ICCJ. Decizia nr. 643/2014. Penal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 643/2014
Dosar nr. 4329/109/2013
Şedinţa publică din 20 februarie 2014
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 724 din 4 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza disp. art. 403 alin. (31) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul E.F.V. domiciliat în judeţul Argeş, în prezent aflat în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.
În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la 30 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că la data de 30 mai 2013, în temeiul art. 399 şi urm. C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a înaintat cererea formulată de condamnatul E.F.V., deţinut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 2 din 17 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul penal nr. 3777/109/2010, definitivă prin Decizia penală din 3 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 59/A/MF din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
Potrivit declaraţiei date în faţa procurorului, revizuentul a precizat că-şi întemeiază cererea pe disp. art. 394 lit. a), b), c) C. proc. pen.
Condamnatul a formulat o cerere de revizuire împotriva aceleiaşi sentinţe şi invocând aceiaşi martori, iar prin încheierea de şedinţă din data de 2 iulie 2013, s-a dispus ataşarea respectivului Dosar cu nr. 4364/109/2013, la prezentul dosar.
Examinând cererea, instanţa de fond a constatat că nici unul din motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cazurile de revizuire expres precizate în disp. art. 394 C. proc. pen.
Astfel, faţă de primul motiv, cel indicat că ar avea ca temei legal disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu se încadrează în ceea ce reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă, întrucât retragerea plângerii nu s-a realizat.
Referitor la disp. art. 394 lit. b) şi c) C. proc. pen., invocate de condamnat, cu privire la mărturia mincinoasă a unui martor, ori refuzul de a spune adevărul, ori existenţa unui înscris fals, necorespunzător realităţii, trebuie dovedită printr-o hotărâre judecătorească ori ordonanţă a procurorului.
Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Prin Decizia penală nr. 99/A din data de 5 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând, admiterea cererii de revizuire şi trimiterea cauzei la instanţa de fond.
În motivarea cererii scrise, de la dosar, revizuentul a susţinut că nu este vinovat, susţinând că rechizitoriul a fost emis fără a fi avute în vedere declaraţiile martorilor.
Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat coroborat cu alin. (2) al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Motivele invocate de revizuent - faptul că nu este vinovat şi nu s-au avut în vedere declaraţiile sale martorilor - nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinţei atacate, întrucât aceste apărări au fost avute în vedere de instanţa de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul cercetării judecătoreşti. Prin urmare, aceste împrejurări au fost cunoscute de instanţa de fond, iar ulterior cele două instanţe de control judiciar au verificat apărările inculpatului şi le-au înlăturat, apreciind, pe baza probelor administrate, că este dovedită vinovăţia sa.
Instanţă de recurs constată că revizuentul nu a făcut dovada existenţei unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţa care a soluţionat cauza pe fond, de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătoreşti criticate.
Nici al doilea caz de revizuire, prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., nu poate fi reţinut, acesta fiind invocat formal, fără a fi dovedit printr-o hotărâre judecătorească ori ordonanţă a procurorului, astfel cum prevede textul de lege.
Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de revizuentul condamnat E.F.V. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din data de 5 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat E.F.V. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din data de 5 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 februarie 2014.
Procesat de GGC - CL
← ICCJ. Decizia nr. 702/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 638/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
---|