ICCJ. Decizia nr. 736/2014. Penal. Falsificarea de monede sau alte valori (art.282 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 736/2014
Dosar nr. 20709/3/2013
Şedinţa publică din 28 februarie 2014
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 548 din 28 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 677 din 03 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a, în Dosarul nr. 3864/3/2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 1838/III-6/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală a fost înaintată spre soluţionare cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 677/F din 03 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 3864/3/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1260/R din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, împreună cu concluziile întocmite de procuror în cauză, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 05 iunie 2013 sub nr. de dosar 20709/3/2013.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, conform art. 403 alin. (1) C. proc. pen., pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi prin prisma motivelor de revizuire invocate de revizuentul C.N., instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 677 din 03 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1260 din 11 aprilie 2013, revizuentul C.N. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup criminal organizat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.
Persoana condamnată C.N. a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 677/F din 03 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 3864/3/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1260/R din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând cazul de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv „un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere”.
În concret, revizuentul C.N. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., arătând că, iniţial, a refuzat judecata conform procedurii simplificate, întrucât s-a considerat nevinovat pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup criminal, însă, pentru faptul că a fost achitat definitiv pentru această infracţiune, a considerat că trebuie să beneficieze de reducerea de pedeapsă, de care ar fi beneficiat dacă i s-ar fi aplicat procedura simplificată.
Instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., revizuirea constituie o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot îndrepta erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu reglementările legale în vigoare. Instanţa care a pronunţat o hotărâre definitivă ce conţine o gravă eroare de fapt este chemată să o retragă în realizarea principului aflării adevărului şi cu înfrângerea principiului autorităţii lucrului judecat.
Însă, în cauză, revizuentul a solicitat aplicarea dispoziţiilor privind recunoaşterea vinovăţiei, cu consecinţa reducerii pedepselor pentru infracţiunile de care a fost găsit vinovat şi condamnat, aspect care nu poate face obiectul unei cereri de revizuire, întrucât s-ar încălca în mod inadmisibil autoritatea de lucru judecat.
De altfel, împrejurarea că prima instanţă a respins cererea revizuentului privind judecata cauzei, conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., vizează legalitatea hotărârii pronunţate, chestiune ce a fost avută în vedere de către instanţele de control judiciar, prin exercitarea de către revizuent a căilor de atac a apelului şi a recursului.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele expuse, în baza art. 403 C. proc. pen., instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 677 din 03 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel revizuentul C.N., în termen legal, fără a preciza în scris motivele de apel, cauza fiind înregistrată la data de 14 august 2013 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 20709/3/2013.
În susţinerea apelului declarat, apelantul revizuent a arătat în faţa instanţei că solicită admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de revizuire, întrucât nu i s-au aplicat prevederile art. 3201 C. proc. pen. şi nu s-a ţinut cont de faptul că martorul S.G. a dat o declaraţie mincinoasă, iar în ultimul cuvânt apelantul revizuent a arătat - în privinţa faptei pentru care a fost condamnat - că nu a cunoscut caracterul fals al bancnotelor puse în circulaţie.
Prin decizia penală nr. 222/A din 03 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 548 din 28 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 20709/3/2013.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că motivul invocat de revizuent nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, la data de 13 septembrie 2013, revizuentul C.N., în termen legal, a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 26 septembrie 2013.
Recurentul revizuent nu a depus la dosar motive scrise, însă, prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea hotărârilor şi admiterea în principiu a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., susţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.
Examinând recursul declarat de revizuentul C.N., Înalta Curte apreciază recursul revizuentului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Revizuirea este reglementată de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea judiciară implică existenţa unei netemeinice judecăţi de fapt, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Fiind o cale de atac extraordinară şi care pune în discuţie autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparenţe de temeinicie.
Se constată că motivul invocat de revizuentul recurent nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 394 lit. b) C. proc. pen. şi în mod legal şi temeinic prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N., soluţie menţinută şi de instanţa de apel.
În raport cu cele arătate constatând că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.N.
În conformitate cu art. 275 C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat C.N. împotriva deciziei penale nr. 222/A din 03 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 874/2014. Penal. Infracţiuni la legea cecului... | ICCJ. Decizia nr. 735/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
