ICCJ. Decizia nr. 171/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

în compunerea prevăzută de art. 308 C. proc. civ.

Decizia nr. 171/2004

Dosar nr. 50/2004

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 17 mai 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1455 din 20 februarie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a respins cererea formulată de M.I., privind recuzarea tuturor magistraţilor Tribunalului Argeş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că motivele invocate de petent nu se încadrează în nici unul din cazurile de recuzare, prevăzute limitativ în art. 27 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, petentul M.I. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că nu se poate judeca obiectiv la Judecătoria Piteşti, aflându-se în conflict cu un judecător şi cu conducerea acestei instanţe.

Examinând recursul, în raport de dispoziţiile art. 308 C. proc. civ., constată următoarele:

Potrivit art. 308 alin. (1) C. proc. civ., „preşedintele instanţei sau preşedintele secţiei, primind cererea de recurs şi dosarul, stabileşte un complet format din 3 judecători, care va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului".

Prin alin. (4) al aceluiaşi articol, s-a stabilit că, „în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă sau că motivele de recurs invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă nici unei căi de atac".

Procedura verificării admisibilităţii în principiu a recursului, reglementată de art. 308 C. proc. civ., cu garantarea drepturilor procesuale a părţilor, impune examinarea căii de atac, prin prisma condiţiilor stabilite în art. 3021 din cod, privitoare la cuprinsul declaraţiei de recurs, art. 299 din acelaşi act normativ, privitoare la hotărârile judecătoreşti susceptibile de reformare pe această cale, art. 304, privitoare la motivele pentru care se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri, art. 303 şi 306, privitoare la cerinţa motivării şi sancţiunea neîndeplinirii în termen a obligaţiei de arătare a motivelor de recurs şi a dezvoltării acestora.

Dacă condiţiile de formă, sub aspectul îndeplinirii acestora, nu comportă discuţii, condiţiile privitoare la indicarea motivelor de recurs şi dezvoltarea acestora urmează a fi examinate, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate, corespunzătoare sistemului procedural modificat, prin Legea nr. 59/1993, care a înlocuit concepţia de control judiciar integral, bazată pe rolul activ nelimitat al judecătorului, cu cea privind protecţia libertăţii de acţiune, echivalentă disponibilităţii, constând în judecarea cauzei în limitele a ceea ce se susţine şi este probat, precum şi, concomitent, urmărirea ca finalitate a protejării intereselor mai grave, bine legitimate, care interesează ordinea publică.

Garantarea aplicării acestor reguli este asigurată, prin conceptualizarea motivelor de recurs, în art. 304 C. proc. civ., aşa încât încadrarea corectă în unul sau mai multe din motivele enumerate de textul menţionat are caracter primordial în exercitarea dreptului de control al instanţei de recurs.

Ca atare, lipsa invocării şi, corelativ, a dezvoltării motivelor de recurs fac, cu distincţia prevăzută de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., imposibilă examinarea legalităţii hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii recursului, întrucât instanţa nu are facultatea de a suplini obligaţia procesuală neîndeplinită de parte.

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să arate motivele sau cel puţin să formuleze critici, în aşa fel încât să facă posibilă încadrarea acestora în unul din cazurile de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 308 C. proc. civ., examinarea îndeplinirii condiţiilor de formă şi identificarea exactă a motivelor de recurs, apar ca operaţii prealabile ale completului prevăzut de textul menţionat şi condiţionează fixarea termenului de judecată a recursului, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în cadrul procesual determinat prin calea de atac exercitată.

Examinând recursul declarat de petentul M.I. în partea enunţiativă, cu referire la cuprinsul legal prevăzut al acestuia şi la indicarea motivelor de recurs, cât şi în partea cuprinzând corpul considerentelor, cu referire la dezvoltarea motivelor de recurs invocate, respectiv aptitudinea criticilor formulate, independent de invocarea unui motiv de casare sau modificare, ori indicarea greşită a acestora, de a fi încadrate în art. 304 C. proc. civ., corespunzător prevederilor art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, se constată următoarele:

Declarând recurs, petentul nu a indicat nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Criticile formulate nu privesc încheierea atacată, acestea constituind o reiterare a motivelor cererii de recuzare.

Acestea nu au aptitudinea de a fi încadrate în nici unul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru care se poate cere reformarea unei hotărâri prin exercitarea căii de atac a recursului.

Ca atare, conform art. 308 alin. (4) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

Pe de altă parte, potrivit art. 129 din Constituţia României revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Ca atare, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea controlului judiciar a hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii procesuale.

În cauză, Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu un recurs, declarat împotriva încheierii, prin care secţia civilă a Înaltei Curţi a respins o cerere de recuzare.

Încheierea atacată nu face parte dintre hotărârile determinate de art. 299 C. proc. civ. supuse recursului şi nici nu se încadrează în excepţia prevăzută de art. 282 alin. (2) din acelaşi cod.

Or, între altele, una din condiţiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, pentru exercitarea oricărei căi de atac, priveşte existenţa unei hotărâri judecătoreşti determinate de lege, susceptibilă de reformare sau retractare, prin soluţionarea căii de atac declarate de partea interesată.

Mai mult, cu referire la încheierea prin care s-a respins recuzarea, art. 34 alin. (2) C. proc. civ. a stabilit că aceasta este supusă regulii generale a atacării odată cu fondul.

Or, admiterea unei căi de atac în alte condiţii, decât cele determinate de legea procesuală, cu referire în cauză la calea procesuală aleasă şi natura hotărârii criticate, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Totodată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţia României, „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute de lege".

Aşadar, activitatea judiciară materializată în pronunţarea unei hotărâri, privitoare la soluţionarea unei cereri, nu poate avea loc decât în limitele competenţei atribuite prin lege fiecăreia dintre instanţele care, potrivit art. 126 din Constituţie, constituie sistemul judiciar şi realizează justiţia.

Calea de atac exercitată de petent, excede competenţei materiale atribuite Completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, aşa încât recursul apare ca fiind inadmisibil şi în raport de legea specială menţionată.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petentul M.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de petentul M.I., împotriva încheierii nr. 1455 din 20 februarie 2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2004.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 171/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI