ICCJ. Decizia nr. 104/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 104/2005
Dosar nr. 14/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 362 din 19 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei SC I.T. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, privind anularea deciziei nr. 299 din 30 aprilie 2002, emisă de pârât şi, pe cale de consecinţă, anularea prevederilor corespunzătoare din procesul-verbal nr. 15149 din 18 decembrie 2001, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 690 din 26 septembrie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC I.T. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Bucureşti, a anulat Decizia nr. 222 din 21 mai 2002, precum şi procesul-verbal din 26 februarie 2002 şi a dispus restituirea sumei de 3.430.831.066 lei, reprezentând diferenţă de impozit şi majorări de întârziere.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, împotriva hotărârii primei instanţe, au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1161 din 8 decembrie 2003.
La data de 8 aprilie 2004, reclamanta SC I.T. SRL Bucureşti a solicitat revizuirea sentinţei nr. 362/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuenta a susţinut că hotărârea menţionată este potrivnică sentinţei nr. 690/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în raport cu împrejurarea că cele două acte administrative atacate privesc aceeaşi perioadă de control.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 8805 din 7 decembrie 2004, a respins cererea de revizuire, ca nefondată, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile privind identitatea părţilor şi obiectului acţiunilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, revizuenta SC I.T. SRL Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 6, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Or, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
Aşadar, în cazul contrarietăţii de hotărâri, recursul este admisibil, numai dacă a doua hotărâre a cărei anulare se cere, era şi ea susceptibilă de recurs.
Este de reţinut în acest sens, că prin dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul nu a statuat asupra posibilităţii declarării recursului în toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ci a urmărit doar suprimarea căii de atac a apelului în acest caz.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Hotărârea a cărei anulare s-a cerut, era irevocabilă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Se constată, aşadar, că recursul declarat de revizuenta menţionată, nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, soluţionarea prezentului recurs, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, excede competenţei atribuite Completului de 9 judecători, prin art. 22 din Legea nr. 304/2004.
Însă, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale, aşa încât excepţia invocată se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de revizuenta SC I.T. SRL Bucureşti, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta SC I.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 8805 din 7 decembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 7137/2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 103/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 105/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
