ICCJ. Decizia nr. 28/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr.28/2011
Dosar nr. 10426/1/2010
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Decizia nr. 877 din 6 decembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 7319/1/2010, a fost respins, ca nefundat, recursul declarat de petenta S.A.I. împotriva sentinţei nr. 1859 din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6076/1/2009, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 1859 din 9 noiembrie 2009 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta S.A.I., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe, petenta a formulat recurs, care a fost respins, ca nefundat, prin Decizia nr. 877 din 6 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, cu motivarea că în situaţia în care într-o cauză concretă nu s-a dispus una din soluţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 2781alin. (1) C. proc. pen. şi nici nu sunt incidente alte cazuri de excepţie în care legiuitorul a prevăzut dreptul de a se supune o soluţie/măsură a procurorului cenzurii instanţei, nu există dreptul de a ataca prin plângere actul procurorului.
Împotriva deciziei nr. 877 din 6 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, petenta S.A.I. a formulat contestaţie în anulare, susţinând că „instanţele/parchetele au privilegiaţi cu pile mari si milioane/miliarde de lei/euro", invocându-se cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 lit. a), b), d) şi e) C. proc. pen.
Examinând în principiu contestaţia în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a), b), d) şi e) C. proc. pen., Curtea constată că este inadmisibilă.
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, indicarea motivelor prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Una dintre aceste condiţii este ca motivul pe care se sprijină contestaţia în anulare să fie dintre cele prevăzute expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen.
Raportând aspectele teoretice prezentate speţei de faţă, se constată că invocarea formală a cazurilor de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) b), d) şi e) şi formularea de critici privind modul de soluţionare a cauzei de către instanţa de recurs nu pot reprezenta temeiuri pentru constatarea admisibilităţii contestaţiei în anulare, neregăsindu-se printre cele 5 motive prevăzute de lege, care se referă exclusiv la: a) neîndeplinirea în condiţiile legii a procedurii de citare a părţii la termenul când s-a judecat recursul; b) imposibilitatea părţii de a se prezenta la termenul de judecare a recursului şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare; c) situaţia în care instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar; d) situaţia în care împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă şi e) situaţia în care la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Analizând înscrisurile aflate în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, în care a fost pronunţată Decizia a cărei anulare se solicită se constată că pentru termenul la care s-a judecat recursul (6 decembrie 2010) procedura de citare a fost legal îndeplinită cu contestatoarea S.A.I., potrivit dispoziţiilor art. 181 C. proc. pen.
Aşadar, cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., nu este incident în speţa de faţă, nedovedindu-se contrariul tezei anterior precizate.
Criticile de fond ale soluţiei instanţei de recurs nu pot fi încadrate în unul din cazurile de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Nici celelalte critici formulate de contestatoare nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror întrunire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.A.I. împotriva deciziei nr. 877 din 6 decembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, în dosarul nr. 7319/1/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.A.I. împotriva deciziei nr. 877 din 6 decembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, în dosarul nr. 7319/1/2010.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 27/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
