ICCJ. Decizia nr. 3/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 3/2011
Dosar nr. 10560/1/2010
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5649/2/2008 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., invocată de intimaţii petiţionari N.T. şi N.M. .
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că excepţia a mai fost de două ori invocată pe parcursul soluţionării cauzei, Curtea Constituţională verificând în integralitatea sa, sub aspectul constituţionalităţii, art. 2781 C. proc. pen., respingând excepţia ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs petiţionarii N.T. şi N.M.; recursurile nu au fost motivate.
Analizând recursurile sub toate aspectele potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt nefondate şi vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează.
După cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Rezultă aşadar că alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiţii privind atât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv legi sau ordonanţe în vigoare sau dispoziţii în vigoare ori asemenea acte normative, cât şi o condiţie relativă la existenţa unei legături între norma atacată sub aspectul constituţionalităţii şi obiectul cauzei cu soluţionarea căreia a fost investită instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Se va constata totodată că alin. (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiţii de admisibilitate ale excepţiilor de neconstituţionalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepţie (părţile, procurorul sau instanţa din oficiu) şi nepronunţarea anterioară a unei decizii privind neconstituţionalitatea aceloraşi reglementări de către Curtea Constituţională.
Cu privire la modul de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale art. 29 din Legea nr. 47/1992 menţionează că aceasta se realizează printr-o încheiere motivată, art. 29 alin. (6) prevăzând sancţiunea aplicabilă în situaţiile în care excepţia invocată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de alin. (1), (2) sau (3) din articolul indicat, respectiv inadmisibilitatea excepţiei.
În cauza dedusă judecăţii petiţionarii au invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. în cursul judecării recursului declarat de petiţionarii B.A.F. şi B.C., prin moştenitor M.M. şi de petentul D.I., împotriva Sentinţei penale nr. 13 din 18 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II - a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Din verificarea actelor dosarului se constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată în faţa instanţei de recurs a mai fost anterior invocată în faţa instanţei de fond, Curtea de Apel Bucureşti, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale fiind admisă, iar Curtea Constituţională respingând, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Ulterior cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost reiterată în faţa instanţei de recurs, care a respins-o, prin Încheierea din 15 iunie 2010 şi apoi prin încheierea a cărei verificare reprezintă obiectul prezentei cauze.
Aşadar, se constată că în mod întemeiat instanţa de recurs a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., cerere formulată de către petiţionarii N.T. şi N.M., deoarece instanţa de contencios constituţional, în aceeaşi cauză (chiar dacă în cursul judecăţii în primă instanţă), s-a pronunţat asupra excepţiei, împrejurarea că cererea a fost succesiv formulată şi reiterată de diferite părţi în cauză, fiind irelevantă, soluţia Curţii Constituţionale vizând constituţionalitatea normei criticate, in abstracto, iar nu cu referire doar la o anumită parte în proces.
Aşa fiind, instanţa de recurs constată că deşi formal condiţiile de admisibilitate ale excepţiei puteau fi considerate ca îndeplinite, nu subzista interesul părţii în formularea cererii, care în mod just a fost respinsă de către instanţa investită cu soluţionarea recursurilor declarate împotriva Sentinţei penale nr. 13 din 18 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II - a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având în vedere şi stadiul procesual al judecării cauzei.
Pentru considerentele ce preced, se constată că încheierea recurată este legală, temeinică şi riguros argumentată, dând o corectă interpretare şi aplicare nu doar dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, dar şi principiilor de drept procesual incidente în cauză, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii N.M. şi N.T. împotriva Încheierii din 7 decembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 5649/2/2008.
Obligă fiecare recurent petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 30/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 28/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
