ICCJ. Decizia nr. 15/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 15/2011
Dosar nr. 10214/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 785 din 22 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva Deciziei nr. 452 din 14 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 3014/1/2010. A fost obligat recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a constatat, în esenţă, că prin Decizia nr. 452 din 14 iunie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 3014/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a respins ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva Deciziei nr. 177 din 22 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 177 din 22 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva Deciziei nr. 629 din 28 septembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 3542/1/2009.
Împotriva acestei decizii contestatorul a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 452 din 14 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, cu motivarea că în cauză s-a formulat recurs împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în soluţionarea cererii de contestaţie în anulare formulată de contestator împotriva unei decizii pronunţate, de aceeaşi instanţă, în recurs.
Împotriva acestei ultime decizii, contestatorul M.I. a declarat un nou recurs, cu privire la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a apreciat că este inadmisibil deoarece priveşte o hotărâre definitivă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituind o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat cerere de contestaţie în anulare invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., constând în încălcarea dispoziţiilor art. 176 C. proc. pen., greşita indicare a calităţii contestatorului şi a obiectului cauzei.
Analizând cererea de contestaţie în anulare potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen. se constată că aceasta este inadmisibilă, astfel că va fi respinsă pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 391 C. proc. pen., contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac poate fi formulată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.
Totodată, legea procesuală reglementează subiecţii de drept care au legitimitate procesuală activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C. proc. pen.) şi instanţa competentă a o soluţiona (art. 389 C. proc. pen.).
Dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanţei de judecată în examinarea admisibilităţii în principiu a unei cereri de contestaţie în anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate (care trebuie să se subsumeze celor expres şi limitativ prevăzute de lege) şi necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestaţiei. Admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar contestaţia urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.
În cauza dedusă judecăţii contestatorul a invocat formal cazul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., dar criticile formulate privesc, în realitate, conţinutul citaţiei (ale cărui elemente nu sunt prevăzute de art. 176 C. proc. pen. sub sancţiunea nulităţii) şi nu modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, spre a fi, eventual, incident cazul de contestaţie în anulare reglementat de art. 386 lit. a) C. proc. pen., astfel că cererea nu îndeplineşte condiţia legală de a fi întemeiată pe unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Aşa fiind, constatându-se că cererea de contestaţie în anulare nu îndeplineşte, cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva Deciziei nr. 785 din 22 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 7884/1/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 16/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 14/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
