ICCJ. Decizia nr. 206/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 206/2005
Dosar nr. 104/2005
Şedinţa publică din 4 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 137 din 31 mai 2002, Spitalul Orăşenesc Năsăud a imputat asistentei medicale Ş.L., suma de 4.924.392 lei reprezentând drepturi salariale necuvenit încasate în perioada 1 iunie 2001 - 30 aprilie 2002, stabilite cu acest titlu în baza raportului de control nr. 1855 din 31 mai 2002 a Camerei de Conturi - Direcţia de Control Financiar Ulterior.
La data de 24 iunie 2002, Ş.L. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei de imputare menţionate.
Contestatoarea a susţinut că dispoziţia este netemeinică şi nelegală, drepturile salariale fiind stabilite în conformitate cu dispoziţiile legii.
Prin sentinţa nr. 57 din 4 iunie 2003, Camera de Conturi a judeţului Bistriţa Năsăud - Colegiul jurisdicţional a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că s-au aprobat drepturi salariale în mod necuvenit.
Astfel, prin dispoziţia nr. 85 din 28 iunie 2001, începând cu data de 1 iunie 2001 s-au majorat salariile personalului intimatei, în baza prevederilor OUG nr. 42/2001.
Din lipsă de fonduri, procentele de majorare prevăzute de acest act normativ au fost cumulate şi s-a acordat 14%, începând cu data de 1 iunie 2002.
La o parte a personalului s-a aplicat, însă, fără temei legal, o majorare de 24% a salariului.
Drept urmare, în mod judicios s-a reţinut că, în acest mod, unităţii i-a fost produsă o pagubă.
Prin Decizia nr. 516 din 19 septembrie 2003, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a admis recursul jurisdicţional formulat de Ş.L. şi a modificat sentinţa atacată, în sensul că a anulat Decizia de imputare menţionată.
În motivarea acestei hotărâri, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a reţinut că salariile de bază nu au fost stabilite anterior în cuantumul prevăzut de OUG nr. 24/2000.
În acest context, aplicarea majorării de 10% reprezintă o corectare justificată a salariilor în anul 2001.
Împotriva acestei decizii, Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud a declarat recurs.
Prin Decizia nr. 8058 din 5 noiembrie 2004, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins recursul, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, Spitalul Orăşenesc Năsăud a declarat un nou recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., cu referire la art. 377 din acelaşi cod, rezultă că legea procesual-civilă a statuat asupra unicităţii căii de atac a recursului, aşa încât exercitarea unui nou recurs împotriva deciziei irevocabile pronunţată de instanţa de control judiciar, este exclusă.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat împotriva deciziei menţionate, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Or, Decizia atacată este irevocabilă, faţă de faptul că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii, de altfel, cu excepţia secţiei penale în cazuri limitativ determinate de calitatea persoanei, pronunţă hotărâri irevocabile, ca instanţe de recurs, potrivit competenţei atribuită acestora prin art. 19-21 din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 4 C. proc. civ.
Nu este îndeplinită, aşadar, una din condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acestei căi de atac, stabilite prin art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri definitive, susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Pe de altă parte, în cauză secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cu recurs, în vederea examinării legalităţii şi temeiniciei unui act administrativ jurisdicţional.
Astfel, potrivit art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, „colegiul jurisdicţional judecă, în primă instanţă, contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie, de către administratori, gestionari, contabili, precum şi de către ceilalţi salariaţi care au participat, împreună cu aceştia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale".
Prin art. 48 s-a stabilit că: „Secţia jurisdicţională judecă, în ultimă instanţă, cererile de recurs jurisdicţional îndreptate împotriva încheierilor şi sentinţelor pronunţate de colegiile jurisdicţionale, precum şi cele îndreptate împotriva sentinţelor pronunţate de secţia jurisdicţională, ca instanţă de fond, în cazurile prevăzute de art. 46".
Aşadar, prin lege a fost instituită o jurisdicţie specială.
Existenţa unei asemenea jurisdicţii obligă persoana interesată, în raport cu dispoziţiile legale menţionate şi dispoziţiile legii fundamentale nerevizuite, să se adreseze mai întâim autorităţii publice competente, învestită cu atribuţii jurisdicţionale.
În cauză, procedura specială prevăzută în Legea nr. 94/1992 a fost parcursă.
Potrivit art. 82 din acelaşi act normativ, „împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, se poate face recurs la secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie".
În condiţiile acestui din urmă text din legea specială, actul administrativ jurisdicţional a fost supus controlului judecătoresc secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Textul menţionat constituie o aplicaţie particulară a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora „actele administrativ-jurisdicţionale, cu excepţia celor prevăzute la art. 3 şi a celor din domeniul contravenţiilor, pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale, în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie".
Aşadar, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu examinarea legalităţii şi temeiniciei actului administrativ jurisdicţional menţionat, prin recursul declarat de intimată în condiţiile art. 4 din Legea nr. 29/1990, raportat la art. 82 din Legea nr. 94/1992 şi a pronunţat o hotărâre irevocabilă, conform competenţei atribuite prin art. 19 din Legea nr. 304/2004, nesusceptibilă de reformare prin declararea unui nou recurs.
Ca atare, faţă de situaţia expusă, excepţia de inadmisibilitate a recursului se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de intimatul Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" împotriva deciziei nr. 8058 din 5 noiembrie 2004, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 698/2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 207/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
