ICCJ. Decizia nr. 894/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 894/2014

Dosar nr. 1524/99/2013

Şedinţa publică din 12 martie 2014

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii P.V.R. şi G.P.I. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 17 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe inculpaţii G.I.A. şi G.R., în baza actelor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 305 din data de 11 iulie 2013, a hotărât următoarele:

Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpaţii P.V.R. şi G.I.A.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei de trafic de minori prev şi ped. de art. 13, alin. (1), (2), (3), teza I din Legea nr. 678/2001, reţinută în sarcina tuturor inculpaţilor prin rechizitoriu, în infracţiunea de trafic de minori prev. şi ped. de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001.

1. A fost condamnat inculpatul P.V.R., după cum urmează:

- la o pedeapsă principală de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev şi ped de art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (parte vătămată A.D.L.);

- la o pedeapsă principală de 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev şi ped de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. şi art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. a) C. pen. (părţi vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L., O.L. şi B.D.E.).

În baza art. 33, lit. a) C. pen. cu referire la art. 34, alin. (1), lit. b) C. pen. şi art. 35, alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani. A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. In baza art. 88 C. pen. din durata pedepsei aplicate s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 17 decembrie 2012 la zi.

2. A fost condamnată inculpata G.I.A., după cum urmează:

- la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev şi ped de art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (parte vătămată A.D.L.);

- la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev şi ped de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. şi art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (părţi vătămate C.M.E., B.F., U.S.M., A.D.L., O.L. şi B.D.E.).

3. A fost condamnat inculpatul G.P.I., după cum urmează:

- la o pedeapsă principală de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev şi ped de art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (parte vătămată A.D.L.);

- la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b), C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev şi ped de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. şi art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (părţi vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L.).

În baza art. 33, lit. a) C. pen. cu referire la art. 34, alin. (1), lit. b) C. pen. şi art. 35, alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani pe care le va executa inculpatul. A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b), C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. în baza art. 88 C. pen. din durata pedepsei aplicată prin prezenta s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 17 decembrie 2012 la zi.

4. A fost condamnată inculpata G.R., după cum urmează:

- la o pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b), C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev şi ped de art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (parte vătămată A.D.L.);

- la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b), C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev şi ped. de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. şi art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (părţi vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L.).

În baza art. 33, lit. a) C. pen. cu referire la art. 34, alin. (1), lit. b) C. pen. şi art. 35, alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b), C. pen. pe o durată de 1 an pe care le va executa inculpata. A fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b), C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. în baza art. 861 alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. în baza art. 863 C. pen. inculpata s-a dispus obligarea inculpatei ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor masuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probațiune; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea; să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să nu mai intre în legătură cu părţile vătămate. în baza art. 359, alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. în baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reţinerii şi arestării preventive de la 17. 12. 2012 la zi.

5. A fost condamnat inculpatul B.G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), C. pen. pe o durată de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev şi ped. de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. şi art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen. rap. la art. 76, alin. (1), lit. b) C. pen. (părţi vătămate C.M.E. şi U.S.M.). A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. în baza art. 861 alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. în baza art. 863 C. pen. inculpatul a fost obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor masuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de Serviciul de Probațiune; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să nu mai intre în legătură cu părţile vătămate. în baza art. 359, alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 11, pct. 2, lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10, alin. (1), lit. c) C. proc. pen. a fost achitat pe inculpatul B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev şi ped de art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată A.D.L.).

În baza art. 350, alin. (1) C. proc. pen. rap la art. 300² C. proc. pen. şi cu referire la art. 160 ind.b, alin. (3) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor P.V.R., G.I.A. şi G.P.I.

În baza art. 350, alin. (3), lit. b) C. proc. pen. s-a dispus e punerea de îndată în libertate a inculpatei G.R., dacă nu este arestată în altă cauză. în baza art. 346, alin. (1) C. proc. pen., art. 348 C. proc. pen. rap. la art. 17 C. proc. pen. a ost obligat pe inculpatul P.V.R. să achite părţii civile C.M.E., domiciliată în com. Rediu, jud Iaşi suma de 10. 000 lei cu titlu de daune morale iar pe inculpaţii P.V.R. şi G.I.A., să achite, în solidar, părţii civile B.D.E., domiciliată în sat Focuri, com. Focuri, jud. Iaşi suma de 10. 000 lei cu titlu de daune morale.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea părții civile H.A.D., domiciliată în sat Comarna, corn. Comarna, jud. Iaşi privind obligarea inculpatului P.V.R. la plata despăgubirilor civile. În baza art. 19, alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118, lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţi suma de 44. 000 lei.

În baza art. 353, alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 163, alin. (1) C. proc. pen. a fost dispusă măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor în vederea reparării pagubei şi confiscării speciale, în limita sumei de 64.000 lei în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.V.R. şi G.I.A. şi în limita sumei de 44.000 lei în ceea ce îi priveşte pe restul inculpaţilor. în baza disp. art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.G. să plătească suma de 2.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecăţii urmând să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei, iar pe inculpaţii P.V.R., G.I.A., G.R. şi G.P.I. să plătească fiecare suma de câte 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

În perioada aprilie 2010-decembrie 2012, inculpaţii P.V.R. şi G.I.A., au racolat prin fraudă, după care împreună cu inculpaţii G.P.I., G.R. şi B.G. au cazat şi au exploatat prin obligarea la practicarea prostituției, părţile vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L., B.F., respectiv O.L. şi B.D.E.

Activitatea infracţională derulată de către inculpaţi, în raport de fiecare parte vătămată, s-a concretizat, potrivit mijloacelor de probă administrate în cauză,după cum urmează:

Partea vătămată C.M.E. l-a cunoscut pe inculpatul P.V.R. prin intermediul martorului V.L., fiind transportată de inculpatul P.V.R. împreună cu inculpata G.A. până la un apartament din Nicolina unde se mai aflau numitele V.G.M. şi A.V.G., persoane care practicau prostituţia. în acest context părţii vătămate i s-a interzis să mai părăsească apartamentul, a fost mutată după câteva zile într-un apartament din Păcurari unde locuiau în chirie inculpaţii G.P.I. şi G.R. şi i s-a spus că urmează să practice şi ea prostituţia. Aici partea vătămată a început să practice prostituţia,în baza anunţurilor la mica publicitate date de inculpaţi G.I.A. şi P.V., inculpaţii P. şi G.P.l. având rolul de a supraveghea partea vătămată, atunci când se deplasa la clienţi, încasând banii obţinuţi de aceasta, în timp ce inculpatele G.A. şi G.R. o sfătuiau cum să se comporte cu clienţii, cum să le vorbească, ce sume de bani trebuie să ceară, insuflându-i totodată temerea cu privire la consecinţele refuzului său de a colabora, amintindu-i părţii vătămate despre conduita violentă a inculpatului P.

Partea vătămată era transportată la clienţi cu taxiul, de către inculpatul B.G.,care o şi aducea înapoi,acesta cunoscând adresa de destinaţie si uneori era sunat chiar de client pentru a prelua partea vătămată,încasând sume de bani pentru acest serviciu din banii obţinuţi de partea vătămată.

Având în vedere că demersurile de căutare declanşate de mama părţii vătămate care reclamase dispariţia sa, căpătaseră amploare, ajungând a fi cunoscute inclusiv de inculpaţi,inculpaţii G.P.l. şi P.V.R. recunoscând în declaraţia din cursul judecăţii că au aflat că partea vătămată este căutată, accesând pagina de facebook, astfel încât inculpaţii au decis să permită părţii vătămate să se întoarcă acasă.

Partea vătămată U.S.M. suferă de epilepsie, tulburări de comportament, a avut internări la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola. Pe când se afla internată în căminul şcolii speciale I.H. a fost învoită pentru a merge la familia sa, respectiv bunica sa şi, în urma unor certuri cu aceasta, partea vătămată a plecat de acasă şi a mers într-un internet cafe de pe str. Independenţei unde a cunoscut-o pe inculpata G.I.A.. Profitând de starea fizică şi psihică a părţii vătămate,în vârstă de 14 ani, de situaţia sa familială şi lipsa de protecţie şi ocrotire, inculpata i-a propus părţii vătămate să locuiască împreună, cu promisiuni mincinoase că va avea grijă de ea,speculând astfel vulnerabilitatea părţii vătămate.

În acest context, inculpata G.I.A. i-a spus părţii vătămate ca va trebui să practice prostituţia şi că în acest fel va câştiga mulţi bani. Atrasă de promisiunile inculpatei,din dorinţa de protecţie şi siguranţă partea vătămată a acceptat, în contextul în care practicase anterior prostituția, dar pentru sine. Partea vătămată a fost dusă de inculpaţii P.V.R. şi G.I.A. la apartamentul din Păcurari în care locuiau în chirie inculpaţii G.P.l. şi G.R. în acest apartament le-a cunoscut si pe numitele V.G. şi A.V. care practicau prostituţia.

Inculpatul P. i-a stabilit tarifele si programul de lucru,fiind supravegheată de inculpaţii G.R. şi G.P.I. la care locuia. Clienţii erau racolaţi în baza anunţurilor de mică publicitate pe care le dădea inculpata G.I.A. iniţial, după care partea vătămată era trimisă să reînnoiască anunţurile atât pentru ea cât şi pentru celelalte fete. Partea vătămată era transportată la clienţi de inculpatul B.G., care la rândul său furniza clienţi fiind plătit din banii obţinuţi din practicarea prostituției. Banii obţinuţi de partea vătămată erau însuşiţi în majoritate de către inculpaţii Pamică şi G.I.A.. Fiind nemulţumită de acest fapt dar şi de tratamentul la care era supusă de inculpatul P., partea vătămată a încercat să fugă, fiind readusă de fiecare dată de către inculpat înapoi,la percheziţia domiciliară din 17 decembrie 2012 partea vătămată fiind identificată în locuinţa inculpatului P.

