ICCJ. Decizia nr. 210/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 210/2010
Dosar nr.7162/1/2010
Şedinţa publică din 28 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 827 din 13 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 10075/1/2009 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii D.T., M.L.D., U.D. şi B.D.A.R. împotriva rezoluţiei nr. 1823/P/2008 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1283/P/2008 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul D.D. – procuror şef al Serviciului Teritorial Ploieşti din cadrul D.I.I.C.O.T. , sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 250 alin. (1), art. 253, art. 266 alin. (2) şi (3) C. pen. (întrucât faptele nu există) şi art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii).
Împotriva acestei rezoluţii, petenţii au formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1135/5545/II-2/2009 din 2 decembrie 2009.
Procurorii au reţinut că faptele sesizate nu se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, că nu există nici un fel de indicii în sensul că magistratul ar fi folosit expresii jignitoare sau ar fi ameninţat vreo persoană în cadrul anchetei desfăşurate în dosarul nr. 26/D/P2008 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploieşti şi că nu există indicii privind întrebuinţarea de către acelaşi magistrat de promisiuni, ameninţări sau violenţe faţă de persoanele cercetate în vederea obţinerii de declaraţii.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petenţii au formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr.1283/P/2008 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 827 din 13 mai 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existenţa unor indicii din care să rezulte săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Criticile petenţilor referitoare la modul de soluţionare de către intimata procuror a unei cauze penale nu au putut fi primite, întrucât activitatea desfăşurată de procuror, urmare unei sesizări, nu poate constitui prin ea însăşi infracţiunea incriminată de legiuitor prin textul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prima instanţă a reţinut că soluţia de începere a urmăririi penale faţă de petenţi este legală şi temeinică, fiind dispusă pe baza probelor strânse în condiţiile prevăzute de lege, din actele premergătoare nerezultând indicii că măsurile procesuale dispuse nu au fost în conformitate cu legea sau că declaraţiile învinuiţilor au fost luate prin ameninţări sau presiuni din partea procurorilor în cursul anchetei.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, petenţii D.T., M.L.D., U.D. şi B.D.A.R. au declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de petenţi nu sunt fondate.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimata magistrat D.D., ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 250 alin. (1), art. 253, art. 266 alin. (2) şi (3) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin plângerea formulată la parchet, petenţii au solicitat efectuarea de cercetări faţă de procurorul D.D., susţinând că aceasta, având spre instrumentare dosarul nr. 26/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploieşti şi-ar fi îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, prejudiciindu-le interesele, prin următoarele:
Actele de procedură efectuate în cauză au fost comunicate cu întârziere, fiind încălcat dreptul la apărare al petenţilor, învinuiţi în cauza respectivă; s-au emis mai multe variante ale ordonanţei de efectuare a expertizei, iar expertul desemnat nu figura pe lista transmisă de Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Prahova; s-au efectuat percheziţii fără autorizaţii de la instanţa competentă, la mai multe locaţii simultan, învinuiţii şi apărătorii lor fiind în imposibilitate de a se prezenta; a avut loc o atitudine ireverenţioasă, adresând, adresând expresii jignitoare şi ameninţări învinuiţilor, pentru obţinerea declaraţiilor care să susţină învinuirile; au fost favorizate anumite persoane, apropiaţi ai procurorului şi s-a omis sesizarea organelor competente în legătură cu comiterea unor infracţiuni constate pe parcursul derulării procedurilor de anchetă.
În dosarul nr. 26/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii D.T., M.L.D., U.D. şi B.D.A.R. pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, prin rezoluţia din 28 ianuarie 2008.
După ce li s-a adus la cunoştinţă învinuirea, învinuiţii M.L.D. şi D.T. au contestat măsura începerii urmării penale, plângerile acestora fiind respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce priveşte expertiza a rezultat că a fost desemnat ca expert o altă persoană decât cea recomandată de Biroul Local de Expertize, iar la data de28 iulie 2008 s-a dispus efectuarea expertizei şi li s-a adus la cunoştinţă părţilor şi experţilor obiectivele expertizei; la data de 10 septembrie 2009 s-a dispus numirea experţilor recomandaţi de părţi care să participe la efectuarea expertizei.
Percheziţiile efectuate au fost autorizate prin încheierea nr. 27 din 29 august 2008 a Tribunalului Prahova.
În ceea ce priveşte relaţiile pe care procurorul intimat le-ar fi avut cu foştii acţionari ai SC E.P. SA, a rezultat că magistratul intimat a participat împreună cu V.I.M. la întocmirea şi prezentarea unei lucrări publicate de Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I", fiind doctorande la Academia Naţională de Informaţii sub îndrumarea aceluiaşi profesor.
În cauza de faţă, magistratul intimat D.D., în calitate de procuror şef al Serviciului Teritorial Ploieşti al D.I.I.C.O.T., şi-a exercitat atribuţiile cu care a fost investit, analizând probele administrate în scopul aflării adevărului şi dispunând soluţii, conform convingerilor lui obiective şi nepărtinitoare, astfel încât Înalta Curte apreciază că învinuirile aduse acestuia nu sunt întemeiate, simplele afirmaţii şi aprecieri subiective ale petenţilor, nesusţinute de probe, neafectând temeinicia soluţiilor pronunţate.
În speţă, magistratul procuror D.D. a emis soluţii în concordanţă cu probatoriile administrate, cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la termenul de soluţionare şi temeiul juridic.
Emiterea de soluţii nefavorabile petenţilor, nu conferă automat date sau indicii cu privire la săvârşirea unor fapte penale, având în vedere faptul că aceştia aveau posibilitatea exercitării căilor de control judecătoresc.
Probatoriul administrat nu a evidenţiat aspecte care să contureze favorizarea vreunei persoane în cauza instrumentată de magistratul individualizat în cuprinsul plângerilor petenţilor.
De asemenea, nu există nici un fel de indicii în sensul că magistratul ar fi folosit expresii jignitoare sau ar fi ameninţat vreo persoană în cadrul anchetei desfăşurate, iar menţiunile cuprinse în adresa din 6 ianuarie 2009 a D.I.I.C.O.T., în sensul că verificările A.N.A.F. s-au realizat fără intervenţia organelor de urmărire penală, reflectau realitatea.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat ar fi exercitat acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 250 alin. (1), art. 253, art. 266 alin. (2) şi (3) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petenţilor împotriva rezoluţiei nr.1283/P/2008 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenţi împotriva sentinţei nr. 827 din 13 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 10075/1/2009
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii D.T., M.L.D., U.D. şi B.D.A.R. împotriva sentinţei nr. 827 din 13 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 10075/1/2009.
Obligă recurenţii petenţi la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 21/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 214/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
