ICCJ. Decizia nr. 16/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 16/2011
Dosar nr. 10422/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1008 din 10 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta SC A. SA Inoteşti, prin reprezentant, D.M., împotriva rezoluţiei din 9 noiembrie 2009, dată în Dosarul nr. 24448/5375/VIII/1/2009, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
A fost obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare statului.
S-a constatat, în esenţă, că prin rezoluţia atacată a fost respinsă o plângere anterior formulată de petentă, astfel încât, organul de urmărire penală nedispunând una dintre soluţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., care pot fi atacate în faţa instanţei, plângerea formulată este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta.
Prin Decizia nr. 848 din 6 decembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC A. SA Inoteşti împotriva Sentinţei nr. 1008 din 10 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu obligarea recurentei petente la plata cheltuielilor judiciare statului.
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că sentinţa recurată este legală şi temeinică, petenta necriticând una dintre soluţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii contestatoarea a formulat cerere de contestaţie în anulare, invocând judecarea cauzei, în recurs în lipsă, nelegala îndeplinire a procedurii de citare, neataşarea dosarelor relevante, sustragerea probelor; în drept au fost invocate dispoziţiile art. 386 lit. a), b), d) şi e) C. proc. pen.
Analizând cererea de contestaţie în anulare potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen. se constată că aceasta este inadmisibilă, astfel că va fi respinsă pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 391 C. proc. pen., contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac poate fi formulată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.
Totodată, legea procesuală reglementează subiecţii de drept care au legitimitate procesuală activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C. proc. pen.) şi instanţa competentă a o soluţiona (art. 389 C. proc. pen.).
Dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanţei de judecată în examinarea admisibilităţii în principiu a unei cereri de contestaţie în anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate (care trebuie să se subsumeze celor expres şi limitativ prevăzute de lege) şi necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestaţiei. Admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar contestaţia urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.
În cauza de faţă contestatorul a invocat motive care nu se pot circumscrie cazurilor expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., nedepunând/invocând dovezi aflate la dosar, in susţinerea motivelor invocate.
Astfel, lipsa părţii legal citată la judecarea recursului, declarat, în speţă, împotriva unei sentinţe pronunţată în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. nu constituie un impediment în soluţionarea cauzei. În speţă recurenta petentă a fost legal citată (fila 5 dosar recurs) şi a formulat cerere de amânare (pentru imposibilitate de prezentare), respinsă de către instanţa de recurs. Rezultă că în cauză nu erau incidente cazurile de contestaţie în anulare reglementate de dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen. (care se referă la situaţia nelegalei îndepliniri a procedurii de citare a părţii la termenul la care s-a judecat recursul, respectiv, imposibilitatea de prezentare a părţii la acel termen şi de încunoştinţare a instanţei despre această împiedicare), iar cu privire la cazurile reglementate de art. 386 lit. d) şi e) C. proc. pen. contestatoarea nu a depus şi nici invocat dovezi de la dosar, cazurile de contestaţie în anulare fiind doar formal invocate.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se neîndeplinirea, cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a cererii de contestaţie în anulare, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., cererea de contestaţie în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA Inoteşti împotriva Deciziei nr. 848 din 6 decembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 7150/1/2010.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 15/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