Partea vătămată A.D.L. a fost părăsită de mama la naştere, a crescut la casa de copii din com. Popricani iar din clasa a 9 a învăţat la Școala Vasile Pavelcu din Iaşi, şcoală pentru copii cu nevoi speciale, fiind colegă de clasă cu numita V.G., prin intermediul căreia i-a cunoscut pe inculpaţii P.V. şi G.I.A., la începutul anului 2012, pe când partea vătămată era minoră. Profitând de situaţia familială a părţii vătămate,lipsită de protecţie şi ocrotire dar şi de situaţia sa materială, inculpaţii i-au propus să practice prostituţia în favoarea lor, obţinând consimţământul acesteia cu promisiuni mincinoase privind banii pe care îi va câştiga, beneficiile pe care le va obţine,creându-i falsa impresie că îi vor oferi o familie şi protecţie.

Iniţial partea vătămată a locuit pe str. C.V., după care a fost mutată într-un apartament în Nicolina dar şi în apartamentul din Păcurari al soţilor G. Clienţii erau racolaţi în aceeaşi manieră, prin anunţuri de mică publicitate, banii revenind în totalitate inculpaţilor G.I.A. şi P.V.R. Totodată partea vătămată era sfătuită cum să se comporte cu clienţii şi ce sume să ceară, în timpul cât a locuit în Păcurari şi de inculpaţii G.P.I. şi G.R., aceasta din urmă răspunzând uneori la telefon clienţilor. Partea vătămată a fost exploatată în această manieră până în momentul în care inculpaţii au fost arestaţi, în decembrie 2012, când partea vătămată a reuşit să plece de la aceştia.

Partea vătămată B.D.E. era amică cu martora L.A.M.A. care s-a oferit să o găzduiască în locuinţa sa de pe str. C.V., sub pretextul de a economisi astfel din banii puţini pe care îi câştiga lucrând la o tonetă în Copou. Prin intermediul martorei L. partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul P. care a preluat-o cu un autoturism în care partea vătămată s-a urcat la îndemnul martorei L. care a sdolari S.U.A.inut că o va însoţi. în realitate partea vătămată a fost transportată de inculpatul P. într-un apartament din Piaţa Unirii unde a cunoscut-o şi pe partea vătămată A.D.L., ambele fiind supravegheate de inculpata G.I.A. şi obligate să practice prostituţia în beneficiul celor doi inculpaţi. Inculpata G.I.A. dădea anunţuri la ziar,clienţii venind la apartament iar banii obţinuţi de partea vătămată erau luaţi de inculpata G.I.A. întrucât partea vătămată nu dorea să meargă la clienţi a fost zgâriată cu un ciob de sticlă la mâna stângă de către inculpatul P. Acesta a zgâriat-o şi cu un cuţit pe picior atunci când a surprins-o vorbind la telefon cu mama sa.

În momentul în care inculpatul P. a trimis-o să cumpere cafea, partea vătămată a reuşit să fugă şi a mers împreună cu părinţii săi la poliţie, după care, dată fiind starea precară de sănătate, a fost internată la Spitalul Sf. Maria din Iaşi. Partea vătămată B.F. în vârstă de 13 ani a fost trimisă de mama sa,martora L.E. să locuiască la o rudă a sa, numita G.E., mama inculpaţilor G., în Iaşi. Aici partea vătămată i-a cunoscut pe inculpaţii G. şi pe inculpatul P., iar la un moment dat inculpata G.I.A. i-a propus să practice prostituţia pentru a avea bani mulţi şi a locui împreună. La insistenţele inculpatei partea vătămată a acceptat, fiind dusă într-un apartament din Piaţa Unirii unde inculpata G.A. i-a furnizat un client. Partea vătămată a refuzat ulterior să mai practice prostituția, însă după aproximativ doua săptămâni inculpata G.I.A. i-a furnizat din nou clienţii iar banii obţinuţi erau înmânaţi inculpatei.

Partea vătămată O.L. a fost acostată în parc de inculpata G.I.A. care a invitat-o la ea acasă, într-un apartament de pe str. Ş.M. unde partea vătămată l-a cunoscut si pe inculpatul P. dar şi alte doua fete. Inculpata G.I.A. împreună cu inculpatul P. i-au propus să practice prostituţia pentru ei, urmând să obţină astfel sume mari de bani, asigurând-o că astfel îi va fi bine. în perioada septembrie - noiembrie 2012 partea vătămată a acceptat să practice prostituţia pentru cei doi inculpaţi, conform instrucţiunilor acestora privind sumele de bani, modalitatea de a se comporta cu clienţii procuraţi de aceştia prin intermediul anunţurilor la ziar. Sumele de bani obţinute erau încasate integral de inculpaţii P. şi G.I.A.,aceştia refuzând sub diverse motivaţii să îi dea vreo sumă de bani părţii vătămate. Mai mult inculpatul P. nu îi permitea să discute la telefon cu mama sa sau cu prietenul sau,verificându-i telefonul şi adresându-i cuvinte jignitoare dacă partea vătămată încălca această interdicţie.

La un moment dat inculpaţii împreună cu partea vătămată s-au mutat pe str. C.V., iar în noiembrie 2012 partea vătămată a reuşit să plece de la aceştia.

Partea vătămată H.A.D. este soră a martorei H.A.M., prietenă a numitului P.I.F.. întrucât provine dintr-o familie săracă, pentru a economisi banii de navetă de la domiciliul şi până la liceul C.Ș. din Iaşi unde învăţa a fost invitată de sora sa să locuiască la numitul P.I.F., pe str. C.V. Aici a cunoscut-o pe partea vătămată U.M. care locuia la inculpatul P. şi practica prostituţia pentru acesta.

În analiza şi evaluarea materialului probator prima instanţă a pornit de la principiul fundamental prevăzut de art. 52 C. proc. pen. dar şi art. 6 din C.E.D.O. potrivit căruia „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă".

Potrivit art. 65 alin. (1) C. proc. pen. sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată. Orice soluție pronunțata de către instanța nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate și convingătoare, așa cum a statuat și C.E.D.O. in cauza Telfner c. Austriei, scopul procesului penal fiind ca orice persoana care a săvârșit o infracţiune sa fie pedepsită conform vinovăţiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasă la răspundere penala.

În acest sens, prima instanţă a subliniat că declaraţiile părţilor vătămate au fost reţinute doar în măsura în care s-au dovedit constante şi concordante între ele. în măsura în care declaraţiile părţilor vătămate date în cursul judecăţii nu s-au coroborat cu cele susţinute în cursul urmăririi penale şi nici nu au existat alte mijloace de probă care să se coroboreze cu vreuna din variantele susţinute de părţile vătămate, prima instanţă nu le-a avut în vedere la stabilirea situaţiei de fapt, declaraţiile părţilor vătămate neavând caracter de „regină a probelor", ci fiind supuse principiului liberei aprecieri a probelor ca şi declaraţiile inculpaţilor, în caz contrar fiind încălcate principiile fundamentale ale procesului penal mai sus enumerate de către instanţă

Sub acest aspect prima instanţă a constatat că declaraţiile părţilor vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L., B.F., O.L. şi B.D.E., atât din cursul urmăririi penale cât şi din cursul judecăţii relevă în mod concordant aceeaşi modalitatea în care inculpaţii au acţionat, respectiv inculpaţii G.I.A. şi P.V. îndeplinind rolul de recrutare, în principal prin fraudă şi promisiuni mincinoase, speculând situaţia materială precară, lipsa de protecţie şi ocrotire din partea unei familii, vulnerabilitatea acestora, în vedere exploatării sexuale şi însuşirii veniturilor obţinute de acestea din practicarea prostituţiei, inculpaţii G.P.I. şi G.R. găzduind pe părţile vătămate C.M.E., U.S.M. şi A.D.L., în vederea asigurării activităţii de exploatare sexuală derulată de inculpaţii P.V. şi G.A. şi beneficiind de veniturile realizate de părţile vătămate, iar inculpatul B.G. asigurând transportul părţilor vătămate C.M.E. şi U.S.M. la şi de la clienţi, furnizând el însuşi clienţi părţilor vătămate, în schimbul însuşiri de venituri din activitatea derulată de acestea.

Totodată, prima instanţă a constatat că declaraţiile părţilor vătămate se coroborează nu doar sub aspectul conţinutului, dar şi ca repere temporale de derulare a activităţii infracţionale.

În ceea ce priveşte declaraţia părţii vătămate B.F. dată în cursul judecăţii, prima instanţă a constatat că aceasta se coroborează cu declaraţia dată în cursul urmăririi penale în sensul că inculpata G.I.A. a fost cea care a recrutat-o în vederea practicării prostituţiei şi a exploatat-o, furnizându-i clienţi prin anunţuri la ziar şi însuşindu-şi banii obţinuţi. Instanţa nu a reţinut susţinerile părţii vătămate potrivit cărora ar fi fot găzduită timp de 3 zile în Păcurari şi inculpatul G.P.l. ar fi beneficiat de parte din banii produşi de aceasta câtă vreme aceste afirmaţii nu au fost reiterate în faţa instanţei şi au caracter singular, necoroborându-se cu vreun alt mijloc de probă administrat în cauză.

