s-a încercat rezolvarea pe cale amiabilă, fără rezultat.

S-au mai făcut livrări şi după demisia inculpatului O.R., însă acestea au fost dispuse de P.D., inculpatul nu mai avea nicio putere de decizie în cadrul societăţii.

A existat o interdicţie a domnului P.D. în luna august de a mai face livrări, însă aceasta a fost percepută doar ca o indicaţie, întrucât exista un contract ce trebuie onorat. Toate celelalte livrări au fost efectuate din dispoziţia inculpatului O.R.

Martora T.L. a arătat că îşi menţine declaraţia dată la urmărire penală şi era tehnician veterinar în anul 2006. A arătat că ştie că au existat livrări către societatea SC M.P. SRL, conform unui contract încheiat. La un moment dat, S.L. a arătat că livrările de porci vor înceta până când se vor efectua plăţile. Dispoziţia de livrare a porcilor aparţinea inculpatului O.R., însă şi alte persoane din conducerea societăţii puteau să dispună acest lucru.

Expertiza contabilă dispusă în faza de urmărire penală (în urma refacerii acesteia) a reţinut emiterea a 24 file cec, din care două au fost decontate parţial, în cuantum de 36.515,91 lei, iar celelalte au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil, în cuantum de 833.816,68 lei şi au mai existat alte 4 facturi emise şi nedecontate pentru care nu au fost emise file cec şi care au însumat 92.227 lei, precum şi suma aferentă facturii din 14 februarie 2006 reprezentând contravaloare grâu, dar neintrat în gestiunea părţii civile, aceste aspecte fiind detaliate în raportul de expertiză.

În total, valoarea prejudiciului produs părţii civile s-a ridicat la suma de 906.392,71 lei.

S-a reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, că inculpatul M.I. se face vinovat de comiterea infracţiunii de înşelăciune întrucât acesta, în mod deliberat, şi-a luat angajamentul că va putea livra grâu, deşi, în realitate, nu avea o asemenea posibilitate şi, prin urmare, nici nu s-a livrat, a încheiat un contract de cumpărare porcine, ce prevedea livrări lunar, în cantităţi foarte mari, care depăşeau cu mult situaţia financiară a firmei pe care o administra, aşa cum rezulta din detalierea operaţiunilor financiare redate de situaţia conturilor deschise de SC M.P. SRL 23 August.

Mai mult, încă din luna mai 2006, inculpatul a pretins în declaraţiile susţinute în faza de urmărire penală că avea un contract încheiat cu firma S., căreia îi livra carne, fără să facă vreo dovadă în acest sens.

A apărut ca fiind evident faptul că, după preluarea porcilor, aceştia erau valorificaţi pe piaţă, fără a se cunoaşte cu exactitate destinaţia, iar inculpatul obţinea şi sume mai mari de bani, după ce carnea era prelucrată, însă acesta nu a dovedit niciun moment că era interesat să-şi alimenteze conturile pentru ca partea civilă să poată să-şi deconteze cecurile ce au fost emise în favoarea sa.

Inculpatul, chiar dacă ştia că cecurile ce erau emise nu puteau să aibă acoperirea necesară, nu s-a oprit, ci dimpotrivă, a încercat să folosească diverse pretexte, în sensul că ar avea probleme cu abatorul societăţii, care ar necesita renovări, însă, în acelaşi timp, a încercat să creeze aparenţa că este în măsură să-şi onoreze contractul, deşi, în realitate, nu l-a interesat acest lucru.

Acesta a acţionat la început ca un bun platnic, pentru ca ulterior, cecurile să fie emise, cunoscând în mod cert că partenerul de afaceri nu ar putea obţine nimic prin introducerea acestora la plată.

Deşi soldul contului societăţii tindea spre zero sau înregistra minusuri, inculpatul nu a adus la cunoştinţă niciun moment celeilalte părţi contractante împrejurarea că s-ar afla într-o imposibilitate de plată, ci dimpotrivă, a tot cerut amânări, pentru ca cecurile să fie introduse la plată cât mai târziu, urmărind astfel ca să obţină cantităţi tot mai mari de porci, iar până s-ar fi lămurit situaţia, el ar fi putut să profite de încrederea acordată şi să obţină beneficii folosind această manieră de lucru, pe care, însă, nu le-a folosit şi pentru a-şi onora obligaţiile contractuale şi a plăti marfa achiziţionată de la partea civilă.

Chiar şi în momentul în care s-a încheiat concilierea între cele două societăţi, la data de 15 noiembrie 2006, inculpatul a creat doar aparenţa că litigiul s-ar putea soluţiona pe cale amiabilă, deoarece, în realitate, acesta ştia situaţia financiară şi este cert că şi-a dat seama că nu ar putea să achite, într-un interval foarte scurt, o sumă ce se apropia de 10 miliarde, însă s-a angajat din nou, a făcut promisiuni şi chiar a pretins să i se facă alte câteva livrări pentru a-şi putea achita datoria, fără ca acestea, la rândul lor, să fie achitate.

În acest context, s-a reţinut că a existat inducere în eroare din partea inculpatului M.I., atât în ceea ce priveşte cele 24 de file cec emise de acesta, cât şi cu privire la cele 4 livrări de porci pentru care inculpatul nu a mai emis file cec şi angajamentul livrării de cereale, pentru această din urmă operaţiune inculpatul nu a emis fila cec şi nici nu avea motiv să o facă, din moment ce el era cel care a primit suma reprezentând contravaloarea cerealelor, aşa cum se reţine în rechizitoriu.

Cu această motivare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fiind vizate 25 de cecuri), în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., în raport de starea de recidivă ce rezultă din fişa de cazier judiciar.

Cu privire la existenţa faptelor şi vinovăţia reţinută în sarcina inculpatului O.F.R., s-a constatat că acestuia nu i s-ar putea imputa cele 4 livrări efectuate conform facturilor din 5 octombrie 2006, 7 octombrie 2006, 8 octombrie 2006 şi 10 octombrie 2006, pentru care a fost reţinută infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată întrucât, în fapt, inculpatul nu mai avea nicio putere de decizie în cadrul societăţii, după data depunerii demisiei, respectiv 21 septembrie 2006, aşa cum rezultă din declaraţia acestuia în care a arătat că, ulterior acestei date, în timpul perioadei de preaviz, nu a mai luat nicio hotărâre în calitate de director general şi nici nu i s-a mai permis acest lucru de către directorul interimar.

Acest fapt a fost confirmat şi de martorii P.D., N.D. şi S.L., care au arătat că cele 4 livrări s-au făcut din dispoziţia altei persoane din conducere şi în mod sigur nu din dispoziţia inculpatului.

Prin urmare, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte consideraţiile teoretice din actul de inculpare, acestea nu-şi găsesc corespondentul în probele administrate în cauză, în sensul că, în conformitate cu Codul muncii, pe perioada preavizului, contractul individual de muncă continuă să-şi producă toate efectele.

Chiar şi martorul P.D., iniţiatorul plângerii penale formulate în cauză, a susţinut că livrările respective nu au fost efectuate din dispoziţia inculpatului, prin urmare nu se poate reţine în sarcina inculpatului O.R. comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, impunându-se achitarea acestuia, pe motiv că fapta nu există în materialitatea sa, inculpatul nu a întreprins nimic, astfel încât să se considere că a acţionat în complicitate cu inculpatul M.I.

În ceea ce priveşte infracţiunea de neglijenţă în serviciu, s-a examinat per ansamblu activitatea inculpatului şi eventualele atribuţii pe care acesta le avea şi pe care le-ar fi ignorat.

S-a constatat astfel că inculpatul, deşi avea calitatea de director general în cadrul societăţii SC B. SRL Movila Verde, problemele societăţii şi deciziile ce priveau bunul mers al acesteia erau puse în discuţie de Consiliul de Administraţie, fapt ce reiese din raportul de şedinţă B. din data de 18 mai 2006, când s-a stabilit că plata de la debitori să se facă la 60 de zile, pe când în raportul din data de 23 martie 2006 se consemnase că societatea înregistrase întârzieri la plată la 30 de zile.

