ICCJ. Decizia nr. 228/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 228/2004
Dosar nr. 211/2003
Şedinţa publică din 5 iulie 2004
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar , constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 112 din 18 iunie 2001, Consiliul de Administraţie al B.N.R. a respins contestaţiile formulate de Cooperativa de Credit B.P. Dărăşti şi de Casa Centrală C.P. Bucureşti, împotriva Hotărârii nr. 17 din 11 mai 2001 a B.N.R.
În motivarea acestei hotărâri, Consiliul de administraţie al B.N.R. a reţinut că, prin hotărârea atacată, cererea cooperativei de credit menţionate, privitoare la avizarea prealabilă, a fost respinsă, ca urmare a faptului că aceasta s-a aflat în situaţia de a nu-şi fi onorat integral obligaţiile scadente, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 250 alin. (2) din OUG nr. 97/2000, modificată.
Contestatoarele au susţinut că starea de fapt, astfel reţinută, este eronată, obligaţiile scadente neonorate la data de 28 februarie 2001, în sumă de 100.000.000 lei, reprezentând împrumut nerambursat contractat de la o cooperativă din reţea, au fost rescadenţate prin act adiţional. Totodată, contestatoarele au mai susţinut că, neîndeplinirea formei de rescadenţare a creditului primit, se datorează situaţiei conjuncturale şi nu lipsei de disponibilităţi.
S-a apreciat că susţinerile contestatoarelor nu sunt întemeiate, în raport de împrejurarea că înregistrarea de obligaţii scadente, neonorate la data de 28 februarie 2000, sunt confirmate de verificările făcute la sediul cooperativei , iar rescadenţarea acestora, pentru data de 25 august 2000, a fost făcută numai la data de 19 aprilie 2001, ulterior datei efectuării controlului.
Or, înregistrarea de obligaţii scadente neonorate de către cooperativă, în perioada de autorizare, contravine dispoziţiilor art. 250 alin. (2) din OUG nr. 97/2000, modificată.
Împotriva acestei hotărâri, Cooperativa de credit B.P. Dărăşti a formulat recurs, susţinând că, atât hotărârea de respingere a cererii de avizare prealabilă, cât şi hotărârea de respingere a contestaţiei formulate împotriva hotărârii nr. 17/2001 a B.N.R., sunt nelegale şi netemeinice, întrucât legea prevede măsuri graduale, până la neacordarea avizului prealabil de reorganizare a cooperativei.
Recurenta a mai arătat că, în procesul verbal din 5 iulie 2000, încheiat de către inspectorii Direcţiei de supraveghere şi control din cadrul B.N.R., nu se consemnează înregistrarea de datorii neonorate la data de 30 aprilie 2001.
Totodată, cu referire la obligaţia scadentă neonorată reţinută de B.N.R., recurenta a arătat că aceasta reprezintă în fapt un împrumut intercooperatist, făcut în concordanţă cu normele legale.
Prin Decizia nr. 458 din 5 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins recursul, ca nefondat, reţinând că, în raport de actele dosarului, din care rezultă că, având obligaţii scadente neonorate, cooperativa de credit nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege, pentru acordarea avizului prealabil de constituire sau, după caz, de reorganizare, în mod judicios, contestaţiile formulate, împotriva hotărârii nr. 17 din 11 mai 2001 a Guvernatorului băncii, au fost respinse de Consiliul de administraţie al B.N.R.
Împotriva deciziei pronunţate de secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, Cooperativa de credit B.P. Dărăşti a declarat un nou recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 1, 3, 5, 7, 8 şi 10 C. proc. civ.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., cu referire la art. 377 alin. (2) din acelaşi cod, rezultă că legea procesuală civilă a statuat asupra unicităţii căii de atac a recursului, aşa încât exercitarea unui nou recurs, împotriva deciziei irevocabile pronunţate de instanţa de control judiciar, este exclusă.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs, împotriva deciziei pronunţate de către secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs.
Recurenta susţine că recursul este admisibil, secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţându-se în primă instanţă, în soluţionarea contestaţiei formulate, împotriva unui act administrativ, cu care a fost sesizată de Cooperativa de Credit B.P. Dărăşti.
Sub un prim aspect, secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii, de altfel, cu excepţia secţiei penale, în cazuri limitativ determinate de calitatea persoanei, pronunţă hotărâri irevocabile, ca instanţe de recurs, potrivit competenţei speciale atribuite prin art. 21 din Legea nr. 56/1993, republicată, cu modificările ulterioare. De reţinut că, în acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile Legii nr. 304/2004.
Pe de altă parte, în cauză, secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu controlul unui act administrativ jurisdicţional.
Astfel, potrivit art. 77 din OUG nr. 97/2000, „cooperativele de credit funcţionează numai pe baza autorizaţiei emise de B.N.R.".
Prin art. 202 din acelaşi act normativ, s-a stabilit că „actele emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicarea acestora la Consiliul de Administraţie al B.N.R., care se pronunţă în termen de 30 zile de la data sesizării.
Hotărârea consiliului de administraţie poate fi atacată la Curtea Supremă de Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare".
Aşadar, prin lege specială, a fost instituită o jurisdicţie pentru actele emise de autoritatea administrativă, privitoare la autorizarea funcţionării cooperativelor de credit.
Existenţa unei asemenea jurisdicţii obliga persoana interesată, în raport de dispoziţia legală menţionată şi dispoziţiile legii fundamentale nerevizuite, să se adreseze mai întâi autorităţii publice competente, investită cu atribuţii jurisdicţionale.
Reclamanta a parcurs procedura specială instituită, prin art. 202 din OUG nr. 97/2000.
În condiţiile aceluiaşi text din legea specială, actul de control administrativ jurisdicţional a fost supus controlului judecătoresc secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Susţinerea recurentei, privitor la soluţionarea cauzei de către secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de fond, este infirmată de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora „actele administrative jurisdicţionale, cu excepţia celor prevăzute la art. 3 şi a celor din domeniul contravenţiilor, pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ jurisdicţionale, în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie".
Aşadar, secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu examinarea legalităţii actului administrativ jurisdicţional menţionat, prin recursul declarat de reclamantă, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 29/1990 şi a pronunţat o decizie irevocabilă, conform competenţei atribuite prin art. 21 din Legea nr. 56/1993, republicată, nesusceptibilă de reformare, prin declararea unui nou recurs.
Ca atare, în raport de considerentele ce preced, excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat de reclamantă se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta Cooperativa de Credit B.P. Dărăşti, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Cooperativa de Credit B.P. Dărăşti, împotriva deciziei nr. 458 din 5 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 227/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 229/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
