ICCJ. Decizia nr. 234/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 234/2004
Dosar nr. 141/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1 din 14 aprilie 2003, Curtea Militară de Apel a condamnat, între alţii, pe inculpatul sublt.(r) M.T.A. (fiul lui N.U. şi al V.I., născut la 9 aprilie 1975 în municipiul Iaşi, fost ofiţer în cadrul secţiei judeţene Iaşi a S.R.I., pregătire superioară, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Huşi, judeţul Vaslui), la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatându-se că această pedeapsă este graţiată în întregime, condiţionat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003; - 7 ani închisoare, interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi degradare militară, pentru săvârşirea infracţiunii de divulgarea secretului, care periclitează siguranţa statului, prevăzută de art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); - 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de divulgarea secretului, care periclitează securitatea statului, prevăzută de art. 169 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul sus-menţionat să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi degradarea militară.
Făcându-se aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de deţinere, în afara îndatoririlor de serviciu, de documente în vederea divulgării, prevăzută de art. 169 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că inculpatul M.T.A., care a fost încadrat începând din anul 1998 până în decembrie 2001, ofiţer S.R.I. la secţia judeţeană Iaşi, a deţinut la domiciliul său, după trecerea sa în rezervă, mai multe documente ce constituiau secrete de stat, iar o parte din acestea le-a divulgat, în scopul de a obţine avantaje materiale, după cum urmează:
1. În luna aprilie 2002, inculpatul M.T.A. a transmis lui D.I., prin coinculpatul B.C., în schimbul sumei de 500 dolari S.U.A., două dischete conţinând date cu caracter strict secret;
2. În a doua decadă a lunii aprilie 2002, acelaşi inculpat a încercat să transmită, în schimbul unei sume de bani, o dischetă cu date strict secrete numitei D.M.M., prin P.M., însă acesta, de teamă, a prezentat discheta la secţia Iaşi a S.R.I., după care a restituit-o inculpatului.
Primind discheta, inculpatul M.T.A. a transmis-o numitei D.M.M., împreună cu alte documente cu caracter strict secret, prin intermediul coinculpatului B.C.
3. Tot în luna aprilie 2002, inculpatul M.T.A. a transmis, prin intermediul coinculpatului B.C., mai multe documente conţinând date cu caracter strict secret profesorului universitar B.V., pretinzându-i pentru acestea suma de 1.000 dolari S.U.A.
4. La data de 26 februarie 2002, după ce a luat legătura telefonic cu cetăţeanul kuweitian M.O.C.M., care făcea parte din L.I.C. din România, a aruncat, în curtea unde liga îşi avea sediul, două plicuri cu documente strict secrete, adresate acestui cetăţean kuweitian şi cetăţeanului palestinian M.E.
5. Inculpatul M.T.A. a deţinut la domiciliu, în cutia unei imprimante de calculator, un CD pe care erau imprimate date cu caracter strict secret. Acest CD a fost găsit la domiciliul inculpatului, după arestarea sa, de către B.C., care-i împrumutase imprimanta, fiind predate apoi la secţia S.R.I. din Iaşi.
Pentru deţinerea acestor documente imprimate pe CD, constatându-se că nu au fost deţinute în vederea divulgării şi că fapta nu era de natură să pună în pericol securitatea statului, s-a dispus achitarea inculpatului, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 169 alin. (3) C. pen.
Prin Decizia nr. 4707 din 23 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de procuror şi de inculpatul M.T.A.
Ca urmare, casându-se sentinţa, cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost schimbată încadrarea juridică, din această infracţiune, în infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. Contopindu-se această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 169 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus ca inculpatul M.T.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, precum şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Împotriva acestei decizii, inculpatul M.T.A. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin nici o dispoziţie a legii nu este prevăzută posibilitatea atacării cu recurs a deciziilor, prin care sunt soluţionate recursurile.
În această privinţă, în art. 3851 C. proc. pen., prin care sunt reglementate hotărârile supuse recursului, deciziile pronunţate în recurs nu sunt menţionate printre hotărârile ce pot fi atacate cu recurs.
De altfel, este de observat că, potrivit art. 417 lit. a) C. proc. pen., hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă, ca, în speţă, la data pronunţării acesteia atunci când recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa acelei instanţe, fără rejudecare.
Aşa fiind, din moment ce Decizia prin care a fost soluţionat recursul a rămas definitivă la data pronunţării, iar potrivit reglementărilor în vigoare, o astfel de hotărâre nu mai poate fi atacată pe această cale, urmează ca recursul declarat de inculpatul M.T.A. să fie respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.T.A., împotriva deciziei nr. 4704 din 23 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 233/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 235/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