Din procesul-verbal din data de 18 iulie 2006 a rezultat că inculpatul O.R. era împuternicit de Adunarea Generală a Asociaţilor să deschidă conturi şi să semneze documente de deschidere de conturi, să cumpere autoturisme dotate cu aer condiţionat, putându-se trage concluzia că inculpatul nu ar fi putut acţiona decât cu acordul acestei adunări, iar deciziile sale puteau fi verificate de adunare şi evaluate dacă sunt sau nu benefice pentru societate.

I s-a imputat inculpatului prin actul de sesizare al instanţei că acesta nu a luat toate măsurile pentru diminuarea prejudiciului adus societăţii din contractul derulat cu societatea administrată de inculpatul M.I., or, aşa cum chiar martorul P.D. a afirmat, livrările au continuat şi după demisia inculpatului, în urma unei discuţii purtate cu inculpatul M.I., care îi asigura ca va achita facturile anterioare dacă i se vor mai face şi alte livrări, iar de această dată, nu au mai fost pretinse nici măcar file cec.

Din moment ce şi alte persoane care se aflau în conducerea societăţii au decis să continue livrările pe baza celor susţinute de inculpatul M.I. şi au fost de acord să cadă la o înţelegere cu acesta, s-a reţinut că nu s-ar putea imputa inculpatului O.R. că el nu a făcut mai mult pentru a nu se ajunge la prejudicierea societăţii sau la reducerea prejudiciului încercat de societate.

Inculpatul a susţinut că a adus la cunoştinţa Consiliului de Administraţie problemele cu care se confrunta societatea şi nu ar fi luat decizii doar de unul singur cu privire la bunul mers al societăţii, aceste susţineri fiind întărite de procesele verbale ale Adunării generale a asociaţilor, depuse la dosar.

S-a reţinut că ineficienţa deciziilor unui director general şi lipsa de fermitate a sa nu pot conduce în mod automat la concluzia că acesta s-ar face vinovat de comiterea vreunei infracţiuni, fie ea şi din culpă, ci trebuie să se ia măsuri în vederea numirii în funcţie a unei alte persoane, cu reale calităţi manageriale.

Prin urmare, nu i s-a putut imputa inculpatului O.R. că s-au făcut livrări de porci către societatea inculpatului M.I., pe baza celor susţinute de acesta, prin invocarea diverselor motive şi pretexte, mai mult sau mai puţin elaborate.

S-a apreciat că se impune achitarea inculpatului O.R. şi pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu în formă calificată întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, latura obiectivă, neindicându-se şi nedovedindu-se care sunt în concret acţiunile sau inacţiunile care au concurat la producerea prejudiciului în dauna societăţii.

Chiar şi în aceste condiţii, s-a schimbat încadrarea juridică, în cazul inculpatului O.F.R., din infracţiunea de neglijenţă în serviciu în forma continuată, în neglijenţă în serviciu întrucât infracţiunea reţinută, fiind una din culpă, nu comportă o rezoluţie infracţională unică, iar o persoană nu ar putea acţiona în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, chiar reţinându-se o activitate infracţională într-un interval mai lung de timp, decât în cazul unei infracţiuni ce ar fi comisă cu intenţie.

De asemenea, a fost avut în vedere că infracţiunea de complicitate la înşelăciune prin folosirea unor file cec nu ar putea fi reţinută, din moment ce actul de inculpare indică realizarea acesteia prin inducerea în eroare, fără a se emite file cec drept instrumente de plată pentru achiziţionarea în 4 rânduri a porcinelor.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului M.I. care, în perioada 11 februarie 2006 - 08 noiembrie 2006, în realizarea, aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator la SC M.P. SRL 23 August, a emis în favoarea părţii vătămate SC B. Movila Verde, un număr de 24 de file cec, cunoscând faptul că, pentru valoarea lor, nu exista disponibil necesar în contul emitentei, a solicitat şi primit după data de 20 septembrie 2006 şi alte livrări de animale, pentru care nu a mai fost emis niciun instrument de plată şi a beneficiat de preţul unor livrări de grâu inexistente în realitate, aceste acte materiale producând un prejudiciu în dauna părţii civile în cuantum de 906.392,71 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât inculpatul M.I. a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru infracţiunea de înşelăciune, prin Sentinţa penală nr. 518 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 791 din 24 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, au fost reţinute şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.

Pentru infracţiunea dedusă judecăţii, ce a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului M.I. la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, modalitatea concretă de comitere a faptei, constând în inducerea în eroare a părţii vătămate pe parcursul derulării unui contract, prin emiterea mai multor file cec fără a avea acoperirea necesară, aflându-se şi în interdicţie bancară, producând un prejudiciu important de 906.392,71 lei, care nu a mai putut fi recuperat, repetabilitatea activităţii inculpatului şi modalitatea în care acesta a conceput planul infracţional.

Au fost avute în vedere şi datele ce caracterizează persoana acestuia, în sensul că are vârsta de 49 de ani, este căsătorit, a mai intrat în conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, însă în termenul de încercare stabilit, a comis prezenta infracţiune dedusă judecăţii.

S-a reţinut, de asemenea, că, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, încercând totuşi să acrediteze ideea că relaţia comercială a decurs normal, până la momentul la care a întâmpinat probleme financiare cu alţi parteneri de afaceri, fără a încerca în vreun fel să diminueze prejudiciul creat, să facă eforturi minime să îl acopere, ci dimpotrivă, acesta nu a mai putut fi contactat după perfectarea concilierii, fiind greu de găsit chiar şi de organele de urmărire penală, apoi, în faţa instanţei, s-a prezentat la un termen de judecată, după care, prin apărător, a arătat că nu se va mai prezenta întrucât pe numele lui este emis un mandat de arestare în lipsă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi de teamă de a nu fi încarcerat a plecat, posibil în Germania, aspect ce denotă că inculpatul nu este mai responsabil nici faţă de organele abilitate să aplice legea, că nu îşi asumă faptele sale şi, în consecinţă, încearcă să eludeze atât legea, cât şi o eventuală pedeapsă ce i s-ar aplica pentru ceea ce a făcut.

Cu toate acestea, s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., faţă de modalitatea concretă în care inculpatul a înţeles să comită fapta, de valoarea prejudiciului creat.

Pentru considerentele sus expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.F.R. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii - latura obiectivă.

Sub aspectul laturii civile, s-a reţinut că partea vătămată SC B. SRL Movila Verde s-a constituit parte civilă cu suma menţionată în rechizitoriu, după cum a precizat în faţa instanţei, respectiv prejudiciul reţinut prin expertiza contabilă, actualizat până la data efectuării expertizei şi stabilit la suma de 1.176.589 lei.

La termenul din data de 07 iunie 2011, partea civilă a depus la dosar un înscris prin care arata că înţelege să-şi retragă constituirea de parte civilă în raport de inculpatul O.F.R. întrucât nu a suferit nicio vătămare ca urmare a acţiunilor/inacţiunilor acestuia, pe timpul exercitării funcţiei, dar şi ulterior părăsirii acesteia.

S-a constatat că inculpatul M.I. a acţionat cu vinovăţie, iar prin acţiunea sa ilicită, s-a produs un prejudiciu, motiv pentru care acesta a fost obligat să despăgubească partea civilă, alături de partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August, societate în numele căreia inculpatul a acţionat în calitate de reprezentant al acesteia.

Faţă de înscrisul depus la dosar, s-a constatat că nu ar fi putut fi antrenată răspunderea civilă a inculpatului O.F.R., fiind incident principiul disponibilităţii, în raport de temeiul achitării indicat în ceea ce priveşte infracţiunea de neglijenţă în serviciu întrucât, pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune, pentru care s-a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. pen., nu se mai putea discuta despre o eventuală obligare la plata despăgubirilor civile.

