ICCJ. Decizia nr. 170/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 170/2004
Dosar nr. 128/2004
Şedinţa de la 14 mai 2004, în Camera de Consiliu
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Faţă de inculpatul B.G. (fiul lui C.N. şi F.A., născut la 13 martie 1952 în comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, domiciliat în Bucureşti, sectorul 5) a fost începută urmărirea penală, la data de 26 martie 2004, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 198 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 198 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 201 alin. (2) şi (31), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad din 29 martie 2004, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de acelaşi inculpat şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) şi (3) din OUG nr. 195/2001, modificată prin art. 29 pct. 1 din Legea nr. 39/2003.
La data de 29 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, faţă de inculpatul B.G., iar Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea din 30 martie 2004, a dispus arestarea preventivă a acestui inculpat, pe o durată de 29 zile.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea nr. 131/R din 1 aprilie 2004, a admis recursul declarat de inculpat şi, casând încheierea tribunalului, a trimis cauza Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a dispus punerea inculpatului în libertate.
La termenul de judecată din 1 aprilie 2004, inculpatul a recuzat pe toţi judecătorii de la Judecătoria sectorului 5.
Cererea de recuzare a fost respinsă de Tribunalul Bucureşti, secţia a I-a penală, prin încheierea din 1 aprilie 2004.
Inculpatul a declarat recurs, împotriva acestei încheieri, iar la termenul din 10 mai 2004 a recuzat pe toţi judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, sesizată cu judecarea recursului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 96 din 12 mai 2004, a respins cererea de recuzare, ca inadmisibilă, cu motivarea că aceasta nu este aptă de a produce efecte juridice, atât timp cât inculpatul nu s-a conformat condiţiei prevăzute în art. 52 alin. (5) C. proc. pen., potrivit căreia avea obligaţia indicării concrete a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător de la instanţa recuzată.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
S-a susţinut că judecătorii Curţii de Apel Bucureşti se află în cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 48 lit. d) C. proc. pen., deoarece există împrejurări din care rezultă că sunt interesaţi în cauză, precum şi că, din moment ce aceste împrejurări au fost invocate pentru o parte din judecătorii acelei instanţe, se impunea să se considere că, pentru judecătorii vizaţi, prin cererea de recuzare s-a făcut referire la aceleaşi cazuri de recuzare.
Recursul nu este fondat.
În adevăr, potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen., „abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător".
Or, cât timp inculpatul nu a precizat, prin cererea sa, la ce anume caz de incompatibilitate se referă pentru fiecare din judecătorii ce compun Curtea de Apel Bucureşti, este evident că el nu a răspuns cerinţei imperative prevăzute de textul de lege menţionat.
De altfel, în raport cu numărul mare de judecători ai instanţei recuzate, ar fi şi greu de acceptat ca toţi să se afle în cazuri de incompatibilitate de natură a justifica recuzarea lor globală.
Reieşind că, sub acest aspect, nu poate fi primit motivul invocat şi cum, din examinarea cauzei, în ansamblu, nu se constată existenţa vreunui caz de casare susceptibil de a fi luat în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G., împotriva încheierii nr. 96 din 12 mai 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2624/2004.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 171/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