În acest context prima instanţă a respins ca vădit nefondate susţinerile apărării potrivit cărora declaraţiile părţilor vătămate nu ar corespunde adevărului întrucât ar fi fost supuse influenţelor organelor de urmărire penală, câtă vreme părţile vătămate şi-au menţinut declaraţiile în faţa instanţei şi nici una dintre ele nu a învederat o astfel de influenţă, procedura de audiere corespunzând dispoziţiilor legale, iar apărarea nu a invocat vreun viciu sub acest aspect. Mai mult, declaraţiile din faţa instanţei au fost date în mod liber, fără ca vreuna dintre părţile vătămate să retracteze declaraţiile anterioare sau să invoce vreo influenţă exterioară.

Susţinerile apărării privind lipsa de credibilitate a declaraţiilor părţilor vătămate în contextul în care acestea au practicat anterior sau practică şi în prezent prostituţia sunt nerelevante câtă vreme subiectul pasiv al infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată nu este circumstantiat în vreun fel, protecţia legii vizând orice persoană supusă exploatării indiferent de calitatea sa.

Totodată, prima instanţă a reţinut că declaraţiile părţilor vătămate se coroborează nu doar între ele, ci şi cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procese verbale de recunoaştere după planşe foto, procese verbale de supraveghere, înscrisuri reprezentând anunţurile la ziarul Evenimentul date de către inculpaţii P.V., G.I.A. sau persoane trimise de aceştia, procesele verbale de percheziţie domiciliară, partea vătămată U.M. fiind identificată de autorităţi în locuinţa inculpatului P., dar şi interceptările convorbirilor telefonice din care rezultă activitatea de exploatare sexuală a părţilor vătămate derulată de inculpaţii G. şi P.V.R., activitatea principală de obţinere a mijloacelor de trai.

În ceea ce priveşte declaraţiile inculpaţilor date în cursul judecăţii, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 69 C. pen. „declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză."

În acest sens, prima instanţă a constatat, spre deosebire de declaraţiile părţilor vătămate, contradicţiile evidente dintre declaraţiile inculpaţilor, dar şi dintre acestea şi restul mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel în timp ce inculpatul P.V.R. sus Dine că a locuit împreună cu U.M., V.G., C.M. şi inculpata G.I.A., aceasta din urmă arată că a locuit doar împreună cu V.G., iar pe C.M. a văzut-o o singură dată în apartamentul fratelui său G.P.l., unde ar fi venit singură, iar pe U.M. o ştia „de prin cartier".

Pe de altă parte, inculpaţii G.P.l. şi G.R. arată că inculpata G.I.A. le-a cerut să le primească pe părţile vătămate U.M. şi C.M., ambii cunoscând sau bănuind despre activitatea de prostituţie pe care o desfăşurau acestea.

Relevante sub aspectul împrejurărilor în care părţile vătămate au fost racolate şi exploatate de către inculpaţi sunt şi declaraţiile martorilor audiaţi, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii.

Astfel, martora L.A.M.A. a declarat în cursul urmăririi penale faptul că partea vătămată B.D.E. a locuit împreună cu ea şi concubinul său şi că inculpatul P. „o luase şi întreţinea raporturi sexuale cu clienţii în folosul lui P." Deşi martora şi-a retractat declaraţia în cursul judecăţii, prima instanţă a apreciat poziţia adoptată de aceasta în faţa instanţei ca nesinceră, urmând a înlătura această declaraţie câtă vreme martora nu a furnizat nicio motivaţie credibilă pentru retragerea declaraţiei, presupusele ameninţări la care ar fi fost supusă în cursul urmăririi penale nefiind verosimile, câtă vreme au fost invocate la câteva luni de la data la care a fost dată declaraţia din cursul urmăririi penale se coroborează cu restul mijloacelor de probă şi în special cu declaraţia părţii vătămate B.D.E., iar martora nu a susţinut că afirmaţiile din cursul urmăririi penale nu i-ar aparţine, ci doar că s-a simţit ameninţată la momentul luării declaraţiei, fapt ce nu este de natură să atragă caracterul nereal al declaraţiei.

Totodată martora H.A.M. arată că inculpaţii P.V. şi G.A. „produceau" mai multe fete prin intermediul anunţurilor date în ziarul E. de Iaşi printre care o indică pe partea vătămată U.S.M., în vreme ce martora L.E. arată în declaraţia dată în cursul urmăririi penale că partea vătămată B.F., fiica sa, i-a spus în cadrul unei convorbiri telefonice că G.I.A. este plecată să dea anunţ la ziar pentru o fata „D." care practică prostituţie în folosul ei. Totodată martorul M.l.A. arată că inculpatul P. i-a cerut în câteva rânduri să ducă la clienţi pe partea vătămată A.D.L. şi că mergea des cu inculpaţii P.V. şi G.A. să dea anunţ la ziar, la sediile din Ştefan cel Mare şi Hala Centrală, fapt confirmat de altfel şi cu înscrisurile emanând de la ziarul E. şi identificate pe parcursul urmăririi penale.

De asemenea martorul M.l.A. arată că inculpatul B.G. transporta fetele lui P. la clienţi cu taxiul şi că a observat-o la locuinţa lui P.V. din str. C.V. pe partea vătămată O.L. Declaraţia martorului din cursul judecăţii potrivit căreia nu cunoaşte cu ce se ocupă inculpaţii P. şi G. nu a fost reţinută de prima instanţă câtă vreme martorul nu a furnizat vreo explicaţie pentru poziţia adoptată în faţa instanţei contrară celei avute în cursul urmării penale, urmând a fi înlăturată în contextul în care declaraţia dată în cursul urmăririi penale se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declaraţii ale părţilor vătămate, înscrisuri, declaraţiile martorilor audiaţi.

Concludentă este şi declaraţia martorului A.l.C. din cursul urmăririi penale când a indicat faptul că inculpaţii P. şi G.A. exploatau sexual părţile vătămate pe care le-a indicat prin recunoaştere după fotografie, că inculpatul i-a cerut să de anunţuri la ziar pentru aceste, aşa cum rezultă şi din înscrisurile emanând de la ziarul E. de Iaşi identificate pe parcursul urmăririi penale.

Totodată, martorul A.l.C. arată că inculpaţii P. şi G.A. au fost găzduiţi împreună cu părţile vătămate C.M. şi U.M. de către inculpaţii G.P. şi G.R., fapt confirmat în mod nuanţat de altfel şi de către inculpaţii înşişi. Totodată, martorul indică pe inculpatul B.G. ca fiind persoana care transporta părţile vătămate la clienţi, fiind plătit cu 50 lei de la fiecare client, aşa cum au susţinut în mod constant şi părţile vătămate.

Declaraţia martorului dată în cursul judecăţii nu a fost reţinută de prima instanţă, relevând o conduită nesinceră câtă vreme nu oferă o explicaţie credibilă pentru poziţia adoptată, indicând doar că nu a citit declaraţia dată fără să susţină că nu îi aparţine declaraţia sau că ar fi fost împiedicat să o citească, iar modul de derulare a audierii în cursul urmăririi penale, menţionat şi de către martor, nu relevă aspecte de nelegalitate. In realitate, martorul A.I.C. este prieten al inculpatului P. şi a fost supus presiunilor indirecte în contextul în care el însuşi a relatat că i-a fost reproşat conţinutul declaraţiei de către numitul P.D.

Mai mult, declaraţia martorului A.I.C. se coroborează cu restul mijloacelor de probă, declaraţii ale părţilor vătămate, declaraţii de martori, înscrisuri, conţinând aspecte de detaliu ce nu puteau fi cunoscute decât de martor, în contextul relațiilor de prietenie cu inculpaţii.

În ceea ce priveşte proba cu martora V.G. propusă de către inculpaţi, prima instanţă a înlăturat-o câtă vreme aspectele învederate cu privire la activitatea sa, raporturile cu inculpaţii P. şi G.A., precum şi situaţia părţii vătămate A.D.L., au caracter singular şi contravin tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, la care instanţa a făcut referire anterior, inclusiv declaraţiile inculpaţilor înşişi.

În privinţa părţii vătămate H.A.D., prima instanţă a constatat că probele administrate în cauză nu au demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil acuzaţia formulată împotriva inculpaţilor, sarcina probei revenind organelor judiciare.

Astfel, declaraţiile părţii vătămate din cursul urmăririi penale şi din cursul judecăţii nu indică vreo activitate care să se circumscrie elementului material al infracţiunii de trafic de minori pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, singurele referiri vizându-l pe inculpatul P.V. care ar fi propus părţii vătămate să practice prostituția pentru el şi ar fi încercat, în acest scop să o violeze. Or, declaraţiile părţii vătămate, în mod singular, fără a fi coroborate cu vreun alt mijloc de probă nu pot constitui probe certe de natură a demonstrata dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăţia inculpaţilor. Prima instanţă a reţinut că afirmaţiile părţii vătămate nu sunt susţinute cu nici un alt mijloc de probă, nu sunt confirmate nici de declaraţia martorei H.A.M., sora părţii vătămate sau de vreuna din declaraţiile celorlalte părţi vătămate.

Aceeaşi concluzie s-a impus şi în privinţa inculpaţilor P.V.R., G.R., G.P.I. şi B.G. raportat la partea vătămată B.F.. Deşi trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi în raport de această parte vătămată, din probele administrate, inclusiv declaraţiile părţii vătămate rezultă că aceasta a fost recrutată şi exploata de către inculpata G.I.A., beneficiară a sumelor obţinute, fără a se fi reținut în sarcina inculpaţilor, nici măcar în actul de sesizare, vreo activitate a acestora în raport de această parte vătămată. Faptul găzduirii părţii vătămate pentru 3 zile în apartament de către inculpaţii G.R. şi G.P.I. care ar fi beneficiat parţial de sumele obţinute de aceasta nu a fost reţinut de prima instanţă, declaraţia părţii vătămate din cursul urmăririi penale având caracter singular şi nefiind coroborată cu vreun alt mijloc de probă.

Totodată, prima instanţă a constatat că, deşi au fost trimişi în judecată potrivit actului de sesizare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în raport şi de părţile vătămate O.L. şi B.D.E., nici in situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare şi nici în declaraţiile părţilor vătămate sau declaraţiile martorilor nu se reţine vreo activitate a inculpaţilor G.P.I., G.R. şi B.G. în raport de aceste părţi vătămate.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată A.D.L., prima instanţă a constatat că inculpatul B.G. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane în raport de această parte vătămată, deşi nu există la dosar nicio probă care să dovedească dincolo de orice dubiu rezonabil activitatea desfăşurată de acesta în raport de partea vătămată. Mai mult, audiată fiind în cursul judecăţii partea vătămată a arătat că inculpatul nu a transportat-o cu taxiul, cunoscându-l din anturajul inculpaţilor P. şi G.I.A. De altfel, chiar în actul de sesizare, situaţia de fapt reţinută cu privire la această parte vătămată nu conţine vreo referire la inculpatul B.G. în acest context, prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunile de trafic de minori şi trafic de persoane, în raport de partea vătămată A.D.L.

Întrucât raportat la actele materiale vizând părţile vătămate anterior menţionate, probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive şi sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpaţilor s-a dat eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo). Chiar dacă în fapt s-au administrat o serie de probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, persistând îndoiala în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie".

În acest context, prima instanţă a reţinut că răspunderea penală este personală, pe de o parte, iar pe de altă parte, fiecare act material impune organelor judiciare sarcina probei vinovăţiei. Chiar dacă este vorba despre o infracţiune unică săvârşită în formă continuată, fiind vorba despre o unitate legală de infracţiune, fiecare act material impune organelor judiciare sarcina probei în mod distinct.

Fiind vorba despre acte materiale şi nu despre o infracţiune distinctă reţinută în sarcina inculpaţilor, câtă vreme prin înlăturarea acestora încadrarea juridică dată faptei rămâne aceeaşi, prima instanţă a considerat că nu se impune a se pronunţa în mod distinct, prin dispozitiv, asupra fiecărui act material ce nu va fi reţinut în sarcina inculpaţilor.

Prima instanţă a reţinut că activitatea inculpaţilor P.V.R., G.I.A. de recrutare a părților vătămate, în principal prin fraudă şi promisiuni mincinoase, speculând situaţia materială precară, lipsa de protecţie şi ocrotire din partea unei familii, vulnerabilitatea acestora, în vedere exploatării sexuale şi însuşirii veniturilor obţinute de acestea din practicarea prostituţiei, activitatea inculpaţii G.P.I. şi G.R. de a găzdui părţile vătămate C.M.E., U.S.M. şi A.D.L., în vederea asigurării activităţii de exploatare sexuală derulată de inculpaţii P.V. şi G.A. şi beneficiind de veniturile realizate de părţile vătămate, precum şi activitatea inculpatului B.G. de a asigura transportul părţilor vătămate C.M.E. şi U.S.M. la şi de la clienţi, furnizând el însuşi clienţi părţilor vătămate, în schimbul însuşirii de venituri din activitatea derulată de acestea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prev şi ped de art. art. 12, alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., totul cu aplicare art. 33, lit. a) C. pen.

În consecinţă, prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a faptei de trafic de minori prev şi ped de art. 13, alin. (1), (2), (3), teza I din Legea nr. 678/2001, astfel cum se reţine în rechizitoriu, în infracţiunea de trafic de minori prev. şi ped. de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, fiind incidente ambele teze ale textului de incriminare.

Având în vedere săvârşirea de către inculpaţi, în aceleaşi condiţii de timp, loc şi mijloace, în perioada aprilie 2010-decembrie 2012, în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni de recrutare, găzduire, transport care reprezintă fiecare în parte conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de minori, prima instanţă a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 41, alin. (2) C. pen. privind forma continuată de săvârşire a faptei.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia inculpaţilor P.V. si G.I.A. sub forma intenției directe rezultă în mod indubitabil din împrejurările săvârşirii faptei, astfel cum au fost reținute de către instanța, din modalitatea de racolare a părţilor vătămate, prin promisiuni mincinoase, în vederea exploatării sexuale, perseverenţa infracţională demonstrată, atitudinea în raport de părţile vătămate, lipsite de libertate de voinţă si acţiune, aceştia prevăzând si urmărind lezarea integrității fizice si psihice a părţilor vătămate.

În acest context, prima instanţă a apreciat ca cererea de schimbare a încadrării juridice formulata de către cei doi inculpaţii, prin apărător, este vădit nefondata. Prin Decizia nr. 16/2007 dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat ca distincţia dintre infracţiunea de „trafic de persoane" şi cea de „proxenetism" este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 fiind vorba despre apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţa.

În consecinţă, în cazul infracţiunii de proxenetism voinţa de a se prostitua aparţine în totalitate părţii vătămate, în ceea ce priveşte traficul de persoane, consimţământul la exploatare, inclusiv în forma prostituţiei, este afectat de violenţă sau de modalităţi de captare nonagresivă, în urmărirea aceluiaşi scop. în acest sens, prima instanță a reţinut ca părțile vătămate minore la data recrutării au fost supuse unor promisiuni mincinoase în vederea obținerii, prin frauda, a consimțământului la practicarea prostituției, speculând vârsta, lipsurile materiale, vulnerabilitatea fizica și psihica a acestora, dar mai ales lipsa protecției si ocrotirii din partea familiei. în acest context, consimțământului părților vătămate in mod evident nu a fost liber, cu atât mai mult cu cat acestea nu erau libere sa decidă asupra modului in care derulau activitatea de prostituție, programul, deplasarea la client, tarifele fiind stabilite in exclusivitate de către cei doi inculpați, ei fiind și cei care dispuneau de sumele de bani obținute de părțile vătămate din activitatea de prostituție. Mai mult, părţile vătămate au fost exploatate de către inculpaţi chiar si in momentul în care acestea au refuzat sa se supună programului si tratamentului la care erau supuse, partea vătămată B.D.E. fiind chiar tăiată cu un cuțit şi un ciob de sticlă de inculpatul P.V.R.

În privinţa inculpaţilor G.P.l. şi G.R., deşi aceştia au recunoscut faptul găzduirii părţilor vătămate C.M.E., U.S.M. şi A.D.L., au susţinut că sunt nevinovaţi încercând să atribuie în mod cinic acestui fapt doar semnificaţia unui gest umanitar, în condițiile în care inculpaţii admit faptul ca nu se aflau în relații de amiciţie cu părțile vătămate, pe care nici nu le cunoșteau. În realitate „gestul umanitar" îi viza pe inculpaţii P. şi G.I.A., având ca scop asigurarea în continuare a activităţii de exploatare a părţilor vătămate.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 „găzduirea" în sine, în vederea exploatării sexuale constituie una dintre modalităţile alternative de săvârşire a infracţiunii. în contextul în care inculpaţii G.P.l. şi G.R. cunoşteau activitatea de prostituţie derulată de părţile vătămate, după cum înşişi au afirmat in fata instanței, dar şi activitatea de exploatare a acestora derulată de inculpaţii P. şi G.I.A., găzduind aceste părţi vătămate, în apartamentul de două camere în care locuiau cu fiica lor minoră, părţile vătămate continuând să deruleze activitatea de prostituţie chiar şi în acest interval de timp, primind chiar sfaturi de la inculpata G.R., aceasta din urmă răspunzând chiar şi la telefoane ale clienţilor, rezultă în mod indubitabil că aceştia au acţionat cu vinovăţie, prevăzând şi urmărind, împreuna cu inculpații P. și G.I.A. lezarea integrităţii fizice şi psihice a părţilor vătămate prin asigurarea exploatării lor sexuale. Faptul că nu au obţinut sume de bani de la părţile vătămate, în mod direct, este fără relevanţă câtă vreme existenţa infracţiunii nu este condiţionată de obţinerea de venituri de pe urma activităţii de exploatare sexuală şi nici măcar de realizarea efectivă a scopului exploatării sexuale.

Având în vedere că activitatea infracţională derulată de către inculpaţi în raport de partea vătămată A.D.L. a fost iniţiată în perioada în care aceasta era minoră (începutul anului 2012) continuând şi după împlinirea vârstei de 18 ani până la intervenţia autorităţilor, prima instanţă a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive atât ale infracţiunii de trafic de minori, cât şi ale infracţiunii de trafic de persoane în concurs, vârsta victimei constituind chiar criteriul de distincţie între cele două infracţiuni.