Prin urmare, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August, la plata sumei de 906.392,71 lei, ce se va actualiza la momentul plăţii efective a prejudiciului, către partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

S-a reţinut că prejudiciul total de 906.392,71 lei este compus din suma de 797.300,77 lei reprezentând valoarea filelor cec emise şi nedecontate, 92.277,24 lei reprezentând valoarea facturilor nedecontate pentru care nu s-au emis file cec, 16.814,70 lei reprezentând contravaloarea grâului neintrat în gestiune.

S-au respins celelalte pretenţii civile formulate în cauză de către partea civilă, faţă de împrejurarea că instanţa a avut în vedere prejudiciul efectiv creat în patrimoniul părţii civile şi care urmează să fie actualizat la momentul plăţii efective.

S-a menţinut măsura asiguratorie instituită în baza Ordonanţei procurorului nr. 190/P/2008 din data de 12 iulie 2010, asupra imobilului situat în Mangalia, str. P., proprietari fiind M.I. şi M.M.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită în faza de urmărire penală asupra conturilor bancare deţinute de inculpatul O.F.R. la U.T. Bank şi V. România.

Împotriva sus-menţionatei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului O.F.R. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

S-a susţinut că se poate reţine săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de abuz în serviciu întrucât acesta a neglijat limitarea prejudiciului creat de către inculpatul M.I. şi nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu.

S-a arătat că, în mod concret, deşi i s-a atras atenţia asupra situaţiei create chiar de către martorul P.D. şi cu toate că i s-a interzis să mai livreze cantităţi de porci, inculpatul a continuat să livreze aceste produse.

Totodată, s-a arătat că nu poate fi primită apărarea inculpatului potrivit căreia a continuat să livreze porcine deoarece avea un contract ce trebuia executat în continuare, pentru că, altfel, risca să nu mai primească nici banii datoraţi şi care nu fuseseră plătiţi.

În acest sens, s-a precizat că, potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi, inculpatul O.F.R. a neglijat livrarea către alţi beneficiari care erau buni platnici pentru a livra porcine către societatea inculpatului M.I.

S-a apreciat că atitudinea inculpatului O.F.R. poate fi explicată numai în baza unei înţelegeri cu celălalt inculpat, cu atât mai mult cu cât, potrivit declaraţiei date de inculpatul M.I. în faza de urmărire penală, acesta îi spusese inculpatului O.F.R. că banii folosiţi din revânzarea porcilor nu-i va folosi pentru a-şi achita datoriile către partea civilă, ci pentru a-şi moderniza şi amenaja abatorul.

S-a susţinut că nu se impunea nici achitarea inculpatului O.F.R. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în contextul în care rezultă cu certitudine că inculpatul O.F.R. a plătit către societatea inculpatului M.I. o factură de achiziţie a unor cereale, deşi acestea nu au fost livrate către societatea parte civilă.

S-a apreciat că nu poate fi primită explicaţia inculpatului prin faptul că a avut aprobarea Consiliului de Administraţie să achiziţioneze cereale până într-un anumit plafon şi că avea aprobarea să plătească anticipat un avans din valoarea acestei achiziţii către producătorii de cereale, întrucât societatea inculpatului M.I. nu era producător de cereale, nu avea teren pe care să cultive cereale, obiectul de activitate al acesteia fiind comercializarea cărnii.

Mai mult, s-a arătat că, deşi inculpatul O.F.R. a primit aprobare din partea Consiliului de Administraţie pentru a plăti un avans pentru o cantitate de grâu dintr-o sumă mai mare ce ar reprezenta contravaloarea cantităţii contractate, astfel cum rezultă din factura din 14 februarie 2008, s-a achitat integral cantitatea de grâu menţionată în factură.

De asemenea, s-a susţinut că în această factură fiscală se menţionează expres "date privind expediţia" unde este completat numele delegatului în persoana numitului M.I., de unde ar rezulta că această cantitate de marfă a fost livrată către societatea parte civilă şi că aceasta a primit efectiv marfa, or, din materialul probator administrat în cauză rezultă că această marfă nu a fost livrată.

În apelul formulat de inculpatul M.I., s-a susţinut că instanţa de fond a stabilit o încadrare juridică greşită faptelor reţinute în sarcina acestuia, impunându-se schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri), de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006) şi de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006).

Totodată, s-a apreciat că, în raport de infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006) şi de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006), se impune achitarea întrucât faptelor le lipseşte unul din elementele constitutive pentru a fi considerate infracţiuni, cu consecinţa achitării inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În raport de infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri), s-a apreciat că se impune încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) din acelaşi cod, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Totodată, s-a susţinut că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt greşită, în contradicţie cu materialul probator administrat, urmând să se ia în considerare şi probele administrate în faţa instanţei de apel.

Cu referire la situaţia de fapt, s-a arătat că, la începutul anului 2006, când în România a fost declarată epidemia de gripa aviară, datorită căreia producătorilor de animale vii li s-a interzis scoaterea acestora din judeţ, situaţia societăţii inculpatului O. era un dramatică, în sensul în care nu avea posibilităţi de desfacere a porcilor în viu, în judeţul Constanţa, având contracte cu alte unităţi din ţară. În momentul apariţiei acestei interdicţii, s-au adresat la începutul anului 2006 inculpatului M.I., fiind căutat de către P. şi O. şi căruia i s-a propus să abatorizeze carnea din cele două combinate, care a fost de acord cu cererea reprezentanţilor societăţii parte civilă, cu menţiunea că, la acel moment, inculpatul M.I. avea în funcţiune doar o linie de carmangerie şi nu un abator propriu-zis, aşa cum le era necesar celor două societăţi. Pentru a se demara producţia, în sensul solicitat de societatea parte civilă, s-a ajuns la o înţelegere şi, totodată, s-a găsit o soluţie de creditare pentru acea linie de abatorizare. De la acest moment şi până în august 2008, a fost o colaborare bună între cele trei societăţi, în sensul în care se livrau capete de porcine în viu, iar inculpatul, neavând posibilitatea să achite la momentul livrării, elibera acele file cec, care, în opinia sa, îndeplineau toate condiţiile unui instrument de plată. Conform înţelegerii contractuale, acele file cec erau introduse la plată de la 30 la 60 de zile, în funcţie de încasările ulterioare de la beneficiarii mărfii şi îndestularea contului societăţii administrate de inculpatul M.I.

S-a arătat că singura problemă care a apărut în colaborarea celor două părţi a fost la momentul în care inculpatul O. a fost demis de către directorul general P.R., urmare a unor probleme strict personale, acel moment fiind crucial pentru buna desfăşurare a relaţiilor dintre cele două societăţi.

S-a relevat că societatea parte civilă, prin livrarea, în mod sistematic, a unor cantităţi de porci, trecuţi peste termen sau cu o cantitate mare de grăsime, a condus la pierderea de către societatea inculpatului a unor contracte de livrare de carne şi produse din carne către unii beneficiari, respectiv către S., intrând astfel în imposibilitate de plată.

Referitor la cantitatea de cereale, s-a arătat că discuţiile care au avut loc la un moment dat, relativ la achiziţia de cereale, au fost girate de către P.D. şi O.F., contractul a fost adus la cunoştinţa Consiliului de Administraţie, iar termenele scadente au fost stabilite de comun acord.

S-a reliefat şi faptul că imposibilitatea de a achita foarte repede sumele de bani reprezentând contravaloarea porcilor livraţi de societatea parte civilă, s-a datorat şi investiţiilor foarte mari făcute de inculpatul M.I. în acel abator, pentru deschiderea altor linii de producţie, convins fiind că, pe viitor, această activitate îi va aduce un profit bun.

S-a mai arătat că, ulterior ridicării interdicţiei şi, în lipsa limitării privind desfacerea, P.D., care nu era în relaţii foarte bune cu inculpatul O., a creat această situaţie.

S-a solicitat să se aibă în vedere că livrările de carne de porci au existat şi după momentul plecării inculpatului O. din societate, chiar după formularea plângerii penale, iar contractul comercial s-a desfăşurat în aceiaşi parametrii.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului M.I. că au fost efectuate livrări de carne, fără a se emite instrumente de plată, or, legat de acest aspect, inculpatul a justificat respectiva situaţie de fapt, fie că era plecat din ţară, fie că nu dispune de un carnet de cec, existând o problemă cu banca.

S-a arătat că nu se poate imputa această situaţie inculpatului M.I. întrucât, în măsura în care societatea inculpatului nu a eliberat instrumente de plată, societatea parte civilă nu trebuia să livreze marfa, or livrarea acesteia era la dispoziţia lui P.D. şi a reprezentanţilor celor două societăţi.

S-a susţinut că livrarea mărfii, chiar şi fără emiterea instrumentelor de plată, conduce la concluzia că a existat o înţelegere pentru ca acele file cec să fie date la o dată ulterioară, în situaţia în care nu exista un refuz categoric, nici măcar o înţelegere şi au continuat să livreze marfa pe încredere, conform înţelegerii, situaţia creată neputând fi imputată inculpatului.

De altfel, inculpatul M.I., nici nu a negat aceste înscrisuri, ci dimpotrivă, a semnat de primire.

În ceea ce priveşte filele cec, s-a solicitat a se constata că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii speciale la legea cec-ului.

S-a susţinut că, în referire la filele cec, acestea au fost date atât cu titlu de garanţie, cât şi ca instrumente de plată, iar în condiţiile în care exista un contract şi termenele scadente erau bine stabilite, la momentul emiterii acestora exista disponibilul necesar.

În faţa instanţei de apel s-au administrat următoarele probe:

A fost reaudiat martorul P.D. şi s-a efectuat o expertiză contabilă, la dosarul cauzei fiind depus raportul de expertiză.

În declaraţia dată, martorul P.D. a confirmat că avea cunoştinţă de relaţia comercială dintre societatea inculpatului M.I. şi S.

Totodată, s-a confirmat că, urmare a intrării în vigoare a normelor europene, societatea parte civilă nu mai putea livra carne, condiţii în care carnea luată de la societatea parte civilă era livrată către S.

De asemenea, s-a confirmat de către martor că au existat discuţii între acesta şi inculpatul M.I. referitor la calitatea mărfii livrate, reproşându-se probleme legate de calitatea cărnii, de cantitatea de grăsime, arătând şi faptul că inculpatul M.I., de mai multe ori, i-a reproşat faptul că, urmarea calităţii defectuoase a mărfii livrate, a fost refuzată de către S. şi că i-a solicitat să trimită carne de calitate corespunzătoare.

S-a confirmat de către martor că au fost situaţii în care cec-urile emise odată cu factura au fost retrase de inculpat şi înlocuite cu bilete la ordin şi aceasta la cererea inculpatului, cu o dată scadentă mai mare.

Totodată, s-a relevat de către martor că, în mod uzual, înainte de data scadenţei cec-urilor, inculpatul era sunat şi atenţionat că cec-urile deveneau scadente, moment în care inculpatul preciza expres dacă exista sau nu disponibil pentru introducerea lor la plată, iar uneori, se cerea o amânare, situaţie în care, ulterior, martorul se întâlnea cu inculpatul, care îi dădea cec-ul ce urma să devină scadent şi care era înlocuit cu un alt cec, cu altă dată scadentă sau cu un bilet la ordin.

În ceea ce priveşte relaţiile comerciale cu societatea inculpatului, a precizat martorul că valoarea mărfii livrate către inculpat şi care a fost efectiv achitată de către acesta se ridică la aproximativ 50 miliarde lei vechi.

În ceea ce priveşte relaţiile comerciale cu SC B., a arătat martorul că acestea erau din anul 2005 şi că problemele au apărut în anul 2006, cu precizarea că a fost informat că, deşi societatea inculpatului avea datorii de aproximativ 3 miliarde lei, totuşi se mai livra marfă către societatea inculpatului.

A confirmat martorul că a luat legătura personal cu inculpatul M.I. şi că s-a hotărât să se mai facă 2 - 3 livrări de carne de porc de la SC B., însă în anumite condiţii, respectiv să se plătească carnea integral din acele livrări, la care să se adauge 15 - 20% din facturile ulterioare.

S-a menţionat că această hotărâre a fost luată de acţionarii majoritari ai societăţii, după ce inculpatul O. şi-a dat demisia.

A confirmat martorul că au existat discuţii cu inculpatul M.I. în cursul cărora s-a propus de către inculpat pentru recuperarea prejudiciului să îşi cedeze imobile pe care le avea în proprietate, un apartament în Neptun, fiind posibil să fi propus şi cedarea abatorului, cu menţiunea că această propunere nu ar fi fost acceptată întrucât abatorului i se ridicase autorizaţia de funcţionare.

Acelaşi martor a confirmat că a existat o conciliere directă cu inculpatul în care s-a stabilit atât suma datorată, cât şi măsurile care trebuiau luate pentru acoperirea acestei sume.

Martorul a recunoscut că, după ce a introdus la plată primul cec, în raport de care s-a constatat că nu există disponibil, societatea inculpatului a intrat în interdicţie bancară, fiind sfătuit de un avocat să se introducă toate filele cec, chiar dacă unele dintre acestea nu erau scadente.

De asemenea, a confirmat martorul că a luat legătura cu inculpatul M.I. pentru a deschide abatorul şi aceasta determinat de o stare de necesitate întrucât nu se mai putea ieşi cu maşinile de carne din Pecineaga, din cauza gripei aviare.

S-a arătat de către martor că şefii acestuia au fost de acord să se continue relaţiile comerciale cu societatea inculpatului.

Totodată, s-a arătat de către martor că a existat o discuţie cu inculpatul M.I. ca, în schimbul sumelor de bani, acesta să livreze cereale.

A mai confirmat martorul că au existat unele relaţii de afinitate între părinţii săi şi familia inculpatului O., relaţii care îl deranjau.

Referitor la susţinerea martorului, potrivit căreia ar fi existat o înţelegere frauduloasă între inculpatul O. şi inculpatul M.I., acesta a precizat că, în afară de propriile sale deducţii, nu are cunoştinţă de alte aspecte care să ducă la concluzia unei asemenea înţelegeri.

Prin Decizia penală nr. 8/P din 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de apelantul inculpat M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 455 din 25 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 14082/118/2010,

A fost desfiinţată, în parte, Sentinţa penală nr. 455 din 25 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 14082/118/2010 şi, în rejudecare:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul M.I., din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri), art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006) şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul O.F.R., din infracţiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. şi de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) din acelaşi cod, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.I., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.F.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.F.R. pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August - prin lichidator judiciar T.C., la plata sumelor de 16.814,7 lei şi de 109.091 lei, ce se vor actualiza la momentul plăţii efective a prejudiciului, către partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC B. SRL Movila Verde având ca obiect sumele de bani înscrise în cele 24 file cec emise de SC M.P. SRL 23 August, evidenţiate în Sentinţa penală nr. 455 din 25 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 14082/118/2010.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe, care nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parţiale pentru apărătorii din oficiu, în sumă de câte 70 lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

De asemenea, s-a dispus ca suma de 1500 lei, reprezentând onorariu expert contabil, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea expertului D.C.

Examinând legalitatea şi temeinicia sus-menţionatei sentinţe, din perspectiva criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că instanţa de fond a stabilit în mod greşit situaţia de fapt şi încadrarea juridică, referitor la inculpatul M.I. şi aceasta în raport de materialul probator administrat în cauză.

