ICCJ. Decizia nr. 119/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 119/2006
Dosar nr.1847/1/2005
(Nr. în formatvechi: 358/2005)
Şedinţa publică din 6 martie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 57 din 4 iunie 2003, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Bistriţa Năsăud a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea Ş.L. împotriva dispoziţiei de imputare nr. 137 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orăşenesc Năsăud.
Curtea de Conturi - Colegiul jurisdicţional, prin Decizia nr. 516 din 19 septembrie 2003, a admis recursul jurisdicţional exercitat de contestatoare şi a modificat sentinţa atacată, în sensul admiterii contestaţiei.
Prin Decizia nr. 8058 din 5 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de intimatul Spitalul Orăşenesc Năsăud.
Împotriva acestei decizii, intimatul a declarat un nou recurs.
Prin Decizia nr. 206 din 4 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 104/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a respins recursul, ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel, completul de 9 judecători a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., cu referire la art. 377 din acelaşi cod, rezultă că legea procesual-civilă a statuat asupra unicităţii căii de atac a recursului, aşa încât exercitarea unui nou recurs împotriva deciziei irevocabile pronunţată de instanţa de control judiciar este exclusă.
S-a constatat, astfel, că Decizia atacată este irevocabilă, faţă de faptul că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii, de altfel, cu excepţia secţiei penale în cazuri limitativ determinate de calitatea persoanei, pronunţă hotărâri irevocabile, ca instanţe de recurs, potrivit competenţei atribuită acestora prin art. 19 - 21 din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 4 C. proc. civ.
Nefiind îndeplinită una din condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acestei căi de atac, stabilite prin art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri definitive, susceptibile de reformare pe această cale, recursul apare, astfel, ca inadmisibil.
S-a reţinut, totodată, că în cauză, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cu recurs, în vederea examinării legalităţii şi temeiniciei unui act administrativ-jurisdicţional.
Astfel, potrivit art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, „Colegiul jurisdicţional judecă, în primă instanţă, contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie de către administratori, gestionari, contabili, precum şi de către ceilalţi salariaţi care au participat, împreună cu aceştia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale".
Prin art. 48 s-a stabilit că „Secţia jurisdicţională judecă, în ultimă instanţă, cererile de recurs jurisdicţional îndreptate împotriva încheierilor şi sentinţelor pronunţate de secţia jurisdicţională, ca instanţă de fond, în cazurile prevăzute de art. 46".
Cum prin lege a fost instituită o jurisdicţie specială, aceasta implică obligaţia persoanei interesate, în raport cu dispoziţiile legale menţionate şi dispoziţiile legii fundamentale, de a se adresa mai întâi autorităţii publice competente, învestită cu atribuţii jurisdicţionale.
În cauză, procedura specială prevăzută în Legea nr. 94/1992 a fost parcursă.
Potrivit art. 82 din acelaşi act normativ „împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se poate face recurs la secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie".
În condiţiile acestui din urmă text de lege specială, actul administrativ jurisdicţional a fost supus controlului judecătoresc, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşadar, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu examinarea legalităţii şi temeiniciei actului administrativ-jurisdicţional menţionat, prin recursul declarat de intimată, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 29/1990, raportat la art. 82 din Legea nr. 94/1992 şi a pronunţat o hotărâre irevocabilă, conform competenţei atribuite prin art. 19 din Legea nr. 304/2004, nesusceptibilă de reformare prin declararea unui nou recurs.
Ca atare, faţă de situaţia expusă, s-a apreciat că excepţia de inadmisibilitate a recursului, pusă din oficiu în discuţia părţilor, este întemeiată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, intimatul Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" a formulat cerere de revizuire, invocând cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
S-a susţinut că, în anul 1992, pronunţându-se asupra conflictului negativ de competenţă, Curtea Supremă de Justiţie a stabilit în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, competenţa soluţionării în primă instanţă a contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiilor de imputare emise de Spitalul Orăşenesc Năsăud.
Totodată, pentru alte 13 cauze, având acelaşi obiect, diferite complete ale Curţii Supreme de Justiţie au stabilit competenţa soluţionării în fond a contestaţiilor în favoarea Camerei de Conturi a judeţului Bistriţa Năsăud.
Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi a pronunţat soluţii în favoarea contestatorilor.
Drept urmare, în cauze având acelaşi obiect, s-au dat soluţii diferite, după cum acestea au fost soluţionate de instanţele judecătoreşti sau Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi.
În consecinţă, majoritatea salariaţilor au restituit sumele necuvenit încasate, în timp ce 13 salariaţi nu vor restitui aceste sume, în raport cu soluţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 302 din 7 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 207/2005, completul de 9 judecători a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, reţinând următoarele:
Prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesual-civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de jurisdicţie.
Mai mult, legea procesual-civilă a reglementat şi posibilitatea reconsiderării situaţiei juridice prezumate ca autentică prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ce are ca atribut specific şi exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac în condiţii precis şi limitativ determinate.
Prin urmare, revine persoanei interesate, obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual-civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii, decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 322 C. proc. civ., între altele, se poate cere revizuirea „unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul".
În cauză, condiţia impusă de textul de lege citat nu este îndeplinită, întrucât completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a evocat fondul, ci, prin Decizia atacată, recursul declarat de aceeaşi parte a fost respins, ca inadmisibil.
Prin urmare, excepţia de inadmisibilitate pusă în discuţie s-a constatat a fi întemeiată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Bistriţa Năsăud a formulat o nouă cerere de revizuire.
S-a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi s-a precizat că „toate documentele justificative pe care le invocăm pentru a ne susţine această cerere de revizuire, se află în dosarele care s-au judecat la Curte Supremă de Justiţie".
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Ori, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
Este de reţinut în acest sens că, prin dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, legiuitorul a statuat asupra posibilităţii declarării recursului în toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu o cerere de revizuire a unei decizii prin care completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire, formulată de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Bistriţa Năsăud.
Se constată, aşadar, ca cererea de revizuire nu este admisibilă potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 328 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, soluţionarea prezentei cereri, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie excede competenţei atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege, sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, revizuirea nu este admisibilă nici potrivit legii speciale, aşa încât excepţia invocată se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Bistriţa Năsăud, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea Spitalului Orăşenesc "George Trifon" Bistriţa Năsăud privind revizuirea deciziei nr. 302 din 7 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 207/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 118/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 120/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