La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare s-a ţinut seama, pentru fiecare inculpat şi fiecare infracţiune de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, de gravitatea faptei, de împrejurările săvârșirii faptelor, în formă continuată, asupra unor părţi vătămate minore, prin inducerea lor în eroare şi specularea situaţiei personale dificile a acestora, de contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, de atitudinea nesincera a inculpaților pe parcursul procesului penal, dar şi de datele personale specifice fiecăruia, respectiv gradul redus de conştientizare a gravităţii faptelor comise, lipsa de antecedente penale a inculpaţilor, lipsa de integrare socială a inculpaţilor P. şi G.I.A. care nu au demonstrat că desfăşoară activităţi licite de natură să le asigure mijloacele materiale, riscul reiterării comportamentului infracţional fiind astfel considerabil.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale a inculpaţilor, vârsta acestora, conduita socială anterior săvârşirii faptelor prima instanţă a reţinut în privinţa acestora circumstanţa atenuată prevăzută de dispoziţiile art. 74, alin. (1), lit. a) C. pen., dând eficienţă dispoziţiilor privind reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Totodată, ţinând cont de cuantumul pedepsei principale, de natura şi gravitatea faptelor instanţa a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere contribuţia efectivă a fiecăruia dintre inculpaţi la săvârşirea faptei, lipsa de conştientizare a gravităţii faptei comise, raportat şi la cuantumul pedepselor stabilite pentru fiecare în parte, prima instanţă a apreciat că necesitatea reeducării, împiedicării reiterării comportamentului infracțional și formarii unei atitudini corecte fata de relaDiile sociale lezate, se poate realiza doar prin executare în regim de detenţie în privinţa inculpaţilor P.V.R., G.I.A. şi G.P.I., în vreme ce, dată fiind vârsta, lipsa de antecedente penale, situaţia familială, toate raportate la contribuţia efectivă la săvârşirea faptei, instanţa a apreciat că scopul pedepsei, în cazul inculpaţilor G.R. şi B.G. poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 350, alin. (1) C. proc. pen. rap la art. 300² C. proc. pen. şi cu referire la art. 160^b, alin. (3) C. proc. pen., prima instanţă a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor P.V.R., G.I.A. şi G.P.I., apreciind că subzistă pericolul demonstrat pentru ordinea publică, faţă de consolidarea indiciilor temeinice cu probe certe de vinovăţie ce au condus la soluții de condamnare la pedepse cu executare.

În acest context, pentru buna desfăşurare a procesului penal în continuare, pentru împiedicarea inculpaţilor să reia activitatea infracţională s-a apreciat că se impune menţinerea măsurii arestării preventive, o altă măsură neprivativă de libertate nefiind eficientă, dată fiind gravitatea faptelor, perseverenţa infracţională, poziţia nesinceră adoptată de inculpaţi şi contrară mijloacelor de probă administrate în cauză. în același sens, instanță a apreciat ca durata de aproximativ 7 luni de zile a măsurii arestării preventive se circumscrie noțiunii de durata rezonabilă în sensul art. 5 din C.E.D.O., raportat la complexitatea cauzei, probele administrate și atitudinea activa a organelor judiciare in acest sens, nefiind de natura să genereze o modificare a temeiului pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive.

Având in vedere manifestarea de voință a părților vătămate privind constituirea de parte civila in cauza, in baza art. 346, alin. (1) C. proc. pen.,art. 348 C. proc. pen. rap. la art. 17 C. proc. pen. prima instanță a obligat pe inculpatul P.V.R. să achite părţii civile C.M.E., suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, iar pe inculpaţii P.V.R. şi G.I.A., să achite, în solidar, părţii civile B.D.E., suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Sub acest aspect prima instanţă a avut în vedere importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care părţilor vătămate le-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. Stabilirea cuantumului daunelor morale, procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial nu este expresia unei realităţi materiale însă in raport cu activitatea infracţională derulată de inculpaţi faţă de fiecare parte vătămată şi de urmările acestei activităţi, decurgând nemijlocit din natura faptei, instanţa a stabilit, in limitele principiului disponibilității, un cuantum rezonabil şi suficient, proporţional şi adecvat scopului preventiv-educativ, dar şi reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică.

În ceea ce privește cererea părții civile H.A.D., privind obligarea inculpatului P.V.R. la plata despăgubirilor civile instanţa a apreciat ca nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale câtă vreme nu a fost dovedită fapta prejudiciabilă imputabila inculpatului P.V.R. în raport de această parte vătămată.

În baza art. 19, alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118, lit. e) C. pen. s-a dispus confisca de la inculpaţi in solidar a sumei de 44.000 lei obţinută ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de minori şi exploatare sexuală a părţilor vătămate, având in vedere natura acestei sume, produs al activității de exploatare sexuala a părților vătămate de către inculpați, împreună.

În baza art. 353, alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 163, alin. (1) C. proc. pen. s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor în vederea reparării pagubei şi confiscării speciale, în limita sumei de 64.000 lei în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.V.R. şi G.I.A. şi în limita sumei de 44.000 lei în ceea ce îi priveşte pe restul inculpaţilor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii P.V.R., G.I.A., G.P.I. şi G.R.

La termenul de judecată din 26 septembrie 2013 inculpata G.R. a declarat că îşi retrage apelul, urmând ca instanţa de apel să ia act de această manifestare de voinţă în temeiul art. 369 C. proc. pen.

Inculpaţii P.V.R., G.I.A., G.P.I. au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând, în esenţă, că prima instanţă a creat doar o aparenţă de analiză a probatoriului administrat, fără să ţină cont de toate aspectele invocate de apărare, pe care le-a înlăturat doar pe o simplă expunere a faptelor reţinute prin rechizitoriu. S-a mai arătat că soluţia este în contradicţie cu probele administrate în cauză, părţile vătămate retractând în totalitate declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Inculpatul G.P.I. a solicitat achitarea întrucât nu există intenţia ca formă de vinovăţie, deoarece nu a cunoscut că persoanele care însoţeau în locuinţa sa pe sora şi pe cumnatul său practică prostituţia şi nu a primit niciodată venituri de pe urma unei activităţi infracţionale. în subsidiar, a solicita reducerea pedepselor şi o altă modalitate de executare neprivativă de libertate.

Inculpații G.I.A. şi P.V.R. au solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de trafic de minori în infracţiunea de proxenetism, cu consecinţa aplicării unor pedepse mai reduse, arătând că practic au asigurat protecţia unor persoane care oricum ar fi practicat prostituţia şi fără implicarea lor.

II. Prin Decizia penală nr. 178 din 17 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe inculpaţii G.I.A. şi G.R. au fost admise apelurile declarate de inculpaţii P.V.R., G.I.A. şi G.P.l. împotriva sentinţei penale nr. 305 din 11 iulie 2013 pronunţate de Tribunalul Iaşi, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi au fost extinse efectele apelurilor declarate de inculpaţii P.V.R., G.I.A. şi G.P.l. şi asupra inculpaţilor G.R. şi B.G. şi rejudecând:

Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaţilor P.V.R., G.I.A., G.P.l. şi G.R. în pedepsele componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii P.V.R., G.I.A., G.P.l. şi G.R. pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Au fost înlăturate dispoziţiile de confiscare de la inculpaţi a sumei de 44.000 lei.

Au fost înlăturate dispoziţiile de luare a măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor în vederea reparării pagubei şi confiscării speciale, în limita sumei de 64.000 lei în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.V.R. şi G.I.A. şi în limita sumei de 44.000 lei în ceea ce îi priveşte pe restul inculpaţilor.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscare de la inculpatul P.V.R. a sumei de 22.000 lei şi de la inculpata G.I.A. suma de 22.000 lei.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 163 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor P.V.R. şi G.I.A. în vederea reparării pagubei şi confiscării speciale, în limita sumei de 42.000 lei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor P.V.R., G.I.A. şi G.P.l. S-a dedus perioada arestului preventiv de la 11 iulie 2013 lăzi.

Cheltuielile judiciare prilejuite de judecarea apelurilor declarate de inculpaţii P.V.R., G.I.A. şi G.P.l. au rămas în sarcina statului.

S-a luat ct de retragerea apelului declarat de inculpata G.R. împotriva sentinţei penale nr. 305 din 11 iulie 2013 pronunţate de Tribunalul Iaşi.

A fost obligată inculpata G.R. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prima instanţă a reţinut, pe baza probatoriului judicios administrat, o corectă situaţie de fapt, pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte.

Elementele de fapt cu relevanţă asupra existenţei faptelor şi vinovăţiei inculpaţilor au fost corect reţinute de prima instanţă, pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în cauză.

S-a apreciat că susţinerea inculpaţilor privitoare la nemotivarea sentinţei este neîntemeiată, instanţa de apel constatând că în considerente se regăsesc motivele pentru care au fost înlăturate cererile apărării şi argumentele care au condus la pronunţarea soluţiei. Hotărârea primei instanţe este suficient motivată, răspunzând în detaliu problemelor supuse dezbaterii.

În considerentele sentinţei au fost examinate, atât apărările inculpaţilor P.V.R. şi G.I.A. formulate în susţinerea cererii de schimbare a încadrării juridice, cât şi apărările inculpaţilor G.P.I. şi G.R. formulate în susţinerea cererii de achitare şi motivele pentru care este întemeiată soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă.

S-a apreciat că soluţia de condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunea de trafic de minori este conformă probelor administrate în cauză, cât şi prevederilor art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi în acest context nu este rezultatul unei erori de fapt.

S-a reţinut că probele administrate în cauză au demonstrat că în perioada aprilie 2010-decembrie 2012, acţionând în mod repetat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii P.V.R. şi G.I.A., au racolat prin fraudă pe părţile vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L., O.L. şi B.D.E., inculpata G.I.A. recrutând-o în plus şi pe partea vătămată B.F., după care, împreună cu inculpaţii G.P.I. şi G.R. au cazat pe părţile vătămate C.M.E., U.S.M., A.D.L., în scopul exploatării sexuale a acestora.

Metoda de racolare a victimelor era simplă, raportat şi la segmentul de tinere cărora li se adresau: cu o stare materială precară, provenind din familii dezorganizate, dornice de câştiguri mari de bani. Pentru a le determina pe victime să practice prostituţia în folosul lor propriu, inculpaţii P.V.R. şi G.I.A. au folosit diferite promisiuni mincinoase în vederea obdinerii, prin frauda, a consimțământului la practicarea prostituției, speculând vârsta, lipsurile materiale, vulnerabilitatea fizică şi psihică a acestora, dar mai ales lipsa protecției şi ocrotirii din partea familiei. în aceste circumstanţe, având în vedere că nu aveau posibilităţi de a se întreţine, victimele acceptau să lucreze în folosul acestora.

