ICCJ. Decizia nr. 229/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 229/2004
Dosar nr. 158/2004
Şedinţa publică din 5 iulie 2004
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2035, pronunţată, la data de 3 iunie 2004, în dosarul nr. 4410/2004, secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis cererea petentei SC G.E. SA Boldeşti-Scăieni şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 187 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, până la soluţionarea recursului, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile art. 300 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, intimata SC G.E. SA Boldeşti a declarat recurs, susţinând că cererea a fost admisă cu încălcarea legii, sens în care a invocat neexercitarea recursului împotriva deciziei a cărei suspendare a executării s-a solicitat, neîndeplinirea condiţiilor art. 581 C. proc. civ., precum şi cu neobservarea stării de insolvenţă declarată a debitoarei.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Inadmisibilitatea ca excepţie procesuală priveşte, între altele, contestarea legitimităţii căii procesuale alese de parte.
În acest sens, este de reţinut că, dând eficienţă principiului constituţional statuat prin art. 129 din Constituţia României, privitor la exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale, precum şi a celui privitor la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor acestuia determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesuală civilă a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, menit a asigura realizarea drepturilor părţilor, în condiţiile stabilirii concordanţei dintre adevărul judiciar şi adevărul factual, prin pronunţarea unor hotărâri temeinice şi legale.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor judecătoreşti în condiţiile legii.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un recurs declarat împotriva unei încheieri prin care secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 300 C. proc. civ., a admis o cerere de suspendare a executării hotărârii recurate.
Or, în raport cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., cu referire la art. 282 alin. (2) din acelaşi cod, împotriva încheierilor nu se poate face recurs decât odată cu fondul.
Aşadar, sub aspectul provocării controlului judiciar prin exercitarea unei căi de atac, încheierile urmează regimul juridic al hotărârii ce se va pronunţa în cauză, în etapa procesuală respectivă.
Ca atare, posibilitatea provocării controlului judiciar şi, în consecinţă, examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierii criticate, este condiţionată de aptitudinea reformării sau retractării pe această cale a hotărârii finale ce se va pronunţa, în cauză, în acea etapă procesuală.
Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a soluţionat cererea de suspendare a executării hotărârii şi a pronunţat încheierea atacată, ca instanţă de recurs.
Cererea de suspendare a executării hotărârii recurate este accesorie recursului, iar încheierea pronunţată poate fi supusă controlului judiciar, pe aceeaşi cale pe care, potrivit legii procesuale civile, este supusă examinării Decizia ce se va pronunţa în recurs.
Cum hotărârea care urmează să se pronunţe, în recurs, asupra conflictului dintre părţi este o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de o altă cale de reformare, concluzia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii de suspendare a executării hotărârii se impune, potrivit dreptului comun.
Pe de altă parte, normele legale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti în ierarhia lor, astfel cum sunt prevăzute de legea procesuală, sunt de ordine publică, iar încălcarea acestora duce la nulitatea oricărei hotărâri judecătoreşti care le-ar nesocoti.
Or, în raport cu dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, cu precizarea că, în acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 304/2004, Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu o cale de atac ce excede competenţei acestuia, atribuită prin textele menţionate.
Ca atare, recursul cu care a fost sesizat Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie urmează a fi privit ca inadmisibil şi potrivit legii speciale.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în condiţii neprevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC I.T.A. SRL Bucureşti împotriva încheierii nr. 2035 din 3 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 4410/2004.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 228/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 23/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
