ICCJ. Decizia nr. 206/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 206/2010
Dosar nr.6578/1/2010
Şedinţa publică din 28 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 83 din 20 ianuarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7179/1/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.C.M. împotriva rezoluţiei nr. 1331/P/2006 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
SC L.M.C. SRL a formulat plângere penală împotriva magistratului T.C.M., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, invocând prejudicierea sa prin sentinţa civilă nr. 3576 din 31 octombrie 2001 pronunţată în dosarul civil nr. 4394/2001 al Judecătoriei Alexandria de către intimat, susţinând că, pe parcursul judecării cauzei, magistratul ar fi comis, cu ştiinţă, o serie de nereguli procedurale în scopul pronunţării unei hotărâri nelegale.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluţia nr. 1331/P/2006 din 1 iulie 2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a dispus, în baza art. 10 lit. a), d) şi g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de T.C.M., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât în cauză a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de acelaşi magistrat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Aceeaşi soluţie de neîncepere a urmăririi penale s-a dispus şi faţă de T.C.O., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există.
Împotriva rezoluţiei a formula plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul T.C.M. care a susţinut, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi a susţinut că, în caz contrar, s-ar institui o practică conform căreia judecătorii ale căror hotărâri sunt modificate de instanţele de control judiciar, sunt autori ai infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar magistraţii care confirmă o procedură de citare prin semnarea unei hotărâri judecătoreşti şi care se dovedeşte ulterior a nu fi fost legal îndeplinită, sunt autori ai infracţiunii de fals intelectual.
Prin rezoluţia nr. 8153/4945/II/2/2008 din 15 august 2008, procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca neîntemeiată, plângerea constatând că soluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. faţă de petent pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) este temeinică şi legală.
S-a argumentat în sensul că hotărârea pronunţată de petent, în calitatea sa de judecător, cuprinde menţiuni false privind împrejurări esenţiale referitoare la îndeplinirea unor condiţii de legalitate, aspecte care conturează infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a reţinut, de asemenea, că în cauză au existat indicii temeinice referitoare la existenţa infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că pe parcursul soluţionării respectivei cauze de către petent, au fost încălcate în mod sistematic norme de procedură care reglementează activitatea de judecător, care au avut ca efect pronunţarea unei hotărâri vădit netemeinice şi nelegale.
Pe de altă parte, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi, respectiv pentru cea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), dar şi prevederile referitoare la prescripţia răspunderii penale s-a apreciat că în mod corect s-au aplicat în cauză dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., acţiunea penală nemaiputând fi pusă în mişcare.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 1331/P/2006 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 83 din 20 ianuarie 2009 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, deşi în practicaua sentinţei civile nr. 3576 din 31 octombrie 2001, pronunţată de către magistratul judecător T.C.M. s-a consemnat că procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită şi acţiunea civilă a fost timbrată potrivit legii, indicându-se şi sumele achitate, respectiv 3.000 lei timbru judiciar şi 300.000 lei taxă judiciară de timbru, în realitate acţiunea nu era timbrată, iar procedura de citare cu Primăria Alexandria nu era îndeplinită la data pronunţării.
Ca urmare, constatându-se că hotărârea cuprinde menţiuni neconforme cu realitatea şi care vizează condiţii de legalitate necesar a fi fost îndeplinite la momentul judecării, parchetul a reţinut, în mod corect, că în cauză s-a conturat infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pe de altă parte, s-a mai reţinut că în strânsă legătură cu infracţiunea de fals intelectual s-au constatat şi indicii privind existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în încălcările sistematice ale normelor de procedură care reglementează judecata.
S-a concluzionat că soluţionarea unei cereri de chemare în judecată netimbrată, deşi în hotărâre s-a consemnat contrariul, admiterea în probaţiune a unor înscrisuri reprezentând copii necertificate a căror conformitate cu originalul s-a dovedit discutabilă reprezintă acţiuni ale petentului, care au avut ca efect pronunţarea unei hotărâri nelegale.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, petentul T.C.M. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar şi concluziilor orale ale apărătorului său ales, admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi în rejudecare, desfiinţarea rezoluţiilor procurorului şi schimbarea temeiului juridic al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), din art. 10 lit. g) în art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că din conţinutul sentinţei civile nr. 3576 din 31 octombrie 2001, respectiv practicaua acestei hotărâri, mai exact, acele menţiuni care se referă la îndeplinirea procedurii de citare şi timbrarea acţiunii, rezultă că acestea au fost realizate, deşi citarea primăriei s-a dispus la data introducerii acţiunii, respectiv 31 octombrie 2001 dată la care a şi fost emisă citaţia, având în vedere că hotărârea a fost pronunţată în aceeaşi zi nu a existat timpul fizic necesar realizării procedurii de citare.
Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în ceea ce priveşte plata taxei de timbru. Astfel, în timp ce în conţinutul sentinţei se face menţiunea că acţiunea a fost legal timbrată, din chitanţa depusă la dosarul cauzei reiese că suma reprezentând această taxă a fost consemnată la Trezorerie la data de 1 noiembrie 2001, deci ulterior pronunţării.
Inserarea în practicaua sentinţei civile nr. 3576 din 31 octombrie 2001 a unor împrejurări nereale privind aspecte având aptitudinea de a atrage nulitatea relativă (neîndeplinirea procedurii de citare) sau absolută (netimbrarea) se înscrie, din punct de vedere al laturii obiective în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din punct de vedere al laturii subiective al infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că în mod eronat atât prima instanţă cât şi parchetul au apreciat că există vinovăţie sub forma intenţiei directe.
Înalta Curte apreciază că eventuala alterare a dovezii de citare de la dosar şi neconcordanţa ei cu registrul Primăriei Alexandria nu poate fi, însă imputabilă petentului din moment ce întocmirea acestor înscrisuri nu făcea parte din atribuţiile sale de serviciu.
Nu pot fi reţinute argumentele menţionate în rezoluţii şi în sentinţa atacată în sensul că modificarea operată asupra datei înscrise pe dovada de citare, ca şi acceptarea la dosarul cauzei a unei dovezi de timbrare ulterioară conduc la concluzia că, la momentul pronunţării s-a cunoscut inexistenţa acestor înscrisuri.
În concluzie, nu există absolut nicio dovadă a realizării laturii subiective a infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că nu a existat nicio vătămare a intereselor intimatei SC L.M.C. SRL, întrucât aceasta nu era parte în proces, iar faptul că într-o altă cauză ar fi fost folosită hotărârea pronunţată, nu poate fi imputabilă recurentului petent.
Referatul grefierului, menţiunea din acţiune privind anexarea timbrajului, existenţa la dosar a dovezilor privind îndeplinirea procedurii de citare, existenţa la dosar a chitanţei privind achitarea taxei de timbru la data semnării hotărârii, au creat petentului convingerea că timbrajul şi procedura citării sunt îndeplinite.
În concluzie, nu se poate aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), sub aspectul laturii subiective.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr.1331/P/2006 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, nu este temeinică.
Pe de altă parte se va avea în vedere şi Decizia nr. 44 din 13 octombrie 2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că în cazul plângerii formulată, în baza art. 2781 C. proc. pen., de persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată şi care solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţă ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanţa poate dispune schimbarea acestuia, în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. d) raportat la art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de petentul T.C.M. împotriva sentinţei nr. 83 din 20 ianuarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7179/1/2008, va casa sentinţa atacată şi în rejudecare:
În baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., va admite plângerea formulată de petentul T.C.M., şi va desfiinţa, în parte, rezoluţia nr. 1331/P/2006 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, numai sub aspectul temeiului soluţiei de neîncepere a urmăririi penale privind pe T.C.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în sensul modificării temeiului juridic din art. 10 lit. g) în art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale rezoluţiei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul T.C.M. împotriva sentinţei nr. 83 din 20 ianuarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7179/1/2008.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admite plângerea formulată de petentul T.C.M., şi desfiinţează, în parte, rezoluţia nr. 1331/P/2006 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, numai sub aspectul temeiului soluţiei de neîncepere a urmăririi penale privind pe T.C.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în sensul modificării temeiului juridic din art. 10 lit. g) în art. 10 lit. d) C. proc. pen..
Menţine celelalte dispoziţii ale rezoluţiei atacate.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 21/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