S-a reţinut că inculpatul M.I., în perioada de referinţă, era administrator la SC M.P. SRL 23 August, societate care deţinea un abator care, însă, la începutul relaţiilor cu societatea parte civilă, era închis.

Întrucât la începutul anului 2006, societatea parte civilă nu mai avea posibilitatea de a livra porci în viu, urmare a problemelor legate de gripa aviară, martorul P.D., reprezentantul unui holding din care făceau parte atât SC B. SA Movila Verde, cât şi SC C., precum şi reprezentanţi ai Direcţiei Sanitare Veterinare, au luat legătura cu inculpatul M.I. în vederea deschiderii abatorului.

A fost avut în vedere că, la SC B. SA Movila Verde era director inculpatul O.F.R.

S-a reţinut că reprezentanţii părţii civile au ales abatorul deţinut de inculpat urmare a amplasamentului acestuia faţă de societatea parte civilă, aspectele reliefate fiind recunoscute atât de inculpatul M.I., cât şi de martorul P.D., în declaraţia dată în faţa instanţei de apel.

Întrucât, la acel moment, abatorul nu avea dotările necesare şi nu îndeplinea condiţiile impuse pentru tăierea şi procesarea cărnii de porc, în vederea deschiderii acestuia, s-a hotărât de reprezentanţii părţii civile, în acord şi cu inculpatul M.I., să se găsească o posibilitate de finanţare pentru ca acest abator să fie pus în funcţiune, aspect ce a fost cunoscut şi acceptat de martorul P.D. şi de inculpatul O.F.R.

S-a remarcat că societatea parte civilă se afla într-o evidentă stare de necesitate, prin imposibilitatea livrării de porci în viu, ceea ce, evident, putea provoca consecinţe grave asupra activităţii şi beneficiilor acesteia.

În acest sens, pentru reutilarea abatorului, la data de 14 februarie 2006 prin ordinul de plată nr. x emis de SC B. SA Movila Verde şi semnat de inculpatul O.F.R., s-a plătit SC M.P. SRL 23 August, suma de 16.814,7 lei, reprezentând contravaloarea unei cantităţi de cereale pe care societatea inculpatului M.I. trebuia să o livreze către societatea parte civilă.

Faptul că remiterea acestei sume de bani către societatea inculpatului s-a realizat în condiţiile reţinute de instanţa de apel a rezultat şi din faptul că societatea parte civilă, deşi a achitat această sumă de bani chiar la începutul raporturilor contractuale, nu a solicitat niciodată, nici chiar prin plângerea penală formulată, remiterea sumei şi nici nu s-a reclamat faptul că acea cantitate de cereale nu a fost livrată.

Totodată, nu i s-a solicitat inculpatului, într-un interval mare de timp, îndeplinirea obligaţiei contractuale, respectiv livrarea acelei cantităţi de cereale.

În sensul aceleiaşi concluzii a fost, astfel cum s-a evidenţiat, interesul părţii civile în reluarea activităţii abatorului, ca singura soluţie pentru deblocarea activităţii societăţii părţii civile, cel puţin în acea perioadă.

S-au reţinut drept raporturi contractuale concrete, faptul că, la data de 11 februarie 2006, s-a încheiat între SC B. SA Movila Verde şi SC M.P. SRL 23 August, contractul de vânzare-cumpărare nr. 73, prin care SC B. SA Movila Verde se obliga să livreze SC M.P. SRL 23 August, un număr de cel puţin 1000 capete de porci graşi cu o greutate vie cuprinsă între 90 - 110 kg. Durata contractului a fost stabilită la 12 luni, cu posibilitatea de prelungire.

S-a reliefat şi faptul că, anterior acestui contract, între cele două societăţi au mai existat relaţii comerciale de aceeaşi natură, în lipsa unui contract ferm, în derularea cărora au fost efectuate livrări, în valoare de 48.714,08 lei, ce au fost achitate de inculpat cu file cec, fără să existe probleme în plata acestora la scadenţă.

A fost avut în vedere că, iniţial, ambele societăţi din holding, respectiv atât SC B. SA Movila Verde, cât şi SC C., au livrat porci către societatea inculpatului, relaţiile cu ambele societăţi desfăşurându-se în mod normal.

S-a reţinut, astfel cum recunoaşte şi martorul P.D., că SC C. a livrat porci către societatea inculpatului, în valoare de aproximativ 50 miliarde lei vechi, care a fost achitată integral de către inculpat, neexistând disfuncţii referitoare la încasarea cec-urilor şi a celorlalte instrumente de plată, cu care s-a realizat plata, ceea ce reprezintă o cifră de afaceri deosebit de mare, având în vedere şi perioada relativ scurtă în care s-au derulat relaţiile comerciale şi care probează că intenţia inculpatului a fost aceea de a conduce o afacere şi de a avea raporturi comerciale bazate pe buna-credinţă.

Totodată, s-a reţinut, potrivit probatoriului administrat în cauză, inclusiv declaraţiile martorului P.D., faptul că inculpatul a avut relaţii comerciale ferme cu alte societăţi cărora le livra carnea de porc prelucrată în abator şi din care obţinea sumele de bani necesare achitării facturilor către partea civilă, sens în care a fost avut în vedere cel mai important, respectiv "S.", aspect care, alături de cel referitor la plata cu regularitate a facturilor, au determinat societatea parte civilă să livreze porci către societatea inculpatului.

S-a ţinut seama şi de faptul că plata facturilor către societatea parte civilă depindea de plata de către S. a valorii cărnii prelucrate livrate de societatea inculpatului, aspect care era cunoscut de membrii Consiliului de Administraţie ai societăţii parte civilă.

Concluzia s-a impus şi raportat la faptul că s-a acceptat, prin hotărâre a Consiliului de Administraţie, prelungirea termenului de scadenţă, stabilit prin contract, de 30 zile, la 60 zile.

În consecinţă, în raport de toate aceste elemente, au fost considerate raporturile comerciale ca fiind serioase, neexistând date în baza cărora să se aprecieze că intenţia inculpatului ar fi fost aceea de a induce în eroare partenerul comercial.

S-a reţinut că, potrivit clauzelor contractuale, plata facturilor se realiza cu cec scadent la 30 zile, în baza facturilor emise, cu menţiunea că, pe parcursul derulării contractului, această scadenţă a fost majorată la 60 zile, majorare care s-a realizat cu aprobarea Consiliului de Administraţie, în şedinţa din 18 mai 2006.

A fost avut în vedere şi faptul că, potrivit declaraţiei martorului P.D., termenul scadent pentru plata facturilor s-a mărit la 90 de zile.

Relevant în aprecierea intenţiei cu care a acţionat inculpatul a fost şi faptul că, deşi iniţial acesta emitea file cec, potrivit clauzelor contractuale, nu întotdeauna cec-urile erau efectiv plătite, ci cu ştiinţa şi acordul reprezentanţilor părţii civile, după ce sumele de bani reprezentând contravaloarea cărnii prelucrate livrate de societatea inculpatului către S. intrau în contul societăţii inculpatului, acesta anunţa societatea parte civilă, mai exact reprezentanţii acesteia, primea fila cec şi emitea un ordin de plată ce putea fi onorat întrucât exista deja disponibil în cont.

Martorul P.D., în declaraţia dată în faţa instanţei de apel, a confirmat cele mai sus reţinute, arătând că au fost situaţii în care cec-urile emise odată cu factura au fost retrase de inculpat şi înlocuite cu bilete la ordin, la cererea inculpatului, bilete la ordin ce au fost achitate.

S-a reţinut, pe de o parte, faptul că, referitor la plată, inculpatul informa întotdeauna reprezentanţii părţii civile, precum şi faptul că societatea parte civilă avea cunoştinţă de faptul că plata propriilor facturi depindea de intrarea sumelor de bani în contul societăţii inculpatului de la S. şi, deci, şi a faptului că, la data emiterii filelor cec, inculpatul nu avea disponibil în cont.

