ICCJ. Decizia nr. 112/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 112/2004
Dosar nr. 658/2003
Şedinţa publică din 15 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 589 din 8 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins recursul declarat de reclamantul A.I. împotriva sentinţei nr. 12909 din 6 decembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, prin care aceasta a declinat competenţa soluţionării în fond a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamantului are ca obiect obligarea pârâtei, SC R.E.T. SA Bucureşti, la plata sumelor rezultând din reactualizarea unor drepturi băneşti de natură salarială.
Or, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. c1) C. proc. civ., soluţionarea acţiunii având obiectul menţionat este de competenţa tribunalului.
Învestit, prin declinarea competenţei în favoarea sa, Tribunalul Bucureşti a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea pronunţată la data de 13 septembrie 2002, în dosarul nr. 5502/2002.
Recursul declarat de reclamant împotriva încheierii menţionate a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin Decizia nr. 1959 din 5 noiembrie 2002.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat un nou recurs.
Prin Decizia nr. 3384 din 16 septembrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a respins recursul, ca inadmisibil, reţinând că acesta a fost exercitat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Împotriva deciziei secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie, reclamantul a declarat un nou recurs, sub antetul asociaţiei C.E.R.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Ca atare, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea controlului judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii procesuale.
În cauză, Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu un recurs declarat împotriva unei decizii prin care secţia civilă a Curţii Supreme de Justiţie a respins un recurs, declarat de acelaşi reclamant împotriva unei hotărâri irevocabile, ca inadmisibil.
Or, hotărârea atacată nu face parte dintre hotărârile definitive, precizate de art. 299 C. proc. civ., ca fiind susceptibile de a fi reformate prin exercitarea acestei căi de atac.
Ca atare, recursul urmează a fi privit ca inadmisibil potrivit dreptului comun, cu referire la calea procesuală aleasă de reclamant şi natura hotărârii criticate.
Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţia României, „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute de lege".
Aşadar, activitatea judiciară materializată în pronunţarea unei hotărâri, privitoare la soluţionarea unei cereri, nu poate avea loc decât în limitele competenţei atribuite prin lege fiecăreia dintre instanţele care, potrivit art. 126 din Constituţie, constituie sistemul judiciar şi realizează justiţia.
Calea de atac exercitată de petent excede competenţei materiale atribuite Completului de 9 judecători prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, în sensul că aceasta nu priveşte o hotărâre pronunţată în fond de secţia civilă a Curţii Supreme de Justiţie, ci o hotărâre irevocabilă.
Ca atare, recursul declarat de reclamant apare ca fiind inadmisibil şi în raport cu dispoziţiile legii speciale.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A.I., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul A.I. împotriva deciziei nr. 3384 din 16 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, ca inadmisibil.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 111/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 113/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