În cauză nu există nici un motiv întemeiat care să justifice înlăturarea din examinare a declaraţiilor părţilor vătămate. Dimpotrivă, declaraţiile acestora sunt concordante în ceea ce priveşte condiţiile în care au fost exploatate, comportamentul şi abuzurile la care au fost supuse de către inculpaţi şi rolul fiecăruia dintre ei.

Rolul esenţial în desfăşurarea activităţii de traficare îl deţineau inculpaţii G.I.A. şi P.V.R., care racolau victimele, aducea clienţi pentru întreţinerea de raporturi sexuale, cei care stabileau măsurile de supraveghere a victimelor şi care încasau sumele de bani de la clienţi. Inculpaţii G.P.I. şi G.R. găzduiau pe părţile vătămate C.M.E., U.S.M. şi A.D.L. Da, în vederea asigurării activităţii de exploatare sexuală derulată de inculpaţii P.V. şi G.A.

Audiate de prima instanţă, părţile vătămate au relatat aceeaşi modalitate de acţiune a inculpaţilor ca cea relevată în cursul urmăririi penale, fără a invoca vreo influenţă a organelor judiciare în procedura de audiere a acestora, astfel că susţinerile inculpaţilor în acest sens nu pot fi primite.

Însă, vinovăţia inculpaţilor rezultă nu numai din declaraţiile date de părţile vătămate, dar şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Chiar dacă pe parcursul judecării procesului, martorii L.A.M.A., M.I.A., A.I.C. şi-au modificat declaraţiile iniţiale, această împrejurare nu impune reţinerea unei alte situaţii decât cea stabilită de prima instanţă, deoarece aceştia nu şi-au motivat convingător schimbarea de poziţie adoptată şi nu au prezentat date, elemente şi împrejurări în raport de care să se poată considera că primele declaraţii erau nereale şi nu serveau stabilirii adevărului în cauză.

Prin urmare, s-a constatat că prima instanţă a stabilit corespunzător împrejurările în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, rezultând că părţile vătămate au practicat prostituţia în condiţiile impuse de inculpaţi G.I.A. şi P.V.R. şi în folosul lor exclusiv.

Cu privire la motivul de apel invocat de aceşti inculpaţi privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de Legea nr. 678/2000 în infracţiunea prevăzută de disp. art. 329 C. pen., instanţa de apel a constatat, pentru aceleaşi argumente expuse de prima instanţă, că este nefondat, în condiţiile în care, din probe, rezultă că racolarea victimelor s-a făcut prin acte de inducere în eroare, ceea ce exclude reţinerea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.

Cât priveşte participaţia penală a inculpaţilor G.P.I. şi G.R. la traficul de minori, instanţa de apel a apreciat că nu poate primi susţinerile acestora potrivit cărora au găzduit părţile vătămate C.M.E., U.S.M. şi A.D.L., în scop umanitar, în condiţiile în care anterior activităţii infracţionale nu le-au cunoscut pe acest părţi vătămate. Inculpaţii G.P.I. şi G.R. cunoşteau, potrivit propriilor declaraţii, activitatea de prostituţie desfăşurată de părţile vătămate, dar şi activitatea de exploatare a acestora de către inculpaţii P.V.R. şi G.I.A., iar inculpata G.R. oferea sfaturi cu privire la conduita părţilor vătămate faţă de clienţi, răspunzând chiar apelurilor telefonice ale clienţilor. în acest context, împrejurarea că inculpaţii G.P.I. şi G.R. nu au obţinut sume de bani din activitatea părţilor vătămate, în mod direct, este fără relevanţă câtă vreme existenţa infracţiunii nu este condiţionată de obţinerea de venituri de pe urma activităţii de exploatare sexuală şi nici măcar de realizarea efectivă a scopului exploatării sexuale.

Instanţa de prim constată, aşadar, că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă, respectiv participarea şi vinovăţia inculpaţilor au fost pe deplin dovedite, astfel că soluţia de condamnare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori este justă.

Însă, prima instanţă a reţinut greşit că faptele inculpaţilor de recrutare, transferare, cazare ori primire în scopul exploatării sexuale a părţii vătămate A.D.L. începând din anul 2012, când acesta era minoră şi continuând şi după ce a împlinit vârsta de 18 ani constituie două infracţiuni în formă continuată de trafic de minori şi trafic de persoane, aflate în concurs real.

Aceste fapte de transferare, cazare ori primire a părţii vătămate A.D.L. săvârşite de inculpaţi înainte şi după împlinirea de către partea vătămată a vârstei majoratului, în scopul exploatării acesteia, trebuie încadrate în prevederile art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi nu în două infracţiuni, cum greşit a apreciat prima instanţă, deoarece inculpaţii au comis mai multe acte materiale la diferite intervale scurte de timp, în realizarea aceleiaDi rezoluţii infracţionale, iar forma calificată a infracţiunii de trafic de persoane (art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001) absoarbe în conţinutul său forma simplă a acestei fapte (cea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001). în situaţia în care unele acte materiale se încadrează în varianta simplă a infracţiunii, iar altele în varianta calificată a aceleiaşi infracțiuni, cum este şi în cazul de faţă, sunt aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen., iar nu disp. art. 33 lit. a) C. pen.

Împrejurarea că activitatea infracţională s-a desfăşurat şi după ce partea vătămată A.D.L. nu a mai fost minoră nu afectează unitatea legală a infracţiunii de trafic de minori. După împlinirea de către partea vătămată a vârstei majoratului, inculpaţii nu au acţionat pe baza unor hotărâri autonome, luate în raport cu acest prilej al majoratului părţii vătămate, ci au acţionat în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale luate la momentul de început al exploatării sexuale a părţii vătămate.

Traficarea unei singure persoane la diferite intervale de timp realizează elementul material al unei singure infracţiuni în formă continuată, iar nu a două infracţiuni diferite în funcţie de vârsta pe care persoana traficată a avut-o la începutul ori la sfârşitul activităţii infracţionale.

Prin urmare, prin extinderea apelurilor şi cu privire la inculpata G.R., care şi-a retras apelul, instanţa de apel, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpaţii P.V.R., G.I.A., G.P.I. şi G.R. pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. S-a apreciat solicitarea inculpaţilor privind reducerea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate este nefondată.

Curtea constată, faţă de limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, gravitatea ridicată a faptelor săvârşite rezultată din modalitatea şi împrejurările concrete în care s-a reţinut că au fost comise, numărul actelor materiale şi valoarea însemnată a câştigului ilicit realizat, gradul de contribuţie al fiecărui inculpat şi atitudinea procesuală incorectă manifestată de aceştia pe parcursul procesului penal, că pedepsele stabilite de prima instanţă şi modalitatea de executare a acestora corespund criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., fiind de natură să-şi atingă scopul educativ - preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. Curtea a constatat că în favoarea inculpaţilor apelanţi prima instanţă a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, a redus mult sub minimul special pedepsele aplicate. în ceea ce priveşte măsura de siguranţă a confiscării speciale, Tribunalul a făcut o greşită aplicare a disp. art. 118 lit. e) C. pen.

Deşi măsurile de siguranţă, implicit şi confiscarea specială, constituie sancţiuni, având astfel caracter personal, prima instanţă a dispus nelegal confiscarea în solidar de la toţi inculpaţii a sumei de bani obţinute ilegal din exploatarea sexuală a părţilor vătămate, nelegalitate ce urmează a fi înlăturată de instanţa de apel.

În plus, suma de bani reţinută de prima instanţă ca fiind obţinută ilegal din săvârșirea infracţiunii de trafic de minori a fost calculată greşit.

Făcând aplicarea normelor imperative ale art. 19 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol, instanţa de apel va lua această măsură de siguranţă doar faţă de inculpaţii P.V.R. şi G.I.A., care, potrivit declaraţiilor părţilor vătămate au fost singurii beneficiari direcţi ai sumelor de bani obţinute din exploatarea sexuală a minorelor.

Astfel, din declaraţiile părţilor vătămate reiese că inculpatul P.V.R. a obţinut suma de 4.000 lei şi care nu a servit la despăgubirea victimei C.M.E. (10 clienţi/zi x 200 lei/client = 2.000 lei x 7 zile = 14.000 lei; din totalul de 14.000 lei se va scădea suma de 10.000 lei care a servit la despăgubirea victimei C.M.E., cu titlu de daune morale), inculpaţii P.V.R. şi G.I.A. au obţinut suma de 20.000 lei din exploatarea sexuală a părţii vătămate U.S.M..inculpaţii P.V.R. şi G.I.A. au obţinut suma de 10.000 lei din exploatarea sexuală a părţii vătămate A.D.L. inculpaţii P.V.R. şi G.I.A. au obţinut suma de 36.000 lei din exploatarea sexuală a părţii vătămate O.L. (400 lei/zi x 90 zile = 36.000 lei).

În privinţa victimei B.D.E., s-a apreciat că probele cauzei sunt susceptibile a dovedi suma totală de 5.000 lei obţinută de inculpatul P.V.R. prin prestarea de către victimă a activităţilor sexuale la care era obligată. Suma de 10.000 lei destinată despăgubirii victimei este însă superioară acesteia.