Faptul că reprezentanţii societăţii parte civilă, inclusiv martorul P.D., cunoşteau că, la data emiterii cec-urilor, inculpatul nu avea disponibil în cont, a rezultat şi din împrejurarea, recunoscută de martor, că, înainte de data scadentă, inculpatul era sunat, iar acesta preciza expres dacă are sau nu disponibil în cont, după care, după cum exista sau nu disponibil în cont, inculpatul cerea o amânare la plată, situaţie în care inculpatul se întâlnea chiar cu martorul, care îi remitea cec-ul scadent şi îi înmâna o altă filă cec, cu o altă dată scadentă sau cu un bilet la ordin.

Şi această situaţie a constituit un argument în susţinerea concluziei că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a induce în eroare societatea parte civilă.

De asemenea, faptul că plata propriilor facturi depindea de intrarea sumelor de bani în contul societăţii inculpatului de la S. şi, deci, implicit, a faptului că, la data emiterii filelor cec, inculpatul nu avea disponibil în cont, a rezultat şi din împrejurarea că s-a acceptat prelungirea duratei de onorare a filelor cec.

S-a reţinut că, după câteva luni de la începerea derulării contractului, SC B. SA Movila Verde şi chiar SC C. nu au mai livrat societăţii inculpatului carne de calitate, ceea ce a determinat, în primă fază, refuzul mărfii de către beneficiar, respectiv S. şi, ulterior, chiar pierderea de către inculpat a contractului ferm încheiat cu S.

Relevantă a fost şi împrejurarea că inculpatul, în repetate rânduri, a adus la cunoştinţa reprezentanţilor celor două societăţi şi chiar a martorului P.D., faptul că nu i se mai livra carne de calitate şi că acest aspect a determinat dificultăţi în activitatea propriei societăţi.

Împrejurarea reţinută de instanţă a fost recunoscută şi de inculpatul O.F.R.

În momentul în care au apărut dificultăţi în derularea contractului dintre societatea inculpatului şi S., au apărut şi dificultăţi şi în plata facturilor către societatea parte civilă.

S-a reţinut, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, că, în perioada noiembrie 2005 - septembrie 2006, SC B. SA Movila Verde a livrat SC M.P. SRL 23 August, porci în valoare totală, cu TVA, de 3.448.250 lei.

Relevant a fost faptul că, până la data de 20 septembrie 2006, inculpatul achitase toate facturile scadente până la data de 11 iulie 2006, în valoare totală de 2.381.498,35 lei, cu menţiunea că, până la data de 20 septembrie 2006, mai erau de achitat facturi până la concurenţa sumei de 3.448.250,16 lei, însă acestea nu erau scadente.

În acest sens, au fost avute în vedere filele cec emise pentru facturile din perioada 22 iulie 2006 - 03 octombrie 2006.

S-a remarcat că, şi după data de 20 septembrie 2006, inculpatul a achitat din facturile scadente până la data de 20 septembrie 2006, în valoare totală de 331.772 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, ceea ce denotă încă o dată eforturile făcute de inculpat, confruntat cu dificultăţile create de pierderea contractului de livrare a cărnii prelucrate cu S., de a-şi onora obligaţiile contractuale.

S-a apreciat că plata unei sume de peste 2 miliarde lei către societatea parte civilă, la care se adaugă şi suma achitată ulterior acestei date, în derularea unor relaţii comerciale desfăşurate în condiţiile arătate, respectiv cu existenţa unor contracte ferme de livrare a cărnii prelucrate cu societatea inculpatului, care permitea achitarea facturilor către societatea parte civilă, informarea şi acordul reprezentanţilor părţii civile despre condiţiile în care se va face plata, cunoaşterea şi acceptarea de către reprezentanţii părţii civile a faptului că la data emiterii filelor cec nu exista disponibil în cont, precum şi a împrejurării că alimentarea contului se realizează la momentul remiterii sumelor de bani de către S. şi de ceilalţi beneficiari, către societatea inculpatului, acceptarea înlocuirii filelor cec devenite scadente, emise odată cu facturile, cu alte file cec cu alte date scadente sau înlocuirea acestora cu bilete la ordin la momentul la care contul societăţii inculpatului era alimentat, constituie tot atâtea argumente că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a induce în eroare societatea parte civilă, nici în momentul încheierii contractului şi nici ulterior, în executarea acestuia.

S-a avut în vedere că martorul P.D., urmare a întârzierilor în plata facturilor către SC B. SA Movila Verde, a pus în discuţie încetarea raporturilor comerciale cu SC M.P. SRL 23 August, prin sistarea livrărilor de porci către această societate, cu menţiunea că nici reprezentanţii străini şi nici Consiliul de Administraţie al SC B. SA Movila Verde nu au fost de acord.

Chiar şi în aceste condiţii, martorul P.D., urmare a unei alte plângeri penale formulate împotriva inculpatului O.F.R. şi a soţiei acestuia, l-a determinat pe inculpatul O.F.R. să îşi dea demisia din funcţia de director al SC B. SA Movila Verde, demisia acestuia fiind înregistrată la data de 20 septembrie 2006, dată de la care inculpatul menţionat nu a mai avut posibilitatea de a lua decizii în această societate.

S-a remarcat existenţa unor relaţii certe de duşmănie între martorul P.D. şi inculpatul O.F.R., determinate de relaţiile apropiate dintre tatăl martorului şi familia inculpatului, relaţii care nu conveneau martorului şi care au culminat cu menţionarea soţiei inculpatului în testamentul tatălui martorului.

Relaţiile de duşmănie au fost evidente, în condiţiile în care în plângerea şi declaraţiile date de martor până la instanţa de apel, a reclamat aspecte nereale, martorul cunoscând caracterul nereal al acestor împrejurări.

Cu titlu exemplificativ, s-a reţinut susţinerea potrivit căreia, chiar şi după ce i s-a interzis să livreze porcine către societatea aparţinând inculpatului M.I., inculpatul O.F.R. a dispus astfel de livrări, ceea ce s-a întâmplat şi după ce şi-a dat demisia, în condiţiile în care acordul privind livrarea de porci s-a dat atât de reprezentanţii străini ai societăţii parte civilă, precum şi de Consiliul de Administraţie, iar după ce şi-a dat demisia, nu există nicio probă privind vreo dispoziţie a inculpatului O.F.R. în acest sens, mai mult, livrarea de porcine a continuat şi după plecarea efectivă a inculpatului O.F.R. de la SC B. SA Movila Verde.

Totodată, deşi a reclamat faptul că existau multe file cec care erau scadente, inculpatul O.F.R. nu a luat măsuri de introducere a acestora la plată, aspect care nu corespunde realităţii întrucât, la data la care inculpatul şi-a dat demisia, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, nu exista nicio filă cec scadentă şi aceasta, ca urmare a prelungirii scadenţei la 60 zile, fără a lua în considerare şi prelungirea de 90 zile, recunoscută de martorul P.D.

S-a apreciat că nu există suport probatoriu pentru a se reţine faptul că, din dispoziţia inculpatului O.F.R., s-ar fi realizat cele 4 livrări de porci către SC M.P. SRL 23 August, fără a se emite file cec de către inculpat, aceasta realizându-se cu acordul Consiliului de Administraţie, cu menţiunea că, de la data înregistrării demisiei şi până la plecarea efectivă, inculpatul O.F.R. nu a mai dat nicio dispoziţie privind relaţiile contractuale cu SC M.P. SRL 23 August sau cu vreo altă societate.

În consecinţă, contrar celor reţinute prin actul de sesizare şi a celor criticate prin cererea de apel, nu s-a putut reţine nicio încălcare a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul O.F.R., după cum nu s-a putut reţine nicio înţelegere frauduloasă a acestuia cu inculpatul M.I., în scopul prejudicierii SC B. SA Movila Verde.

S-a reţinut, de asemenea, că anterior datei la care martorul P.D. a introdus prima filă cec la plată, în luna noiembrie 2006, inculpatul M.I. a luat legătura cu acesta şi i-a adus la cunoştinţă că nu are disponibil în cont, însă deranjat de amânările solicitate, martorul P.D. a introdus prima filă cec la plată, moment în care, urmare a lipsei de disponibil, societatea inculpatului a intrat în interdicţie bancară.

A fost avută în vedere atitudinea martorului P.D., care, fără să ţină seama de faptul că următoarele file cec nu erau scadente, le-a introdus pe toate la plată, întrucât aşa a fost sfătuit de avocat.

Alături de aspectele mai sus reliefate, în înlăturarea intenţiei inculpatului M.I. de a induce în eroare societatea parte civilă, a fost şi continuarea relaţiilor comerciale dintre aceasta şi societatea inculpatului, ulterior intrării acesteia din urmă în interdicţie bancară, urmare a introducerii tuturor cec-urilor la plată şi aceasta prin hotărârea Consiliului de Administraţie şi cu toată opoziţia martorului P.D., relaţii care s-au desfăşurat în mod normal, fără incidente la plată.

S-a reţinut, din chiar declaraţia martorului P.D., faptul că, după ce inculpatul O. şi-a dat demisia şi fără nicio dispoziţie din partea acestuia, s-a hotărât de către societatea parte civilă să se mai facă livrări către societatea inculpatului, mai mult, martorul a luat legătura personal cu inculpatul M.I., în sensul discutării continuării relaţiilor comerciale.

Totodată, în sensul concluziei reliefate, a fost şi faptul că, ulterior intrării în interdicţie bancară a societăţii inculpatului, între reprezentanţii părţii civile şi inculpat au avut loc concilieri privind modalitatea de stingere a datoriei, stabilindu-se, de comun acord, o eşalonare a plăţilor concomitent cu continuarea relaţiilor comerciale, ceea ce probează preocuparea inculpatului în ceea ce priveşte restituirea sumelor de bani datorate cu titlu de preţ pentru marfa livrată.

În acest sens, a fost avută în vedere concilierea ce a avut loc la data de 15 noiembrie 2006, recunoscută şi de martorul P.D., acesta precizând că, în cadrul respectivei concilieri, s-a stabilit suma datorată şi ce ar trebui să se facă pentru recuperarea acesteia.

Lipsa intenţiei în inducerea în eroare a societăţii parte civilă a fost probată şi de faptul că, în cadrul concilierilor care au avut loc între cele două societăţi, inculpatul a propus mai multe variante de stingere a datoriei, inclusiv cedarea unui apartament deţinut în proprietate de inculpat în Neptun, sacrificarea de animale pentru societatea parte civilă şi chiar preluarea activelor societăţii sale, aspect recunoscut de martorul P.D., active a căror valoare, potrivit raportului de expertiză, se cifrează la suma de 3.003.093 lei, deci cu mult peste valoarea datoriei.

Realitatea propunerii inculpatului de a ceda activele societăţii a rezultat din chiar declaraţia martorului P.D. care arată că nu a acceptat preluarea abatorului întrucât acesta rămăsese fără autorizaţie.

S-a remarcat, în susţinerea aceleiaşi concluzii, şi faptul că, la data de 31 decembrie 2006, societatea inculpatului avea de încasat de la proprii săi clienţi suma de 479.694, 84 lei.

Relevantă a fost şi adresa din 28 septembrie 2010 emisă de ANAF - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Mangalia, din care a rezultat că societatea inculpatului are de recuperat TVA în valoare de 104.137 lei.

S-a reţinut, aşadar, că exista posibilitatea recuperării prejudiciului de către partea civilă, în măsura în care s-ar fi acceptat.

Conform analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză şi a argumentelor mai sus prezentate de instanţa de apel, s-a reţinut, cu privire la emiterea celor 24 de file cec, fără dubiu, că, la data emiterii acestor file cec, reprezentanţii societăţii parte civilă aveau cunoştinţă că nu există disponibil în contul bancar al societăţii emitente, că a acceptat primirea acestora, precum şi ca plata să se facă ulterior, după alimentarea contului societăţii inculpatului, pe măsură ce proprii clienţi ai acesteia efectuau plăţile.

În consecinţă, având în vedere şi celelalte argumente prezentate de instanţa de apel, nu s-a putut reţine că aceste file cec au fost folosite de inculpat, ca mijloace frauduloase pentru inducerea în eroare a părţii civile.

Totodată, conform celor evidenţiate, nu s-a putut reţine nici o rezoluţie infracţională unică între fapta inculpatului M.I. constând în emiterea filelor cec, fapta din 14 februarie 2006 constând în livrarea unei cantităţi de cereale şi cea din 20 septembrie 2006, respectiv de a solicita şi primi, cu ajutorul inculpatului O. şi alte livrări de animale pentru care nu a emis instrumente de plată, astfel încât s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul M.I., din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri), de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006) şi de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006).

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., s-a apreciat, raportat la materialul probator administrat în cauză, că sunt întrunite elementele constitutive şi că aceasta a fost comisă de inculpatul M.I., însă a intervenit prescripţia specială reglementată de art. 124 C. pen.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 124 alin. (1) C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă o dată.

Totodată, s-a reţinut că, potrivit art. 122 alin. (1) C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt: a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani; 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani; 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani; 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.

A fost avut în vedere că, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen., termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvârşirii infracţiunii şi în cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, se va pedepsi cu amendă de la 5.000 - 100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, caz în care se aplică această pedeapsă, oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.

În speţă, s-a reţinut că termenul de prescripţie specială este de 4 ani şi 6 luni şi începe să curgă de la data emiterii ultimei file cec, respectiv 30 noiembrie 2006, fiind evident, în raport de data soluţionării prezentei cauze, 30 ianuarie 2013, că s-a împlinit termenul prescripţiei speciale.

Faţă de această situaţie, s-a constatat că devin incidente dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) din acelaşi cod, în considerarea cărora s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri).

Având în vedere materialul probator administrat în cauză şi argumentele prezentate de instanţa de apel, referitor la fapta din 14 februarie 2006, constând în aceea că inculpatul M.I. a beneficiat de preţul unor livrări de grâu, inexistente în realitate şi care ar fi produs un prejudiciu în sumă de 16.814,07 lei, reprezentând contravaloarea unei cantităţi de cereale pe care inculpatul şi-a luat angajamentul că o va livra, fără să se mai întâmple acest lucru, deşi a încasat contravaloarea acesteia, s-a apreciat că nu a existat intenţia inculpatului de inducere în eroare a societăţii parte civilă.

Astfel, s-a reţinut că, la începutul anului 2006, societatea parte civilă nu mai avea posibilitatea de a livra porci în viu, urmare a problemelor legate de gripa aviară, fapt pentru care martorul P.D., reprezentantul unui holding din care făceau parte atât SC B. SA Movila Verde, cât şi SC C., precum şi reprezentanţi ai Direcţiei Sanitare Veterinare, au luat legătura cu inculpatul M.I., în vederea deschiderii abatorului, abator ce a fost ales de reprezentanţii părţii civile, urmare a amplasamentului acestuia fată de societate.

Aspectele reliefate au fost recunoscute atât de inculpatul M.I., cât şi de martorul P.D. în declaraţia dată în faţa instanţei de apel.

Întrucât, la acel moment, abatorul nu avea dotările necesare şi nu îndeplinea condiţiile impuse pentru tăierea şi procesarea cărnii de porc, în vederea deschiderii acestuia, s-a hotărât de reprezentanţii părţii civile, în acord şi cu inculpatul M.I., să se găsească o posibilitate de finanţare pentru ca acest abator să fie pus în funcţiune, aspect ce a fost cunoscut şi acceptat de martorul P.D. şi de inculpatul O.F.R.

