ICCJ. Decizia nr. 331/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 331/2011
Dosar nr.8144/1/2011
Şedinţa publică din 14 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1437 din 4 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7750/1/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D.L.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Arestarea preventivă a inculpatului D.L.A. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din 24 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Măsura a fost prelungită, succesiv, recursurile formulate de inculpat fiind respinse, ca nefondate, de completul de 5 judecători.
Prima instanţă a mai reţinut că inculpatul este cercetat penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, respectiv că ar fi aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat.
Inculpatul, în perioada anului 2010, începutul anului 2011, ca şef al Biroului Vamal Constanţa Sud – Agigea, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat, el, împreună cu coinculpaţii B.E., D.M., A.N.A.R.B.M., T.D.I., O.C.C., Ţ.C.V., P.L., M.R., a ordonat blocarea completă a intrării în ţară a unor mărfuri ca măsură de retorsiune pentru neplata, de către intermediarii vamali, a taxelor cuvenite grupului, inclusiv a unor sume datorate ca mită pentru lucrătorii vamali, faptul fiind determinant pentru ca intermediarii vamali să dea respectivele sume. Totodată, el era permanent informat despre activităţile infracţionale derulate în raza Biroului Vamal Constanţa Sud-Agigea şi i se cerea acordul.
În cauză, s-a reţinut că faptele au fost comise la următoarele date: 27 octombrie 2010, 24 august 2010, 26 octombrie 2010, 27 octombrie 2010, 03 noiembrie 2010, 13 octombrie 2010, 15 octombrie 2010, 22 septembrie 2010, 03 octombrie 2010, 22 noiembrie 2010, acestea fiind reliefate şi de înregistrările convorbirilor între inculpat şi coinculpaţii menţionaţi deja.
În cauză, inculpatul, alături de alţi 28 de coinculpaţi (oameni politici, persoane cu funcţii de conducere în sistemul vamal, lucrători vamali, comisionari vamali, intermediari vamali sunt cercetaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, faptă gravă, până la acest moment, existând indicii rezonabile că structura grupului şi modul de acţiune au permis dezvoltarea unui veritabil mecanism de protecţie şi preîntâmpinare a unor eventuale acte de surprindere în fragrant, el fiind permanent pus la curent cu cele întreprinse.
Ca atare, datele personale sau familiale ale inculpatului nu pot influenţa sau înlătura pericolul concret pentru ordinea publică, urmărirea penală menţionând presupusa existenţă a grupului infracţional organizat pe 6 paliere, inculpatul fiind inclus în cel ce comanda şi coordona la nivelul sistemului vamal de la Constanţa Sud - Agigea.
S-a apreciat că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura liberării provizorii sub control judiciar, nu se justifică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul D.L.A.
Amplele concluzii ale apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului parchetului, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Referitor la admisibilitatea în principiu a cererii de liberare, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, cererea formulată de apărătorul ales fiind însuşită de către inculpat, iar pentru infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
Înalta Curte va analiza temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma dispoziţiilor art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. şi a oportunităţii admiterii unei astfel de cereri raportat la datele cauzei, persoana inculpatului şi stadiul în care se află procesul.
Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte nu constată existenţa unor date din care ar rezulta presupunerea rezonabilă că inculpatul D.L.A. ar săvârşi alte infracţiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., nu poate conduce însă automat la admiterea cererii, instanţele având obligaţia de a examina oportunitatea unei astfel de cereri prin prisma dispoziţiilor art. 136 C. proc. pen., referitoare la scopul măsurilor preventive.
În speţă, există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul D.L.A. a comis infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.
Infracţiunea presupus a fi comisă de inculpat este o infracţiune gravă, nu doar prin natura ei (criminalitate organizată), dar şi prin circumstanţele reale în care se presupune că s-a săvârşit, numărul persoanelor implicate, calitatea acestora, funcţiile deţinute, lucrători vamali, persoane de conducere cu funcţii importante în sistemul vamal, intermediari vamali, oameni politici deţinători ale unor importante funcţii în stat, durata în timp a presupusei activităţi infracţionale, scopul urmărit, acela de a obţine venituri ilicite importante.
Astfel, s-a reţinut că, inculpatul în perioada anului 2010, începutul anului 2011, ca şef al Biroului Vamal Constanţa Sud – Agigea, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat, el, împreună cu coinculpaţii B.E., D.M., A.N.A.R.B.M., T.D.I., O.C.C., Ţ.C.V., P.L., M.R., a ordonat blocarea completă a intrării în ţară a unor mărfuri ca măsură de retorsiune pentru neplata, de către intermediarii vamali, a taxelor cuvenite grupului, inclusiv a unor sume datorate ca mită pentru lucrătorii vamali, faptul fiind determinant pentru ca intermediarii vamali să dea respectivele sume. Totodată, el era permanent informat despre activităţile infracţionale derulate în raza Biroului Vamal Constanţa Sud-Agigea şi i se cerea acordul.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în baza dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., reţinându-se că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol este generat de reacţia colectivă faţă de infracţiunea de crimă organizată de care este acuzat inculpatul, infracţiune care, prin rezonanţa sa negativă, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare şi temere în rândul societăţii civile.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea Europeană a decis că anumite infracţiuni, prin gravitatea lor şi prin reacţia publică la săvârşirea lor, pot da naştere unui pericol pentru ordinea publică care să justifice arestarea preventivă, cel puţin o perioadă de timp (cauza H. c/Poloniei, cauza K. c/Franţei).
Gravitatea faptelor şi pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului trebuie avute în vedere de instanţă la examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, alături de alte criterii cum sunt stadiul procesului, datele personale ale inculpatului, complexitatea cauzei, scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive.
Înalta Curte mai reţine că urmărirea penală este în plină desfăşurare, cauza este extrem de complexă, de la luarea măsurii arestării preventive a trecut un timp scurt, iar scopul pentru care s-a dispus luarea acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului la acest moment.
Din analiza actelor dosarului rezultă că, într-adevăr, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o bună conduită în societate, însă aceste circumstanţa personale nu pot conduce prin ele însele la punerea în libertate a inculpatului, instanţa examinându-le în contextul celorlalte aspecte arătate anterior şi care formează convingerea că această cerere este neîntemeiată.
Aşa fiind, se constată că încheierea atacată este legală, temeinică şi riguros motivată, motivele de recurs invocate fiind nefondate.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 1609 C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.L.A. împotriva încheierii nr. 1437 din 4 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7750/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 330/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