Deşi din probele administrate rezultă că, în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de minori şi exploatare sexuală a părţilor vătămate, inculpatul P.V.R. a obținut suma de 37.000 lei, iar inculpata G.I.A. obținut suma de 33.000 lei, totuşi instanța de apel, pentru a nu crea o situaţie mai grea inculpaţilor în propria cale de atac, va confisca de la fiecare inculpat suma de 22.000 lei egală cu jumătate din suma stabilită de prima instanţă că a fost dobândită în urma activităţii infracţionale.

Cum părţile vătămate nu au arătat că inculpaţii G.P.l., G.R. şi B.G. au dobândit sume de bani de pe urma exploatării părţilor civile, Curtea, prin extinderea apelurilor şi cu privire la inculpaţii G.R. şi B.G., va înlătura măsura de siguranţă a confiscării luată faţă de toţi aceşti trei inculpaţi. întrucât aceştia nici nu au fost obligaţi la despăgubiri către părţile vătămate, instanţa de apel va înlătura, în consecinţă, sechestrul asigurător instituit asupra tuturor bunurilor lor mobile şi imobile până la concurenţa sumei de 44.000 lei.

S-a apreciat că această măsură asigurătorie se impune a fi menţinută doar asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor P.V.R. şi G.I.A. în vederea reparării pagubei şi confiscării speciale, în limita sumei de 42.000 lei (22.000 lei-suma confiscată de la fiecare inculpat și 20.000 lei daunele morale la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii în solidar).

Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, apelurile declarate de inculpaţii P.V.R., G.I.A. şi G.P.l. sunt fondate, motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează a fi admise.

Având în vedere că inculpaţii P.V.R., G.I.A., G.P.l., G.R. şi B.G. au aceeaşi calitate şi un interes comun, aparţinând aceluiaşi grup procesual, precum şi că apelurile declarate de inculpaţii P.V.R., G.I.A. şi G.P.l. sunt susceptibile de a fi utile coinculpaţilor G.R. (care şi-a retras apelul) şi B.G. (care nu a exercitat calea de atac), instanţa de apel a dat eficienţă prevederilor art. 373 C. proc. pen., extinzând efectele apelurilor declarate de inculpaţii P.V.R., G.I.A. şi G.P.l. şi cu privire la inculpaţii G.R. şi B.G..

În rejudecare, Curtea a descontopit pedepsele aplicate inculpaţilor P.V.R., G.I.A., G.P.l. şi G.R. în pedepsele componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii P.V.R., G.I.A., G.P.l. şi G.R. pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

A înlăturat dispoziţiile de confiscare de la inculpaţi a sumei de 44.000 lei.

A înlăturat dispoziţiile de luare a măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor în vederea reparării pagubei şi confiscării speciale, în limita sumei de 64.000 lei în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.V.R. şi G.I.A. şi în limita sumei de 44.000 lei în ceea ce îi priveşte pe restul inculpaţilor.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul P.V.R. suma de 22.000 lei şi de la inculpata G.I.A. suma de 22.000 lei.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 163 alin. (1) C. proc. pen. a lua măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor P.V.R. şi G.I.A. în vederea reparării pagubei şi confiscării speciale, în limita sumei de 42.000 lei.

În temeiul art. 383 alin. (1)¹ rap. la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor a inculpaţilor P.V.R., G.I.A. şi G.P.I. deoarece temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea acestora de libertate.

S-a aprecita că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate. Prin punerea în libertate a inculpaţilor s-ar crea temerea că justiţia, în cazul unor infracţiuni de o gravitate deosebită, nu acţionează suficient de ferm şi poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Instanţa de apel a apreciat că măsura răspunde exigenţelor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal în continuare, precum şi pentru a împiedica sustragerea inculpaţilor de la executarea pedepsei aplicate.

În temeiul art. 381 alin. (1) C. proc. pen., s-a deddolari SUA în pedeapsa aplicată inculpaţilor perioada arestului preventiv scursă după pronunţarea hotărârii primei instanţe.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii P.V.R. şi G.P.I..

În recursul Ministerului Public s-a solicitat admiterea căii de atac exercitate, casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond.

S-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a dispus achitarea inculpaţilor P.V.R., G.I.A., G.P.I. şi G.R. pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind partea vătămată A.D.L., apreciind că recrutarea, transferarea, cazarea ori primire în scopul exploatării sexuale a părţii vătămate şi ulterior împlinirii de către aceasta a vârstei majoratului ar constitui o singură infracţiune de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi nu două infracţiuni distincte, respectiv de trafic de minori şi trafic de persoane, deoarece inculpaţii ar fi comis mai multe acte materiale la diferite intervale scurte de timp, în realizarea aceleiași rezoluţii infracţionale, iar forma calificată a infracţiunii de trafic de persoane ar absorbi în conţinutul său forma simplă a acestei fapte.

În recursurile lor, inculpaţii, prin apărător, au solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin acordarea unei eficiente mai mari circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea lor, având în vedere că au avut o atitudine procesuală sinceră, şi-au recunoscut faptele, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi au o familie organizată.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, inculpaţii, prin apărător au susţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. pen., deoarece în favoarea lor au fost reţinute circumstanţe atenuante judiciare care au ca efect posibilitatea reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de normele incriminatoare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 09 decembrie 2013.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 12 martie 2014, este în vigoare N.C.P.P. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.

Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursurile în prezenta cauză se aflau în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte apreciază că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 17 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs, legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Astfel, reexaminarea integrală a cauzei de către instanţa de apel, în condiţii similare cu cea desfăşurată de instanţa de fond, a condus în mod firesc la concluzia că devoluţiunea în faţa instanţei de recurs trebuie limitată numai la anumite chestiuni de drept prevăzute limitativ de lege.

III. Examinând recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii P.V.R. şi G.P.I., conform dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 dar şi a prevederilor art. 5 C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor dosarului rezultă că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au stabilit situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în raport de un amplu şi judicios material probator administrat în cauză, însă instanţa de apel a apreciat în mod greşit că în cauză se impune achitarea inculpaţilor P.V.R., G.I.A., G.P.I. şi G.R. pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind partea vătămată A.D.L., apreciind că recrutarea, transferarea, cazarea ori primire în scopul exploatării sexuale a părţii vătămate şi ulterior împlinirii de către aceasta a vârstei majoratului ar constitui o singură infracţiune de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi nu două infracţiuni distincte, respectiv de trafic de minori şi trafic de persoane, deoarece inculpaţii ar fi comis mai multe acte materiale la diferite intervale scurte de timp, în realizarea aceleiași rezoluţii infracţionale, iar forma calificată a infracţiunii de trafic de persoane ar absorbi în conţinutul său forma simplă a acestei fapte.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, 1). Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi."

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, iar potrivit alin. (2), forma agravantă constă în săvârșirea faptei prevăzută la alin. (1) prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului. în alin. (3) al aceluiași art. este prevăzută pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) și (2) săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2) din aceea și lege.

Din interpretarea logico-juridică a acestor texte de lege rezultă că în ambele cazuri este necesar să existe un anumit scop (cel al exploatării unei persoane), însă pentru săvârDirea acestor infracDiuni de trafic de persoane nu este necesar ca scopul să fie și realizat efectiv.

Art. 2 pct. (2) lit. b) din Legea nr. 678/2001 prevede că prin exploatare se înţelege „ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire", iar lit. e)) a aceluiași articol prevede că "efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi și libertăţi fundamentale ale omului" constituie, de asemenea, o formă de exploatare, prin "aservire" în sensul textului citat înţelegându-se "acţiunea de a supune."

În cazul majorilor, pe lângă cerința realizării oricăreia dintre acțiunile ce compun elementul material al infracțiunii prev. de art. 12 (recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane), este necesar ca acestea să se realizeze printr-o anumită modalitate (amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere; prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani, ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane), în caz contrar fapta neconstiruind infracțiunea prevăzută art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În cazul minorilor, realizarea elementului material (recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor), fără utilizarea mijloacelor de constrângere mai sus amintite, constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar utilizarea oricăruia din acele mijloace de constrângere atrage aplicarea agravantei prevăzute de alin. (2) al aceluiași act normativ.

Obiectul juridic generic al infracțiunilor incriminate în Legea nr. 678/2001 îl reprezintă totalitatea relațiilor sociale care se formează și se dezvoltă în jurul valorilor sociale constituite din principalele atribute ale persoanei, și anume viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, inviolabilitatea sexuală, onoarea și demnitatea.

Obiectul juridic special al infracțiurni de trafic de persoane îl constituie relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare normală sunt condiționate de respectarea libertății de deplasare, de acțiune, de exprimare, de opțiune, de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice, precum și a altor valori intrinseci ființei umane: viața, integritatea corporală, inviolabilitatea sexuală, siguranța, onoarea, demnitatea.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane majore se realizează prin una sau mai multe dintre acțiunile prevăzute în art. 12 din Legea nr. 678/2001 ca modalități normative alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane, acțiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei.

Pentru existența infracțiunii este necesar ca modalitățile normative prevăzute de lege să fie realizate prin: amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțămantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că în perioada aprilie 2010-decembrie 2012, inculpaţii P.V.R. şi G.I.A., au racolat prin fraudă, după care împreună cu inculpaţii G.P.I., G.R. şi B.G. au cazat şi au exploatat prin obligarea la practicarea prostituției, printre altele, pe partea vătămată A.D.L.

Profitând de situaţia familială a părţii vătămate A.D.L., lipsită de protecţie şi ocrotire dar şi de situaţia sa materială, inculpaţii i-au propus să practice prostituţia în favoarea lor, obţinând consimţământul acesteia cu promisiuni mincinoase privind banii pe care îi va câştiga, beneficiile pe care le va obţine,creându-i falsa impresie că îi vor oferi o familie şi protecţie. Iniţial partea vătămată a locuit în Iaşi după care a fost mutată într-un apartament în Nicolina dar şi în apartamentul din Păcurari al soţilor G.