S-a reţinut că societatea parte civilă se afla într-o evidentă stare de necesitate, prin imposibilitatea livrării de porci în viu, ceea ce, evident, putea provoca consecinţe grave asupra activităţii şi beneficiilor acesteia.

În acest sens, s-a reţinut că, pentru reutilarea abatorului, la data de 14 februarie 2006, prin ordinul de plată nr. x emis de SC B. SA Movila Verde şi semnat de inculpatul O.F.R., s-a plătit SC M.P. SRL 23 August, suma de 16.814,7 lei, reprezentând contravaloarea unei cantităţi de cereale pe care societatea inculpatului M.I. trebuia să o livreze către societatea parte civilă.

Faptul că remiterea acestei sume de bani către societatea inculpatului s-a realizat în condiţiile reţinute de instanţa de apel a rezultat şi din faptul că societatea parte civilă, deşi a achitat această sumă de bani chiar la începutul raporturilor contractuale, nu a solicitat niciodată, nici chiar prin plângerea penală formulată, remiterea sumei şi nici nu s-a reclamat faptul că acea cantitate de cereale nu a fost livrată. Totodată, nu i s-a solicitat inculpatului, într-un interval mare de timp, îndeplinirea obligaţiei contractuale, respectiv livrarea acelei cantităţi de cereale.

În sensul aceleiaşi concluzii a fost interesul părţii civile în reluarea activităţii abatorului, ca singura soluţie pentru deblocarea activităţii societăţii părţii civile, cel puţin în acea perioadă.

Neputându-se reţine intenţia inculpatului de a induce în eroare societatea parte civilă, s-a apreciat că se impune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006).

În ceea ce priveşte livrarea de către societatea parte civilă de porci, fără ca inculpatul să emită instrumente de plată şi aceasta, cu acceptul inculpatului O., s-a reţinut, în primul rând, că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul O., începând cu data demisiei sale, şi anume 20 septembrie 2006, ar fi dat vreo dispoziţie de livrare a unor porci către societatea inculpatului, aceasta realizându-se din iniţiativa şi cu acordul Consiliului de Administraţie al societăţii parte civilă.

Astfel, s-a apreciat că, neexistând înţelegerea frauduloasă între cei doi inculpaţi, faptul că s-a livrat marfă fără a se primi instrumente de plată, în condiţiile în care societatea parte civilă a acceptat această situaţie nu realizează, sub aspect intenţional, elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Mai mult, s-a avut în vedere că inculpatul M.I. a recunoscut livrările, precum şi suma datorată.

În consecinţă, s-a apreciat că se impune, şi în acest caz, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006).

A fost avut în vedere că, prin încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 2011, Tribunalul Constanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul O.F.R., din infracţiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. şi de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., însă, cu toate acestea, prin Sentinţa penală nr. 455 din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Constanţa a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul O.F.R. din infracţiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. şi de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a dispus achitarea inculpatului O.F.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a constatat că s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru o altă infracţiune decât cea pentru care s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice, instanţa de fond soluţionând cauza în raport de acea infracţiune.

S-a remarcat, însă, că din considerentele sentinţei primei instanţe a rezultat, fără dubiu, că s-a avut în vedere doar înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. în raport de infracţiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., instanţa analizând probatoriul din cauză în raport de actele de complicitate ale inculpatului O.F.R., şi nu de autorat, fiind evident că este vorba despre o eroare materială.

Având în vedere, însă, că o asemenea situaţie nu poate fi soluţionată în procedura îndreptării erorii materiale şi luând în considerare materialul probatoriu administrat în cauză, din care ar rezulta că acţiunile inculpatului O.F.R. îmbracă forma complicităţii, şi nu a autoratului, instanţa de apel a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul O.F.R., din infracţiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. şi de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost avut în vedere că, din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă că inculpatul O.F.R. ar fi dispus cele 4 livrări efectuate conform facturilor din 5 octombrie 2006, 7 octombrie 2006, 8 octombrie 2006 şi 10 octombrie 2006, pentru care a fost reţinută, prin actul de inculpare, infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, aceste livrări realizându-se din dispoziţia altor reprezentanţi ai societăţii parte civilă, cu acordul Consiliului de Administraţie.

Sub aspect probator, relevante au fost în acest sens declaraţiile inculpatului în care a arătat că, ulterior acestei date, în timpul perioadei de preaviz, nu a mai luat nicio hotărâre în calitate de director general şi nici nu i s-a mai permis acest lucru de către directorul interimar, fapt confirmat de martorii P.D., N.D. şi S.L., care au arătat că cele 4 livrări s-au făcut din dispoziţia altei persoane din conducere şi, în mod sigur, nu din dispoziţia inculpatului.

În consecinţă, s-a apreciat că se impune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului O.F.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât din materialul probator administrat în cauză a rezultat, fără niciun dubiu, că la data la care inculpatul O.F.R. şi-a dat demisia, nu exista nici o filă cec scadentă care să nu fi fost achitată, astfel încât acesta nu avea ce demersuri să facă pentru a limita prejudiciul şi având în vedere că livrările ulterioare de porci s-au realizat din dispoziţia altor persoane din conducerea societăţii parte civilă, cu acordul Consiliului de Administraţie, nu s-a putut reţine că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

De altfel, nu s-a putut reţine nicio dispoziţie a inculpatului O.F.R. care să fi fost dată de acesta fără aprobarea Consiliului de Administraţie, ci mai mult, acesta din urmă era informat periodic cu privire la livrările de porci şi la plata facturilor.

În consecinţă, s-a apreciat că se impune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului O.F.R. pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, raportat la infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută ca urmare a emiterii de către inculpatul M.I. a 24 de cec-uri, ştiind că nu are disponibil în cont, având în vedere că această infracţiune este de pericol şi nu implică şi producerea unui prejudiciu, instanţa de apel a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC B. SRL Movila Verde având ca obiect sumele de bani înscrise în cele 24 file cec emise de SC M.P. SRL 23 August, evidenţiate în Sentinţa penală nr. 455 din 25 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 14082/118/2010.

S-a reţinut din materialul probator administrat în cauză că s-a achitat societăţii inculpatului, prin OP din 14 februarie 2006, suma de 16.814,7 lei, reprezentând contravaloarea unei cantităţi de cereale pe care inculpatul nu a achitat-o, aspect ce a fost recunoscut de inculpat, apreciindu-se că se impune ca, în baza art. 14 şi art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., să fie obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August - prin lichidator judiciar T.C., la plata sumei de 16.814,7 lei, ce se va actualiza la momentul plăţii efective a prejudiciului, către partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

Totodată, întrucât, conform aceluiaşi material probator, a rezultat că inculpatului i s-a livrat o cantitate de porci în valoare de 109.091 lei, pentru care nu s-au emis instrumente de plată, sumă ce nu a fost achitată de inculpat, aspect recunoscut de acesta, s-a apreciat că se impune ca, în baza art. 14 şi art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., să fie obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August - prin lichidator judiciar T.C., la plata sumei de 109.091 lei, ce se va actualiza la momentul plăţii efective a prejudiciului, către partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 10 iulie 2013, cu prim termen de judecată stabilit la 20 ianuarie 2014, când dosarul a fost amânat pentru 3 martie 2014, termen la care reprezentantul parchetului a învederat că înţelege să retragă recursul declarat în cauză.

Faţă de această împrejurare, concluziile apărătorilor intimaţilor inculpaţi au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă exprimată.

Astfel fiind, având în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale - potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs; în temeiul dispoziţiilor art. 385⁴ alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.F.R., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 8/P din 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii M.I. şi O.F.R.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.F.R., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2014.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 788/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 707/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 643/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 702/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 706/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 707/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 788/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 789/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 791/2014. Penal