ICCJ. Decizia nr. 113/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 113/2011
Dosar nr.9946/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2181 din 18 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluţiei nr. 142/P/2009 din 24 februarie 2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică. A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 5 octombrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluţiei din 24 februarie 2009 dată în dosarul nr. 142/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut că prin plângerea formulată la data de 28 noiembrie 2008, petentul T.M. a solicitat cercetarea magistratului Z.G., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 142/P/2009 din 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror Z.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. reţinându-se că fapta nu există.
La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere faptul că din analiza înscrisurilor existente la dosar nu se poate reţine că intimata a săvârşit fapta penală reclamată, soluţia adoptată de aceasta în dosarul nr. 1193/P/2003 fiind rezultatul analizării actelor aflate la dosarul cauzei şi a textelor de lege aplicabile în cauză.
Împotriva acestei rezoluţii, a formulat plângere petentul T.M.
Prin rezoluţia nr. 3161/1533/II/2/2009 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluţiei nr. 142/P/2009 din data de 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind pe magistratul Z.G., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.
Din considerentele rezoluţiei a rezultat că la adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere faptul că petentul a formulat plângere împotriva intimatei fiind nemulţumit de soluţia pronunţată de aceasta cu ocazia soluţionării dosarului nr. 1193/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, situaţie ce nu poate constitui premisa comiterii vreunei infracţiuni, magistratul procuror acţionând în virtutea atribuţiilor de serviciu şi cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, astfel încât incidenţa cazului reglementat de art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost corect stabilită, pentru considerentul că fapta nu există.
Împotriva acestei rezoluţii, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petentul T.M. solicitând a se avea în vedere că soluţia procesului nu este fundamentată în fapt şi în drept şi se rezumă la afirmaţii simpliste, conform cărora din conţinutul plângerii nu se poate stabili obiectul acesteia.
Cu privire la excepţia tardivităţii plângerii invocată de către reprezentantul parchetului, (în raport de data comunicării soluţiei şi data formulării acesteia), prima instanţă a apreciat că plângerea petentului T.M. a fost tardiv formulată, având în vedere dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., soluţia fiind comunicată petentului la data de 16 aprilie 2009, iar petentul formulând plângere în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. la data de 5 octombrie 2009, depăşind cu mult termenul de 20 de zile reglementat de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs (fila 2 dosar recurs) pentru nelegalitate, având în vedere că soluţia procurorului ierarhic superior i-a fost comunicată la 15 aprilie 2009, dată la care a formulat şi plângere adresată instanţei.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum în mod just a reţinut şi prima instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii formulată potrivit art. 275-278 C. proc. pen. împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, dispusă de procuror se poate formula plângere la instanţă în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii formulate potrivit art. 277 C. proc. pen. şi art. 278 C. proc. pen.
În cauză, soluţia dispusă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului ierarhic a fost comunicată petentului la data de 16 aprilie 2009 (fila 21 din dosarul parchetului) plângerea adresată instanţei potrivit art. 2781 C. proc. pen. fiind înregistrată la 5 octombrie 2009, deci cu depăşirea termenului de 20 de zile expres şi imperativ prevăzut de lege.
Se constată, de asemenea că aprecierile contrare expuse de către petent în motivarea recursului nu se susţin, deoarece plângerea adresată instanţei, deşi datată 15 aprilie 2009 a fost înregistrată la 5 octombrie 2009 înscrisurile depuse de petent nefăcând dovada contrară.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.M. împotriva sentinţei nr. 2181 din 18 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7768/1/2009.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 103/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 115/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
