ICCJ. Decizia nr. 231/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 231/2004
Dosar nr. 202/2004
Şedinţa de la 4 august 2004, în Camera de Consiliu
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 26 ianuarie 2004, Tribunalul Olt a condamnat, între alţii, pe inculpata B.E., la 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a dedus, din pedeapsă, perioada arestării preventive, cu începere de la 6 mai 2003 până la 26 ianuarie 2004, prelungindu-se, totodată, această măsură.
S-a reţinut că, în perioada septembrie 2000-ianuarie 2001, făcând parte din comisia de analiză şi selecţie a ofertelor din cadrul Direcţiei Generale pentru Protecţia Drepturilor Copilului Olt, inculpata B.E. a pretins şi primit de la T.C., administrator al SC P.P. SRL Balş, sume de bani şi un autoturism marca Dacia, în valoare totală de 200.000.000 lei, pentru a-l favoriza pe acesta să livreze marfă la centrele de plasament.
Împotriva sentinţei, procurorul şi inculpata B.E. au declarat apel.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 209 din 28 aprilie 2005, a admis apelurile şi, desfiinţând sentinţa, a redus pedeapsa aplicată inculpatei B.E. la 3 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, au declarat recurs Parchetul Naţional Anticorupţie, inculpata B.E. şi alţi doi inculpaţi, fiind fixat termen, în vederea judecării, la 27 iulie 2004.
La termenul menţionat, s-a dispus amânarea judecării recursurilor pentru data de 10 septembrie 2004. Examinându-se, totodată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpata B.E., prin încheierea din aceeaşi zi, s-a dispus respingerea cererii, cu motivarea că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, faţă de această inculpată, continuă să subziste.
Prin aceeaşi încheiere, a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatei B.E., conform art. 3002, cu referire la art. 160b C. proc. pen.
Inculpata B.E. a declarat recurs, împotriva acestei încheieri, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a susţinut că soluţia de respingere a acestei cereri este consecinţa comiterii de către instanţă a unei erori grave de fapt, precum şi a unei greşite aplicări şi interpretări a legii.
S-a relevat, în acest sens, că instanţa nu a făcut o corectă aplicare a art. 1602 C. proc. pen., deoarece nu a ţinut seama că inculpata nu prezintă pericol social, nu are antecedente penale, a avut o conduită bună în serviciu şi în societate şi nu poate influenţa probele care au fost administrate.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că inculpata nu se află în vreunul din cazurile care să o excepteze, potrivit art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., de la liberarea provizorie sub control judiciar, deoarece, pentru infracţiunea de luare de mită ce face obiectul judecăţii, legea nu prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, inculpata nu este recidivistă şi nici nu sunt date din care să rezulte necesitatea de a împiedica pe inculpată să săvârşească alte infracţiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea sau alterarea probelor.
Dar, aşa cum corect s-a reţinut prin încheierea atacată, în raport cu natura infracţiunii pentru care inculpata B.E. a fost condamnată şi cu existenţa în continuare a temeiurilor ce au determinat luarea şi menţinerea măsurii arestării sale preventive, se constată că în cazul concret ce face obiectul judecăţii, ca urmare a recursurilor declarate de procuror şi de inculpată, nu se justifică admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Rezultând, astfel, că soluţia de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu este consecinţa comiterii unei erori grave de fapt sau a unei greşite aplicări a legii, aşa cum se pretinde prin motivele invocate, urmează ca recursul declarat de inculpata menţionată să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.E., împotriva încheierii din 27 iulie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3481/2004.
Obligă pe inculpată să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 4 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 230/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 232/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