Clienţii erau racolaţi prin anunţuri de mică publicitate, banii revenind în totalitate inculpaţilor G.I.A. şi P.V.R. Totodată partea vătămată era sfătuită cum să se comporte cu clienţii şi ce sume să ceară, în timpul cât a locuit în Păcurari şi de inculpaţii G.P.I. şi G.R., aceasta din urmă răspunzând uneori la telefon clienţilor. Partea vătămată a fost exploatată în această manieră până în momentul în care inculpaţii au fost arestaţi, în decembrie 2012, când partea vătămată a reuşit să plece de la aceştia.

Inculpaţii G.P.I. şi G.R., deşi au recunoscut faptul găzduirii printre altele şi a părţii vătămate A.D.L., au susţinut că au recurs la acest gest dintr-un sentiment umanitar, în condițiile în care inculpaţii au arătat faptul ca nu se aflau în relații de amiciţie cu părțile vătămate, pe care nici nu le cunoșteau.

În realitate „gestul umanitar" îi viza pe inculpaţii P. şi G.I.A., având ca scop asigurarea în continuare a activităţii de exploatare, printre altele, a părţii vătămate A.D.L. Martorul M.I.A. a relatat că inculpatul P. i-a cerut în câteva rânduri să o ducă la clienţi pe partea vătămată A.D.L. şi că mergea des cu inculpaţii P.V. şi G.A. să dea anunţ la ziar, la sediile din Ştefan cel Mare şi Hala Centrală, fapt confirmat de altfel şi cu înscrisurile emanând de la ziarul E. şi identificate pe parcursul urmăririi penale.

Inculpaţii au realizat fiecare în parte acţiuni de coautorat în modalitatea de racolare şi găzduire care întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane minore în modalitatea recrutării şi găzduirii prin înşelăciune şi ameninţare, în scopul exploatării sexuale a părţilor vătămate, faptă prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Se constată că în mod corect, instanţa de fond şi instanţa de apel au apreciat în raport de materialul probator administrat în cauză că activitatea inculpaţilor P.V.R., G.I.A. de recrutare a părților vătămate, în principal prin fraudă şi promisiuni mincinoase, speculând situaţia materială precară, lipsa de protecţie şi ocrotire din partea unei familii, vulnerabilitatea acestora, în vedere exploatării sexuale şi însuşirii veniturilor obţinute de acestea din practicarea prostituţiei, activitatea inculpaţii G.P.l. şi G.R. de a găzdui părţile vătămate C.M.E., U.S.M. şi A.D.L., în vederea asigurării activităţii de exploatare sexuală derulată de inculpaţii P.V. şi G.A. şi beneficiind de veniturile realizate de părţile vătămate, precum şi activitatea inculpatului B.G. de a asigura transportul părţilor vătămate C.M.E. şi U.S.M. la şi de la clienţi, furnizând el însuşi clienţi părţilor vătămate, în schimbul însuşirii de venituri din activitatea derulată de acestea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prev şi ped de art. 12, alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen.,totul cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, în baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a stabilit în mod corect că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii P.V.R., G.I.A., G.P.l. şi G.R. în ce priveşte partea vătămată A.D.L. a fost iniţiată în perioada în care aceasta era minoră (începutul anului 2012) continuând şi după împlinirea vârstei de 18 ani până la intervenţia autorităţilor, întrunesc elementele constitutive, atât ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cât şi ale infracţiunii de trafic de persoane art. 12, alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, aflate în concurs, vârsta victimei constituind chiar criteriul de distincţie între cele două infracţiuni.

Aşa fiind se constată că este fondată critica Ministerului Public referitoare la greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 12, alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind partea vătămată A.D.L., în realitate inculpaţii săvârşind două infracţiuni distincte, aflate în concurs, respectiv infracţiunea de trafic de persoane şi infracţiunea de trafic de minori.

În ceea ce priveşte criticile inculpaţilor privind greşita individualizare a pedepselor aplicate şi solicitarea acestora de reducere a sancţiunilor aplicate prin acordarea unei eficiente mai mari circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea lor şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor se constată că sunt neîntemeiate.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior prevede în alin. (21), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, de și se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel pușin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, care se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Iaşi, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 17 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regasește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior invocat de apărătorul recurenţilor inculpaţi, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior, în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că recurenţii inculpaţi și-au motivat recursul numai oral în ziua judecății, încălcându-și, astfel, obligațiile ce le reveneau potrivit art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, Dinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (21) C. proc. pen. anterior, precum și de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 172 al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurenţii inculpaţi acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că recurenţii inculpaţi au dezvoltat critici care nici nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. anterior.

Instanţa de recurs constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate.

Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14. C. proc. pen. anterior, permitea instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. în acelaşi sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior.

Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către rninimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit. a)ceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

În ceea ce priveşte efectele abrogării art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001ş reincriminarea faptelor de trafic de persoane în art. 210 C. pen., şi trafic de minori prev. de art. 211 C. pen., instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit la data de 12 martie 2014, iar recursul a fost soluţionat la aceeaşi dată.

În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 17 octombrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează traficul de persoane, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. în examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. In examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina mcriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Conform art. 94 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, se modifică după cum urmează: la art. 2, a) prin trafic de persoane se au în vedere faptele prevăzute la art. 210 şi 211 C. pen.; b) prin exploatarea unei persoane se au în vedere activităţile prevăzute la art. 182 C. pen.; c) prin victimă a traficului de persoane se înţelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prevăzute la art. 210, 211, 264 şi 374 C. pen. sau al tentativei la una dintre aceste fapte, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de persoană vătămată. Art. 12, 13, 14 şi 15 -19 din Legea nr. 678/2001 se abrogă.

Dată fiind abrogarea art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi incriminarea traficului de persoane în art. 210 C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche (Legea nr. 678/2001) faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi recurenţii, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurenţi conduce la dezincriminarea faptei faţă de aceştia.

Art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (...) (2) Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună; (...) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 210 C. pen. Traficul de persoane

(l) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (...) (3). Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă. Art. 13 din Legea nr. 678/2001

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

Art. 211 C. pen. Traficul de minori

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îi priveşte P.V.R. şi G.P.l., G.I.A. şi G.R., a constat în aceea de recrutare a părDilor vătămate, în principal prin fraudă şi promisiuni mincinoase, speculând situaţia materială precară, lipsa de protecţie şi ocrotire din partea unei familii, vulnerabilitatea acestora, în vedere exploatării sexuale şi însuşirii veniturilor obţinute de acestea din practicarea prostituţiei, activitatea inculpaţii G.P.l. şi G.R. de a găzdui părţile vătămate C.M.E., U.S.M. şi A.D.L., în vederea asigurării activităţii de exploatare sexuală derulată de inculpaţii P.V. şi G.A. şi beneficiind de veniturile realizate de părţile vătămate, nu prezintă diferenţe între art. 12 din Legea nr. 678/200 art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 210 C. pen. şi art. 211 C. pen., deşi prevede limitele de pedeapsă mai reduse, nu este mai favorabilă, întrucât faţă de inculpaţi s-au reţinut circumstanţe atenuante ce nu se mai regăsesc în noua reglementare.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 210, lit. a) şi b) C. pen. şi art. 211 C. pen.).

Pentru infracţiunea prev. de art. 12, alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 legea veche prevedea limite de pedepse între 5 şi 15 ani închisoare, iar infracţiunea prev de art. 210 C. pen. prevede pedepse de la 3 la 10 ani închisoare. Pentru infracţiunea prev. de art. 13, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 legea veche prevedea limite de pedepse între 7 şi 18 ani închisoare, iar infracţiunea prev. de art. 211 alin. (2) C. pen. prevede pedepse de la 5 la 12 ani închisoare.

Având în vedere că în favoarea inculpaţilor au fost reţinute circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, acestea nu se mai regăsesc în noua reglementare prevăzută de art. 75 C. pen., sub acest aspect, legea penală mai favorabilă fiind legea veche.

Aşadar, se constată că pentru inculpaţii P.V.R., G.P.l., G.I.A. şi G.R. legea penală mai favorabilă est legea veche, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 5 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii P.V.R. şi G.P.l. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 17 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe inculpaţii G.I.A. şi G.R., va casa în totalitatea decizia recurată şi va menţine sentinţa penală nr. 305 din 11 iulie 2013 a Tribunalului Iaşi.

Va deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 decembrie 2012 la 12 martie 2014, pentru inculpaţii P.V.R. G.P.l. şi G.I.A.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii P.V.R. şi G.P.l. rămân în sarcina statului. Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii P.V.R., G.P.l., G.I.A. şi G.R., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariile parţiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile şi intimata parte vătămată în sumă totală de 500 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii P.V.R. şi G.P.I. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 17 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind şi pe inculpaţii G.I.A. şi G.R.

Casează în totalitatea decizia recurată şi menţine sentinţa penală nr. 305 din 11 iulie 2013 a Tribunalului Iaşi.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 decembrie 2012 la 12 martie 2014, pentru inculpaţii P.V.R. G.P.I. şi G.I.A..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii P.V.R. şi G.P.I. rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii P.V.R., G.P.I., G.I.A. şi G.R., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariile parţiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile şi intimata parte vătămată în sumă totală de 500 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 79/2014. SECŢIA PENALĂ. Conflict de interese...		ICCJ. Decizia nr. 897/2014. SECŢIA PENALĂ. Consumul ilicit de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 894/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs