ICCJ. Decizia nr. 120/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 120/2006
Dosar nr.1907/1/2005
(Nr. în formatvechi: 370/2005)
Şedinţa publică din 6 martie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4778 din 7 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1490/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de SC R.C. SRL Târgu Jiu împotriva actului nr. 44987/12500 din 1 octombrie 2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se că anularea solicitată nu priveşte o hotărâre judecătorească determinată de art. 318 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, contestatorul SC R.C. SRL a declarat recurs, întemeiat pe cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 şi 10 şi art. 3041 C. proc. civ.
S-a susţinut că trebuia introdus în cauză procurorul general şi că, în baza rolului activ, instanţa trebuia să constate calitatea contestatorului, de constructor de bună credinţă, precum şi împrejurarea că în mod greşit acţiunea formulată de Ministerul Justiţiei a fost admisă.
În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul „respingerii acţiunii pârâtelor".
Recursul a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 337 din 5 decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 287/2005, completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţinând următoarele:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, o cerere intitulată contestaţie, prin care s-a solicitat anularea unui act al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, act în care petenta SC R.C. SRL i se comunica obligaţia timbrării memoriului formulat pentru declararea unui recurs în anulare.
Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului, hotărârile judecătoreşti definitive, determinate potrivit distincţiilor stabilite în art. 377 alin. (1) din acelaşi cod.
S-a reţinut, astfel, că Decizia prin care s-a constatat exercitarea unei căi de atac în condiţii neprevăzute de legea procesual-civilă, cu referire la contestaţia în anulare formulată de petenta menţionată, nu face parte dintre hotărârile determinate prin art. 377 alin. (1) C. proc. civ.
Drept urmare, s-a constatat că în cauză nu este îndeplinită una din condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, în raport cu care este examinată admisibilitatea unei căi de atac, respectiv condiţia prevăzută de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
În fine, s-a mai reţinut că soluţionarea recursului, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excede competenţei atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Aşadar, recursul nu era admisibil nici potrivit legii speciale, aşa încât excepţia invocată din oficiu s-a constatat ca fiind întemeiată.
La data de 12 decembrie 2005, contestatoarea SC R.C. SRL Târgu Jiu, invocând cazul prevăzut de art. 322 pct. 5, raportat la art. 324 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat revizuirea hotărârilor pronunţate în cauză şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei în anulare.
Ulterior, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, revizuenta a solicitat „în principal admiterea revizuirii, modificarea celor două hotărâri, în sensul respingerii acţiunii Ministerului Justiţiei şi, în subsidiar, casarea cu trimitere pentru anularea actelor ce au condus la lezarea dreptului de superficie şi servitute în baza Legii nr. 29/1990".
S-a susţinut că în mod greşit, instanţele au apreciat cu privire la inadmisibilitatea contestaţiei în anulare formulată în cauză, în fapt hotărârea contestată în temeiul art. 319 pct. 2 C. proc. civ. fiind o hotărâre irevocabilă pronunţată în dosarul nr. 44987/2500/2003, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, întrunea condiţiile de admisibilitate.
Mai mult, competenţa de soluţionare revenea secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 4 alin. (3) C. proc. civ., iar Ministerul Justiţiei are calitate procesuală pasivă, întrucât în subordinea sa este „Procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care are calitate procesuală activă prin hotărârea irevocabilă emisă în dosarul nr. 44987/2500/2003".
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de jurisdicţie.
Mai mult, legea procesual-civilă a reglementat şi posibilitatea reconsiderării situaţiei juridice prezumate ca autentică prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ce are ca atribut specific şi exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac în condiţii precis şi limitativ determinate.
Prin urmare, revine persoanei interesate, obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual-civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 322 C. proc. civ., între altele, se poate cere revizuirea „unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul".
În cauză, condiţia impusă de textul de lege citat nu este îndeplinită, întrucât completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a evocat fondul, ci, prin Decizia atacată, recursul declarat de aceeaşi parte a fost respins ca inadmisibil.
Ori, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
Este de reţinut în acest sens că, prin dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, legiuitorul a statuat asupra posibilităţii declarării recursului în toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu o cerere de revizuire a unei decizii prin care completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra recursului declarat de contestatoarea SC R.C. SRL Târgu Jiu împotriva unei hotărâri irevocabile pronunţată de secţia de contencios administrativ.
Se constată, aşadar, că cererea de revizuire nu este admisibilă potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 328 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac, în alte situaţii, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, aşa cum s-a stabilit, soluţionarea prezentei cereri, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excede competenţei atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege, sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, revizuirea nu este admisibilă nici potrivit legii speciale, încât excepţia invocată se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de SC R.C. SRL Târgu Jiu, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea contestatoarei SC R.C. SRL Târgu Jiu privind revizuirea deciziei nr. 337 din decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 287/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, ca fiind potrivnică deciziei nr. 4778 din 7 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1490/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 119/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 121/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
