ICCJ. Decizia nr. 126/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 126/2010
Dosar nr.10043/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1396 din 10 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a fost trimisă plângerea petentei D.V. împotriva ordonanţei din 12 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică pronunţată în dosarul nr. 1107/P/2009, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, spre competentă soluţionare.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că petenta a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o plângere împotriva ordonanţei nr. 1107/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, s-a constatat că prin plângerea adresată parchetului a reclamat săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen. şi art. 291 C. pen., solicitând a se efectua cercetări faţă de mai mulţi magistraţi judecători şi procurori de la Judecătoriile Avrig şi Sibiu, Curtea de Apel Alba Iulia, instanţa supremă şi parchetele de pe lângă aceste instanţe pentru modul în care au soluţionat dosarul civil nr. 1172/2001 al Judecătoriei Sibiu şi toate cauzele penale şi civile derivate din acest dosar, precum şi pentru faptul că, în urma tuturor acestor demersuri a fost obligată, în mod abuziv, la plata cheltuielilor judiciare în condiţiile în care veniturile pe care le realizează sunt insuficiente pentru asigurarea existenţei şi îngrijirii sănătăţii.
Prin ordonanţa nr. 1107/P/2009 din 12 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen. şi art. 291 C. pen. faţă de judecătorii E.B., ş.a., de la Curtea de Apel Alba Iulia, având în vedere soluţia anterioară dispusă faţă de aceştia în dosarul nr. 301/P/2005 al acestui parchet şi faptul că nu au intervenit elemente noi şi neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen. şi art. 291 C. pen., faţă de V.A. şi M.I., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, I.M., ş.a., - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, M.D.M., ş.a., - judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, I.B., ş.a., judecători în cadrul instanţelor din raza Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea aspectelor privind modul de soluţionare a dosarului nr. 477/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig şi formarea unei noi cauze penale ce va fi înregistrată sub număr unic distinct şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, căruia i se va trimite un exemplar al prezentei ordonanţe împreună cu setul de înscrisuri referitoare la acest aspect.
Împotriva acestei ordonanţe, petiţionara D.V. s-a adresat direct Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fără a mai urma procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., ce reglementează plângerea contra actelor procurorului deşi introducerea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanţei sau rezoluţiei de clasare de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, la prim procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ori, după caz, la procurorul ierarhic superior, constituie o condiţie prealabilă reglementată de lege şi totodată o etapă obligatorie pentru exercitarea plângerii prevăzută de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
S-a apreciat că din actele existente la dosar, nu rezultă date că petiţionara a urmat această etapă prealabilă şi obligatorie prevăzută de lege, impunându-se trimiterea cauzei la procuror, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., spre competentă soluţionare a plângerii formulate împotriva ordonanţei nr. 1107/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o, în esenţă, astfel cum rezultă din cererea de recurs (filele 3-6 dosar recurs) şi concluziile orale, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, pentru greşita susţinere a procurorului privind trimiterea cauzei la parchet, caracterul fals şi fraudulos al sentinţei pronunţată de judecătoarea D.L., a cărei anulare se impune.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. raportat la art. 2781 C. proc. pen. partea are dreptul să formuleze plângere împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de către procuror, o primă etapă a controlului constituindu-l controlul ierarhic exercitat de procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia contestată. Ulterior, partea nemulţumită are posibilitatea legală de a sesiza cu plângere instanţa, în procedura specială prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.
Aşadar, după cum în mod just a reţinut şi prima instanţă, se impunea ca petenta, ulterior dispunerii soluţiei de neîncepere a urmăririi penale prin ordonanţa contestată, să parcurgă procedura controlului ierarhic potrivit art. 278 C. proc. pen. şi abia ulterior, în funcţie de soluţia dispusă de procurorul ierarhic superior, să sesizeze, eventual, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Având în vedere faptul că petenta nu a parcurs etapa prealabilă obligatorie reglementată de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 278 C. proc. pen. în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., plângerea fiind greşit îndreptată de petentă direct la instanţă. Motivele de recurs invocate sunt nefondate.
Criticile privind împrejurarea că procurorul a solicitat trimiterea cauzei la parchet nu vizează soluţia recurată, iar solicitarea ca instanţa să judece cauza nu poate fi primită, având în vedere că legala sesizare a acesteia, în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. presupunea parcurgerea prealabilă a procedurii controlului ierarhic.
Criticile privind infracţiunile pretins comise în cauza civilă în care petenta a fost parte exced obiectului cauzei, deoarece prima instanţă a devoluat cauza doar cu privire la chestiunea necesităţii parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 278 C. proc. pen.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta D.V. împotriva sentinţei nr. 1396 din 10 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 5121/1/2010.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 122/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 127/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
